Revendicare imobiliară. Decizia nr. 26/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 26/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 14-01-2014 în dosarul nr. 3786/193/2012
Dosar nr._ Revendicare imobiliară
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA - I - CIVILĂ
DECIZIA NR. 26 R
Ședința publică din 14 ianuarie 2014
Președinte – C. M.
Judecător – A. C.
Judecător – A. M.
Grefier – A. E.
La ordine judecarea recursului civil formulat de recurentul reclamant P. D. H., în contradictoriu cu intimații pârâți S. G., S. M., C. P. V., împotriva sentinței civile nr. 5535 din 13 mai 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant P. D. H., lipsind intimații pârâți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
Se constată că la dosar a fost depusă prin intermediul registraturii întâmpinare formulată de intimații pârâți.
Se procedează la legitimarea recurentului reclamant P. D. H., care prezintă CI . nr._ din 11.10.2008 și depune la dosar concluzii în legătură cu dosarul cauzei, hotărâri judecătorești și o . înscrisuri eliberate de instituții publice: decizia nr. 807 R/2012 a Tribunalului B., sentința civilă nr. 2616/1988 a Judecătoriei B., decizia civilă nr. 273/2013 a Tribunalului B., adresa nr._/2013 emisă de Prefectul jud. B., răspuns la obiecțiuni, act de donație,, decizia nr. 445/1995 a Curții de Apel Suceava, întâmpinare formulată în ds._/193, contract de vânzare-cumpărare din 1989, sentința nr.3938/1991 Judecătoriei B., titlul de proprietate nr._/1999, titlul nr._/1994.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente asupra acestuia.
Recurentul reclamant P. D. H. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Precizează că a tranzacționat cu partea adversă, însă această tranzacție nu a fost respectată și a fost nevoit să demareze prezentul proces.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil, de față;
La data de 24 septembrie 2013 pe rolul Tribunalului B. - Secția I civilă a fost înregistrat recursul formulat de reclamantul P. D. H., împotriva sentinței civile nr. 5535 din 13 ianuarie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii pe care a formulat-o.
A arătat că anul în 2012 a solicitat Judecătoriei B. radierea din titlul de proprietate nr._ din 1994 emis pe numele lui S. G., care a fost întocmit nelegal de către comisia de fond funciar a comunei Copălău, a suprafeței de 3525 mp din . Cerbul teren care a aparținut tatălui său D. Pârnău ca proprietar al terenului de 1,6 ari și pe care i l-a donat în anul 1960, luna noiembrie, ziua 15. Că, în acest act se menționează că după moartea ambilor părinți rămâne proprietarul de drept al terenului de 1 ha si 6 ari si în locuința pe care o avea el pe atunci împreună cu prima soție Pârnău Eugenea,care a decedat în anul 1962, iar terenul a fost preluat de CAP și deținut până la desființare. În anul 1968 tatăl său s-a recăsătorit cu Pârnău Pachita satul Draxini,. si au conviețuit împreună până în anul 1982 mai exact 10.10.1982 când tatăl lui a decedat, iar după decesul tatălui Pârnău Pachița i-a acționat în judecată, cerând să aibă drept și la locuința tatălui său și la suprafața de 250 m.p. ca să poată supraviețui, astfel că instanța i-a acordat acest drept prin hotărârea nr. 2616/1998 cu mențiunea ca după decesul ei, recurentul să devină proprietar asupra casei și anexelor cu cei 250 m.p.
În anul 1989 în data de 27.02.1989 Pârnău Pachița a dat în scris la notariatul B. numitei Ciormonuz R. casa, anexele și cei 250 m.p. aferenți casei. Ulterior, aceasta din urmă a vândut bunurile numiților S. G. și M., prin contractul din anul 1989, cu clauză de întreținere,astfel aceștia din urma au devenit proprietari pe casa si terenul de 250 mp. Dupa toate acestea soții S. nu si-au mai îndeplinit îndatoririle de întreținere față de Pârnău Pachita, iar el, recurentul, cu soția sa, au fost nevoiți să se sacrifice, și făcându-li-se mila de ea au hrănit-o si au avut grija de ea, au învățat-o să strice actul de vânzare-cumpărare,lucru pe care l-a și încercat, dar cererea a fost respinsă. Mai arată că, după o perioadă de timp i-a anunțat copii care lucrau la Constanta, iar în 1990 au venit au văzut că e bolnavă și au luat-o la Draxini la fiica dumneaei pe nume Bilihoci M. care a întreținut-o până a decedat. Astfel, în urma decesului S. G. a rămas proprietar pe casa și pe cei 250 mp, și văzând că terenul este într-un trup în spatele casei cumpărate a ocupat abuziv 3525 mp pe care i-a deținut încontinuu până a venit comisia și i-a lăsat doar 10 ari din terenul de 3525 mp.
Arată recurentul că, terenul de 3525 mp era compus din 10 ari de vie, 5 ari de fânețe, iar restul din spatele casei era teren arabil, via era plantată de el de la vârsta de 17 ani în ideea că după decesul părinților lui el va rămâne proprietar. După ce Comisia a făcut măsurătorile numitul S. nu a înțeles că legal el deține 10 ari ci chiar tot cei 3525 de mp obținuți prin abuz, astfel că l-a acționat în judecată pe S., iar Judecătoria B. i-a respins cererea. A declarat recurs care la rândul său a fost respins de către instanța superioară, iar apoi a declarat recurs la Curtea de Apel S.va, unde în urma judecării instanța i-a admis cererea si prin decizia civilă nr.98 din decembrie 1993 Curtea de Apel Suceava a casat decizia civilă din 2.10 1992 a Tribunalului B. si a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria B.. În data de 21.02. 1994, numiții S. G. și M. au intervenit cu rugămintea să-i lase în deplină posesie pe lângă cei 250 mp si cei 3525 mp, arătând că o să-i dea în schimb alt teren în loc apropriat, în tarlaua Voloca, . pentru care a fost de acord să încheie tranzacția,dar a constatat că nu a fost ceva serios ci a urmărit să-l ducă în eroare atât pe el cat și instanța.
După primirea Hotărârii de expedient nr.1262 din 2.02.1994 i-a fost întocmit titlul de proprietate nr._ din data de 7.04.1994,, iar titlul său a fost întocmit abia în 28.05.1999, astfel că a venit cu Hotărârea 3938 din 1991 definitivă și irevocabilă, care ar fi trebuit respectată de către Comisie și ar fi trebuit să i se întocmească titlu pe 2 ha si 13 ari considerându-se proprietar, și nu sa-i facă titlu pe 6 moștenitori care nu au avut dreptul la terenul de 1 ha si 13 ari pe motivul ca el avea acel act de donație de la părinți pe 1 ha și 6 ari și fosta locuință, iar comisia a trecut în titlu un teren de 3525 mp care nu a aparținut tatălui său în . la o distanta de 20 de km de satul lor în câmp în extravilan în locul terenului din gradina situată în intravilan.
Precizează că, întrucât Comisia i-a întocmit titlu de proprietate părții adverse și că pârâtul S. nu vrea să respecte Hotărârea de expedient, a căutat să ia terenul înapoi, dar S. G. s-a opus, dându-l în judecată pentru tulburare de posesie și cerând si daune. Astfel, instanța din B. prin Hotărârea 4958 din septembrie 1994 a admis acțiunea, recurentul din prezenta cauză a declarat recurs, care a fost respins, hotărârea fiind atacată cu recurs la Curtea de Apel Suceava unde prin decizia 445 din 2 mai 1995 i s-a admis recursul și a fost obligat sa-i lase terenul de 2500 mp plus cei 10 ari și sa-i dea teren în schimbul celor 1400 mp primiți de la comisie în . sa-i plătească 4820 lei cheltuieli de judecată din recurs, dar nici Comisia și nici S. G. nu au vrut să țină seama de Decizia Curții de Apel Suceava cu nr.445 din 2.05 1995 care anulase și titlul de proprietate. În ciuda acestei Decizii care nu a fost respectata în anul 2000 C. P.V. a hotărât să facă un schimb de locuințe chemându-l pe S. la el în casă iar S. să facă un act de vânzare cumpărare pe numele de C. V. V., cumnatul lui Siminiceanu. La întocmirea actului la notariat s-a trecut un preț foarte mic existând suspiciunea că a fost doar o formalitate. Prin contractul cu nr.2062 din 2000 C. V.V. a devenit proprietar pe cei 3525 mp si pe casa, unde s-a și mutat împreuna cu soția sa A. F..
Acesta era și mai agresiv decât S. și a căutat ceartă încontinuu, atât cu el cât și cu celălalt vecin pe nume O. D., în perioada următoare el a devenit violent și cu soția sa, A. F., pe care o bătea si o fugărea de acasă, drept urmare aceasta a plecat de acasă la mama ei din Copălău si pe urma a introdus acțiune de divorț și de partaj. Astfel, în urma partajului prin decizia nr.273 din 5 martie 2013 A. F. a primit atât casa cat și cei 3525 mp de teren pe care i-a scos la vânzare deoarece ea si-a ridicat casă în curtea mamei sale și are unde locui cu copii.
Pentru aceste motive, a cerut anularea hotărârii primei instanțe, admiterea acțiunii și pronunțarea unei decizii prin care să se stabilească dreptul său de proprietate pentru suprafața de 3525 m.p. dobândită prin actul de proprietate, iar A. F. să dețină în continuare casa cu cei 250 m.p. teren cumpărate de la Ciormohuz C..
Solicită, de asemenea, a se radia din titlul de proprietate nr._/1994 suprafeța de 3525 m.p., anularea contractului de vânzare-cumpărare 2062, desființarea Hotărârii nr. 1262 și obligarea celor care au deținut terenul nelegal din 1990 și până în prezent la plata sumelor cerute cu titlu de despăgubiri, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimații S. G., S. M. și C. V., au solicitat respingerea recursului promovat de Pârnau H. ca fiind nul prin admiterea excepției prevăzute de art.83 alin.3 si art.13 alin.2 C.p.c. în sensul că a semnat recursul fără să fie asistat de avocat și nici nu este licențiat în drept pentru a putea în nume propriu să motiveze cererea de recurs.
Precizează că daca va fi respinsă aceasta excepție, solicită respingerea recursului pe motiv de nelegalitate a acestuia întrucât susținerile recurentului nu se încadrează în prevederile art.304 vechiul Cod de procedură civilă, respectiv art.488 Noul Cod de procedură civilă, iar neîncadrarea în motivele de casare atrage nulitatea recursului.
Arată intimații faptul că prin cerere recurentul prezintă o enumerare de fapte care nu se încadrează în motivele de nelegalitate și așa cum s-a arătat și la instanța de fond istoricul juridic al suprafeței de teren de 3.500 m.p. în ordine cronologica a transmiterii dreptului de proprietate se prezintă astfel:
In anul 1989, intimații S. G. și M. au cumpărat de la C. C. Culina imobilul compus din casa de locuit și anexe gospodărești situat în . jud. B. prin actul autentic nr.3192/19.06.1989 a Notariatului de Stat B..
Mai arată intimații că, având în vedere faptul că terenul aferent construcțiilor se afla în proprietatea Statului, au avut drept de folosință asupra terenului delimitat conform schiței de plan care face parte integrantă din actul de vânzare-cumpărare si schița de plan depuse la dosarul de fond. Că, în anul 1991 au formulat cerere potrivit Legii 18/l991 si după parcurgerea tuturor cailor administrative Comisia locală de aplicare a Legii 18/1991le-a eliberat titlul de proprietate nr._/07.02.1994 pentru suprafața de 3.500 mp pe amplasamentul satului C., . . intravilan . si titlului de proprietare depuse. Că, pe terenul proprietatea lor au construit legal, obținând autorizație de construcție, un imobil compus din 3 camere si dependințe, iar în anul 2000 S. G. si M. au vandut cumpărătorilor C. V. V. si F. imobilul compus din casa si teren conform actului notarial autentificat sub nr. 2062/14.03.2000 BNP R. Anitei B..
Precizează ca titlul de proprietate nr._/07.02.1994 emis în favoarea lui S. G. si M. nu a fost anulat si nici actul de vânzare-cumpărare menționat mai sus nu a fost anulat si nici nu exista vreo acțiune pe rol care sa aibă ca obiect nulitatea acestora. În susținerea acestei afirmații arată faptul ca imobilul compus din casă și teren este înscris pe rolul Primariei Comunei Copălău pe numele cumpărătorilor C. V. V. si F. așa cum rezultă din conținutul adeverinței de rol depuse.
Că, recurentul susține ca prin Decizia nr.445/02.05.1995 pronunțată de către Curtea de Apel Suceava a fost anulat titlul de proprietate nr.l5286/07.02.1994 emis în favoarea lui S. G. si M. și chiar daca prin aceasta decizie instanța a dispus nulitatea titlului, hotărârea judecătorească rămasa definitivă, executorie și irevocabilă în anul 1995, n-a fost pusă în executare astfel încât titlul nr._/07.02.1994 nu a fost anulat așa cum rezulta din conținutul adeverinței eliberata de Primaria Comunei Copălău.
Referitor la susținerea recurentului ca terenul a fost donat de tatăl acestuia, intimații arată că nu poate fi susținută, întrucât donația se face numai prin act autentic și nu prin înscris sub semnătura privată.
Pentru o justă soluționare a cauzei, Tribunalul a atașat dosarul primei instanței nr._ .
Din acesta rezultă că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 14.03.2012, reclamantul P. H. a chemat în judecată pe pârâții C. P. V., S. G. și S. M., solicitând instanței ca prin sentința ce urmează a se pronunța, să dispună, în favoarea sa, lăsarea în deplină proprietate și în liniștită posesie a suprafeței de 3500 mp situată în ..
A arătat reclamantul, în motivare, că a încheiat o tranzacție cu pârâții S., în anul 1994, tranzacție pe care aceștia nu au respectat-o, în sensul că nu i-au cedat 2500 mp + 10 ari. Prin Decizia nr. 445/02.05.1995 a Curții de Apel Suceava, s-a stabilit că, de vreme ce nu s-a respectat hotărârea de expedient, pârâții nu mai pot fi proprietari asupra celor 3500 mp. Această decizie nu mai poate fi pusă însă în executare, întrucât au trecut 10 ani.
În dovedire, la dosar s-au depus înscrisuri.
La primul termen de judecată, reclamantul a formulat precizări, prin care a solicitat a i se emite hotărâre pentru suprafața de 2500 mp din pc 33/1, a se dispune radierea, din TP nr._, a celor 2500 mp, a fi obligați pârâții la plata sumei de 4820 lei din recurs, potrivit Deciziei nr. 445/1995. Totodată, a solicitat obligarea pârâtului S. a-i preda teren în schimbul celor 10 ari lăsați acestuia de comisia de fond funciar, obligarea pârâților la despăgubiri în valoare de 2500 lei, pentru stăpânirea nelegală a terenului, și anularea Hotărârii nr. 1262/1994.
Pârâții S. G. și S. M. au formulat întâmpinare, prin care au arătat că, într-adevăr, au primit în proprietate suprafața la care se referă reclamantul, suprafață înscrisă în TP nr._. Pe de altă parte însă, în conformitate cu Sentința nr. 1262/1994, reclamantul și ceilalți moștenitori au primit o suprafață egală, prin TP nr._, în . în discuție este stăpânită în prezent de către numita C. I., în baza acordului unuia dintre co-moștenitorii menționați (Băsu A., sora reclamantului). Mai arată pârâții că au înstrăinat suprafața de 3525 mp din ., prin contractul nr. 2062 din anul 2000, numitului C.. V. V.. Au solicitat pârâții respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată. Totodată, prin cerere reconvențională, au solicitat acordarea de despăgubiri materiale și morale în valoare de 50.000 lei.
În replică, reclamantul a învederat că susținerile pârâților sunt nereale, că aceștia au încheiat, în mod nelegal și abuziv, contractul de vânzare a suprafeței în litigiu, titlul lor fiind deja anulat, prin decizia Curții de Apel Suceava. A solicitat reclamantul, pe lângă pretențiile formulate anterior, anularea contractului nr. 2062/2000.
Pârâții S. au formulat noi apărări, prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale active, excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru cererea de acordare a sumei de 4820 lei, excepția lipsei calității procesuale pasive, calitatea de proprietar asupra terenului în litigiu fiind transferată numitului C. V. V..
Pârâtul C. P. V. a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu argumentul că nu are nicio legătura cu situația litigioasă.
La termenul din data de 07.03.2013, pârâții-reclamanți S. au arătat că înțeleg să renunțe la judecata cererii reconvenționale - de acordare a daunelor morale/materiale.
La același termen s-a luat declarație reclamantului, acesta sintetizându-și pretențiile, astfel: revendicarea suprafeței de 3500 mp înscrisă în TP nr._/1994, anularea Sentinței nr. 1262/1994, anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2062/2000, radierea din TP nr._/1994 a suprafețelor de 2500 mp intravilan și 1400 mp extravilan, obligarea pârâților la plata sumei de 4820 lei reprezentând cheltuieli de judecată din dosarul soluționat în anul 1995, obligarea pârâților la plata de despăgubiri în sumă de 25.000 lei, obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată din prezentul dosar.
A învederat reclamantul că opune pârâtului C. P. V. doar cererea de despăgubire (întrucât acesta a obținut beneficii de pe terenul în litigiu) și că nu înțelege să cheme în judecată pe cumpărătorul C. V. V..
Față de precizările reclamantului, pârâții C. G. și C. M. au arătat că cererea de anulare a sentinței din 1994 este inadmisibilă, această hotărâre putând fi desființată doar în căile de atac, că modificările/completările aduse acțiunii sunt tardive, că reclamantul nu era proprietar la data tranzacției, titlu având doar pârâtul, că reclamantul nu are calitatea de a solicita anularea contractului de vânzare-cumpărare, fiind terț față de acesta, că această cerere este nulă, pentru neintroducerea în cauză a cumpărătorului, că sumele solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată sunt prescrise, că reclamantul nu are calitate și nici interes de a cere despăgubiri pentru folosința unui teren care nu se află în proprietatea sa.
La termenul din data de 18.04.2013, din oficiu, instanța a invocat excepția autorității de lucru judecat în privința capătului 4 de cerere (anulare/modificare titlu).
Pentru același termen, reclamantul a formulat noi precizări scrise, menținându-și declarația dată în instanță, cu mențiunea că solicită radierea din titlul pârâtului a suprafeței de 3525 mp.
Din oficiu, s-a dispus atașarea dosarelor nr. 827/1994 și_/193/2010.
Prin sentința civilă nr. 5535 din 13 mai 2013 Judecătoria B. a respins excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții S. G. și S. M., a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul C. P. V., a admis excepția autorității de lucru judecat pentru capătul 4 de cerere (parțial), a admis excepțiaprescrierii dreptului material la acțiune, pentru capătul 5 de cerere.
A respins acțiunea principală formulată de reclamantul P. H., în contradictoriu cu pârâții C. P. V., S. G. și S. M., ca incompatibilă cu principiul autorității de lucru judecat ( pct. 4) și, respectiv, ca prescrisă (pct. 5).
A luat act de renunțarea la judecata cererii reconvenționale formulate de pârâții-reclamanți S. G. și S. M..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că în dosarul nr. 827/1994 al Judecătoriei B., având drept obiect acțiunea în revendicare formulată de reclamantul P. H. în contradictoriu cu pârâtul S. G., pentru o suprafață de 60 de ari, s-a pronunțat Sentința civilă nr. 1262/21.02.1994, sentință prin care s-a luat act de tranzacția părților, după cum urmează (fila 8): pârâtul S. G. urma a primi suprafața de 0,35 ha, teren lângă casă, 10 ari fiind acordați de comisie iar 25 ari - cedați de reclamant; pârâtul s-a obligat a ceda reclamantului o suprafață de 25 ari teren agricol, în amplasamente ce urmau a fi convenite în viitor.
Anterior pronunțării sentinței menționate, pe numele pârâtului S. G. se eliberase TP nr._/07.02.1994, pentru o suprafață de 3525 mp intravilan situată în pc 33/1. Cu acest teren, pârâtul fusese pus în posesie încă din data de 28.01.1994, moment la care s-a semnat fișa întocmită de reprezentanții Comisiei locale Copălău (filele 23, 25 în dosarul nr._/193/2009, dosar care, în rejudecare, a primit nr._/193/2013, atașat prezentei).
A observat prima instanță, față de cele menționate, că la data tranzacției, terenul de 25 ari (+10 ari) „cedat” de reclamant se afla oricum în titlul pârâtului, titlu care nu a suferit modificări ulterior pronunțării hotărârii de expedient. Practic, apreciază instanța, reclamantul Pârnău H. a confirmat astfel valabilitatea titlului părții adverse, titlu care s-a emis pe parcursul judecății acțiunii în revendicare (acțiunea din discuție, după cum rezultă din cuprinsul hotărârii de expedient, se formulase încă din data de 03.01.1992), fără a transfera pârâtului vreun drept propriu (pentru care obținuse, la rându-i o recunoaștere).
Ulterior tranzacției, pârâții S. G. și S. M. au formulat acțiune în revendicare împotriva reclamantului P. H., pentru suprafața de 3525 mp, acțiune ce a primit o soluție finală de respingere, prin Decizia nr. 445/02.05.1995 a Curții de Apel Suceava (fila 23). A reținut Curtea, pentru a pronunța această soluție, că de vreme ce tranzacția din 1994 nu a fost respectată de reclamanți (pârâții S. din cauza de față), se justifică acțiunea pârâtului (reclamantul P. H.) de a-și reocupa terenul. Pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată din recurs, în sumă de 4820 lei. Deși în dispozitivul deciziei apare și mențiunea „s-a anulat Titlul de proprietate nr._/07.02.1994”, în cuprinsul hotărârii în discuție nu există nicio referire la acest act ori la temeiurile de fapt/de drept care au servit soluției de anulare.
În consecință, în dosarul nr. 4356/2000 al Judecătoriei B., reclamantul P. H. a înțeles să acționeze în același sens, respectiv să solicite anularea titlului pârâtului S. G.. Acțiunea a primit o soluție de respingere prin Sentința nr. 6924/29.09.2000 (fila 63 în dosarul_/193/2009).
Reclamantul și-a reiterat cererea de anulare a TP nr._/1994, în dosarul nr._/193/2009, devenit în rejudecare nr._/193/2013. Acesta a fost soluționat irevocabil prin Decizia nr. 807R/29.10.2012 a Tribunalului B. (fila 48), instanța de control apreciind că, astfel cum a reținut prima instanță (Hotărârea nr. 3884/14.06.2011), există autoritate de lucru judecat în privința cererii de radiere a suprafeței de 3500 mp din PC 33/1 intravilan, prin raportare la Sentința nr. 6924/29.09.2000.
Față de aspectele prezentate, instanța a apreciat că cererea actuală a reclamantului, vizând desființarea parțială a TP nr._/1994, în sensul radierii unei suprafețe din intravilan (2500 mp sau 3525 mp din pc 33/1), are același obiect, părți și cauză, cererilor formulate în cele două dosare anterior indicate, situație în care judecătoria nu este abilitată a proceda la cercetarea pe fond a pretențiilor în discuție. Astfel, s-a admis excepția autorității de lucru judecat în privința cererii de anulare titlu (pct. 4 din acțiune), respectiv pentru suprafața din intravilan menționată. Cererea în discuție a primit, pe cale de consecință, o soluție de respingere.
Înainte de a trece la analiza, pe fond, a celorlalte pretenții ale reclamantului, prima instanță a constatat drept neîntemeiate și a respins excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei calității procesuale pasive a tuturor pârâților din cauză. S-a reținut, în acest sens, că potrivit situației de fapt anterior descrise, între părțile din cauză (mai puțin pârâtul C. P. V.) au existat mereu litigii, cu privire la suprafața de 3525 mp din pc 33/1, litigii în care nu s-a invocat și nu s-a reținut lipsa calității procesuale, aceasta pentru că statutul de proprietar invocat de ambele părți ori absența acestuia impun o analiză de fond. Pe de altă parte, o . pretențiile deduse judecății decurg din litigii în care părțile au compărut deja (anulare hotărâre de expedient, acordarea cheltuielilor de judecată în sumă 4820 lei) ori au caracter accesoriu cererii în anularea tranzacției (anulare titlu, anulare act subsecvent, revendicare, despăgubiri pentru lipsa de folosință). În privința pârâtului C. P. V., prima instanță a observat că, potrivit precizărilor exprese ale reclamantului, acestuia i se opune doar cererea de despăgubire pentru folosința pretins nelegală a terenului în litigiu, cerere pentru rezolvarea căreia nu se impune analiza calității de proprietar a pârâtului, ci a calității de utilizator a acestuia, calitate ce nu a fost negată.
Instanța a admis însă excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru capătul 5 de cerere (obligarea pârâților S. la plata cheltuielilor de judecată din dosarul Curții de Apel Suceava), reținând că deși obținerea unui nou titlu este admisibilă în principiu, în situația prescrierii dreptului la executare silită, această posibilitate apare condiționată de situarea creditorului în termenul de prescripție al dreptului la acțiune, ceea ce nu se întâmplă în speța de față. Astfel, dreptul reclamantului de a recupera cheltuielile de judecată din dosarul din 1995 al Curții de Apel Suceava, drept de creanță, s-a prescris în termen de 3 ani de la avansarea acelor cheltuieli, respectiv în anul 1998 (chiar anterior prescrierii dreptului de executare). Ca atare, capătul de cerere în discuție a for respins ca prescris.
În privința celorlalte pretenții ale reclamantului, prima instanță a reținut că în speță este dată o legătură de dependență de la cauză – la efect, astfel încât cererile au fost analizate potrivit acestei succesiuni.
Mai reține prima instanță că, în primul rând, în cauză se solicită anularea Sentinței nr. 1262/1994 (în fapt, a tranzacției consfințite prin această hotărâre) cu argumentul că pârâtul S. G. nu și-a respectat partea de obligație. A notat prima instanță că aspectul invocat nu reprezintă o cauză de nulitate a convenției, respectiv o neregularitate intrinsecă a acesteia, existentă la momentul tranzacționării. A apreciat instanța că, prin urmare, în speță nu sunt date motive pentru aplicarea sancțiunii în concret solicitate. Ceea ce se urmărește este, în realitate, o rezoluțiune a convenției din 1994, rezoluțiune care nu a fost expres cerută și care, oricum, apare neîntemeiată. Astfel, potrivit tranzacției contestate, pârâtul S. s-a obligat să cedeze reclamantului o suprafață de 25 ari arabil, în amplasamente ce urmau a fi convenite în viitor. Or, reclamantul nu a făcut dovada unei astfel de înțelegeri ulterioare și, respectiv, a unui anume amplasament pe care pârâtul s-a obligat a i-l remite. S-a mai reținut, pe de altă parte, că petentului i s-a eliberat Titlul de proprietate nr._/1999, titlu ce cuprinde mai multe suprafețe de teren arabil (fila 36), una dintre acestea fiind cedată de pârâți, potrivit susținerilor necontestate ale acestei din urmă părți – pc 898/30. A Observat prima instanță că, interpelat fiind, reclamantul a arătat că nu cunoaște dacă cei 25 de ari au fost cedați de pârâți și dacă această suprafață se află înscrisă în titlul său (fila 39). Față de caracterul nedeterminat al obligației asumate în 1994, față de absența unei convenții completatoare subsecvente, față de existența titlului de proprietate invocat și față de înseși susținerile petentului, prima instanță a constatat că este ținută să constate că în speță nu este posibil a se aprecia că pârâtul și-a încălcat îndatoririle și că, astfel, sunt îndeplinite condițiile desființării tranzacției. Cu aceste argumente, cererea analizată (capătul 2 de cerere) urmează a primi o soluție de respingere, ca neîntemeiată.
S-a mai avut în vedere, la identificarea soluției de respingere menționate, că aprecierile contrare ale curții de apel nu au invalidat tranzacția încheiată între părți (în acest sens se impunea pronunțarea unei hotărâri de anulare, rezoluțiune, etc.) și că, pe de altă parte, ele s-au întemeiat pe situația de fapt valabilă în anul 1995, respectiv anterior emiterii titlului de proprietate pentru reclamant (1999). Nici împrejurarea că acest titlu este unul comun nu impune reconsiderarea poziției instanței, reclamantul având posibilitatea să-și probeze calitatea de proprietar exclusiv în cadrul unei acțiuni de partaj/de anulare titlu.
A reținut judecătoria, în continuare, că cererile de anulare titlu (pentru extravilan, în compensația a 10 ari intravilan), anulare contract, revendicare și despăgubiri (pct. 4 parțial, 3, 1, 6), în această ordine, se subsumează pretenției de desființare a tranzacției. Or, cât timp această din urmă pretenție a fost apreciată drept nefondată, în cauză nu se justifică o soluție diferită pentru pretențiile subsecvente. Altfel spus, de vreme ce terenul în litigiu (3525 mp în pc 33/1) rămâne în proprietatea pârâților, potrivit voinței inițiale a părților, nu există temeiuri pentru radierea sa din titlu (această pretenție a fost tranșată, oricum, în alte litigii), pentru desființarea actului de vânzare încheiat în baza acestui titlu (această cerere apare și inadmisibilă, dată fiind nechemarea în judecată a ambelor părți contractante), pentru cedarea folosinței terenului (care folosință nu mai este exercitată, de către pârâții S., din anul 2000) și, respectiv, pentru acordarea de despăgubiri. Se mai observă, în privința terenului în suprafață de 1400 mp extravilan, că de vreme ce pârâtul a primit de la reclamant doar 25 de ari și s-a obligat a ceda o suprafață egală, iar nu 35 ari, în cauză nu s-ar justifica radierea din titlu a 25 de ari în intravilan și a încă 14 ari în extravilan. În cele din urmă, se observă că de vreme ce reclamantul nu este îndreptățit la suprafața de 3525 mp, în cauză nu interesează cine și în ce temei a exercitat dreptul de folosință asupra acesteia.
Cu argumentele astfel prezentate, instanța a respins și pretențiile în discuție, ca nefondate.
Față de soluțiile de respingere astfel identificate, prima instanță a apreciat că în speță nu se verifică nici condițiile acordării cheltuielilor de judecată avansate de către reclamant.
În temeiul art. 246 Cod procedură civilă, prima instanță a luat act de renunțarea pârâților-reclamanți la judecata cererii reconvenționale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamant P. D. H., pentru motivele arătate mai sus.
Tribunalul constată în primul rând că nu este nul recursul formulat de petentul P. H.. Astfel, în ceea ce privește cauzele privind imobilele a căror valoare de circulație este mai mică de 100.000 lei, potrivit art. 282 din Vechiul Cod de procedură civilă, sentințele pronunțate referitor la aceste imobile nu pot fi atacate cu apel. Ca urmare, partea interesată poate declara doar recurs, dar așa cum arată art.304 indice 1 din Vechiul Cod de procedură civilă, recursul nu trebuie să fie limitat doar la motivele de nelegalitate prev. de art. 304 din Vechiul Cod de procedură civilă. În acest sens, instanța reține că recurentul Pîrnăău H. a criticat sentința civilă nr. 5535/13.03.2013 din mai multe puncte de vedere, legate de proprietatea asupra suprafeței de 3550 m.p., incidența în cauză a autorității de lucru judecat, făcând referire la repetate decizii de speță pronunțate de-a lungul timpului în legătură cu această suprafață de teren. El nu a făcut încadrarea acestor motive în prev. art. 304 din Vechiul Cod de procedură civilă dar acest fapt nu poate conduce la nulitatea recursului, întrucât Tribunalul reține că motivele expuse pot fi încadrate în prev. art. 304 pct. 9 din Vechiul Cod de procedură civilă și respectiv art. 304 indice 1 la care s-a făcut referire mai sus.
Intimații au făcut trimitere și la noile dispoziții ale Noului Cod de procedură civilă dar reține tribunalul că Legea 134/2010 se aplică doar litigiilor introduse după data de 15.02.2013.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, Pârnău H. a adus la cunoștința instanței că el este proprietarul suprafeței de 3550 m.p. situat pe raza . pc 33/1. A invocat în acest sens actul de donație din anul 1960. Dacă recurentul ar fi făcut dovada cu privire la acest drept de proprietate, atât prima instanță cât și Tribunalul ar fi trebuit să facă aplicarea art. 480 din Vechiul Cod civil, dar la data soluționării prezentului recurs Tribunalul constată că probele administrate dovedesc că numitul P. H. nu este proprietarul suprafeței de 3550 m.p. înscris în titlul de proprietate nr._/1994.
Așa cum corect a reținut și prima instanță, prin sentința civilă nr. 1262 din 21 februarie 1994, P. Haralabie a fost de acord cu încheierea unei tranzacții care a făcut obiectul dispozitivului respectivei sentințe. Astfel, acesta a fost de acord cu efectuarea unui schimb de teren în sensul că pe lângă cei 1000 m.p. pe care i-a primit numitul S. G. căsătorit cu S. M. în procedura de constituire a dreptului de proprietate a fost de acord să-i încredințeze acestuia încă o suprafață de 2500 m.p. aflată în prelungirea celei pentru care s-a dispus constituirea dreptului de proprietate. Totuși în respectiva tranzacție S. G. și S. M. s-au obligat să transfere la rândul lor dreptul de proprietate cu privire la o suprafață echivalentă de 2500 m.p. dar aflată pe un alt amplasament. Practic litigiul prezent cât și litigiile anterioare au privit împrejurarea că S. G. și M. nu au pus la dispoziția recurentului P. H. acea suprafață de 2500 m.p. Arată Tribunalul în primul rând în legătură cu acea tranzacție că era în sarcina părților, deci inclusiv a numitului P. H. obligația de a stabili în mod concret ce suprafață de teren urmează să primească în schimbul celei aflate în prelungirea suprafeței de 1000 m.p. constituită ca teren aferent casei de locuit a pârâților S.. Trebuia recurentul să consemneze în respectiva tranzacție și data la care urmează a fi efectuat acel schimb.
În al doilea rând stabilește Tribunalul că dacă P. H. a constatat că pârâții S. G. și M. nu-și îndeplinesc obligația stabilită prin tranzacția încheiată pentru a fi stins litigiul din dosarul 827/1994, avea posibilitatea să se adreseze în instanță cu o acțiune în interiorul unui termen rezonabil calculat de la momentul consemnării tranzacției în dispozitivul sentinței civile.
În al treilea rând din studiul titlului nr._/28.05.1999 emis pe numele mai multor persoane inclusiv a pârâtului rezultă că totuși recurentul a primit o suprafață de teren echivalentă de 3498 mp în . aspect care conduce la concluzia că tranzacția din dosarul 827/1994 a fost finalizată. Aspectul că recurentul este nemulțumit de amplasarea acestei suprafețe nu poate conduce la anularea tranzacției judiciare
Recurentul a invocat faptul că el este proprietarul suprafeței de 3550 m.p. în . a invocat numai decizia civilă nr. 445 din 02 mai 1995 a Curții de Apel Suceava și respectiv actul de donație din 1960. Înscrisul denumit de părți donație încheiat în 1960 nu mai poate constitui temei al dreptului de proprietate, întrucât ulterior persoana care s-a considerat proprietară a suprafeței de teren, respectiv P. H., a înțeles să încheie o tranzacție judiciară fiind de acord cu transferul dreptului de proprietate cu privire la o suprafață de 2500 m.p. În copia deciziei civile nr. 445/1995 în dispozitiv există o mențiune, respectiv „S-a anulat titlul de proprietate nr._/07.02.1994”. Cercetând această copie de la fila 30 dosar, Tribunalul observă că această mențiune este efectuată cu litere în alt format decât cel consemnat în întreaga decizie menționată. Pe de altă parte, din considerentele acestei decizii, nu rezultă că instanța de recurs din cadrul Curții de Apel Suceava ar fi dispus anularea titlului de proprietate nr._ din 7.02.1994. Ca urmare, se reține că această mențiune privind anularea titlului de proprietate a fost efectuată ulterior pe exemplarul care a fost eliberat de către instanța de recurs și nu poate produce consecințe juridice.
În ceea ce privește titlul de proprietate din 1994, în mod corect prima instanță a reținut că există autoritate de lucru judecat cu privire la solicitarea privind radierea suprafeței de 2500 m.p. din intravilan și 1400 m.p. din extravilan, întrucât aceeași cerere a fost formulată atât în dosarul nr. 4526/2000 fiind pronunțată sentința 6524/29.09.2000, cât și în ds._/193/2009 în care a fost pronunțată decizia 807/R/29.10.2012. Prin prima hotărâre menționată a fost respinsă ca nefondată cererea privind excluderea din titlul de proprietate_/1994 a suprafeței de 3900 m.p. iar autoritatea de lucru judecat a fost reținută deja și prin decizia 807/29.10.2012 a Tribunalului B.. Potrivit art. 1201 din Vechiul cod civil este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Întrucât în ds._ Pârnău H. a formulat din nou o cerere de excludere a suprafeței de 2500 m.p. din titlu de proprietate_/1994 în contradictoriu cu aceiași pârâți, rezultă că este dată excepția autorității de lucru judecat reglementată de art. 1201 din Vechiul Cod civil..
Tribunalul mai reține că recurentul a admis faptul că numita P. Pachița a obținut în 1982 în baza unei hotărâri judecătorești dreptul de proprietate cu privire la locuința și anexele la casa bătrânească cât și posibilitatea de a folosi suprafața de 2500 m.p.( hotărârea nr. 2516/1988). În aceste condiții, comisia locală de fond funciar în temeiul art. 34 a constituit moștenitorilor lui P. Pachița dreptul de proprietate cu privire la terenul aferent casei de locuit în suprafață de 1000 m.p. În baza celor reținute, Tribunalul constată că Siminiceranu G. și S. M. au devenit proprietari pe o suprafață de 3500 m.p. în 1994 la eliberarea titlului de proprietate_. În consecință actul de vânzare-cumpărare încheiat de aceștia ulterior este legal, aceeași fiind situația și pentru toate actele subsecvente de înstrăinare cu privire la construcții și terenul de 3500 m.p.
Împrejurarea că numitul P. H. are dreptul la 2,13 ha pe raza comunei Bălușeni, nu poate fi opusă pârâților din prezenta cauză, întrucât modalitatea de reconstituire a dreptului de proprietate este supusă reglementărilor Legii nr. 18/1991, raportul de drept administrativ încheindu-se între persoana interesată și comisiile locale și respectiv județene de fond funciar.
O instanță ar putea să dispună desființarea sentinței civile 1262/1994 doar atunci când ar constata că tranzacția încheiată de către părți este nulă pentru motive preexistente sau cel puțin concomitente încheierii actului. În speța de față P. H. nu invocă asemenea motive de nulitate ci arată că partea cu care a înțeles să tranzacționeze nu a dorit să-și îndeplinească obligațiile stabilite. Aceste chestiuni țin însă de neexecutarea tranzacției judiciare și nu de nulitatea acestui act. O parte nu poate să solicite anularea unei tranzacții judiciare pentru simplul motiv că partea adversă nu a înțeles să-și îndeplinească obligațiile, aceasta având la dispoziție alte mijloace juridice în vederea obligării părții adverse la respectarea actului încheiat.
Mai observă Tribunalul că recurentul prin calea de atac formulată a consemnat că pe numele său există în derulare o procedură la Comisiile locale și respectiv județene de fond funciar, în urma căreia ar trebui emis un nou titlu de proprietate pentru o suprafață de 2 ha și 13 ari pe numele lui. În lipsa unui titlu de proprietate eliberat în procedura Legii nr. 18/1991 Tribunalul nu poate reține susținerile recurentului, cum că alte persoane i-au ținut abuziv o suprafață de 3525 m.p. începând cu anul 1990.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs legat de obligația de a fi plătită taxă de timbru, arată Tribunalul că potrivit Legii nr. 146/1997 aceste taxe se plătesc anticipat, adică înainte de a fi pronunțată vreo hotărâre în cauză. Obligația trebuie îndeplinită de orice persoană se adresează instanței independent de soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză. În consecință, împrejurarea că o parte din capetele de cerere formulate de P. H. au fost respinse ca prescrise, nu poate conduce la scutirea reclamantului de la plata taxei judiciare de timbru.
În finalul cererii de recurs Pârnău H. a solicitat ca în dosar să fie citate toate persoanele care începând cu anul 1990 au ținut terenul în suprafață de 3525 m.p. Tribunalul arată că potrivit art. 316,294 din vechiul Cod de procedură civilă în recurs nu poate fi schimbat cadrul procesual stabilit de părți în primă instanță . Reclamantul a înțeles să formuleze acțiunea inițială în contradictoriu cu pârâții C. V., S. G. și S. M.. Acestea sunt persoane care figurează ca părți în ds._ întrucât o extindere a cadrului procedural este ilegală în calea de atac a recursului.
În raport cu cele consemnate, Tribunalul va respinge recursul declarat de P. H..
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul reclamant P. D. H. din ., județul B., în contradictoriu cu intimații pârâți S. G., S. M., C. P. V. toți din ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 5535 din 13 mai 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 14 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
C. M. A. M., A. C. A. E.
Red. C.M./20.02.2014
Jud.T. C.
Dact. A.E.
ex. 2/21.02.2014
| ← Anulare act. Decizia nr. 353/2014. Tribunalul BOTOŞANI | Fond funciar. Decizia nr. 703/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
