Succesiune. Decizia nr. 284/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 284/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 26-02-2013 în dosarul nr. 1315/293/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 284/R/2013
Ședința publică de la 26 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. M.
Judecător A. G.
Judecător S. S. M.
Grefier N. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării recursului cauzei civile declarat de recurentul reclamant D. E. în contradictoriu cu intimatul pârât B. R., împotriva sentinței civile nr. 383/05.06.2012 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul civil nr._, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 21.02.2013, când părțile au lipsit, conform celor consemnate în Încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 26.02.2013.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, instanța reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 383 din 05.06.2012, pronunțată de Judecătoria R. a fost respinsă ca neîntemeiată excepția de neîndeplinire a sarcinii stipulate în legat invocată de către reclamantul D. E., în contradictoriu cu pârâta B. R., respinsă acțiunea principală formulată de către reclamantul D. E., în contradictoriu cu pârâta B. R., ca neîntemeiată, admisă acțiunea reconvențională formulată de către pârâta reclamantă reconvențională B. R. în contradictoriu cu reclamantul pârât reconvențional D. E. .
S-a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul B. G. decedat la 22.05.2010 se compune din imobilul de la nr. adm. 274 Ormeniș, identic cu cel înscris în CF_ Ormeniș (provenită din conversia de pe hîrtie a CF 1818), nr. top 274/2 casă de locuit anexe și curte de 288 mp și top 275/2 grădină de 428,4 mp precum și terenul agricol de 1500 mp înscris în Titlul de proprietate nr._, că unică moștenitoare a defunctului B. G., decedat la 22.05.2010, este pârâta în calitate de moștenitor testamentar, căruia îi revine întreaga masă succesorală;
S-a dispus înscrierea în CF_ Ormeniș (provenită din conversia de pe hârtie a CF 1818) top 274/2, 275/2 a dreptului de proprietate astfel dobândit, cu titlul de moștenire și a fost obligat reclamatul - pârât reconvențional D. E. să plătească pârâtei - reclamantă reconvențional B. R. suma de 1.354 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxe judiciare de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, în mod eronat reclamantul apreciază că în speța de față ne-am afla în cazul unui testament cu sarcină întrucât voința testatorului se desprinde în mod clar, arătând că „ toate bunurile mele mobile și imobile care vor fi ale mele la data decesului meu să rămână soției mele B. R.…… fac acest testament în semn de recunoștință față de soția mea … pentru grija ce o are față de mine și o rog să contribuie în continuare ….”, deci este vorba de o rugăminte și nu de o obligație privită ca o sarcină pe care testatorul o impune soției sale. Se pare că reclamantul se află într-o eroare, construindu-și susținerile ca și în cazul unui contract de întreținere sau așa cum susține într-un legat cu sarcină, ori în speța de față nu este vorba de așa ceva, astfel că a respins ca neîntemeiată excepția invocată de către reclamant.
Pe fond, instanța a constatat că, prin răspunsurile la interogatorii, ambele părți își mențin susținerile din acțiunea principală și respectiv din cererea reconvențională, nefiind în măsură să aducă lămuriri cu privire la speță, cum de altfel se întâmplă și cu declarațiile martorilor care sunt contradictorii și care oricum nu sunt elocvente, întrucât subliniază doar dacă pârâta a respectat sau nu dorințele testatorului, ori având în vedere cele arătate mai sus acest aspect nu are importanță atâta timp cât dorințele acestuia erau doar o rugăminte și nu o sarcină.
Proprietar tabular asupra imobilului înscrisă în CF_ Ormeniș (provenită din conversia de pe hârtie a CF 1818), nr. top 274/2 casă de locuit anexe și curte de 288 mp și top 275/2 grădină de 428,4 mp precum și titularul dreptului de proprietate înscris în Titlul de proprietate nr._ este defunctul soț al pârâtei, respectiv B. G. decedat la data de 22.05.2010, deces în urma căruia s-a deschis moștenirea lăsată de către acesta și pe care a acceptat-o în mod expres prin declarația autentificată sub nr. 1670/17.09.2010 autentificată de BNP M. Ciobanca.
Prin Testamentul autentic încheiat de BNP M. Ciobanca autentificat sub nr. 414/04 martie 2002, defunctul o numește legatar universal asupra întregii averi, mobilă și imobilă rămasă după decesul său pe pârâta B. R., astfel că pârâta este unica moștenitoare testamentară a defunctului B. G. decedat la data de 22.05.2010.
Potrivit dispozițiilor art. 856 cod civil „Orice persoană este capabilă de a face testament, dacă nu este oprit de lege”. Prin urmare, calitatea de moștenitori rezervatari o au descendenții defunctului de orice grad (art. 841-842 Cod Civil), deci toți moștenitorii din clasa I de moștenitori legali, precum și părinții defunctului (art. 843) deci descendenții privilegiați. Ascendenții ordinari și rudele colaterale ale defunctului, indiferent de clasa din care fac parte sau de gradul de rudenie, nu beneficiază de rezervă succesorală. În speța de față, colateralii privilegiați – fratele defunctului, respectiv reclamantul D. E., nu este moștenitor rezervatar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamatul-pârât reconvențional D. E., solicitând admiterea lui și casarea sentinței în tot, iar după rejudecare admiterea cererii principale și respingerea celei reconvenționale ca o consecință a admiterii excepției de neîndeplinire a sarcinii stipulate în legat .
În motivarea recursului său, reclamantul recurent critică soluția primei instanțe pentru că nu a fost avută în vedere depozițiile martorilor acestuia la aprecierea probelor și la rezolvarea pe fond a cauzei, considerând că instanța nu a interpretat în mod corect clauzele testamentului care este unul cu sarcină chiar dacă notarul l-a denumit în așa .
Din ancheta socială rezultă că defunctul B. G. era „ denutrit „, nefiind hrănit de pârâtă, comisia propunând monitorizarea în continuare a stării sale de sănătate și a modului în care va fi îngrijit .
Mai susține recurentul că, după decesul fratelui său, pârâta trebuia să-l înmormânteze pe acesta potrivit obiceiului locului, conform testamentului, dar înmormântarea a fost făcută de recurent și familia sa, cumpărând și sicriul din banii lor .
În drept, recursul nu fost motivat pe dispozițiile speciale vizând această cale de atac .
Intimatul nu a formulat întâmpinare .
Recursul se dovedește nefondat și va fi respins pentru considerentele ce urmează .
Prima instanță a reținut în mod corect că Testamentul autentic încheiat autentic încheiat de BNP M. Ciobanca și autentificat sub nr. 414/04 martie 2002 nu a instituit o sarcină pentru pârâta – reclamantă reconvențional B. R., cum susține recurentul, a cărei neîndeplinire să atragă admiterea excepției specifice invocate de acesta cu consecința revocării legatului, potrivit prevederilor art. 930 raportat la cele ale art. 830 și 831 din Codul civil, cum a solicitat recurentul prin întâmpinarea la cererea reconvențională a pârâtei – reclamante .
Rezultă din conținutul testamentului că defunctul a numit-o pe soția sa supraviețuitoare legatar universal asupra întregii averi, mobilă și imobilă rămasă după decesul său „ în semn de recunoștință„ și în condițiile inexistenței unor moștenitori rezervatari din perspectiva prevederilor art. 841-842 Cod Civil, cum corect a reținut și prima instanță .
Raportat la aceste constatări, nu pot fi reținute susținerile recurentului în sensul că prima instanță ar fi apreciat eronat probele avute în vedere la pronunțarea soluției sau că nu a interpretat în mod corect clauzele testamentului, interpretare care nici nu trebuie făcută în condițiile în care aceasta rezultă din actul autentic.
Împrejurarea că recurentul și familia sa a contribuit, în virtutea gradului de rudenie cu defunctul, la înmormântarea fratelui său nu poate fi interpretată ca o neîndeplinire a acestei rugăminți a defunctului soț al pârâtei – reclamante, în testament fiind inserată mențiunea de către defunct „ ca după decesul meu să-mi facă cuviincioasa înmormântare după rânduiala și obiceiul locului „ .
Atât răspunsurile la interogatoriu cât și depoziția martorilor se situează pe poziția procesuală a fiecărei părți, în sensul că sunt confirmate susținerile acestora, martorii recurentului relatând despre modul defectuos în care ar fi fost îngrijit defunctul anterior morții sale, atât martorii reclamantului cât și ai pârâtei confirmând că defunctul a fost în deplinătatea facultăților mintale până la moartea sa .
Rezultă că defunctul soț al pârâtei, care cunoștea cel mai bine modul în care este îngrijit de soția sa anterior decesului și pe care a desemnat-o legatar universal, avea posibilitatea revocării exprese sau tacite a testamentului, potrivit art. 920 și următoarele din Codul civil, dacă nu era mulțumit de atitudinea soției sale față de propria persoană, ceea ce nu s-a întâmplat în speță .
Deși recurentul nu a indicat în mod expres vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 Cod procedură civilă, criticile aduse soluției primei instanțe pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă ( hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii ), care nu poate fi reținut ca fiind incident cu consecința modificării hotărârii .
Analizând sub toate aspectele cauza, în temeiul art.304 ind. 1 din Codul de procedură civilă, instanța de control judiciar nu a reținut vreun motiv de ordine publică de invocat cu consecințe asupra hotărârii atacate, astfel că, pe baza considerentelor expuse și a prevederilor art. 312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul reclamat - pârât reconvențional D. E., împotriva Sentinței civile nr. 383/2012 din 05.06.2012, pronunțată de Judecătoria R. .
Irevocabilă .
Pronunțată în ședința publică din 26.02.2013.
Președinte, V. M. | Judecător, A. G. | Judecător, S. S. M. |
Grefier, N. C. |
Redactat jud. VM/13.05.2013
Tehnored. CN/20.05.2013
Jud. fond H. A. P.
2 ex.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1415/2013. Tribunalul BRAŞOV | Succesiune. Decizia nr. 211/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
