Acţiune în constatare. Decizia nr. 1112/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1112/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 5640/62/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1112/R
Ședința publică din data de 26 septembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. O. P. -judecător
JUDECĂTOR: C. F.
JUDECĂTOR: I. L.
Grefier: C. N.-D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării cererii de recurs formulată de recurenta reclamantă . contradictoriu cu intimații pârâți S. V. și S. M., împotriva Încheierii pronunțată de Judecătoria B. la data de 28.05.2013 în dosarul civil nr._/197/2012, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 19.09.2013, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 26.09.2013, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
P. încheierea pronunțată la data de 28.05.2013 de Judecătoria B. în dosarul nr._/197/2012, instanța a dispus suspendarea judecății cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta . contradictoriu cu pârâții S. V. și S. M. până la rămânerea irevocabilă a hotărârii ce urmează a se pronunța în dosar nr._/ 197/2011 al Judecătoriei B..
Pentru a dispune suspendarea judecății cauzei, Judecătoria B. a reținut că obiectul dosarului civil_/197/2011 constă în obligarea reclamantei din prezenta acțiune, . plata sumei de 10.000 lei-reprezentând despăgubiri pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinația de locuință prin îmbunătățirile necesare și utile aduse la apartamentul situat în Ghimbav . jud. B., precum și la părțile de uz comun; actualizarea cu indicele de inflație a acestei sume; să se constate existența în patrimoniul reclamanților a unui drept de retenție asupra acestui apartament .
Obiectul dosarului_/197/2012: reclamanta . a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate edificarea cu rea credință și fără obținerea avizelor și autorizațiilor prevăzute de lege, pe terenul proprietatea reclamantei situat în Ghimbav ., înscris în CF nr. 2864 Ghimbav sub nr. top.364/1, 362/2/1.363/1/2 o extindere a construcției cu destinația de locuință, deținută cu titlu de închiriere, compusă din o cameră, hol și bucătărie, să fie obligați pârâții ca în termen de 7 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii să efectueze toate demersurile necesare în vederea obținerii unei autorizații de desființare a extindere, sub sancțiunea plății de daune cominatorii, să fie obligați pârâții ca în termen de 7 zile de la obținerea autorizației să desființeze pe propria cheltuială extinderea, aducând imobilul în starea la care se afla la data primirii, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii cu cheltuieli de judecată.
Potrivit disp.art.244 alin.1 pct.1 C.pr.civ. Instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte de existenta sau neexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecați, acest text de lege instituind un caz de suspendare judecătorească condiționat de existenta unei chestiuni prejudiciale care face obiectul unei alte judecați.
A reținut instanța de fond că prima condiție de incidență a cazului de suspendare anterior enunțat este îndeplinită, pe rolul Judecătoriei B. aflându-se pendinte dosarul civil_/197/2011.
Cea de-a doua condiție de incidență a cazului de suspendare reglementat de art. 244 alin.1 pct.1 se referă la înrâurirea hotărâtoare pe care hotărârea ce se va da în dosarul_/197/2011 o va avea asupra dezlegării prezentei pricini.
Analizând obiectul celor două acțiuni, instanța a apreciat că este necesar a se soluționa mai întâi dosarul civil nr._/197/2011, hotărârea în discuție influențând parțial hotărârea ce se va pronunța în acest dosar în privința petitului 2 si 3. Analizând sumar extrasul de carte funciară pentru informare din perspectiva descrierii imobilului și față de locuința ce a fost deținută de pârâți în baza Contractului de închiriere nr. 6214, instanța apreciază că este necesar ca a se delimita fără echivoc, în mod definitiv și irevocabil care corp clădire reprezintă bunul închiriat și care reprezintă extinderea construită fără autorizație de construire (aspect ce va fi evidențiat ca urmare a unei probe administrate în dosarul civil_/197/2011 –raportul de expertiză tehnică întocmit de d-nul expert L. A. - ) ori în prezenta cauza lucrarea în discuție ar reprezenta o probă extrajudiciară, a cărei administrare ar înfrânge principiul nemijlocirii.
Având în vedere procesul anterior finalizat între părți, prin decizia civilă nr. 1157/R/12.12.2008, instanța a reținut că, față de obiectul prezentei acțiuni, este important a se stabili implicit momentul edificării acestei extinderi, aspect ce va fi clarificat, tot ca o chestiune cu valoare prejudicială, prin hotărârea ce se va da în cauza ce face obiectul judecății dosarului civil nr._/197/2011.
Împotriva încheierii menționate, a declarat recurs, în termen legal, reclamanta . care a solicitat modificarea în tot a încheierii în sensul respingerii cererii de suspendare a judecății cauzei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, recurenta reclamantă a învederat, în esență, că, potrivit jurisprudenței ÎCCJ în materia dreptului de retenție, pentru ca acest drept să poată fi invocat, datoria pe care o deținătorul bunului o pretinde de la creditorul restituirii să se afle în legătură cu lucrul și să fie prilejuit de acesta.
În dosarul nr._/197/2011, a menționat recurenta reclamantă, dreptul de retenție invocat de intimații pârâți nu poate purta decât asupra imobilului inițial care a făcut obiectul contractului de închiriere, iar nu și asupra extinderilor acestuia cu privire la care nu există un raport juridic de natură contractuală între părți, ci unul de natură delictuală.
A arătat că doctrina și jurisprudența sunt unanime în a considera că dreptul de retenție își poate avea izvorul într-un act juridic sau fapt juridic licit, iar nu într-un fapt juridic ilicit.
P. urmare, a conchis că dreptul de retenție nu poate privi construcțiile a căror desființare au solicitat-o prin acțiunea dedusă judecății, așa încât soluția ce va fi pronunțată în cealaltă cauză nu poate influența în vreun fel soluția ce urmează a se pronunța în cauza de față.
Totodată, prin completarea motivelor de recurs, recurenta reclamantă a menționat că obiectivele expertizei din dosarul_/197/2011 nu privesc identificarea celor două corpuri de clădire, ci evaluarea lucrărilor efectuate de reclamanți la acestea, așa încât nu există nici un aspect care să fie determinat cu putere de lucru judecat în cauza precizată care să aibă o înrâuire directă asupra cauzei de față.
Mai mult, identificarea construcțiilor a căror desființare o solicită în cauza de față, urmează a se administra probe directe în acest dosar.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoz. art. 244 pct.1, art. 299 și urm., 304 ind. 1 și 312 C.p.civ.
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
În apărare, intimații pârâți nu au depus întâmpinare, aceasta fiind obligatorie, conform art. 308 al. 2 C.p.civ.
În cauză, nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând încheierea recurată în raport cu motivele de recurs, cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, tribunalul reține următoarele:
Importanță majoră în judecata prezentei căi de atac o prezintă natura juridică a dreptului de retenție, ce a fost invocat de către intimații pârâți din cauza_/197/2012 în cadrul dosarului nr._/197/2011, până la soluționarea irevocabilă a căruia s-a dispus suspendarea judecății, conform art. 244 al. 1 pct. 1 C.p.civ.
Astfel, dreptul de retenție este un drept real de garanție imperfect, ca drept real imperfect, prezentându-se ca o garanție pur pasivă, în sensul că nu conferă prerogativa urmăririi bunului în mâna unei alte persoane. Acest drept funcționează numai cât timp bunul se află încă la detentor. După pierderea detenției, prin restituirea lucrului, dreptul de retenție încetează, acest drept constituind un mijloc de constrângere a celui ce trebuie să restituie cheltuielile, ca acesta să-și execute obligația.
Totodată, instanța reține faptul că, pentru a putea fi invocat dreptul de retenție, condiția esențială este aceea ca datoria pe care deținătorul lucrului o pretinde de la creditorul restituirii, să se afle în legătură cu lucrul, să fie prilejuită de acesta, deci să fie un debitum cum re iunctum, noțiunea de conexiune cu lucrul fiind interpretată foarte larg, atât în doctrina de specialitate, cât și în jurisprudență. Astfel, se reține că această conexiune există nu numai când creanța s-a născut în legătură directă cu lucrul, ci și atunci când deținerea lucrului și creanța corelativă sunt prilejuite de același raport juridic.
Mai mult, în doctrină și jurisprudență, se reține constant faptul că această conexiune poate fi corelată, uneori, cu un contract, însă ea poate fi, alteori, total desprinsă de un contract preexistent, apreciindu-se că și posesorul de rea-credință al unui bun imobil revendicat de adevăratul proprietar poate reține imobilul până la restituirea cheltuielilor făcute cu bunul, conform legii.
Raportat la toate aceste considerente de ordin teoretic și practic, Tribunalul reține că judecarea dosarului nr._/197/2012 prin care recurenta reclamantă a solicitat, printre altele, desființarea extinderii la construcția deținută cu destinația de locuință este de natură a impieta asupra judecății dosarului nr._/197/2011, prin lipsirea parțială de conținut a dreptului de retenție invocat.
Altfel spus, se reține că, până la soluționarea irevocabilă a dosarului civil nr._/197/2011, în cadrul căruia instanța de fond va administra, în contradictoriu, probe privind dreptul de retenție a cărui instituire au solicitat-o intimații pârâți din prezenta cauză, prima instanță nu poate hotărî asupra temeiniciei sau netemeiniciei acțiunii ce face obiectul dosarului_/197/2012, în caz contrar, dreptul de garanție imperfect menționat fiind lipsit parțial de obiectul asupra căruia poartă.
Tribunalul mai reține faptul că, în cadrul dosarului nr._/197/2011, instanța de fond va determina în ce constau investițiile efectuate la imobilul locuință, fiind supuse evaluări, așa încât pot fi identificate, inclusiv, investițiile menționate de recurenta reclamantă constând în așa-zisa extindere la imobil.
Raportat la acest considerent, se reține că existența unui obiectiv distinct la raportul de expertiză constând în identificarea celor două corpuri de clădire nu era absolut indispensabil, deși utilitatea sa este neîndoielnică.
Mai mult, se reține că justa soluționare a raporturilor juridice dintre părți, implică instituirea unui drept de retenție numai asupra lucrărilor necesare și utile la locuință, așa încât, din acest punct de vedere, hotărârea ce se va pronunța în dosarul_/197/2011 are putere de lucru judecat în cadrul dosarului în care s-a dispus suspendarea. Cu alte cuvinte, se reține că în situația în care în dosarul nr._/197/2011 se va reține irevocabil că extinderea nu reprezintă altceva decât investiții necesare și utile ale locuinței ce a făcut obiectul contractului de închiriere, dispunând obligarea recurentei reclamante la restituirea contravalorii lor, atunci instanța învestită cu judecata dosarului_/197/2012 va fi ținută de această dezlegare, neputând pronunța o soluție contrară.
Pentru toate aceste considerente, față de dispoz. art. 312 al. 1 C.p.civ., Tribunalul va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurenta reclamantă . încheierii de ședință pronunțată la data de 28.05.2013 pronunțată de Judecătoria B. pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurenta reclamantă . încheierii de ședință pronunțată la data de 28.05.2013 pronunțată de Judecătoria B. pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică azi, 26.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. O. P. C. F. I. L.
Grefier,
C. N.-D.
Red. IL/Tehnored. CND/07.10.2013-Ex. 2
Jud fond – C. D. T.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1086/2013. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 871/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
