Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 72/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 72/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 05-04-2013 în dosarul nr. 14982/62/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 72/S
Ședința publică din data de 05 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. S.
Grefier D. Litescu P.
Pe rol fiind soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamant C. F. M., lichidator judiciar al ., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâții A. R. C. și ., prin lichidator judiciar C. F. M., având ca obiect constatare nulitate act juridic (R.J._/62/2011).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat M. A. pentru pârâtul A. R. C., lipsă fiind reclamanta și pârâta ., prin lichidator judiciar C. F. M..
În ceea ce privește citația expediată pârâtei ..R.L.,la adresa sediului social al acesteia, a fost restituită integral la dosarul cauzei, cu mențiunea că partea citată nu mai are sediul la adresa la care s-a realizat citarea iar noul proprietar nu permite afișare citației.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Instanța reține incidența prevederilor cuprinse în art. 98 Cod procedură civilă, în ceea ce o privește pe ..R.L, citată în calitate de pârât, la sediul social.
Cercetând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că, după începerea ședinței de judecată, serviciul de registratură al instanței a comunicat la dosarul cauzei un înscris înregistrat în data de 04.04.2013, de către Cabinetul Individual de Insolvență F. M., în calitate de lichidator judiciar al ..R.L., prin care se arată că, în raport de cele solicitate de instanța de judecată, prin încheierea ședinței publice din data de 08.03.2013, precizează că reclamanta cheamă în judecată pe pârâtul A. R. C. și că își menține cele arătate în întâmpinare și în concluziile scrise, depuse în cadrul dosarului Curții de Apel B., cu privire la excepțiile invocate de către pârât.
În conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 86 Cod procedură civilă, instanța procedează la comunicarea unui exemplar al acestui act reprezentantului convențional al părții pârâte.
Reține, totodată, că această precizare nu se circumscrie dispozițiilor instanței de judecată, instanța cerându-i lichidatorului judiciar să precizeze calitatea de reclamant în cadrul acestui proces, iar nu calitatea de pârât. Însă, chiar dacă formularea nu este una exactă, instanța apreciază că, prin acest act de procedura, intitulat precizare a cererii de chemare în judecată, titularul său arată că, calitatea de pârât în cadrul prezentului proces aparține doar lui A. R. C., ceea ce înseamnă că ..R.L, prin lichidator judiciar, are calitatea de reclamant.
Reprezentanta părții pârâte arată că este de acord cu cele reținute anterior de către instanță, cu privire la cadrul procesual.
Tribunalul, ținând seama de cele anterior arătate și de poziția procesuală exprimată de către reprezentantul convențional al părții pârâte, cu privire la chestiunea prealabilă analizată, apreciază că, cadrul procesual stabilit de către partea reclamantă, prin cererea introductivă de instanță și prin precizările pe care le-a efectuat la solicitarea instanței, este următorul, sub aspectul laturii subiective:
Calitatea de reclamant aparține S.C. ON A. S.R.L reprezentată legal de Cabinetul Individual de Insolvență F. M., în calitate de lichidator judiciar, iar calitatea de pârât aparține lui A. R. C., acestea fiind limitele în care instanța va soluționa prezentul proces.
În conformitate cu prevederile cuprinse în art. 127 și art. 137 Cod procedură civilă, instanța pune în discuția părții prezente, excepțiile de ordine publică pe care aceasta a înțeles să le formuleze în prezenta cauză.
Reprezentantul în instanță al părții pârâte solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale active a S.C. ON A. S.R.L., reprezentată legal de lichidator judiciar, arătând că art. 25 lit. c din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei a conferit lichidatorului judiciar atribuția de a introduce cereri privitoare la anularea unor acțiuni frauduloase pentru creditorii societății, însă acțiunea de față nu este una de acest fel.
Având în vedere raportul juridic dedus judecății respectiv încheierea unui contract de împrumut prin care R. C. A. s-a obligat să împrumute societății ON A. S.R.L. suma de 135.000 euro iar aceasta urma să restituie suma, până la un anumit termen. În cazul în care societatea reclamantă nu avea posibilitatea să restituie suma împrumutata la termenul stabilit, părțile au prevăzut în contract ca R. C. A. să se subroge în toate drepturile și acțiunile pe care le are On A. S.R.L. împotriva Cabanei Junilor, drepturi izvorâte dintr-un contract de antrepriză, în baza căruia societatea ar fi trebuit să primească suma de 200.000 euro.
Cum până la data prevăzută în contract societatea nu a achitat suma împrumutată a operat această clauză de subrogație.
Dacă această clauză contractuală s-ar anula, R. C. A. ar redeveni creditorul S.C. ON A. S.R.L. situație în care s-ar naște un nou element pasiv în patrimoniul societății, care ar vătăma creditorii.
Așadar, în situația în care nu se arată în niciun fel în ce măsură dăunează creditorilor societății această clauză, nu se poate solicita nulitatea absolută a acesteia, mai ales că lichidatorul judiciar reprezintă societatea în limitele stabilite de lege si nu poate promova orice fel de acțiuni.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii, solicită admiterea acesteia, pentru aceleași considerente.
Tribunalul, în urma deliberării, apreciază că, pentru soluționarea excepțiilor de ordine publică ce au fost invocate în cauză de partea pârâtă se impune a fi administrate și analizate aceleași probe ca și cele care sunt necesare pentru soluționarea pe fond a cauzei, astfel că, în conformitate cu prevederile cuprinse în art. 137 alin. 2 Cod procedură civilă, unește aceste excepții cu fondul.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, instanța acordă cuvântul în probațiune.
Reprezentanta convențională a pârâtului depune la dosarul cauzei două sentințe judecătorești, pronunțate în spețe similare. Arată că S.C. ON A. S.R.L. a mai încheiat astfel de contracte de împrumut și cu alte persoane fizice, întrucât avea nevoie de finanțare, și a ales ca, pentru a garanta suma împrumutată, să includă în contractul de împrumut această clauză de subrogare.
Aceste două hotărâri judecătorești au fost pronunțate în spețe identice, ce au vizat anularea celorlalte contracte de împrumut, ce cuprind aceeași clauză ca cea pusa în discuție în cadrul prezentului litigiu, cele două acțiuni fiind respinse.
Precizează că niciuna dintre cele două sentințe nu este irevocabilă însă, cea pronunțată în dosarul nr._/62/2011 a primit o soluție definitivă în cadrul apelului soluționat de către Curtea de Apel B..
Instanța în urma deliberării ia act de această precizare.
Reprezentanta convențională a părții pârâte solicită admiterea probei cu înscrisurile depuse la dosar în primul ciclu procesual.
În urma deliberării, instanța, în conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 167 Cod procedură civilă și art. 160 Cod procedură civilă, admite cererile în probațiune formulate în cauză de partea pârâtă.
De asemenea constată că cererile în probațiune formulate de către partea reclamantă au fost admise și administrate cu ocazia judecății pricinii într-un prim ciclu procesual astfel că ele rămân câștigate cauzei, potrivit prevederilor legale evocate anterior.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, instanța, în urma deliberării, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra fondului.
Reprezentanta convențională a părții pârâte solicită respingerea acțiunii arătând că sancțiunea nulității absolute nu este incidentă în prezenta cauză, întrucât toate condițiile cerute de lege au fost îndeplinite pentru a se constata intervenirea subrogației.
Astfel, potrivit prevederilor art 1107 pct 1 Cod procedură civi, subrogarea este convențională atunci când creditorul, primind plata sa de la o altă persoană, dă acestei persoane drepturile, acțiunile, privilegiile sau ipotecile sale în contra debitorului, această subrogație trebuind să fie expresă și într-un timp cu plata. P. urmare, în situația în care plata nu s-ar fi efectuat în același timp cu înlocuire creditorului, voința reală a părților la momentul încheierii contractului nu ar fi fost în sensul încheierii unui contract de subrogație ci al unuia de cesiune de creanță, iar sancțiunea aplicabilă nu ar putea fi nulitatea absolută.
În speță se pot considera îndeplinite condițiile subrogației, plata efectuându-se în același moment cu încheierea convenției. Astfel, la momentul încheierii contractului pârâtul a transferat în conturile societății suma de 130.000 euro iar împrejurarea că această sumă nu a fost înregistrată în contabilitate nu poate fi imputată pârâtului, culpa aparținând în totalitate societății pârât
Solicită instanței respingerea acțiunii și admiterea excepțiilor.
Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._/197/2011, reclamantul Cabinetul Individual de Insolvență „F. M.”, în calitate de lichidator judiciar al S.C. ON A. S.R.L. a chemat în judecată pârâții A. R. C. și S.C. ON A. S.R.L., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să se constate nulitatea clauzei de subrogație consimțită de creditor (împrumutat) cuprinsă la punctul VI din Contractul de împrumut cu clauză de subrogație încheiat între pârâtul A. R. C. în calitate de împrumutător și pârâta S.C. ON A. S.R.L. în calitate de împrumutat, la data de 31.12.2007, având dată certă nr. 1/6.07.2009.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, la data menționată mai sus, s-a încheiat Contractul de împrumut cu clauză de subrogație având dată certă nr. 1/06.07.2009, prin care pârâta persoană juridică a împrumutat de la pârâtul persoană fizică suma de 135.000 euro, în scopul satisfacerii cheltuielilor ocazionate de executarea tuturor lucrărilor și predarea la cheie a vilelor ce fac obiectul Contractului de antrepriză încheiat între antreprenorul S.C. On A. S.R.L. și beneficiarul S.C. Cabana Junilor S.R.L., împrumutatul obligându-se să restituie suma de bani reprezentând echivalentul a 200.000 euro ce urmează a fi încasată la data de 28.02.2008 de la debitoarea sa, S.C. Cabana Junilor S.R.L.
A mai arătat că, prin clauza VI din acest act, s-a prevăzut că, în cazul în care împrumutatul va fi în imposibilitate de a restitui suma împrumutată din cauza neîncasării sumei de la debitorul său, suma de 135.000 euro să fie considerată de către creditorul antreprenor, începând cu data de 30.02.2008, ca plată a unei părți din diferența de preț datorată acestuia de către debitorul său S.C. Cabana Junilor S.R.L.
Reclamantul a arătat de asemenea că în act s-a prevăzut că împrumutatul consimte ca, concomitent cu această plată a unei părți din diferența de preț, deci începând cu data de 30.02.2008, să îl subroge pe terțul solvens (împrumutătorul A. R. C.), în măsura plății efectuate, în toate drepturile și acțiunile pe care el în calitate de creditor-antreprenor le are împotriva debitorului său – clientul S.C. Cabana Junilor S.R.L., în baza contractului de antrepriză, precum și că reprezentantul legal al împrumutatului, B. M., declară pe propria răspundere că are de încasat la data de 28.02.2008 de la debitorul său, S.C. Cabana Junilor S.R.L., cu titlul de diferență de preț a construcțiilor edificate în baza contractului de antrepriză, contravaloarea a 200.000 euro.
În continuare, reclamantul a arătat că au fost încălcate dispozițiile art. 1107 din Codul civil, potrivit cu care „Această subrogație este convențională: când creditorul primind plata sa de la o altă persoană, dă acestei persoane drepturile, acțiunile, privilegiile sau ipotecile sale, în contra debitorului, această subrogație trebuie să fie expresă și făcută tot într-un timp cu plata…”
În consecință, a arătat reclamantul, clauza de subrogație menționată este nulă, deoarece, potrivit textului de lege citat mai sus, rezultă că acela care face subrogația trebuie să aibă calitatea de creditor și să fi avut împotriva S.C. Cabana Junilor S.R.L. o creanță la data încheierii clauzei de subrogație în cuantum de minimum 135.000 euro.
A mai arătat că, potrivit Actului adițional nr. 3/8.03.2007 la contractul de antrepriză nr. 34/2.10.2004 și celor menționate în contractul de împrumut, suma de 200.000 euro urma să fie scadentă și achitată de către S.C. Cabana Junilor S.R.L. către S.C. On A. S.R.L. la data de 28.02.2008, până la această dată S.C. On A. S.R.L. neavând calitatea de creditor pentru acea sumă.
Reclamantul a arătat de asemenea că legea impune condiția ca operațiunea înlocuirii creditorului să fie concomitentă cu plata, condiție care nu este îndeplinită în speță, la data de 31.12.2007 neputând avea loc subrogația, din punct de vedere legal, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1107 alin. 1 pct. 1 din Codul civil, întrucât la data de 31.12.2007 S.C. On A. S.R.L. nu avea calitatea de creditor al S.C. Cabana Junilor S.R.L., iar aceasta nu avea calitatea de debitor al pârâtei persoană juridică pentru suma de 200.000 euro, plata efectuată de către pârâtul A. R. C. fiind făcută cu titlul de împrumut, iar nu cu titlul de subrogație.
În ceea ce privește plata menționată a fi fost efectuată de acest pârât, reclamantul a arătat că aceasta nu apare înregistrată în evidența contabilă a S.C. On A. S.R.L., neexistând niciun document contabil eliberat de această societate din care să rezulte plata sumei de 135.000 euro.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1107 alin. 1 pct. 1 Cod civil.
În probațiune au fost depuse la dosar dovada calității reclamantului de lichidator judiciar al S.C. On A. S.R.L., actul denumit „Contract de împrumut cu clauză de subrogație consimțită de creditor”, purtând data certă nr. 1/6.07.2009, contractul de antrepriză nr. 34/2.10.2004 încheiat între S.C. On A. S.R.L. și S.C. Cabana Junilor S.R.L., actul adițional nr. 3/8.03.2007 încheiat cu privire la acest contract, alte înscrisuri.
Pârâții nu au formulat întâmpinare.
P. sentința civilă nr._/14.11.2011 a Judecătoriei B. a fost admisă excepția de necompetență materială a acestei instanțe, invocată din oficiu, și în consecință s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului B., raportat la criteriul valoric prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. b C.proc.civ.
Ca urmare a acestei dispoziții, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului B., Secția I Civilă, la data de 20.12.2011, sub nr._/62.
P. sentința civilă nr. 113/9.04.2012, pronunțată în dosarul mai sus indicat, Tribunalul B. a hotărât următoarele:
Admite acțiunea civilă formulată de reclamantul Cabinetul Individual de Insolvență „F. M.”, în calitate de lichidator judiciar al S.C. ON A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții A. R. C. și S.C. ON A. S.R.L.,, prin lichidator judiciar C.I.I. F. M., și în consecință:
Constată nulitatea absolută a clauzei de subrogație consimțită de creditor (împrumutat), cuprinsă la punctul VI din Contractul de împrumut cu clauză de subrogație încheiat între pârâtul A. R. C. în calitate de împrumutător și pârâta S.C. ON A. S.R.L. în calitate de împrumutat, la data de 31.12.2007, având dată certă nr. 1/6.07.2009.
Împotriva acestei sentințe, pârâtul A. R. C. a exercitat calea de atac a apelului, ce a fost admisă prin decizia civilă nr. 150/24.10.2012 a Curții de Apel B., cu consecința anulării sentinței apelate și trimiterii cauzei spre rejudecare Tribunalului B..
La adoptarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că soluționarea în primă instanță a cauzei s-a realizat în condițiile în care procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu apelantul – pârât, acesta fiind citat la o adresă la care nu mai locuia din data de 30.11.2009.
În urma trimiterii cauzei spre rejudecare Tribunalului B., aceasta a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 21.12.2012, sub nr._ .
P. Încheierea ședinței publice din data de 08.03.2013, tribunalul, pentru considerentele expuse în cuprinsul acestei încheieri, în conformitate cu prevederile cuprinse în art. 129 alin. 4 din Codul de procedură civilă, a apreciat că se impune ca titularul actului de învestire a instanței să facă precizări cu privire la modalitatea în care a înțeles să stabilească cadrul procesuală, întrucât, din modul în care au fost formulate cererea de chemare în judecată și nota de ședință înregistrată la dosarul constituit pe rolul Judecătoriei B., rezultă că ., reprezentată legal de lichidator judiciar C. F. M., are atât calitatea de parte reclamantă, cât și calitatea de pârâtă.
Urmare a obligație pe care instanța a stabilit-o în sensul celor mai sus expuse, pentru termenul de judecată de astăzi, reprezentantul legal al ., lichidator judiciar C. F. M., a depus la dosarul cauzei o precizare a cererii de chemare în judecată, din care rezultă, potrivit celor consemnate în practicaua prezentei sentințe, că a înțeles să sesizeze instanța în calitate de reclamant.
Așa fiind, tribunalul, pentru considerentele arătate în practicaua sentinței, a stabilit că are calitatea de reclamant în cadrul prezentului proces ., reprezentat legal de lichidator judiciar C. F. M., în timp ce calitatea de pârât aparține lui A. R. C..
În apărare, pârâtul A. R. C. a formulat întâmpinare, prin care a invocat, pe cale de excepție, lipsa de interes a reclamantei în promovarea cererii de chemare în judecată și lipsa calității procesuale active a acesteia, iar, pe fond a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de cererii de chemare în judecată ce constituie obiectul prezentului dosar și obligarea părții reclamante la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
În motivarea poziției sale procesuale pârâtul a susținut că, în cazul în care se va admite cererea de chemare în judecată și se va constata nulitatea absolută a clauzei de subrogație din contractul pe care părțile l-au perfectat, în patrimoniul societății comerciale reclamante se va naște un element pasiv, aceasta urmând a deveni debitorul său pentru suma de 135.000 euro, la care se vor adăuga penalitățile de întârziere pe care părțile contractante le-au convenit.
A mai susținut pârâtul în motivarea poziției sale procesuale că, în conformitate cu prevederile cuprinse în art. 25 lit. c din legea nr. 85/2006, nu se poate reține că reprezentantul legal al reclamantei a promovat o acțiune care să se circumscrie cerințelor instituite de aceste prevederi legale, întrucât actul juridic în litigiu nu este un act juridic încheiat de partea menționată în dauna creditorilor săi ori susceptibil a prejudicia drepturile creditorilor săi, sens în care se impune a se constata lipsa calității procesuale active a titularului actului de învestire a instanței.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâtul a arătat în cuprinsul întâmpinării pe care a formulat-o că sancțiunea nulității absolute nu este incidentă în cauză. Potrivit prevederilor cuprinse în art. 1107 pct. 1 din Codul civil, una dintre condițiile subrogației convenționale este că aceasta trebuie să fie concomitentă cu plata.
P. urmare, în situația în care plata nu s-ar efectua în același timp cu înlocuirea creditorului, voința reală a părților la momentul încheierii contractului nu ar fi fost în sensul perfectării unui contract de subrogație, ci a unuia de cesiune de creanță, iar sancțiunea aplicabilă nu ar putea fi nulitatea absolută, așa cum susține reclamanta.
Nulitatea absolută este sancțiunea care intervine în cazul în care este încălcat un interes general protejat printr-o dispoziție imperativă care instituie o condiție de validitate pentru încheierea actului juridic. În speță nu se încalcă niciun interes general ori o condiție de formă ce ar putea duce la lipsirea de efecte a contractului. Este recunoscut atât de doctrină cât și de practică faptul că în cazul nerespectării condiției plății concomitente, subrogația valorează cesiune de creanță.
Mai mult, în speța de față, se pot considera îndeplinite condițiile subrogației, plata efectuându-se în același moment cu încheierea convenției, așa cum s-a stabilit într-o cauză identică, de către Tribunalul B., prin sentința nr. 28/20 ianuarie 2012.
Afirmațiile reclamantei din cererea introductivă, conform cărora calitatea de debitor se naște odată cu scadența facturii fiscale sunt vădit netemeinice, neavând ca fundament o normă juridică sau un principiu de drept.
Calitatea de creditor se naște odată cu nașterea raportului juridic dintre părți, în speță din momentul în care s-a încheiat contractul de antrepriză, contract prin care Cabana Junilor se obligă față de antreprenorul . să achite prețul lucrărilor de construcții .
P. actul adițional nr. 3 încheiat la data de 08.03.2007, s-a stabilit că beneficiarul Cabana Junilor s-a obligat să achite suma de 200.000 Euro până la data de 28.02.2008.
În consecință, la data încheierii contractului, respectiv la data de 10.09.2007, a fost stabilit un termen suspensiv în favoarea debitorului, termen la care doar debitorul poate să renunțe prin plata înainte de scadență, astfel că, încă de la data încheierii contractului, Cabana Junilor avea calitatea de debitor al reclamantei, obligația asumată de beneficiar fiind doar afectată de un termen.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile cuprinse în art. 5 și 115 din codul de procedură civilă și în art. 25 din Legea nr. 85/2006.
În temeiul prevederilor cuprinse în art. 137 alin. 2 din Codul de procedură civilă, pentru considerentele expuse în practicaua sentinței, instanța a unit cu fondul excepțiile de ordine publică ce au fost invocate în cauză.
La cererea părților, în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:
P. Contractul de împrumut cu clauză de subrogație consimțită de creditor, încheiat la data de 31.12.2007 între pârâta S.C. On A. S.R.L. în calitate de împrumutat și pârâtul A. R. C. în calitate de împrumutător, act purtând data certă nr. 1/6.07.2009, atestată de avocat, părțile acestui act juridic au convenit în sensul ca împrumutătorul să dea, iar împrumutatul să primească suma de 135.000 euro, cu titlul de împrumut (creditare firmă), în scopul satisfacerii cheltuielilor ocazionate de executarea tuturor lucrărilor și predarea „la cheie” a vilelor ce fac obiectul contractului de antrepriză nr. 34/2.10.2004 încheiat între S.C. On A. S.R.L. și S.C. Cabana Junilor S.R.L.
În ceea ce privește scadența împrumutului, s-a convenit ca aceasta să fie data de 30.02.2008 .
La pct. III din contract s-a stabilit ca sursa materială a restituirii sumei împrumutate să fie suma de bani reprezentând contravaloarea în lei a 200.000 euro ce urmează a fi încasată la data de 28.02.2008, de către împrumutat de la debitorul său – S.C. Cabana Junilor S.R.L. cu titlul de diferență de preț, reprezentantul legal al împrumutatului declarând pe proprie răspundere că societatea mai are de încasat la data de 28.02.2008 de la debitorul său contravaloarea în lei a 200.000 euro.
La pct. VI din contract s-a prevăzută că dacă, la scadență, împrumutatul va fi în imposibilitatea restituirii sumei împrumutate din cauza neîncasării diferenței de preț, părțile convin ca suma acordată de împrumutător și primită de împrumutat să fie considerată de către creditorul-antreprenor (împrumutatul), începând cu data de 30.02.2008, ca plată a unei părți din diferența de preț datorate acestuia de către debitorul său – S.C. Cabana Junilor S.R.L., precum și că creditorul-antreprenor (împrumutatul) consimte ca, concomitent cu această plată a unei părți din diferența de preț, să îl subroge pe terțul solvens (împrumutătorul A. R. C.), în măsura plății efectuate, în toate drepturile și acțiunile pe care el în calitate de creditor-antreprenor le are împotriva debitorului său – clientul S.C. Cabana Junilor S.R.L., în baza contractului de antrepriză.
De asemenea, părțile au menționat că această clauză contractuală are valoarea unei subrogații consimțite de creditor astfel cum este reglementată de art. 1107 alin. 1 Cod civil, în care terțul solvens este împrumutătorul A. R. C., creditorul este creditorul-antreprenor (împrumutatul), iar debitorul este debitorul împrumutatului (S.C. Cabana Junilor S.R.L.)
Potrivit clauzelor cuprinse în Actul adițional nr. 3/8.03.2007 la contractul de antrepriză nr. 34/2.10.2004, încheiat între S.C. On A. S.R.L. în calitate de antreprenor și S.C. Cabana Junilor S.R.L. în calitate de client, s-a convenit asupra unei serii de modificări aduse contractului de antrepriză, sub aspectul termenului de finalizare a lucrărilor, termenului de plată a unei diferențe de preț, valorii de construcție a unor vile turistice, suma de 716.521 euro urmând a fi achitată de client antreprenorului nu mai târziu de data de 28.02.2008, astfel: 216.521 euro la data de 31.08.2007, 300.000 euro la data de 30.11.2007 și 200.000 euro la data de 28.02.2008.
Potrivit prevederilor art. 1106 din Codul civil aflat în vigoare la data încheierii actului atacat, subrogația în drepturile creditorului, făcută în folosul unei a treia persoane ce îi plătește, este sau convențională sau legală.
Art. 1107 pct. 1 din același act normativ prevedea că această subrogare este convențională când creditorul, primind plata sa de la o altă persoană, dă acestei persoane drepturile, acțiunile, privilegiile sau ipotecile sale, în contra debitorului; această subrogație trebuie să fie expresă și făcută tot într-un timp cu plata.
Din interpretarea acestui text de lege rezultă că, pentru a fi în prezența subrogației convenționale consimțite de creditor, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: în primul rând, ca cel care face subrogația să fie creditorul, deoarece el, prin primirea plății subrogă pe terțul solvens în toate drepturile și acțiunile pe care le are împotriva debitorului său, fără a fi necesar și consimțământul debitorului; în al doilea rând, ca subrogația să fie făcută în mod concomitent cu plata, având în vedere că, dacă înlocuirea creditorului s-ar face înainte de plată, nu ar mai fi vorba de subrogație, ci de o cesiune de creanță, iar dacă s-ar face după plată creanța ar fi deja stinsă; în al treilea rând, convenția de subrogare trebuie să fie expresă, ceea ce înseamnă o manifestare neîndoielnică de voință în acest sens, iar în ultimul rând, pentru ca subrogația să fie opozabilă terților și să se poată dovedi faptul că operațiunea înlocuirii creditorului s-a făcut concomitent cu plata, este necesar ca actul să aibă dată certă.
Tribunalul apreciază că toate cerințele mai sus menționate sunt îndeplinite în speța de față.Astfel, contrar celor susținute de partea reclamantă prin cererea de chemare în judecată, la data la care a fost perfectat contractul, Cabana Junilor avea calitatea de debitor al reclamantei ., obligația asumată de beneficiar fiind doar afectată de termen.
Termenul este o modalitate a actului juridic care desemnează acel eveniment viitor și sigur ca realizare, până la care este amânată începerea sau, după caz, stingerea exercițiului drepturilor subiective civil și a executării obligațiilor civile corelative.
P. urmare, în funcție de efectul pe care îl produce, termenul este de două feluri: termen suspensiv și termen extinctiv.
Termenul suspensiv este acela care amână, până la împlinirea lui, începutul exercițiului dreptului subiectiv civil și al executării obligației civile corelative, de pildă termenul până la care trebuie să fie restituită suma de bani împrumutată.
Termenul extinctiv este acela care amână, până la împlinirea lui, stingerea exercițiului dreptului subiectiv civil și a executării obligației civile corelative.
Trebuie reținut că termenul, ca modalitate a actului juridic, afectează numai executarea actului, iar nu existența sa.
În raport cu clasificarea realizată anterior, instanța constată că termenul suspensiv are ca efect întârzierea începutului exercitării dreptului subiectiv civil și a îndeplinirii obligației civile corelativ. Dreptul subiectiv civil și obligația civilă corelativă au însă o existență certă.
Termenul extinctiv are ca efect stingerea dreptului subiectiv civil și a obligației corelative. Până la împlinirea termenului extinctiv, raportul civil concret își produce efectele sale, însă după împlinirea termenului, acesta încetează.
În speța de față, instanța constată că, la data la care s-a perfectat contractul din litigiu, Cabana Junilor avea calitatea de debitor al reclamantei ., obligația asumată de beneficiar fiind, așa cum rezultă din considerentele ce preced, afectată de un termen suspensiv, care, așa cum am subliniat, nu este de natură să afecteze existența dreptului.
Calitatea de creditor a fost dobândită la data la care s-a constituit raportul juridic civil suspus analizei, respectiv la data la care a fost încheiat contractul de antrepriză, contract prin care Cabana Junilor s-a obligat față de antreprenorul . să achite prețul lucrărilor de construcții.
Contrar celor susținute de partea reclamantă, această calitate nu a fost anihilată de modalitatea de plată aferentă acestui contract de antrepriză, modalitate convenită de părțile contractante, ci are doar semnificația instituirii unui termen suspensiv, care, așa cum am subliniat, nu afectează existența dreptului.
Apoi, tribunalul observă că, chiar în situația în care susținerile pe care partea reclamantă le-a formulat în motivarea cererii de chemare în judecată pe care a promovat-o ar fi validate, sancțiunea nulității absolute nu ar putea opera, întrucât dacă înlocuirea creditorului s-ar face înainte de plată nu am mai fi în prezența unei subrogații, ci a unei cesiuni de creață.
Astfel că, în raport de principiile de interpretare a actului juridic și de principiul conversiunii actului juridic, contractul suspus analizei, în situația menționată mai sus, în care s-ar valida raționamentul juridic al reclamantei, ar avea natura juridică a unei cesiuni de creanță, iar nu a unui contract în privința căruia operează sancțiunea nulității absolute.
În raport de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, tribunalul contată că cererea suspusă judecății este neîntemeiată, astfel că, în conformitate cu prevederile legale menționate, o va respinge.
În ceea ce privește excepțiile de ordine publică ce au fost invocate în cauză, instanța reține că ele au fost întemeiate de către titularul lor pe aceleași considerente, astfel că raționamentul juridic al instanței în analizarea acestor excepții este aplicabil ambelor excepții.
În acest sens, tribunalul observă că actul juridic a cărui nulitate absolută reclamanta a invocat-o a constitui temei al emiterii unei somații de plată, conform celor statuate prin sentința nr. 1477/26.08.2009 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, precum și temei al notării privilegiului imobiliar special în cartea funciară nr._ B., nr. top._/1/2/2, în favoarea antreprenorului și a subrogaților antreprenorului, potrivit celor hotărâte prin sentința civilă nr. 5154/23.04.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/197/2009.
Reclamanta a promovat cererea de chemare în judecată ce constituie obiectul prezentului dosar pentru a putea realiza operațiunea de radiere a privilegiului imobiliar instituit conform celor mai sus expuse, context în care nu se poate reține că demersul său juridic este lipsit de un folos practic.
Tribunalul reține totodată că argumentele pe care partea pârâtă a întemeiat excepțiile de ordine publică pe care le-a invocat se constituie în aspecte ce vizează fondul raportului juridic litigios, fiind analizate ca atare, ele neputând fi reținute ca argumente pentru constarea lipsei legitimității procesuale active a reclamantei și a lipsei de interes a acesteia în promovarea cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, cerere cuprinsă în întâmpinarea pe care această parte a formulat-o, tribunal reține că, cu ocazia concluziilor formulate în cauză, potrivit celor consemnate în practicaua sentinței, reprezentantul părții menționate a declarat că va valorifica pretențiile astfel formulate pe calea unei acțiuni separate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția lipsei de interes a acesteia în promovarea cererii de chemare în judecată, ce au fost invocate de către pârâtul A. R. C..
Respinge, astfel cum a fost ulterior precizată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ., prin reprezentant legal, lichidator judiciar, Cabinetul Individual de Insolvență F. M., cu sediul în Municipiul B., ., ., în contradictoriu cu pârâtul A. R. C., cu domiciliul ales în Municipiul București, Calea Victoriei, nr. 145, V. Center, etj.9, sector 1, la sediul Societății Civile de Avocați L.& G., reprezentat convențional de această societate civilă de avocați.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 5.04.2013.
Președinte, Grefier,
L. StroiaDorina L. – P.
Red.LS. 17.07.2013
Tehnroed.D.L.P. 18.07.2013 – 4 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1196/2013. Tribunalul BRAŞOV | Succesiune. Decizia nr. 719/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
