Fond funciar. Decizia nr. 152/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 152/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 18-02-2014 în dosarul nr. 5187/40/2013
DOSAR NR._ fond funciar
revizuire
ROMANIA
TRIBUNALUL B. – SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 18 februarie 2014
Instanța constituită din:
Președinte – I. P.
Judecător – M. D.
Judecător – L. L.
Grefier – C. B.
Decizia civilă nr. 152 R
La ordine judecarea cererii de revizuire formulată de revizuienții –reclamanți O. I. M. și O. I. I. ambii cu domiciliul în loc.Dolina, . în contradictoriu cu intimații - pârâți C. L. de fond funciar L. jud. B., C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin Prefect B., R. F., V. V., Abalașei D., P. Anișoara, R. I., F. C., F. D. F. M., cu domiciliul în loc. L., jud. B., H. C., cu domiciliul în loc. D., ., F. C. cu domiciliul în loc. B.,. nr. 4, jud. B. și D. D. cu domiciliul în loc. Burdujeni, ., jud. Suceava împotriva deciziei civile nr. 1119 R/11.12.2009 pronunțată în dosarul nr._ - conexat cu ds._ al Tribunalului B. și a contestației împotriva rezoluției date de Procuror în dosarul 587/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria D..
Procedura de citare legal îndeplinită
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimatele V. V. și H. C., lipsind celelalte părți.
Instanța pune în discuția părților necesitatea disjungerii capătului de cerere cu privire la contestația împotriva rezoluției împotriva procurorului
Nemaifiind probe de administrat,instanța constată pricina în stare de judecată și acordă părților prezente cuvântul asupra cererii de revizuire și a contestației la rezoluția procurorului.
Intimatele prezente solicită respingerea acestora
TRIBUNALUL,
Asupra cererii de revizuire, de față;
Prin cererea înregistrată inițial la Judecătoria D. și precizată pe parcursul judecății, reclamanții O. M. și O. I. au chemat în judecată pârâții C. locală L. de aplicare a Legii 18/1991, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilorBotoșani, A. I., M. M., R. I., R. F., V. V., Abalașei D., F. C., P. Anișoara, F. C., F. D., F. M., V. Crețuca, A. C., D. D., F. C., H. C., H. M., H. V., H. S. și H. F. A. solicitând anularea titlului de proprietate nr._/29 martie 1994 emis pe numele defunctului H. I. și a titlului de proprietate nr._/29 martie 1994 emis pe numele defunctului F. H., deoarece o parte din terenurile înscrise în aceste titluri s-ar fi suprapus peste suprafața de 1,04 ha teren care a aparținut autorului lor C. G. și care este înscris în titlul de proprietate al mamei,nr. 72/21 iulie 1992.
Prin sentința civilă 1680/2008 acțiunea a fost admisă în parte, C. locală L. fiind obligată să pună pe reclamanți în posesie cu suprafața de
633 m.p. teren reprezentând diferența până la suprafața de 10.400 m.p. înscrisă în titlu și pe care aceștia nu o dețin în fapt urmând să efectueze și rectificările în titlul de proprietate nr. 72 din 21.07.1992 conform măsurătorilor exacte din teren pentru fiecare parcelă cadastrală înscrisă în titlu.
Totodată, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea privind anularea titlurilor de proprietate nr._ din 29.03.1994 emis pe numele defunctului H. I. și a titlului de proprietate nr._ din 29.03.1994 emis moștenitorilor defunctului F. H. și a obligat C. L. L. la plata către reclamanta O. M. a sumei de 1.800 lei reprezentând onorariu avocat și onorariu expert.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 35/9.01.2009, s-a respins ca neîntemeiată cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 1680/24.10.2008 a Judecătoriei D., și s-a admis cererea de lămurire a dispozitivului sentinței menționate în sensul că pârâta C. locală de fond funciară a comunei L., jud. B. este obligată să pună în posesie reclamanții cu o suprafață de 633 mp teren pe un amplasament liber deoarece în titlul de proprietate nr. 72/21 iulie 1992, este înscrisă o suprafață de 1,04 ha, însă, la măsurători a rezultat cu 633 mp teren mai puțin.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a arătat că cererea de anulare a titlului de proprietate nr. 72/1992 este o acțiune de modificare a titlului respectiv, în sensul înscrierii suprafeței de 1,04 ha pe vechiul amplasament, în cauză nefiind date și nici invocate de către reclamanți nici unul dintre cazurile de nulitate prevăzute de art. III din Legea 169/1997 așa cum a fost modificată prin Legea 247/2005.
În ceea ce privește lămurirea dispozitivului, C. locală L. a fost obligată să măsoare terenul stăpânit efectiv de către reclamanți și să dispună corectarea titlului acestora în funcție de situația din teren și de asemenea, să pună în posesie reclamanții cu diferența de 633 mp teren, suprafață care ca întindere este înscrisă în titlu, însă, în realitate nu există, urmând ca această suprafață să fie atribuită într-un al amplasament care este liber și se află la dispoziția comisiei locale de fond funciar.
Împotriva acestei sentințe în termen legal, au declarat recurs atât reclamanții cât și intimații.
Cu privire la recursul declarat de C. locală de fond funciar L., aceasta a arătat că dacă reclamanții doresc să posede teren pe vechiul amplasament ar fi trebuit să se judece atât cu H. I., deoarece el figurează în registrul agricol cu suprafața de 1000 mp, în titlul său de proprietate este înscris cu o suprafață de 1500 mp în jurul casei, iar în fapt posedă 1554 mp, cât și cu D. I. care figurează în registrul agricol cu suprafața de 1000 mp în jurul casei, iar în fapt deține 1196 mp teren.
Recurenții O. M. și O. I. au arătat că sentința este nelegală și netemeinică deoarece dispozitivul este formal și nu efectiv în sensul de a stabili concret localizarea suprafețelor ceea ce încalcă regula atribuirii efective în posesie pe fostul amplasament, în natură, pentru terenul reconstituit, în litigiu conform art. 8, 13, 14 și 27 din Lega 18/1991.
Prin decizia civilă nr. 1119 R/11.12.2009 Tribunalul B. a respins ca nefondate recursurile împotriva sentinței civile nr. 35 din 9.01.2009 și a sentinței civilă nr. 1680 din 24.10.2008 a Judecătoriei D., jud. B..
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul B. a reținut că reclamanții sunt moștenitorii defunctei Larco C., fiica lui C. G. și aceasta din urmă cumpărase prin actul de vânzare-cumpărare din anul 1934 o suprafață de 1,04 ha teren, în intravilanul satului Dolina ..
Iar în baza Legii 18/1991, petenților le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,04 ha teren, însă, titlul de proprietate nr. 72/21.07.1992 a fost emis doar pentru suprafața de 1,0081 ha.
Prin sentința civilă nr. 765/15.07.2007 a Judecătoriei D., C. locală L. a fost obligată să pună în posesie petenții și cu suprafața de 319 mp care reprezintă diferența dintre suprafața validată și cea pentru care s-a emis titlul de proprietate, însă, nu a fost indicat amplasamentul. Din adresele și procesele-verbale depuse la dosarul de fond, rezultă că după emiterea acestei sentințe s-a oferit petenților un amplasament pentru 319 mp, însă, aceștia au refuzat în mod constat pentru parcelele oferite deoarece nu reprezintă vechiul amplasament și susțin că cei 319 mp fac corp comun cu vechiul amplasament de 1,04 ha a lui C. G..
Titlul de proprietate al petenților a fost modificat la data de 3.09.2007, fără ca aceștia să fie de acord, și s-a înscris suprafața de 319 mp în p.c. 326/7 dar pe care aceștia nu o stăpânesc .
În cauză a fost efectuată o expertiză de specialitate prin care s-a identificat terenul stăpânit de petenți, precum și terenurile înscrise în titlurile de proprietate care provin de la autorii pârâților, respectiv H. I. și F. H..
S-a constatat că vechiul amplasament a lui C. G., autorul reclamanților, este în p.c. 605, 604și 599, iar p.c. 326/7 în suprafață de 319 mp trecută în titlul petenților nu face parte din vechiul amplasament, și că de fapt suprafața care reprezintă vechiul amplasament este înscrisă în titlul lui H. I. în p.c. 599/1.
H. I. figurează în registrul agricol cu o suprafață de 1000 mp în intravilan, grădină, însă, titlul acestuia este eliberat pentru o suprafață de 1500 mp în amplasamentul respectiv, iar în realitate stăpânește 1554 mp. Reclamanții au arătat însă că suprafața pe care o deține H. I. corespunde vechiului amplasament al acestuia chiar dacă este mai mare decât cea prevăzută în rolul agricol al acestuia, iar suprafața de 319 mp nu se găsește în amplasamentul acestuia ci, în cel al moștenitorilor lui F. H. că în sprijinul dovedirii vechiului amplasament a lui C. G. este și actul de vânzare-cumpărare din anul 1934 din care rezultă clar că acesta a avut în proprietate în intravilan 1,04 ha cu care figurează și în registrul agricol.
În raport de cele arătate, temeinic și legal prima instanță a constatat că suprafețele înscrise în rolurile agricole ale celor trei autori C. G., H. I. și F. H. nu corespund cu suprafețele găsite la măsurători în prezent, diferența cea mai mare fiind la reclamanți care stăpânesc cu 952 mp mai puțin decât în registrul agricol. Din această diferență de 952 mp care le lipsește aceștia susțin că 319 mp se află în titlul lui F. H..
Mai mult ca atât, prin actul de vânzare-cumpărare din anul 1934 C. G. a vândut lui Larco C., mama reclamantei, suprafața de teren de 1,04 ha și prin urmare, suprafața respectivă nu ar fi trebuit să se regăsească în rolul agricol al acestuia din anii 1959-1962.
S-a reținut că în lipsa unor semne de hotar vechi, nu se poate stabili din înscrisurile depuse la dosar vechiul amplasament al pârâților, sau pe baza declarațiilor de martori,deoarece configurația din prezent a terenurilor măsurate nu corespunde consemnărilor din registrul agricol.
În acest context, prima instanță nu s-a putut pronunța asupra anulării titlului de proprietate atât timp cât a calificat cererea respectivă ca o modificare a titlului, dispunând modificarea acestui titlu în funcție de situația constatată cu ocazia cercetării la fața locului, probă care s-a efectuat în prezența reclamanților care au fost asistați de către avocat.
În ceea ce privește lămurirea dispozitivului, C. locală L. a fost obligată să măsoare terenul stabilit efectiv de către reclamanți și să dispună corectarea titlului acestora în funcție de situația din teren și de asemenea, să pună în posesie reclamanții cu o diferență de 633 mp teren, suprafață care ca întindere este înscrisă în titlul de proprietate, însă, în realitate nu există, urmând ca această suprafață să fie dată într-un alt amplasament care este liber și se află la dispoziția comisiei locale de aplicare a Legii nr. 18/1991.
Prezenta cerere de revizuire a deciziei din recurs nr. 1119R/11.12.2009, a fost întemeiată pe disp. art. 322 pct. 2, 5 și 6 Cod procedură civilă.
În fapt, s-a arătat că organul de cercetare penală ar fi efectuat cercetarea cu „părtinire-culpabilă, lipsa de interes pentru găsirea adevărului la dezlegarea pricinii.”
De asemenea, s-a susținut că instanțele de fond și de recurs au fost induse în eroare de către C. locală L. care, cu rea-credință, nu a menționat că terenul în discuție este aferent construcțiilor revizuienților și că este posedat de către aceștia.
Totodată, C. „nu s-a implicat, prin atribuțiile pe care le are, să controleze situația titlurilor atacate în instanțe și avea obligația să le revoce în condițiile art. 27 alin.2 din Legea 18/1991, precum și motiv să promoveze în instanță acțiune în temeiul art. III din Legea 169/97” cu privire la titlul de proprietate eliberat lui F. H..
S-a mai arătat că rolul agricol al lui F. H. ar fi fictiv deoarece acesta „nu și-a declarat la rol contractul autentic din 7 mai 1928, în schimb și-a înscris la rol o proprietate ce nu a avut-o niciodată dobândită legal, de peste 90 de ari, creându-se un rol fictiv, fals, folosit în uz de fals de moștenitorii săi și acesta, chiar până în faza de cercetare penală, deci nu poate fi vorba de prescripție.”
În acest context, datorită apărărilor făcute cu rea-credință de către comisia locală, instanța „ a dat o hotărâre din care rezultă că nu a înțeles actele deduse judecății, ca dovadă că nici nu le-a nominalizat în motivarea hotărârii, în care nu se vorbește nimic despre efectul acestor acte și a făcut o greșită aplicare a legii”, iar pe revizuienți „i-a lăsat fără titlul legal pentru proprietatea de 1.04 ha reconstituită (deși la cercetarea la fața locului a văzut că terenul este liber de construcții).”
S-a mai menționat că „instanța nu a urmărit riguros modificările legislative care erau în vigoare la data hotărârii” încât se consideră „îndreptățiți să aprecieze o completă necercetare a fondului.”
Revizuienții au depus înscrisuri (f.7-9, 30-47 ds) rezoluția de neîncepere a urmării penale din dosar 587/P/2013, referat de neîncepere a urmării penale, titlu de proprietate_/1994 emis pe numele H. I. titlul de proprietate nr. 72/1992 emis pe numele O. M. și O. I.,adeverința 364/1991 de punere în posesie, act de veșnică vânzare din 7.05.1928, adeverința nr. 48/31.03.1998 emisă de CL.L., jud. B., act de vindere cumpărare din 14.06.1934, act de veșnică vânzare din 12.08.1930, corespondență cu OCPI B. raport de expertiză întocmit de expert Ț. C. în dosar_ .
C. locală L. pentru aplicarea legilor Fondului Funciar a depus întâmpinare arătând că nu înțelege „la ce dosar fac referire reclamanții, respectiv ds. 1667/2009, deoarece temeiurile contestației vizează doar rezoluția din ds. 587/P/2013 instrumentat de P. de pe lângă Judecătoria D..”
Instanța constată că, într-adevăr, în cererea lor revizuienții au invocat atât prevederile art. 322 Cod procedură civilă privind revizuirea cât și cele ale art. 320-322 Cod procedură penală.
Or, cele două căi de atac, respectiv revizuirea și plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmării penale sunt reglementate diferit,și presupun competențe jurisdicționale diferite astfel încât se va dispune disjungerea acestora, înființându-se un nou număr de dosar în privința plângerii împotriva rezoluției, dosar în care se va amâna pronunțarea.
Referitor la cererea de revizuire, instanța va avea în vedere temeiurile de drept expres invocate.
Astfel, conform art. 322 pct. 2, 5 și 6 Cod procedură civilă:
„Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: (…)
2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;(…)
5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a revizuit hotărârea unei instanțe penale sau administrative pe care ea s-a întemeiat;
6. dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatelă sau consiliu judiciar nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere.”
Revizuienții au solicitat revizuirea soluției date în ds._ al Tribunalului B..
Or, acest dosar conținea recursul declarat de comisia locală împotriva sentinței civile 35/9.01.2009 a Judecătoriei D., pronunțată în ds._ (având ca obiect completarea dispozitivului sentinței 1680/24.10.2008 a Judecătoriei D.).
Însă dosarul_ a fost conexat la 15 mai 2009 la ds._ în care declaraseră recurs reclamanții și care a fost finalizat prin Decizia 1119 R/11 decembrie 2009 a Tribunalului B..
Așadar, revizuirea privește această din urmă decizie dată în recursurile declarate de ambele părți împotriva sentinței 35/2009 de completare și lămurire a sentinței 1680/2008.
Tribunalul constată că în raport de obiectul cererii ( completare și lămurire dispozitiv), nu se justifică niciunul din motivele de revizuire invocate.
Astfel, completarea hotărârii s-a solicitat în sensul ca instanța să se pronunțe asupra cererii de anulare a titlului reclamanților și a înscrierii în acesta „ a întregului amplasament în natură a terenului de 1,04 ha conform amplasamentului din schița de la fila 408 ds a expertului Ț. – cerere nepronunțată.”
Or, prin sentința 35/2009 Judecătoria D. a arătat în mod expres că nu este cazul unei completări deoarece „instanța a calificat cererea de anulare a t.p. 72/1992 ca o acțiune în modificarea acestui titlu în sensul înscrierii suprafeței de 1,04 ha pe vechiul amplasament, în cauză nefiind date și nici invocate de către reclamanți niciunul din cazurile de nulitate prev. de art. III din Legea 169/1997.”
Iar această motivare a fost considerată corectă de către instanța de recurs.
Așadar, nu are incidență motivul de revizuire prev. de art. 322 pct. 2 întrucât în speță nu a fost vorba de a se da ceea ce nu s-a cerut, ori de nepronunțare asupra unui lucru cerut ci, de o calificare juridică a acțiunii făcută de instanță în mod temeinic și legal, în raport cu scopul (cauza) acțiunii și temeiurile juridice aplicabile.
Referitor la motivul de revizuire prev. de pct. 5 – Tribunalul constată că revizuienții nu au făcut referire la existența vreunui înscris nou ci, de fapt au invocat greșeli de judecată în interpretarea probelor, susținând că în realitate ar fi trebuit să se rețină că F. H. este proprietar doar pentru suprafața dovedită cu contractul vechi de vânzare-cumpărare, nu și pentru cea rezultată din registrul agricol al acestuia întrucât nu corespunde cu contractul și din acest motiv înscrisurile din registru ar constitui un fals.
Or, pe de o parte, eventualele greșeli de judecată nu constituie motiv de revizuire conform art. 322 Cod procedură civilă, iar pe de altă parte, nu există nici o hotărâre judecătorească pe care să se fi întemeiat Decizia 1119/2009 a cărei revizuire se solicită.
În plus, registrul agricol al lui F. H. nu a fost anulat și nu s-a constatat de către parchet ori instanțe că ar fi fost falsificat.
De asemenea, în privința pct. 6 al art. 322, tribunalul constată că nu are incidență deoarece privește modul de apărare în justiție a statului ori a persoanelor juridice de drept public sau utilitate publică, dispăruți, cei puși sub curatelă. Or, revizuienții nu fac parte din aceste categorii de persoane.
În concluzie, întrucât nu sunt întrunite disp. art. 322 Cod procedură civilă, instanța va respinge cererea de revizuire.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Disjunge judecata contestației împotriva Rezoluției de neîncepere a urmării penale pronunțată în ds. nr. 587/P/2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria D., cerere ce va fi înregistrată sub un nou nr. de dosar pentru care amână pronunțarea la data de 26.02.2014.
Respinge cererea de revizuire formulată de reclamanții O. I. M. și O. I. I., ambii cu domiciliul în loc.Dolina, ., împotriva deciziei nr. 1119 din 11.12.2009 a Tribunalului B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.02.2014
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI GREFIER,
I. P. M. D. L. L. C. B.
Red.LL
Judecător fond. O. L
Jud recurs .AM,CS,BG
Tehonored. BC
4 EX/17.03.2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 703/2014. Tribunalul BOTOŞANI | Partaj judiciar. Decizia nr. 443/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
