Prestaţie tabulară. Hotărâre din 05-02-2013, Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 1340/338/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA a I-a CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 143
Ședința publică din data de 05.02.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. D.
JUDECĂTOR M. B.
JUDECĂTOR F. N.
GREFIER P. L.
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurentul reclamant P. G. împotriva Sentinței Civile nr. 1273/2012 pronuntate de Judecatoria Zarnesti, în contradictoriu cu intimatii parati Garligeanu M. - senior, Garligeanu M. - junior, având ca obiect „prestatie tabulară”.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 14.01.2012 fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 21.01.2013, 29.01.2013, 05.02.2013, când a decis:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față constată că prin sentința civilă nr. 1273/28.06.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ s-a respins cererea formulata de catre reclamantul P. G. in contradictoriu cu paratii GARLIGEANU M. sen., GARLIGEANU D., GARLIGEANU M..
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin inscrisul sub semnatura privata denumit “act prin buna invoiala” (f.242), incheiat la o data neprecizata, intre defunctul Garligeanu M. si numitii P. A. si P. G., a intervenit o conventie avand ca obiect transmisiunile reciproce ale dreptului de proprietate asupra a 2 imobile, astfel: numitii P. A. si P. G. se obliga sa dea in schimb un teren cumparat de la parohiile bisericilor din B., situat intre S. V., soseaua nationala si marginea bisericii, cu o suprafata de 2.000 mp, conform contractului de vanzare-cumparare, in schimbul caruia Garligeanu M. s-a obligat sa transmita dreptul de proprietate asupra unui teren de 1 iugar si 800 stanjeni, situat intre C. N., N. I., Garligeanu M. si drumul “dupa muche”, sub conditia ca la partaj sa nu “ramana izolat in parau”.
Instanta a reținut ca reclamantul, pentru a-si dovedi calitatea, nu a facut dovada decesului lui P. G. si a recunoscut la interogatoriu (f.63) ca unchiul sau, P. A., este in viata. De asemenea, a recunoscut ca pentru terenul pretins dat la schimb lui Garligeanu M. antecesorii sai nu detin un act de dobandire, in pofida mentiunii subliniate mai sus din actul incheiat, si unde se face referire la existenta unui contract de vanzare-cumparare. Reclamantul a recunoscut ca tatal si unchiul sau nu au fost niciodata intabulati pe acel teren, justificand acest aspect prin faptul ca bisericile au incheiat contractul in mod
direct cu Garligeanu M. (pretins a fi consemnat in inscrisul de la fila 102), care s-a intabulat direct ca proprietar, eludandu-se transmisiunea initiala catre fratii P..
Raportul de expertiză topografica judiciara (f.168) intocmit in cauza conchide faptul ca terenurile mentionate in cuprinsul actului sub semnatura privata nu pot identificate topografic, in actul sub semnatura privata incheiat nementionandu-se datele lor de carte funciara. Se estimeaza ca suprafata de 1 iugar si 800 stanjeni, pe care Garligeanu M. s-a obligat sa o dea la schimb, insumeaza aproximativ 8.635 mp.
Din extrasul CF depus la fila 9 instanta a reținut ca paratii s-au intabulat ca si coproprietari, in baza sentintei nr.1017/29.08.1996 a Judecatoriei Zarnesti, asupra terenului inscris in CF 23 Sohodol, nr. top 129/1/10, 129/1/11, în suprafata de 11.151 mp fanat si respectiv 754 mp pasune si pădure, existând o diferenta substanțiala fata de cea de 8.635 mp, pretins oferita spre schimb, si generând prezumtia lipsei de identitate intre cele doua terenuri.
In fapt instanța a reținut ca înscrisul intitulat “act prin buna învoiala” este un înscris sub semnătura privata, neîndeplinind condițiile de validitate cerute de lege pentru a constitui act valabil de schimb, in cazul căruia forma autentica este impusa ad validitatem, motiv pentru care voința partilor poate fi interpretata doar ca ante-contract de schimb.
Promisiunea bilaterală de schimb este un antecontract prin care părțile se obligă să încheie în viitor in mod valabil contractul de schimb. Prin urmare, acest antecontract nu transmite dreptul de proprietate de la promitent la beneficiar, ci dă naștere numai la obligația de a face în sarcina părților, care, prin moarte, se transmite mostenitorilor, conform dispozitiilor art.774 din C.civil. Pe de alta parte, instanța retine ca aceasta obligație de a face a debitorului este corelativa unui drept de creanta in patrimoniul creditorului, prescriptibil in 3 ani de la data încheierii ante-contractului, cu excepția cazului in care reclamantul ar face dovada intrarii in posesia imobilului înauntrul acestui termen, fapt ce ar opera ca si cauza de înterupere a prescripției.
Instanța a reținut că dispozițiile art.22 si 24 din DL 115/1938, potrivit cărora “cel care s-a obligat să strămute sau să constituie în folosul altuia un drept real asupra unui imobil este dator să-i predea înscrisurile trebuitoare pentru înscrierea acelui drept”, respectiv „dacă cel obligat nu predă înscrisul trebuitor, partea va putea cere instanței judecătorești să dispună înscrierea”, coroborat cu cel prevăzut de art.1073 C.civ, potrivit căruia „creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exacta a obligației, si in caz contrar, are dreptul la dezdăunare”, in lumina principiului executării in natura a obligațiilor si a reparării in natura a pagubelor. Hotărârea instanței de judecată va suplini consimțământul la înscriere al părții care are obligația de a preda înscrisurile necesare înscrierii
Instanta a reținut ca in cauza înscrisul exhibat de reclamant a fost contestat in temeiul art.177 al.2 C.p.c., iar potrivit expertizei criminalistice de natura grafica (f.241) dispuse in cauza nu s-a putut stabili daca semnatura apartine lui Garligeanu M..
De asemenea, reclamantul nu a facut dovada atat a calitatii sale, cat si a dreptului de proprietate al antecesorilor sai, pretins a fi fost oferit la schimb lui Garligeanu M..
Or, potrivit principiului nemo dat quod non habet, instanta a reținut ca o parte a unui contract nu poate transmite un drept pe care nu il are, si, coroborat cu toate considerentele expuse mai sus, va respinge cererea reclamantului, ca nefondata.
Împotriva soluției au declarat recurs reclamantul P. G., invocând următoarele motive:
Instanța a reținut în mod greșit că înscrisul sub semnătură privată are o dată neprecizată. Examinarea acestui înscris dovedește că acesta datează din 1.02.1951.
Instanța a mai reținut că nu s-a dovedit decesul tatălui reclamantului, fapt contrazis de copia certificatului de deces depus la dosar- f.123.
Faptul că P. A. este în viată nu are nici o relevanță.
Instanța a mai reținut că reclamantul a recunoscut că P. G. și P. A. n-au deținut act de proprietate asupra terenului oferit la schimb antecesorului pârâților și că aceștia nu au fost intabulați în cartea funciară ca proprietari asupra acestui teren.
Reținerea concordă cu starea de fapt descrisă în acțiune unde s-a vorbit de un schimb de terenuri și nu de proprietăți. De asemenea s-a arătat că tatăl reclamantului a preluat posesia terenului primit în schimb și nu proprietatea și ulterior schimbului tatăl și unchiul acestuia și-au respectat obligația facilitându-i antecesorului pârâților încheierea actului autentic de vânzare direct cu vânzătoarele.
În acest sens la dosar s-a depus copia contractului nr._ și documentele ce atestă că terenul dat în schimb antecesorului pârâtelor a fost cumpărat de P. A. și P. G..
Corespondența dintre cele 3 biserici datată sub nr.24/1950dovedește că la data de 8.03.1950 P. A. datora_ lei din rata II, deci plătise prima rată.
Succesiunea cronologică a înscrisurilor dovedește că ulterior achiziționării terenurilor, acesta a ajuns la G. M. care a figurat în calitate de cumpărător în actul autentic. Autenticitatea înscrisului ,, situația..” este dovedită cu alte înscrisuri sub semnătură privată încheiate de reprezentanții vânzătorilor cu A. V., N. I. și O. I., înscrisuri depuse la dosar.
Examinarea raportului de expertiză dovedește că identificarea în fapt a terenurilor ce au format obiectul tranzacției din 1.02.1951 a fost făcută de expert la indicațiile lui P. Gh. și G. M. care n-au contestat rezultatele măsurătorilor. Imobilele astfel determinate au fost identificate prin date de evidență funciară, date menționate în schițele mai sus precizate.
În privința imobilului oferit la schimb, acesta coincide cu . dezmembrare din 1957, întocmită de proprietarii imobilelor care au semnat-o și ștampilat-o.
În privința diferenței de suprafață, instanța n-a sesizat că acesta este mai mică cu 302 mp, astfel cum rezultă din expertiza realizată.
Identitatea terenului primit la schimb este dovedită și de conduita procesuală a pârâtelor care nu s-au apărat.
Conduita pârâtului G. D.( T.) este de rea credință, contrazicând poziția mamei, fratelui și surorii sale, înscrisurile existente, depozițiile martorilor.
Realitatea schimbului este confirmată și de martorul T. N..
Prin expertiza extrajudiciară nr.237/2012 întocmită de expertul criminalist S. G. s-a concluzionat că cele două semnături aparțin lui G. M. și respectiv T. N..
Intimații nu au depus la dosar întâmpinare.
Examinând sentința civilă prin prisma motivelor de recurs, având în vedere actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale incidente, Tribunalul constată următoarele:
Actul sub semnătură privată nu poate opera transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilelor la care se referă, fiind necesar un înscris autentic în acest sens, înscrisul sub semnătură privată având valoarea și efectele juridice ale unei promisiuni bilaterale de schimb, potrivit principiul conversiunii actelor juridice.
Pentru încheierea valabilă a unei astfel de promisiuni bilaterale nu se cer formalități speciale, simplul acord de voință al părților fiind suficient, chiar dacă pentru înstrăinarea imobilelor legea prevede o anumită formă.
În speța de față nu s-a dovedit acordul de voință al părților contractante și de asemenea, nu s-a probat faptul că antecesorii reclamantului dețin un act care să le confere vreun drept de proprietate asupra terenului oferit la schimb.
Astfel, nu s-a probat că semnătura aplicată pe actul intitulat ,, act prin buna învoială” aparține numitului G. M., autorul pârâtului. Expertiza criminalistică dispusă la fond menționează următoarele: ,, semnătura este parțial ștearsă, motiv pentru care nu se poate răspunde la obiectivul fixat”. Expertiza depusă de recurent în recurs nu poate fi reținută întrucât conform art.305 din codul de
procedură civilă singurele probe admisibile sunt înscrisurile iar pe de altă parte, fiind o expertiză extrajudiciară, în privința admiterii acesteia, era necesar acordul tuturor părților.
În ceea ce privește proprietatea asupra terenului, cu ocazia administrării interogatoriului recurentului reclamant( f.63,64) acesta a recunoscut că P. G. și P. A. n-au deținut act de proprietate asupra terenului oferit la schimb antecesorului pârâților și că aceștia nu au fost intabulați în cartea funciară ca proprietari asupra acestui teren.
Tribunalul reține că pentru validitatea convenției era necesar ca părțile contractante să fi fost proprietari asupra terenurilor ce au format obiectul schimbului sau cel puțin să-și fi asumat obligația ca până la perfectarea actului autentic să fi dobândit dreptul de proprietate, în sens contrar, neputând transmite un atare drept, potrivit principiului invocat și de judecătorul fondului nemo dat quod non habet.
Contrar celor susținute de recurent, înscrisurile depuse de acesta la dosarul de fond nu probează că terenul dat în schimb antecesorului pârâtelor a fost cumpărat de P. A. și P. G..
Contractul de vânzare cumpărare depus la dosarul de fond- f.74 se referă la un alt teren decât cel în litigiu, respectiv cel înscris în cf Sohodol nr.326, nr. top.1647/9 loc de casă în suprafață de 1925mp sau 537 stj.
La filele 113-120 din dosarul de fond s-au depus mai multe înscrisuri care au fost emise de Biserica Noua Sohodol, înscrisuri care nu probează faptul cumpărării terenului de către P. G. și P. A.. Astfel,înscrisul înregistrat sub nr.24/1950 face referire la o datorie către Biserica a lui P. A. în cuantum de 18.550 lei reprezentând rata a II, fără nici o mențiune cu privire la bunul achiziționat, neputându-se presupune că este vorba despre imobilul oferit la schimb. De asemenea, înscrisul denumit,, situația parcelelor din terenul M. . din dosarul de fond) face referire la . în suprafață de 1933 mp menționând că ar fi fost vândută înainte de anul 1957, fără a se preciza numele cumpărătorului și nici numărul contractului.
Expertiza topografică realizată la fond a concluzionat că terenurile menționate in cuprinsul actului sub semnătură privata nu pot identificate topografic, întrucât in actul sub semnătură privata încheiat nu sunt menționate datele lor de carte funciara. În condițiile date, în mod corect a reținut judecătorul fondului că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate al antecesorilor săi asupra terenului pretins a fi oferit la schimb lui G. M..
Recurentul susține că în cauză ar fi operat un schimb de terenuri și nu de proprietăți și că tatăl acestuia ar fi preluat posesia terenului primit în schimb și nu proprietatea .
Această susținere nu poate fi reținută întrucât contractul de schimb este un contract consensual translativ de proprietate, în temeiul căruia, părțile își transmit reciproc proprietatea asupra unui lucru sau un alt drept real, fiind necesar ca acestea să aibă un drept de proprietate asupra bunului oferit la schimb.
În concluzie, nefiind dovedit dreptul de proprietate al antecesorilor reclamantului, nu se poate da eficiență antecontractului de schimb, cu atât mai mult cu cât nu s-a probat nici existența consimțământului lui G. M. la încheierea acestui act, semnătura aplicată pe act fiind contestată.
În consecință, față de considerentele mai sus expuse, Tribunalul reține că prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt și a făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale incidente în speță, astfel că, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant P. G. împotriva sentinței civile nr.1273/28.06.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. M. M. B. N. F.
GREFIER
L. P.
Red. NF/6.03.2013/Dact. L.P./08.03.2013, 2 EX |
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Prestaţie tabulară. Decizia nr. 609/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
