Obligaţie de a face. Decizia nr. 80/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 80/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 03-04-2013 în dosarul nr. 10144/196/2011
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4481
ROMANIA
Tribunalul B. - Secția I Civilă
decizia civilă nr. 80
Ședința publică din data de 3 aprilie 2013
Președinte – P. B.
Judecător – V. V.
Grefier – M. C.
Pe rol fiind pronunțarea apelului civil declarat de pârâții C. N. cu domiciliul în B., ., ..39, jud. B. și B. R. cu domiciliul în B., ., ., împotriva sentinței civile nr.6173/28.09.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanții M. V. și M. G. ambii cu domiciliul în B., ., ..23, jud. B., având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 27 martie 2013 susținerile fiind consemnate prin încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța în temeiul art.260 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 3 aprilie 2013.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil înregistrat sub nr._, constată:
Prin sentința civilă nr. 6173 din 28 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților; a admis acțiunea formulată de reclamanții M. V. și M. G., în contradictoriu cu pârâții C. N., și B. R. și în consecință, a obligat pârâții să procedeze la refacerea instalațiilor de aerisire și la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 8,3 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar; a dispus înaintarea sumei de 500 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu pentru avocat S. D. conform delegației nr. 1240/24.04.2012, din fondurile Ministerului Justiției și a obligat pârâții la plata către stat a sumei de 500 lei reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că reclamanții locuiesc la parterul blocului A6 din Hipodrom, în .> Pârâții locuiesc deasupra reclamanților, la etajele 2 și 4 respectiv la apartamentele 39 și 72.
Din procesele verbale de la filele 96 – 98, interogatoriile luate și din cercetarea la fața locului rezultă că din construcție, toate aceste apartamente au fost conectate la aceeași instalație de aerisire ce exista din construcția blocului însă ulterior, în anul 2003, pârâții au desființat-o, așa cum rezultă din referatul de neîncepere a urmăririi penale.
Reclamantul s-a adresat cu plângeri către IPJ, ISC, DSP, Instituția Prefectului și Primărie.
Instalația de aerisire este o parte comună a imobilului atâta timp cât mai multe apartamente o folosesc.
Starea de fapt fiind stabilită, instanța va analiza litigiul din perspectiva dispozițiilor legale în vigoare la data desființării instalației de aerisire,.
L. 230/2007 nu este aplicabilă, fiind intrată în vigoare ulterior desființării instalației.
Potrivit art. 1 alin. 1 din L. 50/1991, executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare.
Potrivit art. 1 alin. 1 lit. a din L. 50/1991, autorizația de construire se eliberează pentru: lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 8. Desființarea instalației de aerisire nu poate fi inclusă în derogările de la art. 8.
Potrivit art. 61 din L. 50/1991, autorizația de desființare se emite în aceleași condiții ca și autorizația de construire, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora, potrivit legii, cu excepțiile prevăzute la art. 8
Instanța constată din actele de la dosar că pârâții nu dețin autorizație de desființare.
Potrivit art. 1 alin. 2 din OG 85/2001 în vigoare la data desființării instalației, asociația de proprietari se constituie în scopul asigurării condițiilor de funcționare normală a locuințelor și spațiilor cu altă destinație din clădire, precum și a părților comune, care alcătuiesc împreună un condominiu.
Potrivit art. 3 alin. 2 din OG 85/2001 asociația de proprietari răspunde de administrarea și de funcționarea clădirii/clădirilor și de întreținerea, repararea, renovarea și înlocuirea părților comune.
Se observă astfel că asociația de proprietari nu are ca atribuție schimbarea destinației părților comune din imobil.
Pe de altă parte, cei care efectiv au desființat instalația de aerisire sunt pârâții, și nu asociația de proprietari.
Totodată proprietarii, iar nu asociația dețin în proprietate comună pe cote părți instalația de aerisire.
Pentru aceste motive instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților.
Potrivit art. 12 din OG 85/2001 modificările constructive și utilizarea în alte scopuri a unor părți sau elemente de construcție ale clădirii, cum ar fi: ancorarea de reclame pe pereți, suspendări de stâlpi, pereți, scări interioare și altele asemenea, se vor putea face numai pe baza hotărârii adunării generale a proprietarilor, cu acordul proprietarilor direct afectați și, după caz, pe baza unui proiect tehnic întocmit de instituții de specialitate, verificat de un expert autorizat, precum și cu autorizația pentru executare de lucrări, eliberate în condițiile legii.
Dacă ar fi fost altfel, atunci s-ar putea crea posibilitatea de exemplu ca proprietarii unui imobil să dispună cu majoritate sudarea ușii liftului de la un anumit palier, în absența acordului proprietarilor de pe acel palier.
Procesele verbale de la filele 96 – 97 nu pot constitui hotărâri ale adunării generale a proprietarilor pentru că sunt întocmite în 2011, mult mai târziu.
Nu există proiect tehnic întocmit de instituții de specialitate.
Este evident că reclamanții au fost afectați de desființarea instalației, care este necesară aerisirii băii reclamanților, ce nu are nici un perete exterior.
Instanța constată astfel că pârâții nu au făcut dovada existenței unei hotărâri a adunării generale a proprietarilor, nici a proiectului tehnic și nici a acordului proprietarilor direct afectați, reclamanții.
Instanța are în vedere și răspunsurile pârâților la interogatoriu care au arătat că sunt de acord cu restabilirea situației anterioare prin refacerea instalației de aerisire.
Este irelevant faptul că majoritatea proprietarilor au desființat instalațiile de aerisire.
Relativ la caracterele dreptului de proprietate, invocate de pârâți, acesta nu poate fi exercitat abuziv. Exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate se poate face doar cu respectarea drepturilor celorlalte persoane și a legilor în vigoare.
Neînceperea urmării penale dispuse de organul de urmărire penală a fost soluționată pe tardivitatea depunerii cererii și nu pe fondul cauzei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel apelanții C. N. și B. R..
Apelanții au motivat că în mod eronat instanța de fond a reținut că sunt aplicabile dispozițiile OG nr. 85/2001 și cele ale Legii nr. 50/1991.
Apelanții pârâți sunt membri ai Asociației de proprietari nr. 35, iar cererea pentru dobândirea personalității juridice a asociației împreună cu statutul, cu acordul de asociere și procesul verbal al adunării constitutive s-au înregistrat la organul fiscal, în conformitate cu Legea nr. 114/1996.
Susțin că desființarea ventilației artificiale, a coloanei de la baie s-a făcut în anul 1997-1998 cu respectarea prevederilor statutare prin semnarea de către toți locatarii și s-au montat ventilatoare pentru rezolvarea acestei probleme, iar potrivit Legii nr. 114/1996 și Regulamentului cadru, nu se impunea obligativitatea obținerii unor autorizații de desființare sau construcție cum eronat se reține în sentința apelată.
Apelanții au mai susținut că din procesul verbal de cercetare la fața locului încheiat la data de 26.06.2012 rezultă că, verificându-se masca și instalațiile sanitare cu testul cu flacără, s-a constatat că are un mic tiraj, instalația de aerisire este funcțională la apartamentul de deasupra apartamentului reclamantului se află o țeavă pluvială aproape de zidul băii, iar pe terasa balconului se află niște turnuri de aerisire înalte de 50 m.
De la data de 29.05.2012 când apelanții pârâți și-au luat angajamentul că demontează ventilatorul și refac instalația până la data de 26.06.2012, aceștia au refăcut instalația de ventilație artificială aducând-o la starea inițială și funcționa la data cercetării la fața locului, astfel că, în opinia apelanților, acțiunea a rămas fără obiect, iar instanța de fond trebuia să respingă pretențiile reclamanților cu privire la cheltuielile de judecată.
Apelanții au mai invocat un motiv de apel în sensul că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâți și timbrată legal.
Solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, iar pe fond să ia act că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect, că a fost introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, să admită cererea reconvențională și să oblige pe reclamanții intimați la plata despăgubirilor, fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale.
În drept, au invocat dispozițiile art. 282 Cod de procedură civilă, iar în susținerea apelului au solicitat reaprecierea probelor administrate la instanța de fond și completarea probelor cu martori și înscrisuri.
Intimatul M. V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței aplate.
Intimatul a susținut că instanța de fond în mod corect a reținut că potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcții, executarea lucrărilor de construcție sau demolare a instalațiilor aferente construcțiilor indiferent de destinația acestora, este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, instalația de aerisire nefiind inclusă în excepția de la eliberarea autorizației de desființare prevăzută de art. 11 din același act normativ.
Instanța de fond a constatat din probele administrate că pârâții nu dețin autorizația de desființare necesară și proiect tehnic.
Consideră că motivul de apel potrivit căruia acțiunea ar fi rămas fără obiect întrucât apelanții ar fi refăcut instalația de aerisire aducând-o la starea inițială nu este întemeiat deoarece instanța de fond a constatat cu ocazia cercetării la fața locului că nu există instalația de aerisire, aceasta fiind desființată.
Nici motivul de apel potrivit căruia apelanții nu trebuiau obligați la plata cheltuielilor de judecată întrucât nu au fost puși în întârziere consideră că nu este întemeiat.
Cu privire la nepronunțarea asupra cererii reconvenționale, intimatul a motivat că nu poate constitui motiv de apel întrucât potrivit art. 281/2 Cod de procedură civilă, dacă prin hotărârea pronunțată instanța a omis să se pronunțe asupra unei cereri incidentale se poate cere completarea hotărârii în termenul de apel.
În opinia sa cererea reconvențională constituie o cerere incidentă și trebuie să solicite instanței de fond în termenul prevăzut de art. 281/2 Cod de procedură civilă completarea sentinței apelate.
În apel nu s-au administrat probe.
Tribunalul, examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate prin prisma motivelor invocate de apelanți, a apărărilor formulate de intimat în întâmpinare, a probelor administrate la fond și a dispozițiilor legale incidente constată că apelul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse.
Sentința apelată este nelegală deoarece instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererilor reconvenționale formulate de pârâții C. N. și B. R. ( filele 33 și 34 dosar fond).
Prin cererile formulate pârâții au solicitat obligarea reclamanților la plata sumelor de câte 2500 lei cu titlu de daune, motivând că au formulat acțiunea de chemare în judecată cu rea-credință întrucât au făcut foarte multe sesizări la diferite organe ale statului, fără să fie întemeiate.
Cererile reconvenționale au fost legal timbrate iar instanța de fond nu le-a analizat în considerente și nu s-a pronunțat prin dispozitivul sentinței apelate asupra acestora.
Potrivit art. 129 alin. 5 Cod de procedură civilă, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc asupra obiectului cererii deduse judecății.
Potrivit art. 297 Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată că, în mod greșit prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, instanța va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Prin motivele de apel s-a invocat faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la cererile reconvenționale formulate de apelanții pârâți.
Acest motiv atrage nulitatea sentinței apelate, întrucât instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, respectiv fără a se pronunța cu privire la toate cererile formulate de părți.
Având în vedere că apelanții au invocat acest motiv de nulitate și că instanța nu s-a pronunțat asupra cererilor reconvenționale, urmează ca Tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 297 Cod de procedură civilă, să admită apelul, să anuleze sentința apelată și să trimită cauza spre rejudecare la judecătoria B..
În rejudecare, instanța de fond va avea în vedere și celelalte motive de netemeinicie ce vizează fondul cauzei, invocate de către apelanți, precum și cheltuielile de judecată efectuate de părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite ca fondat apelul declarat de apelanții C. N., cu domiciliul în B., ., ., județul B. și B. R. cu domiciliul în B., ., ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 6173 din 28 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații M. V. și M. G., ambii cu domiciliul în B., ., ., județul B. și în consecință:
Anulează sentința și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria B..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 3 aprilie 2013.
Președinte Judecător
P. B. V. V. Grefier
M. C.
Red. V. V.
6ex/4.04.2013
Jud. fond S. J.
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... | Obligaţie de a face. Hotărâre din 03-04-2013, Tribunalul BRĂILA → |
|---|
