Contestaţie la executare. Decizia nr. 962/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 962/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 05-07-2013 în dosarul nr. 11337/197/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIA CIVILĂ NR. 962/R
Ședința publică din data de 05 iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător L. S.
Judecător P. M.
Grefier I. T.
Pe rol fiind judecarea cererii de recurs formulată de recurenta contestatoare ., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimații S. C. Profesionala de Executori Judecătoresti D.&Corsate, prin reprezentant legal, E. J. D. S. E., ., prin reprezentant legal, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 19 iunie 2013, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea succesiv pentru data de 27.06.2013, 04.07.2013 și apoi pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față constată că prin sentința civilă nr._/03.10.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dos. civ. nr._ a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea . în contradictoriu cu intimații B. D. & Corșate, executor judecătoresc D. S. E. și . și a fost obligată contestatoarea să plătească intimatului B. D. & Corșate suma de 1920 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
P. hotărârea nr. 49/2010 a Tribunalului de Arbitraj de lângă Camera de Comerț și Industrie B. s-a dispus, între altele, obligarea intimatei . să efectueze în favoarea contestatoarei, pe cheltuiala sa, remedierile la defecțiunile reclamate ce decurg din pct.8.8 din contractul extern de vânzare cumpărare nr.6438/CE/16.03.2006.
B. D. & Coșarte a întocmit procesul verbal din data de 26.04.2012 în dosar execuțional nr. 264/2012 prin care preciza că, întrucât sediul debitoarei se află în Ungaria, cererea excede competenței Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel B..
Cererea contestatoarei a fost respinsă deoarece s-a apreciat că art. 22 pct.5 din Regulamentul nr. 44/ 2001 al Consiliului privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, nu se aplică hotărârii arbitrale de mai sus.
Astfel, art.1 din același regulament la alin.1 precizează că el se aplică în materie civilă și comercială, iar la alin.2 se menționează în mod expres la pct.”d” că acesta nu se aplică în materie de arbitraj.
P. urmare, conform economiei dispozițiilor privind executarea silită din C.pr.civ., s-a apreciat că executarea urmează a se realiza la sediul debitoarei.
În baza art.274 C.pr.civilă instanța, reținând culpa procesuală a contestatoarei, a obligat-o pe aceasta și la plata cheltuielilor de judecată suportate de către intimatul B. D. & Coșarte în prezenta cauză.
Împotriva sentinței de mai sus a declarat recurs contestatoarea ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea în tot a acesteia, cu consecința admiterii contestației la executare în sensul anulării procesului verbal încheiat în 26.04.2012 în dos. execuțional nr. 264/2012 al SCPEJ D. & Corșate și obligării organului de executare la întocmirea formelor de executare necesare aducerii la îndeplinire a obligației de a face instituite în sarcina debitoarei.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-contestatoare a arătat că singurul argument reținut de instanța de fond pentru respingerea cererii sale a fost acela că Regulamentul nr. 44/2001 nu se aplică arbitrajului, dar menționează că, deși această susținere este corectă, nu are nicio relevanță în cauză pentru că ceea ce trebuie să se determine este competența în cadrul executării silite.
Apreciază că nu există nicio diferență între cazul în care titlul executoriu îl constituia o hotărâre judecătorească și acela în care îl reprezintă o hotărâre arbitrală, așa cum rezultă din dispozițiile art. 368 C.proc.civ.
În acest sens se arată că dispoziția din art. 1 alin. 2 pct. d din Regulamentul nr. 44/2001 nu este aplicabilă în speță deoarece în art. 22 din același regulament se arată că în ceea ce privește executarea hotărârilor, au competență exclusivă, indiferent de domiciliu, instanțele din statul membru pe teritoriul căruia a fost sau urmează să fie executată hotărârea.
Un alt argument invocat de recurenta-contestatoare este acela că locul executării unei obligații de a face nu se determină în raport de sediul sau domiciliul debitorului, ci de locul unde trebuie să fie executată obligația. Arată astfel că locul executării obligației de remediere este locul amplasării liniei tehnologice, care se află în B..
Se menționează totodată că în cazul în care debitoarea nu va executa această obligație, executorul judecătoresc nu are alt mijloc prin care să silească debitorul să execute acțiunea la care este obligat prin hotărâre, iar creditorul va putea să obțină executarea acestei acțiuni de către alte persoane pe cheltuiala debitorului care nu și-a îndeplinit obligația de a face.
P. urmare, recurenta contestatoare apreciază că în speță competența de executare aparține Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel B..
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 indice 1 C.proc.civ.
Intimații nu au depus la dosar întâmpinări.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând cererea dedusă judecății raportat la motivele invocate, la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale incidente în speță, tribunalul a reținut următoarele:
P. încheierea pronunțată de Judecătoria B. în dos. civ. nr._ în data de 12.04.2012 a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite formulată de creditoarea . prin executorul judecătoresc D. & Corșate – Societate Civilă de Executori Judecătorești și s-a dispus încuviințarea executării silite având ca obiect obligația de a face instituită în sarcina debitoarei privind efectuarea remedierilor la linia tehnologică livrată și pusă în funcțiune la sediul creditoarei, situat în B., ., jud. B., privind titlul executoriu reprezentând hotărârea arbitrală nr. 49/09.08.2010 a Tribunalului Arbitral de pe lângă Camera de Comerț și Industrie B., împotriva debitoarei ., cu sediul în Ungaria, Budapesta, ..
P. urmare, printr-o hotărâre irevocabilă, Judecătoria B. s-a considerat instanță de executare, prezumându-se în mod absolut că aceasta a verificat cu ocazia încuviințării silite toate cerințele de admisibilitate a cererii, inclusiv cele referitoare la competență. Or, potrivit art. 373 alin. 2 C.proc.civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel, iar în conformitate cu art. 373 indice 1 alin. 2 C.proc.civ., instanța de executare este cea care încuviințează executarea silită a obligației stabilite prin titlul executoriu.
Cum instanța de executare este Judecătoria B., aspect stabilit în mod irevocabil, competența în efectuarea executării aparține Corpului Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel B., conform art. 373 alin. 1 C.proc.civ.
Chiar trecând peste aceste argumente, constatăm că este întemeiată susținerea recurentei-contestatoare referitoare la locul executării obligației de a face. Conform dispozițiilor art. 580 indice 2 C.proc.civ., dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligație de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la primirea somației, creditorul poate fi autorizat de instanța de executare, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părților, să o îndeplinească el însuși sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului.
Emiterea somației nu presupune deplasarea personală a executorului judecătoresc la sediul intimatei ., ci doar întocmirea acestui act de executare conform cerințelor legale și comunicarea acestuia potrivit procedurii de comunicare cuprinsă în Capitolul II din Codul de procedură civilă.
Aceasta deoarece, așa cum se stipulează în art. 368 C.proc.civ., hotărârea arbitrală investită cu formulă executorie constituie titlu executoriu și se execută silit întocmai ca o hotărâre judecătorească.
În consecință, în mod greșit instanța de fond a reținut că art. 22 din Regulamentul nr. 44/2001 privind competența de jurisdicție în statele din Uniunea Europeană nu este aplicabil în speță, deoarece în prezentul litigiu nu se pune problema recunoașterii efectelor unei hotărâri arbitrale pronunțate în România dincolo de granițele acesteia.
Textul de lege menționat mai sus este aplicabil prin analogia la care face trimitere expresă art. 368 C.proc.civ. Deci, chiar dacă art. 1 alin. 2 lit. d din Regulament prevede că acesta nu se aplică în materie de arbitraj, acest aspect are relevanță în stabilirea competenței de soluționare a cauzelor, iar nu cu privire la executare. Cum o hotărâre arbitrală se execută potrivit regulilor de executare a hotărârilor judecătorești, conform art. 22 din Regulament, instanțele din statul membru pe teritoriul căruia a fost sau urmează să fie executată hotărârea au competență exclusivă, indiferent de domiciliu, în ceea ce privește executarea hotărârilor.
Față de toate considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1, 2 și 3 C.proc.civ. coroborat cu art. 304 pct. 9 C.proc.civ., tribunalul urmează a admite recursul dedus judecății și a modifica în tot sentința atacată în sensul admiterii contestației la executare, astfel cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea de recurs formulată de recurenta ., reprezentată legal de administrator, reprezentată convențional de S. Civilă de Avocați S., P. și Asociații, în contradictoriu cu intimații S. C. Profesionala de Executori Judecătorești D.&Corsate, prin reprezentant legal, E. Judecătoresc D. S. E. și ., reprezentată legal de administrator, reprezentată convențional de avocat M. T., împotriva sentinței civile nr._/3.10.2012 pronunțată de Judecătoria B., și în consecință:
Modifică în totalitate sentința recurată, în sensul că:
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea ., reprezentată legal de administrator, reprezentată convențional de S. Civilă de Avocați S., P. și Asociații, în contradictoriu cu intimații S. C. Profesionala de Executori Judecătorești D.&Corsate, prin reprezentant legal, E. Judecătoresc D. S. E. și ., reprezentată legal de administrator.
Anulează procesul – verbal încheiat la data de 26.04.2012 în dosarul execuțional nr. 264/2012 al intimatei S. C. Profesionala de Executori Judecătorești D.&Corsate.
Obligă organul de executare să efectueze formele de executare pentru aducerea la îndeplinire a obligației de a face instituită în sarcina debitoarei ., obligație ce vizează efectuarea remediilor la linia tehnologică livrată și pusă în funcțiune la sediul creditoarei ., situat în Municipiul B., ., prin titlul executoriu reprezentat de Hotărârea Arbitrală nr. 49/09.08.2010 a Tribunalului Arbitral de pe lângă Camera de Comerț și Industrie B., potrivit Încheierii de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria B. în data de 12.04.2012, în dosarul civil nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 5.07.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. B. L. S. P. M.
Grefier,
I. T.
Red. P.M./07.11.2013
Tehnored. I.C./11.11.2013; 2 ex.
Jud. fond: L. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1113/2013. Tribunalul... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
