Întoarcere executare. Decizia nr. 1133/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1133/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 3058/96/2011*
ROMÂNIA
T. B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1133/R
Ședința publică de la 03 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. F.
Judecător - I. L.
Judecător - D. O. P.
Grefier – D. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul pârât J. B. R., în contradictoriu cu intimatul reclamant T. H., împotriva Sentinței civile nr. 2739/11.09.2012, pronunțată de Judecătoria Miercurea C., în dosarul nr._, având ca obiect întoarcere executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată depusă la dosar prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare formulată de intimatul-recurent, la care se află atașat un set de înscrisuri.
Cercetând actele și lucrările dosarului, instanța constată că atât intimatul prin întâmpinare cât și recurentul prin cererea de recurs formulată, au so licitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, în urma deliberării, în temeiul dispozițiilor art. 308 alin 3 cod procedură civilă constată că fiind tardiv depusă întâmpinarea formulată de intimat, având în vedere că acesta a fost legal citat la termenul de judecată din data de 9 mai 2013, când s-a suspendat judecata în prezentul dosar.
Cercetând actele și lucrările dosarului instanța constată că atât recurentul prin cererea de repunere pe rol cât și intimatul prin înscrisul denumit întâmpinare au solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.305 raportat la art.167 cod procedură civilă încuviințează ambele părți proba cu înscrisuri solicitată.
De asemenea instanța consideră că nu se impune comunicarea înscrisurilor depuse la dosar la acest termen de judecată, întrucât acestea emană de la intimat
Față de actele și lucrările dosarului instanța rămâne în pronunțare asupra recursului formulat în prezenta cauză.
T.,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2739 din 11.09.2012, pronunțată de Judecătoria Miercurea C., a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul T. Hargita în contradictoriu cu pârâtul J. B. R., acesta din urmă fiind obligat la plata către cea dintâi a sumei de 12.204 lei cu titlu de restabilire a situației anterioare.
Pentru a pronunța această soluție, T. H. a reținut că prin sentința civilă nr. 481/20.03.2008 a Tribunalului H. atașată la filele 3-8 din dosar, reclamanta a fost obligată la plata către pârât a sumei de 12.204 lei cu titlu de drepturi salariale-coeficienți de multiplicare DNA DIICOT, în temeiul acestui titlu executoriu, fiind achitată suma menționată, astfel cum rezultă din extrasul de pe statul de plată de la fila 12, necontestat de pârât, iar prin decizia civilă nr. 1703/R/2009 a Curții de Apel Târgu M. (filele 9-11), sentința de fond a fost desființată, iar acțiunea respinsă.
A reținut judecătoria că în condițiile în care achitarea de către reclamantă a sumei de 12.204 lei a reprezentat un act de executare potrivit dispoz. art. 371 1 C.p.civ., obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe a fost adusă la îndeplinire de bunăvoie, în temeiul art. 404 1 C.p.civ., instanța a admis cererea astfel cum a fost formulată pentru suma de 12.204 lei, în baza art. 129 al. 6 C.p.civ.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termen legal, pârâtul prin care a solicitat modificarea în tot în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, iar în subsidiar, casarea cu trimitere spre rejudecare, recursul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului H. la data de 22.10.2012.
În motivarea recursului, recurentul pârât a arătat, în esență, că sentința Tribunalului H. nu a fost niciodată pusă în executare silită, iar plata unei prime tranșe a fost făcută de Ministerul Justiției, prin intermediul reclamantului. A precizat că nu cunoaște cu exactitate mecanismul bugetar prin care s-a desfășurat această plată, însă a susține faptul că restituirea sumei pe care a primit-o, se face în temeiul art. 404 ind. 1 C.p.civ., reprezintă o inovație juridică fără nicio acoperire legală și logică, întrucât prevederea legală menționată se referă exclusiv la executarea silită. Astfel, faptul că titlul secțiunii în care se află articolul este Întoarcerea executării nu poate conduce la concluzia că se referă și la executările făcute de bunăvoie, întrucât în multe locuri din cartea a V-a, legiuitorul a înțeles, în mod justificat, să nu folosească redundant atributul silită.
Totodată, a menționat că obiectul cărții a V-a este reglementat în mod clar de art. 371 ind. 1 ale cărui prime două alineate prevăd că, atunci când executarea unei obligații civile nu se face de bunăvoie, ea se va aduce la îndeplinire în mod silit. Faptul că alin.1 al textului de lege menționat exprimă principiul executării de bunăvoie a obligațiilor civile, nu înseamnă că respectiva carte reglementează și executarea de bunăvoie a obligațiilor oriunde nu se prevede expres că este vorba de executarea silită.
Recurentul a arătat că în condițiile în care în cazul său, nu a avut loc nici un fel de executare silită, întoarcerea executării nu putea constitui, în mod temeinic, o cauză a cererii de chemare în judecată.
Pe de altă parte, recurentul a precizat că soluția este profund nedreaptă, în condițiile în care reclamantul îi datorează, în prezent, aproximativ 150.000 lei cu titlu de drepturi salariale, în baza unor titluri executorii, situația fiind generală și cunoscută judecătoriei. Așadar, în cel mai rău caz, se impunea să se constate că datoria pe care o are față de reclamant, s-a stins de mult timp prin compensație legală, conform art. 1144 C.civ.
În drept, au fost invocate dispoz. art.304 pct. 9 C.p.civ.
Prin încheierea civilă nr. 984 din 26.02.2013 pronunțată de ÎCCJ în dosarul nr._ a fost admisă cererea de strămutare formulată de reclamantul T. H., dispunându-se strămutarea cauzei la T. B., cu păstrarea actelor de procedură îndeplinite, motiv pentru care prin încheierea nr. 2 pronunțată la data de 09.04.2013, T. H. a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului la T. B..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe, la data de 19.04.2013.
În apărare, intimatul reclamant nu a depus întâmpinare în termenul legal peremptoriu, aceasta fiind obligatorie conform art. 308 al. 2 C.p.civ.
În cauză, părțile au solicitat și instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri noi.
Analizând sentința recurată în raport cu motivele de recurs, cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, tribunalul reține următoarele:
T. va analiza cu prioritate cel de-al doilea motiv de recurs pe care îl apreciază întemeiat, iar în raport cu soluția ce se va pronunța, nu va mai proceda la analiza celui dintâi motiv invocat, această analiză fiind superfluă.
Astfel, se reține că prin sentința civilă nr. 481/20.03.2008 a Tribunalului H. atașată la filele 3-8 din dosarul de fond, intimatul reclamant a fost obligat la plata către recurentul pârât a sumei de 12.204 lei cu titlu de drepturi salariale-coeficienți de multiplicare DNA DIICOT, intimatul procedând la achitarea de bună-voie a sumei specificate, conform extrasului de pe statul de plată aflat la fila 12 din dosarul de fond.
Prin decizia civilă nr. 1703/R/2009 a Curții de Apel Târgu M. (filele 9-11 dosar de fond), sentința menționată a fost modificată în parte, în sensul respingerii acțiunii civile.
Potrivit fișei sintetice a sumelor pe care recurentul pârât le are de încasat după luna iulie 2013, înaintate la dosar de către intimatul reclamant (f. 30-38), rezultă că recurentul pârât este creditorul intimatului reclamant, creanța deținută fiind în cuantum total de 156.507 lei, din care suma de 86.472 lei reprezentând sporul de 50%, suma de 42.230 lei cu titlu de indexare și suma de 27.805 lei reprezentând spor de confidențialitate în cuantum de 15%, conform titlurilor executorii indicate în cuprinsul înscrisului menționat.
Prin urmare, T. reține că, prin cererea introductivă de instanță, intimatul reclamant a invocat calitatea sa de creditor, însă a omis faptul că, la rândul său, recurentul pârât deține această calitate, conform celor menționate anterior, calitate care decurge din sentințele civile nr. 294/21.02.2008, nr. 2854/14.11.2007 și nr. 2855/14.11.2007, probabil pronunțate de T. H., aspect neindicat de niciuna dintre părți, dar necontestat.
Se reține, așadar, că în baza acestor titluri executorii, intimatul reclamantul deține calitatea de debitor pentru o sumă net superioară celei solicitate prin cererea introductivă de instanță, situație de fapt cunoscută în mod evident, acestei părți în condițiile în care, în calitatea sa de ordonator secundar de credite, îi virează recurentului tranșele datorate conform eșalonării legale, putând fi cunoscută cu ușurință de instanța de fond prin emiterea unei simple adrese în acest sens la departamentul contabilitate din cadrul intimatului reclamant.
Prin urmare, în condițiile în care atât recurentul pârât, cât și intimatul reclamant dețin, concomitent, două creanțe reciproce, certe, lichide și exigibile, având ca obiect o sumă de bani, în cauză, sunt incidente dispoz. art. 1143 și urm. C.civ. 1864 aplicabil în cauză, operând compensația legală ca mod de stingere a obligației, până la concurența celei mai mici dintre ele, motiv pentru care se impune respingerea cererii introductive de instanță.
În raport cu aceste considerente și față de dispoz. art. 312 al. 1, 2 și 3 C.p.civ., tribunalul va admite recursul declarat de recurentul pârât J. B. R. împotriva sentinței civile nr. 2739/11.09.2012 pronunțată de Judecătoria Miercurea C., pe care o va modifica în tot, în sensul că va respinge cererea formulată de reclamantul T. H. în contradictoriu cu pârâtul J. B. R. și va constata stingerea obligației pârâtului la plata sumei de 12.204 lei prin compensație legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite recursul declarat de recurentul pârât J. B. R. împotriva sentinței civile nr. 2739/11.09.2012 pronunțată de Judecătoria Miercurea C., pe care o modifică în tot, în sensul că:
Respinge cererea formulată de reclamantul T. H. în contradictoriu cu pârâtul J. B. R..
Constată stingerea obligației pârâtului la plata sumei de 12.204 lei prin compensație legală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. F. I. L. D. O. P.
GREFIER,
D. A.
Red. I.L./Tehnored. – D.A.-2ex.- 14.10.2013
Jud. fond B. B.-E.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 42/2013.... | Pretenţii. Decizia nr. 1136/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
