Contestaţie la executare. Decizia nr. 1086/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1086/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 754/226/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 1086/R
Ședința publică din data de 26 septembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. D.- P.
Judecător V. M.
Judecător D. N.
Grefier C. L.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice B., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimații contestatori P. I. și P. S., împotriva sentinței civile nr. 1522/28.03.2013 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Din oficiu, instanța reține transmiterea calității procesuale active de la Direcția Generală a Finanțelor Publice B. la Direcția R. Generală a Finanțelor Publice B., în temeiul art. 1 și 10 din OUG nr. 74/2013 coroborat cu dispozițiile HG nr. 520/2013, sens în care dispune efectuarea modificărilor în sistemul ecris.
Instanța ia act de faptul că în prezentul dosar nu s-a formulat întâmpinare la motivele de recurs.
Cercetând actele și lucrările dosarului, instanța constată că, sunt incidente dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, având în vedere că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Față de actele și lucrările dosarului instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată că prin sentința civilă nr. 1522/28.03.2013, pronunțată de Judecătoria F. în dosar civil nr._, s-a admis contestația la executare formulată de contestatorul P. I., în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului F., și s-a dispus anularea somației nr.8/_ /_ și titlului executoriu nr._, emise de intimată în dosarul de executare nr._/20.12.2012. De asemenea, s-a respins contestația la executare formulată de contestatoarea P. S., în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului F., împotriva somației nr.8/_ /_ și titlului executoriu nr._, emise de intimată în dosarul de executare nr._/20.12.2012.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin somația nr.8/_ /_ și titlul executoriu nr._, emise de intimata Administrația Finanțelor Publice F. în dosarul de executare nr._/20.12.2012, s-a început executarea silită a contestatoarei P. S. pentru suma de 68 lei reprezentând dobânzi. Aceste acte de executare au fost emise în baza Deciziei de impunere nr._ din 14.06.2012, emisă de Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B., prin care s-a stabilit obligația contestatoarei de a plăti suma de 68 lei reprezentând dobânzi calculate pentru perioada 31.05._12 pentru neplata contribuției de asigurări sociale de sănătate stabilită în baza unor decizii precedente.
De asemenea, prin somația nr.8/_ /_ și titlul executoriu nr._, emise de intimată în dosarul de executare nr._/20.12.2012, s-a început executarea silită a contestatorului P. I. pentru aceeași sumă de 68 lei reprezentând dobânzi sau majorări de întârziere, obligație de plată stabilită prin Decizia de impunere nr._ din 14.06.2012 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B..
Așa cum rezultă din înscrisurile anexate întâmpinării, comunicarea deciziei de impunere nr._ din 14.06.2012, emisă pe numele contestatoarei P. S., s-a făcut prin poștă, la domiciliul acesteia, în conformitate cu prevederile art.44 alin.2 din Codul de procedură fiscală. În acest sens s-a depus la dosar copie de pe confirmarea de primire a scrisorii recomandate prin care s-a comunicat decizia de impunere, semnată de destinatar, care atestă primirea actului la data de 19.07.2012 (f.67). În ceea ce privește decizia de impunere nr._ din 14.06.2012, emisă pe numele contestatorului P. I., intimata nu a depus dovada comunicării, ci doar un înscris care atestă că în evidențele informatice este menționată data de 19.07.2012, ca dată de comunicare a titlului de creanță (f.68).
Art.44 alin.1 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, în forma în vigoare la data emiterii deciziei de impunere, prevede obligativitatea comunicării actului administrativ fiscal în primul rând prin remiterea acestuia contribuabilului sau împuternicitului acestuia, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire (art.44 alin.2). Actul administrativ fiscal poate fi comunicat și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru (alin.2 ind.1) sau prin publicitate, în cazul în care comunicarea potrivit aliniatelor precedente nu a fost posibilă (alin.2 ind.2).
Art. 44 alin.4 prevede că dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.
Potrivit art.86 alin.3 Cod procedură civilă, în caz de comunicare a actelor de procedură prin poștă, aceasta se face cu scrisoare recomandată cu dovadă de primire sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia.
Potrivit dispozițiilor art.45 Cod procedură fiscală, actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii. Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art.44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce nici un efect juridic..
De asemenea, HG nr.1050/2004 privind Normele de aplicare a Codului de procedură fiscală, invocate de contestatoare, prevede la pct.44.1 că „organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ, dacă acest act nu a fost comunicat contribuabilului, potrivit legii”.
Instanța de fond a reținut că, în speță, intimata a făcut dovada comunicării către contestatoarea P. S. a deciziei de impunere nr._ din 14.06.2012, prin poștă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, astfel că aceasta este opozabilă contestatoarei și poate sta la baza actelor de executare contestate, neexistând motive de anulare a acestor acte pentru acest motiv.
Întrucât, în privința contestatorului P. I., intimata nu a făcut dovada comunicării deciziei de impunere în condițiile prevăzute de Codul de procedură fiscală, față de dispozițiile art.45 din cod care stabilesc că momentul de la care actul administrativ fiscal produce efecte este cel al comunicării sau unul ulterior menționat în cuprinsul acestuia și că, în absența comunicării, acest act nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic, instanța de fond a apreciat că sancțiunea care se impune este aceea a anulării actelor de executare emise în baza deciziei de impunere.
Referitor la criticile formulate împotriva deciziilor de impunere (contestația fiind și una la titlu), instanța a reținut că prezenta contestație la executare este supusă prevederilor art. 172 alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, potrivit cărora persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor ordonanței de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege (alin.3).
Decizia de impunere în baza căreia a fost declanșată executarea silită împotriva contestatoarei P. S. (căreia decizia i-a fost comunicată) reprezintă un act administrativ fiscal, respectiv un titlu de creanță fiscală care nu poate fi contestat pe calea contestației la executare, acesta putând fi atacat numai pe calea contenciosului administrativ-fiscal, conform procedurii instituite prin art.205 și urm. din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare. În speță, contestatoarea nu invocă neregularități ale actelor de executare silită emise de organul fiscal, ori incidente legate de executarea silită, ci doar faptul că s-a declanșat executarea silită pentru creanțe accesorii, în condițiile în care anterior o altă executare silită demarată pentru creanța principală constând în contribuția de asigurări de sănătate, dobânzi și majorări stabilite pentru o perioadă anterioară a fost anulată prin hotărâre judecătorească.
Contestatoarea nu a făcut însă dovada că decizia de impunere anterioară prin care s-a stabilit creanța principală constând în contribuția de asigurări de sănătate ar fi fost anulată de instanța de contencios administrativ, din considerentele sentinței civile nr._/30.11.2011 pronunțată de Judecătoria B. rezultând că au fost declarate nelegale titlurile executorii emise în procedura executării silite și nu decizia de impunere, respectiv titlul de creanță fiscală pentru contestarea căruia legea prevede o altă cale de atac.
Prin urmare, legalitatea și temeinicia obligațiilor fiscale stabilite în sarcina contestatoarei nu pot face obiectul unei contestații la executare, întrucât decizia de impunere putea fi contestată pe calea contenciosului administrativ, iar împotriva obligațiilor fiscale aceasta se putea îndrepta cu o contestație ce face obiectul unei proceduri speciale, nefiind incidente prevederile art.172 alin.3 din Codul de procedură fiscală.
Față de aceste considerente, întrucât nu s-a făcut dovada comunicării deciziei de impunere către contestatorul P. I., instanța de fond a apreciat că trebuie admisă contestația la executare formulată de acesta și se va dispune anularea somației nr.8/_ /_ și titlului executoriu nr._, emise de intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului F., în dosarul de executare nr._/20.12.2012.
Având în vedere că modalitatea de comunicare a deciziei de impunere către contestatoarea P. S. este legală și întrucât împotriva acestui titlu de creanță legea prevede o altă procedură prin care să fie contestat, instanța de fond a respins contestației la executare formulată de această contestatoare împotriva actelor de executare constând în somația nr.8/_ /_ și titlului executoriu nr._, emise de intimată în dosarul de executare nr._/20.12.2012.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data de Direcția Generală R. a Finanțelor Publice B., pentru Serviciul Fiscal Municipal F., considerând-o criticabilă în parte.
Recurenta a arătat, în esență, că au fost respectate dispozițiile art. 141 și art. 145 din OG nr. 92/2003, actele de executare fiind emise cu respectarea prevederilor codului de procedura fiscală și ale Ordinului nr. 585/06.05.2005.
Se menționează că s-a făcut comunicarea deciziei de impunere conform art. 44 din OG nr._/14.06.2012, iar contestatorul P. I. a primit decizia de impunere, semnând în acest sens de primire.
Se mai arată nu pot fi analizate pe fond în cadrul contestației la executare titlurile executorii pentru care legea prevede expres o altă procedură.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, în sensul respingerii contestației la executare formulată de P. I. ca fiind neîntemeiată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9, art. 304 ind. 1, OG nr. 92/2003.
Recurenta a depus la dosar un set de înscrisuri(f. 4-7).
Intimații, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță.
Analizând sentința atacată, raportat la motivele invocate, la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale incidente în speță, tribunalul a reținut următoarele:
Din înscrisurile depuse la dosar, în recurs, de către recurenta Direcția Generală R. a Finanțelor Publice B., pentru Serviciul Fiscal Municipal F. reiese că la data de 19.07.2012(f. 5) i s-a comunicat prin poștă intimatului P. I. decizia de impunere nr._/14.06.2012, acesta semnând de primire.
Somația nr. 8/_ /_ și titlul executoriu nr._ au fost emise de recurentă în dosarul de executare nr._/20.12.2012, în baza deciziei de impunere nr._/14.06.2012.
Recurenta a făcut dovada în recurs că decizia de impunere nr._/14.06.2012 a fost comunicată intimatului P. I. cu respectarea dispozițiilor art. 44 alin.1 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Având în vedere cele menționate mai sus, tribunalul va admite recursul declarat de recurenta Direcția Generală R. a Finanțelor Publice B., pentru Serviciul Fiscal Municipal F. împotriva sentinței civile nr. 1522/28.03.2013 a Judecătoriei F., pe care o va schimba în parte în sensul că va respinge contestația la executare formulată de contestatorul P. I., în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului F., ca neîntemeiată, înlăturând dispoziția din sentință privind anularea somației nr.8/_ /_ și titlului executoriu nr._, emise de intimată în dosarul de executare nr._/20.12.2012 și va menține restul dispozițiilor din sentința civilă nr. 1522/28.03.2013 a Judecătoriei F..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta Direcția Generală R. a Finanțelor Publice B., pentru Serviciul Fiscal Municipal F. împotriva sentinței civile nr. 1522/28.03.2013 a Judecătoriei F., pe care o schimbă în parte în sensul că:
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul P. I., în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului F., ca neîntemeiată.
Înlătură dispoziția din sentință privind anularea somației nr.8/_ /_ și titlului executoriu nr._, emise de intimată în dosarul de executare nr._/20.12.2012.
Menține restul dispozițiilor din sentința civilă nr. 1522/28.03.2013 a Judecătoriei F..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26.09.2013.
Președinte, C. D.- P. | Judecător, V. M. | Judecător, D. N. |
Grefier, C. L. |
Red. DN/17.12.2013
Tehnored. CLefter/17.10.2013/2 ex.
Jud. Fond. L. D.
| ← Succesiune. Decizia nr. 282/2013. Tribunalul BRAŞOV | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1112/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
