Succesiune. Decizia nr. 719/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 719/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 21-05-2013 în dosarul nr. 2610/226/2009
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 719/R/2013
Ședința publică de la 21 Mai 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător L. S.
Judecător P. M.
Grefier V. D.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurentul reclamant M. I. în contradictoriu cu intimații pârâți M. G., M. S., P. V., S. V., B. E., B. D., ., având ca obiect succesiune, împotriva sentinței civile numărul 2246/19.11.2012 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 08.05.2013, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, în temeiul art. 260 Cod procedură civilă, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 16.05.2013 și apoi pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față constată că prin sentința civilă nr.2246 din 19.11.2012, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul civil nr._ a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul M. I. în contradictoriu cu pârâții M. G., M. S., P. V., S. V., B. E., B. D., . și în consecință:
A constatat că după defunctul M. A. identic cu M. A., decedat la data de 03.03.1997, în masa succesorală a rămas cota de ¼ teren înscris în CF_ . conversia de pe hârtie a CF 3648 R., nr.top 530/1, 531/1, că unic moștenitor este reclamantul, în calitate de fiu, căruia i se va preda întreaga moștenire, pârâtele P. V. și S. V., în calitate de fiice, rămânând străine de succesiune.
S-a dispus întabularea sentinței în cartea funciară.
Au fost respinse celelalte pretențiile ale reclamantului.
Au fost obligate pârâtele P. V. și S. V. la plata cheltuielilor de judecată parțiale în cuantum de 748 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit extrasului de CF nr._ R. provenit din conversia de pe hârtie a CF nr.3648 R. nr. top 530/1, 531/1 curte și grădină în suprafață de 1547 mp, proprietari tabulari sunt M. S. născ. T. în cotă de 2/4 parte, M. G. în cotă de 1/4 parte și M. A. în cotă de ¼ parte.
Instanța a reținut că imobilul înscris în CF nr._ R. provenit din conversia de pe hârtie a CF nr.3648 R. nr. top 530/1, 531/1, are coproprietari pe M. S. născ. T. în cotă de 2/4 parte, M. G. în cotă de 1/4 parte și M. A. în cotă de ¼ parte, iar prin primul petit al cererii introductive se solicită uzucaparea cotei de 3/4 părți a coproprietarilor M. S. născ. T. și M. G. de către M. I. (bunicul reclamantului).
Or, dobândirea unei cote din dreptul de proprietate prin uzucapiune, reprezintă o situație excepțională, întrucât nu pot fi concepute exercitarea unor acte de posesie asupra unei cote ideale din dreptul de proprietate respectiv, situație față de care instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile de uzucapare de către coproprietarul inițial M. I. (bunicul reclamantului), astfel că instanța a respins acest petit.
Datorită faptului că nu sunt îndeplinite condițiile dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune a cotei de 3/4 părți din imobilul înscris în CF nr._ R. provenit din conversia de pe hârtie a CF3648 R. nr. top 530/1, 531/1, în dreptul coproprietarului M. I., instanța a respins și petitul privind constatarea că după defunctul M. I. decedat la data de 24.11.1968 în masa succesorală a rămas și cota de ¾ părți teren uzucapat din imobilul mai sus precizat care să fie atribuit moștenitorului unic M. A., fiu, conform certificatului de moștenitor nr. S458/30.10.1969 emis de notariatul de Stat local F..
În ceea ce privește petitul privind constatarea că pe terenul situat în R. nr. 184 înscris în CF_ UAT R., defunctul M. A. a edificat construcțiile astăzi existente; casă cu 2 camere, bucătărie, șură, grajd, că asupra acestora a dobândit dreptul de proprietate prin edificare și să se dispună notarea construcțiilor și înscrierea dreptului la numele său, instanța l-a respins și pe acesta, din declarațiile martorilor audiați în cauză (filele 134, 143) rezultând faptul că construcțiile au fost edificate de către ambii părinți ai reclamantului și ai pârâtelor P. V. și S. V., care au demolat casa veche și între anii 1945 – 1960 au construit casa nouă, astfel că acestea trebuie a fi notate în dreptul celor care le-au edificat și nu doar a unuia dintre aceștia. Mai mult decât atât dat fiind faptul că tatăl reclamantului, deținea doar ¼ parte din suprafața înscrisă în teren, apreciază că trebuie mai întâi să se facă o ieșire din indiviziune urmând a primi nr.top/cad nou, astfel că ulterior identificării parcelei se va rezolva și notarea construcțiilor, eventual și succesiunea după mama părților, în situația în care aceasta nu a avut loc.
Potrivit certificatului de moștenitor nr.S.458/30.10.1969 eliberat de Notariatul de Stat (fila 11) se constată că de pe urma defunctului M. I. decedat la data de 24.11.1968, masa succesorală se compune din cota de ¼ parte din imobilul compus din casă, curte și grădină în suprafață totală de 1547 mp înscris în CF 1577 V. T. R. nr. top 530/1, 531/1, construcțiile existente au fost ridicate de moștenitorul M. A., iar moștenitor legal M. A. în calitate de fiu, renunțători la succesiune fiind numitele Pucică M., L. E. și M. M., potrivit declarațiilor nr.1787/542, 1786/543, și nr.1788/541.
C. de ¼ din imobilul menționat a fost înscrisă în dreptul lui M. A. în CF 3648 R., nr. top 530/1, 531/1 conform act cf nr.1308/01.12.1969 (fila 5).
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, certificate de stare civilă, filele 13 – 17, 59-60, sesizării pentru deschiderea procedurii succesorale privind pe defunctul M. A. (fila 12), declaraților martorilor M. G., M. G. (fila 134, 143), precum și răspunsul la interogatoriile luate pârâtelor P. V. și S. V., rezultă că proprietarul tabular M. A. id. cu A. a decedat la data de 03.03.1997 și a avut ca succesori pe reclamantul M. I. în calitate de fiu și pârâtele P. V. și S. V., în calitate de fiice.
Din declarațiile celor doi martori menționați anterior a rezultat că, dintre succesibilii defunctului M. A., a acceptat succesiunea acestuia doar reclamantul care a făcut acte de acceptare tacită a succesiunii constând în preluarea și stăpânirea imobilului care a aparținut defunctului, în sensul disp.art.689 Cod civil, martorul M. Geoerge declarând că reclamantul folosește imobilul din litigiu, iar pe pârâtele P. V. și S. V. nu le-a văzut niciodată pe imobil, iar celălalt martor nu cunoaște dacă pârâtele au venit pe imobil imediat după decesul tatălui acestora.
Prin răspunsul dat la interogatoriul luat, pârâta P. V. (fila 131) a recunoscut că nu a luat nimic din imobilul din R., nr.184, că fratele său a intrat în stăpânirea imobilului din litigiu și că acesta locuiește acolo de la decesul tatălui M. A., iar pârâta S. V. (fila 132) a arătat că fratele său locuiește pe imobil, însă nu îi permite accesul pe imobil, iar din casă nu a luat nimic pentru că nu i s-a permis.
Instanța, față de probele administrate, a constatat că după defunctul M. A. identic cu M. A., decedat la data de 03.03.1997, în masa succesorală a rămas cota de ¼ teren înscris în CF_ . conversia de pe hârtie a CF 3648 R., nr.top 530/1, 531/1, că unic moștenitor este reclamantul, în calitate de fiu, căruia i se va preda întreaga moștenire, pârâtele P. V. și S. V., în calitate de fiice, rămânând străine de succesiune și a dispune întabularea prezentei sentinței în CF.
În ceea ce privește stabilirea liniei de graniță, instanța a reținut că atât timp cât a fost respins petitul privind uzucaparea cotei de ¾, iar în prezent nu s-a efectuat ieșirea din indiviziune, nu se poate stabili linia de graniță corect, reclamantul nefiind unicul proprietar al imobilului, nu poate solicita efectuarea acestor operațiuni de carte funciară legate de acest imobil.
Față de aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamant, a constatat că după defunctul M. A. identic cu M. A., decedat la data de 03.03.1997, în masa succesorală a rămas cota de ¼ teren înscris în CF_ . conversia de pe hârtie a CF 3648 R., nr.top 530/1, 531/1, că unic moștenitor este reclamantul, în calitate de fiu, căruia i se va preda întreaga moștenire, pârâtele P. V. și S. V., în calitate de fiice, rămânând străine de succesiune și a dispus întabularea prezentei sentinței în CF, și a respins celelalte pretențiile ale reclamantului.
În temeiul disp. art.274 cp.c a obligat pârâtele P. V. și S. V. la plata cheltuielilor de judecată parțiale în cuantum de 748 lei, reprezentând cheltuielile de judecată efectuate de reclamant corelativ cu petitele admise.
Împotriva sentinței de mai sus a declarat recurs reclamantul M. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea în parte a acesteia, în sensul admiterii în întregime a acțiunii formulate și completate, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-reclamant a arătat că sentința atacată cuprinde o motivare contradictorie, străină de natura pricinii, lipsită de temei legal și dată cu încălcarea legii, soluția dată cererii în uzucapiune fiind rezultatul analizei superficiale a situației de fapt și de drept.
Menționează că antecesorul său, M. I., proprietar al cotei de ¼ parte din imobil, a exercitat posesia utilă în sensul legii asupra întregului imobil, dobândind astfel prin uzucapiune cota de proprietate de ¾ a celor doi coproprietari rămași în pasivitate peste 30 de ani. Prin urmare, apreciază că nu intră în discuție ideea de uzucapare a unei cote părți ideale din imobil, deoarece nu a solicitat o cotă parte din restul de proprietate rămas la numele altor coproprietari, imposibil de dovedit faptic, ci întregul imobil.
Precizează că soluția de respingere a acestei cereri nu a fost întemeiată în drept, ci reprezintă un simplu punct de vedere al instanței.
Ca urmare a admiterii cererii în uzucapiune, recurentul – reclamant arată că se impune și admiterea cererii de constatare că în masa succesorală după defunctul M. I. se include și cota de ¾ părți uzucapate de acesta, precum și atribuirea acesteia către unicul moștenitor, M. A..
Cu privire la respingerea cererii de constatare a edificării unor construcții și de notare și înscriere a dreptului asupra acestora în cartea funciară, recurentul arată că instanța de fond a ignorat mențiunile din certificatul de moștenitor întocmit în anul 1969, depozițiile martorilor și concluziile raportului de expertiză, adoptând o motivare străină de natura pricinii și invocând necesitatea ieșirii din indiviziune asupra terenului fără să se știe față de care coproprietar și fără a fi sesizată în acest sens.
Cu privire la stabilirea liniei de graniță, recurentul reclamant arată că prima instanță a adoptat aceeași motivare străină de natura pricinii, legată de lipsa ieșirii din indiviziune și a calității de unic moștenitor și de faptul că s-a respins petitul privind uzucapiunea.
În legătură cu cheltuielile de judecată, recurentul apreciază că acestea trebuie să fie achitate în întregime de către pârâți, ținând seama de opoziția acestora și de faptul că au fost cheltuieli împovărătoare constând în taxă judiciară de timbru, onorariu de expert și de avocat.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.7 și 9 și art.304 indice 1 Cod procedură civilă.
Intimatele pârâte B. D. și B. E. au depus la dosar întâmpinare în termenul prevăzut de art.308 alin 2 Cod procedură civilă prin care au solicitat respingerea recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, arătând că prin cererea în uzucapiune formulată se evită calea firească, a succesiunii în soluționarea problemei cotei de proprietate. Totodată arată că cererea în grănițuire pentru care au fost chemate în judecată este nelegală deoarece prin aceasta recurentul-reclamant urmărește să mărească suprafața imobilului său pe seama imobilului intimatelor, în condițiile în care între proprietăți există amplasat un gard de zeci de ani.
Ceilalți intimați - pârâți nu au depus la dosar întâmpinări.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând sentința atacată, raportat la motivele invocate, la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale incidente în speță, tribunalul a reținut următoarele:
Din modul în care au fost formulate motivele de recurs rezultă că recurentul reclamant, deși invocă pentru antecesorul său un drept de proprietate asupra a ¼ parte din imobil și uzucapiunea pentru cealaltă parte, susține totuși că a uzucapat întregul imobil. Un astfel de raționament nu poate fi primit deoarece nimeni nu poate și nu are interes să uzucapeze o cotă – parte pe care o are deja în proprietate.
Uzucapiunea nu se poate întemeia decât pe o posesie neechivocă, iar în măsura în care nu se poate stabili, în mod clar, elementul subiectiv al posesiei, acest viciu împiedică uzucapiunea. În literatura de specialitate și practica judiciară, viciul echivocului a fost identificat și în situația actelor de stăpânire a unor cote părți indivize, deoarece există neclaritate în legătură cu atitudinea subiectivă a celui care stăpânește. Antecesorul reclamantului a exercitat o posesie afectată de viciul echivocului, fiind neclară atitudinea subiectivă a acestuia, deoarece nu se poate stabili cu certitudine dacă a stăpânit bunul cu credința că este proprietatea sa exclusivă sau dacă a stăpânit cu convingerea că acesta aparține și celorlalți coproprietari tabulari.
În ceea ce privește situația bunurilor asupra cărora există un drept de proprietate indiviză, coproprietarii sunt presupuși că stăpânesc bunurile unii pentru alții cât timp se găsesc în stare de indiviziune, motiv pentru care posesia lor, având un caracter echivoc, nu poate fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Cu privire la temeiul de drept, constatăm că recurentul-reclamant a invocat dispozițiile Codului civil austriac, care oricum nu se pot aplica în cauză deoarece niciunul dintre martori și nici din vreo altă probă nu rezultă că bunicul reclamantului ar fi posedat terenul începând din anul1910. De altfel, în cauză era esențial ca recurentul – reclamant să dovedească fără echivoc momentul începerii posesiei pentru a se putea identifica legea aplicabilă. În această situație nu se poate imputa primei instanțe că nu a întemeiat în drept soluția de respingere a cererii în uzucapiune.
Oricum, la data la care tatăl reclamantului, M. A., a început posesia, respectiv în anul 1969, era în vigoare Decretul lege nr.115/1938 potrivit căruia în regim de carte funciară existau doar două cazuri de uzucapiune, prevăzute de art.27 și 28 din această lege. Nu s-a dovedit însă în speță intervenirea vreuneia dintre cele două situații descrise de textele de lege menționate mai sus.
În legătură cu celelalte cereri despre care chiar recurentul reclamant recunoaște că au caracter subsecvent, apreciem că în mod corect au fost respinse de prima instanță ca urmare a soluției de respingere a cererii în uzucapiune. Instanța nu putea dispune cu privire la succesiunea asupra unui teren ce nu aparținea antecesorului recurentului și nici în privința constatării edificării unor construcții pe un astfel de teren.
Legat de cererea în grănițuire, reținem că potrivit art.584 cod civil „ orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa „ or, fiind o acțiune reală, petitorie, aceasta trebuie să fie exercitată, fie de proprietarul exclusiv al unui teren, fie de toți coproprietarii acestuia.
Față de toate considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă tribunalul urmează a respinge ca nefondat recursul dedus judecății și a menține sentința atacată, aceasta fiind temeinică și legală.
Fiind partea aflată în culpă procesuală, în temeiul art.274 alin.1 coroborat cu art.316 Cod procedură civilă, recurentul-reclamant va fi obligat să plătească intimatelor pârâte B. D. și B. E. suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul apărătorului ales (fila 40).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant M. I. împotriva sentinței civile nr. 2246/19.11.2012, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul civil nr._, pe care o menține.
Obligă recurentul-reclamant să plătească intimatelor-pârâte B. E. și B. D. suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
A. B. L. S. P. M.
Grefier,
V. D.
Redactat/L.S./31.07.2013
Tehnoredactat/V.D./31.07.2013
Jud fond Mușinoiu C. Grațiela
2 ex
| ← Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 72/2013.... | Reziliere contract. Decizia nr. 863/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
