Acţiune în constatare. Decizia nr. 996/2013. Tribunalul BRAŞOV

Decizia nr. 996/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 04-09-2013 în dosarul nr. 1357/293/2011

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B.

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._ DECIZIE Nr. 996/R/2013

Ședința publică din data de 04.09.2013

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: L. S.

Judecător: P. M.

Judecător :A. B.

Grefier: V. D.

Pe rol fiind judecarea cererii de recurs formulată de recurenta – reclamantă M. M. în contradictoriu cu intimații – pârâți B. I. S., M. B., I. I. G., G. B., G. G. G., G. G. C. Junior, G. R., G. R. căsătorită G., B. I., M. A., F. P., F. A., împotriva Sentinței 98/05.02.2013 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul civil nr_, având ca obiect acțiune în constatare și înscriere în C.F.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurenta reclamantă, reprezentantul convențional, domnul avocat F. G. L., lipsă fiind intimații – pârâți.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

În raport de dispozițiile cuprinse în încheierea de ședință de la termenul anterior, reprezentantul convențional al părții recurente reclamante face dovada citării intimaților pârâți prin publicitate.

În raport de înscrisurile depuse în ședința publică de astăzi, instanța constată îndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina părții recurente reclamante prin încheierea de ședință din data de 22.05.2013.

În îndeplinirea celei de-a doua obligații, reprezentantul convențional al părții recurente reclamante a transmis prin fax la data de 03.09.2013 o notă de timbraj prin care indică valoarea imobilului ce constituie obiectul cererii de chemare în judecată iar în ședința de astăzi depune nota de timbraj în original prin care indică valoarea imobilului ce constituie obiectul dosarului ca fiind de 3000 lei. În raport de această sumă a determinat taxa judiciară de timbru și timbru judiciar ca fiind de 278 lei. Față de acest calcul această parte a depus chitanța ce atestă achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 140 lei.

Nemaifiind alte cereri de formulat în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra cererii de recurs formulată.

Reprezentantul convențional al recurentei reclamante, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare motivat de faptul că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului cauzei atunci când s-a mărginit să constate că imobilul identificat de domnul expert Liurca M. B., conf.RET nr._/15.06.2012, efectuat în cauză corespunde nr.top 2957/3/3/1, înscris în CF_ A.. Instanța nu a ținut cont de faptul că înainte de a formula cererea de chemare în judecată reclamanta a consultat un expert topometrist care prin RET extrajudiciară din luna mai 2011 a identificat același imobil din A. nr.2, ca fiind corespunzător nr.top 2951/2, înscris în CF_ A.. Solicită efectuarea unei noi expertize, de către alt expert pentru identificarea imobilului de la nr.2 A. cu privire la nr.top. Nu solicită cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL,

Constată că prin sentința civilă nr. 98/5.02.2013 pronunțată în dosarul nr._ /2012 Judecătoria R. a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de M. M. în contradictoriu cu pârâții B. I. S., M. B., I. I. Ghirică, G. B., G. G. G., G. G. C. jr, G. R. căs.G., B. I., M. A., F. P. și F. A..

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei R. sub nr._ /2012, reclamanta M. M. în contradictoriu cu pârâții cu domiciliul necunoscut B. I. S., M. B., I. I. G., G. B., G. G. G., G. G. C. junior, G. R., măritată G., B. I., M. A., F. P. și F. A., a solicitat ca pe baza probelor ce se vor administra, să se dispună:

Să se constate că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului din loc. A., ., corespunzător celui înscris în CF_ nr.top.2951/2 a aceleiași localități, provenită din conversia de pe hârtie a CF 1031 A., compus din loc de casă, în suprafață de 2043 mp, prin uzucapiune ;

Înscrierea în CF a dreptului său de proprietate astfel câștigat, cu titlu de uzucapiune.

Fără cheltuieli de judecată.

În motivare reclamanta a arătat că folosește imobilul descris mai sus în mod liber, netulburat, sub nume de proprietar de peste 20 de ani, a cărui valoare o estimează la 3.000 lei. Locuitorii din . fiind proprietara întregului imobil, tot reclamanta fiind cea care plătește taxele și impozitele aferente imobilului, de peste 20 de ani. Despre proprietarii tabulari arată că nu a aflat cu toate diligențele depuse decât faptul că aceștia nu au domiciliul pe raza localității.

Pentru toate aceste motive, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.

În drept au fost invocate disp.art.928 și urm., art.930 lit.a, art.922 și urm. C.civil și art.22 și urm. din Legea 7/1996.

În probațiune a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu martori .

Au fost depuse: raport de expertiză tehnică extrajudiciară (f.6-18 ), adeverințele nr.1133/07.12.2011 eliberate de Primăria .,26 )

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 251 lei și timbru judiciar de 3.3 lei.

În cauză au fost audiați martorii L. Ironim și S. G. (f.63,64 ).

A fost efectuat în cauză și depus la dosar Raport de expertiză tehnică judiciară întocmit de către expert L. M. B. (f.97-125 ) .

Analizând actele și lucrările dosarului prima instanță a constatat următoarele:

Prin RET_/2012 întocmit de expert L. M. B. (f.97-125) avizată de BCPI R. potrivit procesului verbal de recepție nr.34/26.11.2012 (f.161) imobilul folosit de reclamantă nu se suprapune peste top 2951/2 ci se identifică în realitate cu nr.top 2957/3/1 înscris în CF_ A., o parte din proprietarii tabulari fiind cei din CF_ nr.top. 2951/2 indicați de reclamantă în acțiune, dar alături de aceștia mai apar și R. Ghe Aradi cu cote de 1/6 și G. Ghe G. cu cota de 1/6, toți proprietarii tabulari înscriindu-și dreptul de proprietate în anul 2002 pe baza unei hotărâri judecătorești dată în prestație tabulară.

Instanța a mai reținut din depoziția martorilor audiați (f.63, 64) că reclamanta a început posesia în jurul anilor 1970, ori în regim de carte funciară în perioada analizată dreptul de proprietate prin uzucapiune nu poate fi dobândit decât în condițiile prevăzute de DL 115/1938 și nu în condițiile Codului civil, chiar dacă reclamanta deține imobilul de peste 30 de ani cum se afirmă în motivarea acțiunii, posesiile fiind supuse legii sub imperiul căruia au început.

Prin concluziile puse pe fondul cauzei, reprezentantul convențional al reclamantei a solicitat să nu se aibă în vedere concluziile expertizei tehnice judiciare ci cele ale expertizei extrajudiciare.

În primul rând, expertiza extrajudiciară a fost depusă în cadrul probei cu înscrisuri și nu are valoarea unei lucrări de specialitate privind identificarea, pe de altă parte la efectuarea lucrării judiciare există un control cu privire la identificarea imobilului, fiind suprapuse schițele cadastrale și de CF, lucrarea fiind recepționată de BCPI R. și după cum s-a mai arătat nu sunt îndeplinite nici condițiile privind dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, astfel că acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat calea de atac a recursului reclamanta M. M., care a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre soluționare Judecătoriei R..

În motivarea cererii de recurs promovate autoarea acesteia susține că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Se arată că judecătoria nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, atunci când s-a mărginit să constate că imobilul identificat de expertul L. M. B. conform raportului de expertiză tehnică nr._/15.06.2012 corespunde nr. top. 2957/3/1 înscris în CF_ A., cu toate că acest imobil a făcut obiectul unui proces de uzucapiune din anul 2001, fiind înscris în cartea funciară în anul 2002 dreptul de proprietate asupra cotei de 1/6 în favoarea numitului R. Gh. Aradi, care nu locuiește la nr. adm. 2 din A., unde locuiește doar recurenta.

Prima instanță nu a ținut cont de faptul că reclamanta, înainte de a formula cererea de chemare în judecată, a consultat un expert topometrist, care prin raportul de expertiză extrajudiciar din luna mai 2011 identifică același imobil din A. nr. 2 ca fiind corespunzător nr. top. 2951/2, înscris în CF_ A..

Recurenta reclamantă apreciază că hotărârea atacată apare ca nemotivată, fiind încălcate prevederile art. 261 pct. 5 C.pr.civ.

Recurenta susține că prima instanță ar fi ignorat în totalitate obiecțiunile la raportul de expertiză extrajudiciar L., prin care se arăta că același imobil a fost identificat complet diferit de către cei doi experți arătați anterior și se solicită efectuarea unei no expertize de către un al treilea expert, pe cheltuiala sa.

Recurenta susține că prima instanță a respins în mod greșit cererea sa de efectuare a unei noi expertize, în condițiile în care critica reclamantei viza faptul că cele două rapoarte de expertiză se contrazic, pentru că fiecare dintre ele identifică un alt număr topografic ca fiind corespunzător imobilului din A. nr.2, deținut de reclamantă și de antecesorii săi de peste 70 de ani. Recurenta invocă încălcarea prevederilor art. 167 pct.1 interpretat per a contrario și art. 201 și urm. din același cod.

Recurenta apreciază că nici motivul de respingere a cererii întemeiat pe prevederile Decretului Lege nr. 115/1938 nu este legală, pentru că nu a fost niciodată pusă în discuția contradictorie a părților, fiind încălcate principiul aflării adevărului, principiul oralității și principiul contradictorialității, respectiv a art. 129, 85, 89, 107, 166, 167, 215, 242, 312, 335 C.pr.civ., respectiv art. 14 și 15 din noul cod de procedură civilă.

În ce privește fondul cauzei, recurenta arată că, împreună cu părinții săi, în prezent decedați, locuiește în imobilul din A. nr. 2 de peste 70 de ani.

În drept s-au invocat prevederile art. 299 și urm. C.pr.civ.

Cererea de recurs este timbrată cu 257 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.

În calea de atac a recursului nu au fost administrate probe noi.

Analizând sentința atacată în raport de motivele de recurs invocate, de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța constată următoarele:

Prima instanță nu putea proceda la analizarea cerințelor instituite de lege pentru admiterea cererii în constatarea uzucapiunii, în condițiile în care din proba științifică administrată în dosarul cauzei rezultă că imobilul asupra căruia reclamanta a formulat pretenții nu este același cu acela folosit în fapt de aceasta. Or, această constatare este suficientă pentru ca judecătorul cauzei să-și formeze convingerea în sensul că acțiunea formulată de reclamantă nu poate fi primită.

În mod legal prima instanță a apreciat asupra pertinenței și concludenței probei cu raportul de expertiză administrat în cauză și a interpretat corect lucrarea de specialitate întocmită, de vreme ce reclamanta nu a adus niciun argument de natură tehnică din care să rezulte că această lucrare nu ar fi fost corect întocmită. Raportul de expertiză extrajudiciar întocmit de expertul Leberciuc M. nu putea fi luat în considerare la soluționarea pricinii, în condițiile în care nu a fost administrat în cursul procesului, iar expertiza întocmită de expertul L. a fost avizată favorabil de instituția abilitată în acest sens.

Astfel, raportul de expertiză a parcurs procedura instituită de Ordinul nr. 1882/C-_ din 12 septembrie 2011 pentru aprobarea Regulamentului privind avizarea tehnică a expertizelor judiciare efectuate de experții judiciari în specializarea topografie, cadastru și geodezie. Corectitudinea datelor topografice a fost avizată de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI), prin oficiul de cadastru și publicitate imobiliară teritorial (OCPI), avizarea tehnica a expertizei judiciare constând in recepția tehnica a planului de amplasament si delimitare a imobilului ce face obiectul expertizei, astfel încât este evident că toate constatările expertului cu privire la identificarea terenului asupra căruia reclamanta a exercitat posesia sunt corecte și atestate de organul desemnat de lege pentru realizarea acestor verificări.

Faptul că terenul asupra căruia reclamanta a exercitat posesia este înscris în altă carte funciară și este identificat cu alt număr topografic ar fi făcut obiectul unui proces de uzucapiune promovat de alte persoane, care nu au fost chemate în judecată, nu poate înlătura constatările instanței de judecată și nu pot determina o altă soluție în prezenta cauză.

Susținerile recurentei reclamante în sensul că hotărârea atacată ar fi nemotivată și cererea acesteia de trimitere spre rejudecare a prezentei cauze nu pot fi primite, din cuprinsul considerentelor sentinței putându-se determina fără echivoc raționamentul juridic pe care judecătorul fondului a fundamentat soluția pe care a pronunțat-o, raționament juridic care se circumscrie considerării ca nefondată a cererii pentru două argumente, respectiv lipsa de identitate a terenului pentru care reclamanta a formulat pretenții cu acela folosit în fapt și neaplicarea în speță a prevederilor invocate de reclamantă, respectiv a dispozițiilor Codului civil în materie de uzucapiune. Ca urmare, hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se sprijină, nefiind încălcate prevederile art. 261 pct. 5 C.pr.civ., astfel cum afirmă recurenta.

Recurenta reclamantă critică și respingerea obiecțiunile formulate împotriva raportului de expertiză întocmit de expertul L., întrucât expertiza extrajudiciară ar fi identificat diferit imobilul în litigiu. Or, în ansamblul probatoriu administrat în cauză această expertiză nu a fost încuviințată, fiind realizată anterior declanșării litigiului, la solicitarea reclamantei și pe cheltuiala acesteia. Față de cele reținute mai sus cu privire la avizarea expertizei judiciare de instituția abilitată în acest sens de lege, soluția de respingere a obiecțiunilor lucrarea de specialitate este legală și temeinică. Întrucât raportul de expertiză extrajudiciar nu are nicio valoare probatorie în cauză, contrazicerile dintre constatările celor doi experți nu au relevanță, singura probă care putea fi luată în cauză fiind cea încuviințată în baza art. 167 C.pr.civ.

Pentru prima dată în recurs se arată că posesia ar fi început în urmă cu 70 de ani și ar fi fost exercitată și de antecesorii reclamantei, în condițiile în care prin cererea introductivă de instanță nu s-a invocat joncțiunea posesiilor, autoarea acesteia arătând, cu privire la momentul începerii posesiei, că plătește taxele și impozitele aferente acestui imobil de peste 20 de ani, acesta fiind singurul reper temporal cuprins în motivarea acțiunii.

În ce privește reținerea de către prima instanță a incidenței Decretului Lege nr. 115/1938, tribunalul apreciază că, deși acest motiv este superfluu, față de constatările referitoare la imobilul în litigiu, judecătoria nu putea pune în discuția contradictorie a părților aceste aspect decât antepronunțându-se asupra cererii deduse judecății. Astfel, instanța s-a raportat la declarațiile martorilor pentru a determina momentul începerii posesiei, care determină și legea aplicabilă. Constatând că, în raport de acest moment, este aplicabil un alt act normativ decât cel precizat de reclamantă, reprezentată de un specialist al dreptului, nu putea ignora acest aspect. În acest sens, instanța de recurs nu poate aprecia ca fiind încălcate principiile care guvernează procesul civil invocate de recurentă și nici dispozițiile legale menționate în cuprinsul cererii de recurs din codul de procedură civilă. Instanța înlătură și critica potrivit căreia ar fi încălcate prevederi din noul cod de procedură civilă, întrucât normele sale nu sunt aplicabile prezentei cauze, ci numai proceselor declanșate ulterior datei de 15.02.2013.

Referitor la motivul invocat cu privire la fondul cauzei, instanța reține că, pentru prima dată în recurs, reclamanta invocă posesia exercitată împreună cu părinții săi, începută în urmă cu cel puțin 70 de ani, ceea ce reprezintă o modificare a stării de fapt prezentate în primă instanță, ceea ce nu poate fi primit.

Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ., instanța urmează să respingă cererea de recurs dedusă judecății și să mențină sentința primei instanțe ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge cererea de recurs formulată de recurenta reclamantă M. M., reprezentată de av.L. F. – G., în contradictoriu cu intimații pârâți B. I.-S., M. B., I. I. Ghirică, G. B., G. G. G., G. G. C. jr., G. R., căsătorită G., B. I., M. A., F. P. și F. A. împotriva sentinței civile nr.98/5.02.2013 a Judecătoriei R. pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 4.09.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

L. S. P. M. A. B.

Grefier,

V. D.

Redactat/A.B./9.09.2013

Tehnoredactat/V.D./12.09.2013

Jud fond M. A.

2 ex

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în constatare. Decizia nr. 996/2013. Tribunalul BRAŞOV