Contestaţie la executare. Decizia nr. 553/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 553/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 17051/197/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 553/R
Ședința publică din 16 aprilie 2013
Completul de judecată R5 compus din:
PREȘEDINTE – M. I. I. – judecător
Judecător – C. R.
Judecător – A. I.
Grefier - V. P.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de către recurenții contestatori G. A. V. și G. S. împotriva sentinței civile nr._, pronunțată de Judecătoria B. la data de 27 septembrie 2012, în dosar nr._ având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile de față care s-a dezbătut în fond la data de 2 aprilie 2013, când părțile prezente au pus concluzii, în sensul celor consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având în vedere lipsa de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 9 aprilie 2013 și apoi pentru data de 16 aprilie 2013.
T R I B U NA L U L,
Constată că prin sentința civilă nr._/27.09.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil_ s-a respins excepția nulității actelor de executare efectuate in dosar execuțional nr 351/2012 B. M. M. I., și contestația la executare formulata de contestatorii G. A. Vicentiu si G. S. împotriva intimatei ., reprezentata prin administrator judiciar . SPRL privind dosar execuțional nr 351/2012 B. M. M. I..
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
In data de 23 05 2012 creditoarea . reprezentată prin administrator judiciar . SPRL a depus cerere de executare silita împotriva debitorilor Gubert A. V. si Gubert S., titlul executoriu constând in SC_/197/2010 a Judecătoriei B. .
Prin sentința civila mai sus identificata debitorii contestatori au fost obligați sa achite creditoarei suma de 4 471 lei cu titlu de debit, suma de 2 564, 84 lei cu titlu de majorări legale de întârziere si suma de 536, 10 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
In data de 13 06 2012 B. M. M. I. a încheiat proces verbal de stabilire a cheltuielilor de executare pentru suma de 1304,26 lei, adresând totodată instanței cerere de încuviințare a executării silite Prin încheierea din data de 20 06 2012 a Judecătoriei B., instanța a admis cererea de încuviințare a executării silite .B. M. M. I. a încheiat in data de 25 06 2012 proces verbal de situație .
In cele din urma, in data de 26 06 2012 s-a emis somație pentru suma de 8 876,20 lei, debit compus din suma de 7 571,94 lei plus cheltuieli de executare in suma de 1304,26 lei.
Prin încheierea din data de 17 09 2012 instanța a admis cererea contestatorilor privind suspendarea executării silite pana la soluționarea in mod irevocabil a prezentei acțiuni.
In primul rând, contestatorii au invocat excepția nulității actelor de executare efectuate in prezenta cauza, întrucât s-au nesocotit dispozițiile art 45 al 1, art 46 al 1 si art 49 al 1 lit a respectiv, din somația comunicata de B. rezultând faptul ca creditoarea s-a adresat executorului si nu administratorului judiciar, iar cererea de executare silita este făcuta in nume propriu.
S-a observat faptul ca cererea de executare silita este formulata de către creditoarea . prin administrator judiciar . SPRL si nu in nume propriu așa cum susțin debitorii, fiind menționat pe înscrisul respectiv faptul ca aceasta se afla in procedura insolvenței.
Instanța a apreciat ca in mod neîntemeiat a fost invocata excepția nulității actelor de executare, astfel că a respins excepția nulității pentru motivele mai sus expuse.
O alta critica adusa de contestatori este faptul ca nu li s-a comunicat procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 13 06 2012.
Este adevărat faptul ca potrivit art 387 al 1 pct 4 c pr civila –executarea poate începe numai după ce se va comunica debitorului o somație care va cuprinde, printre altele –arătarea titlului executoriu in baza căruia urmează sa se facă executarea silita. executorul judecătoresc a comunicat in data de 17 07 2012 debitorilor somația, titlul executoriu, procesul verbal de situație si încheierea de încuviințare a executării silite.
In cuprinsul somației este trecuta si suma solicitata cu titlu de cheltuieli de executare, pe lângă debitul principal, astfel ca debitorii au luat cunoștință de suma respectivă si oricum sancțiunea pentru necomunicarea unui act de către executorul judecătoresc este repunerea contestatorilor in termenul de a formula contestație împotriva actului respectiv si nicidecum anularea înscrisului.
Debitorii contesta si procesul verbal de situație întocmit in data de 25 06 2012, in sensul ca s-a întocmit cu încălcarea dispozițiilor art. 388 pct 5, 10 si 12 c pr civila.
La pct 5 este prevăzut faptul ca se va trece in procesul verbal numele si adresa debitorului si creditorului urmăritor. . a trecut in procesul verbal doar numele debitorului G. A. Vicentiu, omițând sa treacă si numele soției acestuia, G. S., insa instanța a apreciat ca aceasta lipsa nu atrage nulitatea actului respectiv. Procesul verbal conține semnătura executorului judecătoresc, astfel ca nu s-au încălcat prevederile art 388 pct 12, iar in ceea ce privește încălcarea pct 10 din același articol, aceasta nu este prevăzuta sub sancțiunea nulității actului ( art 388 al 2 c pr civila ).
O ultima critica adusa de contestatori consta in faptul ca, potrivit susținerilor acestora suma menționata in somație a fost achitata înainte de începerea executării silite.
Contestatorii au depus la dosarul cauzei chitanțe achitate in perioada 2006-2010, din care rezulta faptul ca s-au efectuat plați in contul Asociației de proprietari nr 169, insa din chitanțele respective nu rezulta pentru ce perioade au fost achitate sumele, fiind trecuta doar mențiunea „in cont restante „ .
Pe de alta parte, contestatorii au depus un mandat poștal din 13 09 2011, ulterior emiterii titlului executoriu, care vizează plata unor taxe locative in suma de 2730,31 lei pe perioada decembrie 2009 - nov 2011, ori pretențiile ce fac obiectul executării sunt pe perioada februarie 2008 - nov 2009.
S-a reținut faptul ca toate chitanțele depuse de către contestatori, chitanțe care in opinia acestora ar duce la stingerea datoriei avuta fata de creditoare, sunt anterioare pronunțării titlului executoriu.
Potrivit Deciziei nr 1180/1999 a CSJ s-a statuat faptul ca –in contestație nu se pot invoca apărări de fond, nici chiar stingerea datoriei, daca n-a fost propusa in fond. Astfel, in cadrul soluționării contestației la executare, instanța nu poate cerceta si retine decât fapte sau împrejurări intervenite după pronunțarea hotărârii ce se executa si nu pe acelea care au intervenit înainte. Prin urmare, daca se invoca stingerea datoriei prin plata pot fi luate in considerare numai plățile intervenite după eliberarea titlului executoriu, ceea ce nu este cazul in prezenta speță.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs contestatorii G. A. V. și G. S. prin care au solicitat în principal casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu recomandarea de efectuare a unei expertize, iar în subsidiar modificarea în tot a sentinței civile cu consecința admiterii contestației la executare și a anulării formelor de executare.
În motivarea recursului în primul rând s-a invocat netemeinicia hotărârii având în vedere că instanța de fond nu a avut în vedere la pronunțarea hotărârii toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei, cel depus la fila 10 care corespunde practic plăților efectuate de recurenții contestatori și confirmă achitarea integrală a chitanței.
De asemenea, solicitarea recurenților de încuviințare a unei expertize contabile făcută, tocmai pentru că nu există o evidență clară și lipsită de orice dubiu în privința plăților efectuate, a fost apreciată ca nefiind utilă motiv pentru care a pronunțat o hotărâre care nu poate sta la adăpost de critica recurenților, prin aceasta fiind încălcat dreptul acestora la un proces echitabil
În al doilea rând s-a invocat nelegalitatea hotărârii având în vedere că instanța în mod nelegal a apreciat că recurenții contestatori nu au fost vătămați în drepturile acestora prin demararea procedurilor de executare pentru o creanță care nu este certă, având în vedere că din înscrisurile depuse la dosar rezultă achitarea unor sume mai mari decât cele reținute în titlul executoriu.
S-a arătat clar reaua credință a Asociației de Proprietari Muncii care nu a primit sumele achitate de către contestatori, însă plățile efectuate confirmă că Asociația vrea să încaseze pe do o parte sume de la recurenții debitori iar pe de altă parte de la cesionarul C. SA.
Mai mult, este greșită aprecierea instanței că s-au formulat apărări de fond, când de fapt, s-a învederat instanței că sumele pretinse în procedura executării silite au fost achitate, și că debitorii dețin singurul imobil supus executării silite în coproprietate, unul din coproprietar nefiind menționat în actele de executare.
Considerațiile instanței de fond referitoare la cazul invocării stingerii datoriei prin plată, în care pot fi luate în considerare numai plățile intervenite după eliberarea titlului executoriu sunt apreciate ca nelegale, deoarece, dacă ar exista un asemenea principiu, atunci, debitorii care achită parțial creanța, inclusiv pe parcursul desfășurării procesului ar trebui să fie ținuți obligați la plata debitului, până ce creditorii renunță să îi mai hărțuiască.
În final se mai arată că pierderea locuinței de către o persoană este o formă extremă a ingerinței în dreptul la respectarea domiciliului, oricărei persoane care riscă o restrângere atât de gravă, trebuie să i se dea posibilitatea ca instanța de judecată să analizeze și să stabilească proporționalitatea și rezonabilitatea măsurii prin prisma art. 8 din CEDO, chiar dacă, potrivit dreptului intern, dreptul său de a ocupa un imobil s-a stins. Astfel, alegerea formei de executare imobiliară de către intimata C. SA B. este apreciată ca excesivă în raport de valoarea creanței pretinse de achitat.
În drept, recurenții contestatori au invocat dispozițiile art. 304 1 C.pr.civ., art. 371 C.pr.civ.
La data de 22.01.2013 recurenții contestatori au solicitat instanței de recurs suspendarea judecării recursului de față până la soluționarea definitivă, respectiv irevocabilă a plângerii penale formulate împotriva reprezentantului Asociației de Proprietari Muncii și a acțiunii în anularea cesiunii de creanță.
La data de 2.04.2013 instanța a dispus respingerea cererii de suspendare formulată, pentru considerentele reținute în încheierea de ședință pronunțată la acel termen de judecată.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând sentința civilă recurată în raport cu motivele de recurs invocate, cu actele și lucrările dosarului, tribunalul reține recursul declarat ca nefondat pentru următoarele:
Critica principală invocată atât ca motiv de netemeinicie, cât și ca motiv de nelegalitate se referă la greșita interpretare de către instanța de fond a unor înscrisuri – cel de la fila 10 din dosarul de fond, înscris care face dovada achitării integrale a creanței, precum și a neîncuviințării probei cu expertiza tehnică contabilă având în vedere faptul că nu există o evidență clară și lipsită de orice dubiu în privința plăților efectuate.
La dosarul cauzei, la fila 10 dosar de fond, s-a depus un înscris care reprezintă situația datoriilor și plăților efectuate de d-l G. A. în perioada octombrie 2007 – noiembrie 2009, fiind reținute chitanțe din emise în acest interval 2007 – 2009 – titlul executoriu fiind emis la data de 27.04.2011, sentință civilă prin care contestatorii recurenți au fost obligați la plata unui debit aferent perioadei februarie 2008 – noiembrie 2009.
În procesul în care s-a pronunțat titlul executoriu ara posibil a se analiza înscrisurile invocate de către recurenții contestatori, având în vedere că, deși orice executarea silită poate fi atacată pe calea contestației la executare, instanța nu este îndreptățită să examineze aspectele de fond ale cauzei, decât în cazul în care s-ar invoca motive de stingere a obligației intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii, nu și motive anterioare ale acesteia.
Critica raportată la considerațiile instanței de fond referitoare la cazul invocării stingerii datoriei prin plată, în care pot fi luate în considerare numai plățile intervenite după eliberarea titlului executoriu care sunt apreciate ca nelegale, deoarece, dacă ar exista un asemenea principiu, atunci, debitorii care achită parțial creanța, inclusiv pe parcursul desfășurării procesului ar trebui să fie ținuți obligați la plata debitului, până ce creditorii renunță să îi mai hărțuiască, este apreciată ea ca nelegală din prisma dispozițiilor art. 399 alin. 1 C.pr.civ., debitorii având obligația apărării temeinice în cadrul procesului în care s-a pronunțat titlul executoriu și nu ulterior.
Nu există nici un element pentru a susține în mod valabil și argumentat punctul de vedere potrivit căruia instanța de judecată nu ar fi manifestat rol activ, nu ar fi asigurat condițiile necesare pentru desfășurarea procesului în condiții de oralitate, contradictorialitate și cu respectarea dreptului la apărare.
Instanța de fond verifică în limitele cererii de chemare în judecată, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii. Va putea încuviința administrarea probelor propuse în condițiile art. 112 și 138 C.pr.civ, dacă se consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei. Deci, instanța de fond nu este obligată, ci poate să încuviințeze probele solicitate, important fiind să se pronunțe asupra cererii respective, fie prin respingere, fie prin admitere în tot sau în parte, cu respectarea art. 85 Cod procedură civilă. Cu alte cuvinte, apreciază asupra necesității probei, din perspectiva utilității și concludenței în raport cu prev. art. 167 Cod procedură civilă.
În cauză, judecătoria nu a nesocotit formele legale prescrise de lege în privința regulilor ce guvernează administrarea probei cu expertiza tehnică contabilă, expertiza fiind apreciată și de către instanța de recurs, la fel ca la instanța de fond ca nefiind utilă, concludentă, pertinentă, din prisma inadmisibilității administrării de probe prin care să se tindă la invocarea de motive de stingere a obligației intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii, nu și motive anterioare ale acesteia
Prin urmare, recurenții contestatori au avut acces efectiv la o instanță, imparțială și independentă, care i-a asigurat în condiții de publicitate, oralitatea și contradictorialitatea procedurii, respectând și principiul egalității de arme în procesul civil - fiind respectate și disp. art. 6 par. 1 CEDO.
De asemenea, nu se poate aprecia nici că alegerea formei de executare este excesivă, având în vedere creanța datorată de recurenții contestatori, cu atât mai mult cu cât, atitudinea debitorilor poate apreciată ca abuzivă, prin neachitarea unor datorii din perioada octombrie 2008 – noiembrie 2009 nici în anul 2013, astfel că în nici un caz nu se poate reține încălcarea art. 8 art. 8 din CEDO.
Critica din recurs referitoare la greșită aprecierea instanței că debitorii dețin singurul imobil supus executării silite în coproprietate, unul din coproprietar nefiind menționat în actele de executare, este apreciată și ea ca neîntemeiată, instanța de fond în mod corect analizând pct. 5 din art. 388 ca prevăzând o nulitate relativă, vătămarea nefiind prezumată în cauză, având în vedere menționarea unuia dintre debitori și coproprietari ai imobilului suspus executării silite, și nici dovedită în speță.
Acestea sunt considerentele pentru care, in baza art. 312 alin. 1 teza II Cod procedura civila, nesubzistând nici un motiv de recurs de casare și modificare prev. de art. 304 1 Cod procedura civila si neexistând cazuri de recurs de casare de ordine publica ce se ridica si din oficiu de instanța si se pun in dezbaterea parților, potrivit art. 306 alin. 2 Cod procedura civila, recursul de fata se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către recurenții contestatori G. A. V. și G. S. împotriva sentinței civile nr._ pronunțate în data de 27.09.2012 în dosarul civil_ de Judecătoria B. pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.04.2013.
PREȘEDINTE Pentru JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. I. I., aflată în C. R., aflată în A. I.,
concediu de odihnă, semnează concediu de odihnă, semnează
Președinte instanță, Președinte instanță,
Judecător A. N. M. Judecător A. N. M.
Pentru GREFIER,
V. P., aflată în concediu
de odihnă, semnează grefier șef
secție, I. M.
Red.A.I./27.08.2013
Dact.I.M./29.08.2013
- 2 ex -
Jud. fond L. A.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 554/2013. Tribunalul BRAŞOV | Pretenţii. Decizia nr. 596/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
