Contestaţie la executare. Decizia nr. 1370/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1370/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 8624/197/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILA NR. 1370/R
Ședința publica din data de 14 noiembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. D. – P. - judecător
Judecător: D. N.
Judecător: V. M.
Grefier: C. L.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 8210/15.05.2013 pronunțată în cauză de Judecătoria Zărnești, având ca obiect contestație la executare, care s-a dezbătut în ședința publică din data de 24 octombrie 2013, când partile prezente au pus concluzii potrivit celor consemnate in cuprinsul încheierii de ședință de la acel termen de judecată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre si când, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a amânat pronunțarea la data de 31 octombrie 2013, 7 si 14 noiembrie 2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
In urma deliberării tribunalul a pronunțat hotărârea de mai jos:
TRIBUNALUL
Constata ca prin sentința civila nr. 8210/15.05.2013 pronunțată în cauză de Judecătoria Brasov a fost admisa excepția prescripției dreptului creditoarei de a cere executarea silită si astfel a fost admisa contestația la executare formulată de către contestatoarea Ș. A. M., în contradictoriu cu intimata . IFN SA, in sensul ca au fost anulate toate actele de executare silită efectuate în cadrul dosarul execuțional nr. 168/13.03.2013 al B. Filofie L.. In final, intimata a fost obligata sa plătească contestatoarei suma de 1.757 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța aceasta sentința instanța de fond a avut in vedere ca prin cererea formulata contestatoarea Ș. A. M. a solicitat ca, în contradictoriu cu intimata . IFN SA, să se dispună anularea executării silite înseși pornite în cadrul dosarului execuțional nr. 168/13.03.2013 al B. Filofie L. și pe cale de consecință anularea tuturor actelor de executare efectuate în cadrul dosarului de executare sus menționat, precum și suspendarea executării silite în dosarul execuțional nr. 168/13.03.2013 al B. Filofie L., până la soluționarea irevocabilă a contestației, cu cheltuieli de judecată.
La termenul din 08.05.2013, instanța a admis cererea de suspendare a executării silite până la soluționare contestației, pentru motivele arătate în încheierea de la acel termen.
In ceea ce privește contestația instanța de fond a reținut ca prin contractul de credit încheiat în data de 08.10.2005 între contestatoare și ., care a acționat în numele intimatei, în temeiul contractului încheiat cu aceasta, contestatoarei i s-a acordat un credit pentru nevoi personale în sumă de 3.701,36 lei.
Prin cererea înregistrată la executorul judecătoresc în data de 08.02.2013, intimata a solicitat executarea silită a contestatoarei în temeiul titlului executoriu menționat pentru recuperarea sumei de 11.446,72 lei și cheltuieli de executare iar cererea a fost încuviințată prin încheierea pronunțată în data de 27.02.2013 de către Judecătoria B..
Prin somația emisă în data de 13.03.2013, s-a pus în vedere contestatoarei că este obligat să plătească creditorului suma de 11.446,72 lei reprezentând credit principal datorat și 1.445,29 lei cheltuieli de executare stabilite prin procesul verbal din aceeași dată. De asemenea, a fost emisă în data de 18.03.2013 adresa de înființare a popririi pentru suma de 12.902,01 lei ce reprezintă creanță și cheltuieli de executare.
Instanța a reținut ca in speța sunt aplicabile disp. art. 399 alin.1 și 2 Cod procedura civila, potrivit cu care „împotriva executării silite precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare. Nerespectarea dispozițiilor referitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executarea atrage sancțiunea anulării actului nelegal.”, ale disp. art. 405 Cod procedura civila, potrivit cu care „dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termene de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel iar termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită” si ale disp. art. 405 ind. 2 lit. b Cod procedura civila, potrivit cu care „cursul prescripției se întrerupe numai pe data depunerii cererii de executare, însoțită de titlul executoriu”.
Instanța de fond a reținut in contextul textelor de lege mai sus redate si fata de împrejurarea ca în speță cererea a fost depusă în data de 08.02.2013, iar intimata nu a făcut dovada existența altor cauze de întrerupere a cursului termenului de prescripție, ca se impune admiterea excepției privind prescrierea dreptului creditoarei de a cere executarea silită și anularea tuturor actelor de executare silită din dosarul execuțional nr. 168/13.03.2013 al B. Filofie L..
Instanța a mai avut in vedere disp. art. 379 Cod procedura civila, potrivit cu care „nicio urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă”, dar si împrejurarea ca intimata nu a justificat în nici un fel compunerea debitului pretins de la contestatoare, având în vedere că valoarea creditului acordat a fost de 3.701,36 lei și prin urmare, nu se poate vorbi de existența unei creanțe certe care să poate fi pusă în executare silită.
In cele din urma, față de prevederile art. 274 Cod procedura civila, intimata a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată avansate de contestatoare, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru, timbrului judiciar, a copierii dosarului execuțional și a onorariului avocațial.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata . IFN SA solicitând admiterea acestuia si modificarea in tot a sentinței recurate, iar pe fond respingerea ca neîntemeiata a contestației la executare.
In motivarea recursului intimata recurenta a arătat ca partea contestatoare a achiziționat in octombrie 2005, mai multe bunuri in valoare totala de 2.669,7 lei, scop in care a încheiat cu intimata un contract de credit si deoarece in luna februarie 2013 contestatoarea înregistra inca o restanta la plata in valoare de 11.446,72, intimata s-a adresat executorului judecătoresc in scopul demarării executării silite.
Recurenta arata ca la primul termen de judecata al contestației la executare a formulat cerere de amânare in vederea angajării unui aparator, cerere care insa a fost ignorata efectiv de către instanța, ramanand in pronunțare asupra contestației inca de la primul termen de judecata.
In ceea ce privește soluția pronunțata, recurenta arata ca in mod greșit instanța de fond a reținut ca dreptul sau de a cere executarea silita s-a prescris, fara sa fi precizat măcar data de la care s-a socotit ca termenul de exercitare a acestui drept a început sa curgă.
In mod evident, arata recurenta, momentul de la care începe sa curgă dreptul de a cere executarea silita nu poate fi data încheierii contractului de credit, dar nici data ultimei rate deoarece neplata a determinat noi si noi debite reprezentate de penalitati si dobânzi.
Recurenta arata ca partea contestatoare a efectuat ultima plata la data de 22.03.2010, in suma de 50 de lei, iar executarea silita a început in luna februarie 2013, astfel ca in mod evident cursul prescripției a fost întrerupt prin îndeplinirea unui act voluntar de executare a obligației de plata.
Recurenta a anexat cererii de recurs copia contractului încheiat de parți la data de 08.10.2005, un istoric al cardului si copii ale actelor de executare silita.
Recursul a fost legal timbrat.
Intimata nu a formulat întâmpinare in cauza.
Analizând recursul de fata prin prisma motivelor formulate, tribunalul retine ca acesta este neîntemeiat, pentru următoarele motive:
Prin contractul de credit încheiat în data de 08.10.2005 între contestatoare și ., care a acționat în numele intimatei, în temeiul contractului încheiat cu aceasta, contestatoarei i s-a acordat un credit pentru nevoi personale în sumă de 3.701,36 lei.
In același contract s-a stipulat ca împrumutul acordat urma sa fie restituit in 30 de rate, deci pana in luna aprilie 2008.
Potrivit disp. art. 405 Cod procedura civila, „dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termene de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel iar termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită” si ale disp. art. 405 ind. 2 lit. b Cod procedura civila, potrivit cu care „cursul prescripției se întrerupe numai pe data depunerii cererii de executare, însoțită de titlul executoriu”.
Potrivit disp. art. 405 ind. 2 lit. a Cod procedura civila, cursul prescripției se întrerupe si pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau in cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligației prevăzute in titlul executoriu ori a recunoașterii, in orice alt mod, a datoriei.
Recurenta a susținut ca prin plata parțiala făcuta de contestatoare in martie 2010 s-a întrerupt cursul prescripției.
Tribunalul retine cererea de emitere a cardului de credit a fost formulată la data de 08.10.2005. Creditul a fost acordat pentru suma de 3.701,36 lei și urma a fi restituit în 30 de rate egale ca valoare. Prima rată a devenit scadentă la data de 20.11.2005 iar ultima rată, din cele 30, a devenit scadentă la data de 20.04.2008.
In aceste condiții, pentru fiecare rată scadentă curge un termen de prescripție distinct. Ultima rată datorată creditoarei a devenit scadentă la data de 20.04.2008 iar termenul de prescripție, calculat conform art. 405 alin. 1 și art. 101 alin. 3 Cod procedura civila, s-a împlinit la data de 20.04.2011.
Plata din martie 2010 invocata de recurenta creditoare nu poate avea efect de întrerupere a prescripției din doua motive.
In primul rând, pentru ca recunoașterea la care face referire art. 405 ind. 2 lit. a Cod procedura civila sa poată produce efecte întreruptive, trebuie sa fie făcuta de cel in folosul căruia curge prescripția extinctiva si sa fie neîndoielnica.
In speța, plata sumei de 50 lei nu conduce neîndoielnic la concluzia ca plătitorul a recunoscut întreg debitul care i se pretinde sa-l restituie.
In al doilea rând, in același text anterior citat se vorbește despre „act voluntar de executare a obligației prevăzute in titlul executoriu”, or aceasta ipoteza nu se poate retine in speța, deoarece contractul de credit invocat nu îndeplinea la data respectiva calitatea de titlu executoriu.
Astfel, la data formulării cererii pentru emiterea cardului de credit era în vigoare Legea nr. 289/2004, aplicabilă contractului încheiat. De altfel chiar în cuprinsul cererii pentru emiterea cardului de credit această lege este singurul act normativ menționat. Nici in cuprinsul Legii nr. 289/2004 și nici in cuprinsul Ordinului nr._ al BNR prin care s-au aprobat normele metodologice de aplicare a legii nu este prevăzută calitatea de titlu executoriu a unor contracte încheiate în temeiul său.
Art. 120 din OUG nr. 99/2006 potrivit căruia „contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii” nu este aplicabil contractului de față întrucît acest act normativ nu era în vigoare la data formulării cererii de emitere a cadrului.
Pentru aceste motive tribunalul apreciază ca niciuna dintre cauzele de întrerupere nu puteau fi invocate de către creditoare.
Pe de alta parte, potrivit art. 372 Cod procedura civila, executarea silită se efectuează numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori a altui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Pentru motivele deja expuse, tribunalul constată că executarea silită a fost începută cu încălcarea prevederilor art. 372 Cod procedura civila, împrejurare care trebuie sa atragă sancțiunea anularii acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurenta . IFN SA, cu sediul in București, .. 6A, parter, sector 2, in contradictoriu cu intimata S. A. M., domiciliata in Brasov, .. 7, ., ., împotriva sentinței civile nr. 8210/15.05.2013 pronunțata in cauza de Judecatoria Brasov, pe care o păstrează.
IREVOCABILA.
Pronunțata in ședința publica azi, 14.11.2013.
P., JUDECATOR,JUDECATOR,
C. D. – P. D. NICULEASAVASILE M.
pentru grefier C. L. plecata din instanța
semnează grefier sef secție I civila
I. M.
Red.CDP/2ex.
Judecător fond: Robrt C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 891/2013. Tribunalul BRAŞOV | Acţiune în constatare. Decizia nr. 996/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
