Pretenţii. Decizia nr. 871/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 871/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 3072/197/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 871/2013
Ședința publică de la 20 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. N.
Judecător V. M.
Judecător A. G.
Grefier N. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării recursului declarat de recurenta pârâtă U. P. M. în contradictoriu cu intimata reclamantă Asociația de proprietari de Apartamente Berzei 7 ABC 30, împotriva sentinței civile nr._/15.10.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect .pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința din data de 13.06.2013, conform celor consemnate în Încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 20.06.2013.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului civil de față, instanța reține următoarele:
Prin Sentința Civilă nr._ din 15.10.2012 a Judecătoriei B., a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari De Apartamente Berzei 7 ABC 30, în contradictoriu cu pârâta U. P. M., obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 4.176,42 lei din care 2.386,68 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante aferente perioadei august 2009 – decembrie 2011 și 1.789,74 lei reprezentând penalități de întârziere și respinsă cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, așa cum rezultă din susținerile reclamantei și din extrasul de carte funciară aflat la fila 12 din dosar, pârâta este proprietara imobilului situat în B., ., ., .> Potrivit înscrisului de la fila 4, pentru apartamentul situat în B., ., ., . la plata întreținerii constând în cheltuieli de întreținere neachitate și penalități de întârziere în cuantum de 4.176,42 lei.
Instanța nu a putut reține susținerile pârâtei potrivit cu care a achitat parte din debitul restant, câtă vreme chitanțele de plată depuse de aceasta la filele 20,21 reprezintă contravaloarea cheltuielilor de întreținere restante pentru perioada martie – aprilie 2009, perioada anterioară celei la care face referire reclamanta în cererea de chemare în judecată și pentru care aceasta din urmă nu emite nici un fel de pretenții.
În ceea ce privește susținerea pârâtei potrivit cu care în perioada august 2009 – decembrie 2011 nu a fost în țară, instanța a apreciat că din probele administrate în cauză, respectiv rezervările de avion și biletele de avion depuse, nu se poate reține perioada în care pârâta a lipsit din țară, cu atât mai mult cu cât aceasta a efectuat plăți în perioada aprilie – august 2011, potrivit chitanțelor de la filele 20-21 din dosar.
Potrivit dispozițiilor art. 46 din legea nr. 230/2007 privind asociațiile de proprietari „Toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari”, iar dispozițiile art. 50 din același act normativ prevăd că “ Asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.”.
Din probele administrate în cauză instanța reține că pârâta are calitatea de proprietar ai imobilului situat în B., ., ., .> Având în vedere cele mai sus menționate instanța reține că pârâta nu a făcut dovada achitării debitului restant pentru perioada menționată în cererea de chemare în judecată sau a existenței unei cauze exoneratoare de răspundere.
Având în vedere cele mai sus menționate instanța apreciază că cererea reclamantei de obligare a pârâtei U. P. M. la plata sumelor restante cu titlu de cheltuieli de întreținere pentru imobilul situat în B., ., ., . august 2009 – decembrie 2011 este întemeiată și, în consecință, urmează a o admite.
Pentru motivele mai sus menționate instanța a obligat pârâta U. P. M. la plata sumei de 2.386,68 lei reprezentând cheltuieli de întreținere neachitate aferente perioadei august 2009 – decembrie 2011.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere solicitate de reclamantă, acestea sunt pe deplin justificate față de dispozițiile art. 49 alin.1 din legea nr. 230/2007 potrivit cu care “Asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat”.
Reclamanta a depus la fila 6 din dosar fond procesul verbal încheiat la data de 23.03.2008 prin care membrii acesteia au stabilit că nerespectarea termenului de plată a cheltuielilor de întreținere atrage penalități de întârziere de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, fiind respectate astfel dispozițiile legale mai sus menționate.
Având în vedere cele mai sus menționate, instanța a considerat întemeiată cererea reclamantei, pe care a admis-o în sensul obligării pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 1.789,74 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului restant.
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs pârâta U. P. - M., solicitând admiterea lui, modificare în parte a sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii și obligării pârâtei la plata în parte a debitului principal, nu și a penalităților de întârziere și acordarea unui termen de grație pentru plata acestei sume .
Recunoaște că a înregistrat restanțe la cheltuielile comune de întreținere, datoriile pretinse fiind exagerate, a plătit în cursul anului 2011 o parte din aceste adar debitul a crescut în loc să scadă .
A făcut demersuri pentru cunoașterea debitului real, intenționează să achite doar cheltuielile restante pe care le datorează efectiv nu și altele cu care este încărcată cum ar fi consumul exagerat de apă rece .
Mai arată că prima instanță nu s-a pronunțat asupra termenului de grație de 2-3 luni de zile solicitat în vederea achitării debitului .
În drept, recursul a fost motivat pe dispozițiile art. 304 ind. 1 din codul de procedură civilă .
Intimata nu a depus întâmpinare, dar a comunicat la dosar documentația vizând debitele înregistrate de pârâtă .
Analizând sentința în raport de criticile formulate prin cererea de recurs și prevederile legale în materie, instanța de control judiciar constată că recursul este fondat în parte și va fi admis, pentru considerentele ce urmează .
Instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt în sensul că, potrivit prevederilor legale reprezentate de art. 46 și 49 din Legea 230/2007, reclamanta a făcut dovada pretențiilor sale față de pârâtă, reprezentând contravaloarea utilităților de care acesta a beneficiat în perioada indicată fără a achita integral sumele datorate, astfel că au fost acumulate și penalități de întârziere stabilite în baza dispozițiilor legale de către Adunarea Generală a proprietarilor din data de 23.03.2008 ( fila 6 dosar fond ) .
Astfel criticile recurentei vizând stabilirea cuantumului debitului, inclusiv a penalităților de întârziere, nu pot fi reținute .
În fața instanței de fond recurenta a solicitat prin întâmpinare acordarea unui termen de grație de 2-3 luni pentru achitarea debitului restant, cerere asupra căreia prima instanță nu s-a pronunțat și nici nu a reținut în considerentele sentinței atacate acest aspect .
Instanța de recurs consideră această cerere întemeiată, ea vizând o perioadă relativ scurtă de timp care nu va aduce prejudicii intimatei ci va conduce la recuperarea debitului, astfel că va fi admisă în temeiul art. 262 Cod procedură civilă coroborat cu art. 316 din același cod și art. 1101 din Codul civil .
Din această perspectivă, acest motiv de recurs este întemeiat, potrivit art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, ceea ce determină admiterea recursului cu consecința modifică în parte a sentinței în sensul acordării termenului de grație de 3 luni pentru plata sumei stabilite prin dispozitivul sentinței, fiind menținute restul dispozițiilor acesteia .
În raport cu soluția pronunțată, potrivit art. 274 și 276 Cod procedură civilă, instanța nu va acorda cheltuieli de judecată, motivul de recurs al pârâtei privind soluția asupra debitului restant nefiind întemeiat, iar intimata a depus aceeași chitanță de plată de la fond, în condițiile respingerii cererii de acordare a cheltuielilor, fără a ataca sentința cu privire la această soluție .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta U. P. - M. împotriva Sentinței civile nr._ din 15.10.2012 a Judecătoriei B., pe care o modifică în parte în sensul că:
Acordă termen de grație de 3 luni pentru plata sumei stabilite prin dispozitivul sentinței de mai sus și menține restul dispozițiilor sentinței .
Fără cheltuieli de judecată .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 20.06.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
pentru D. N. aflată V. M. A. G.
în concediu de odihnă semnează
PREȘEDINTE INSTANȚĂ
A. N. M.
GREFIER
pentru N. C. aflată în
concediu de odihnă semnează înlocuitor
GREFIER ȘEF SECȚIE
D. A.
Red.VM/24.07.2013
Tehnored.LC/24.07.2013
Jud.fond.:C.A.C.
2 ex.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1112/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 891/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
