Grăniţuire. Decizia nr. 554/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 554/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 1771/338/2009
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 554/R
Ședința publică din 16 aprilie 2013
Completul de judecată R5 compus din:
PREȘEDINTE – M. I. I. – judecător
Judecător – C. R.
Judecător – A. I.
Grefier - V. P.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de către recurenta reclamantă R. I. împotriva sentinței civile nr. 1764, pronunțată de Judecătoria Zărnești la data de 27 septembrie 2012, în dosar nr._, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile de față care s-a dezbătut în fond la data de 2 aprilie 2013, când părțile prezente au pus concluzii, în sensul celor consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având în vedere lipsa de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 9 aprilie 2013 și apoi pentru data de 16 aprilie 2013.
T R I B U NA L U L,
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin sentința civilă nr. 1764/27.09.2012 pronunțată în dosarul civil nr._, Judecătoria Zărnești:
A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta pârâtă reconvențională R. I. în contradictoriu cu pârâtul reclamant reconvențional M. C. M..
A admis în parte cererea reconvențională formulată și precizată de către pârâtul reclamant reconvențional M. C. M. în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvențională R. I., și-n consecință:
A stabilit linia de graniță între imobilele proprietatea reclamantei pârâte reconvenționale înscrise în CF_ provenită din conversia pe hârtie a CF_ Râșnov, nr. top. 4323/1/173/1, constând în casă de locuit, anexe gospodărești și teren în suprafață de 100 mp și în CF_ Râșnov, nr. top. 4323/1/173/2/2 constând în teren în suprafață de 124,98 mp, pe de o parte, și imobilul proprietatea pârâtului reclamant reconvențional înscris în CF_ (provenită din conversia pe hârtie a CF_ Râșnov, nr. top. 4323/1/173/2/1), nr. cadastral_, constând în casă, anexă parter pentru depozitare și teren în suprafață de 578 mp, pe de altă parte, ca fiind linia care unește punctele_-_, potrivit suplimentului la raportul de expertiză tehnică întocmit de expert F. G. care face parte integrantă din prezenta hotărâre judecătorească.
A dispus dezmembrarea imobilul proprietatea pârâtului reclamant reconvențional înscris în CF_ (provenită din conversia pe hârtie a CF_ Râșnov, nr. top. 4323/1/173/2/1), nr. cadastral_, în nr. topografic (cadastral)_/1 în suprafață tabulară de 546,25 mp și suprafață măsurată de 755 mp și nr. topografic (cadastral)_/2 în suprafață de 31,75 mp.
A dispus constituirea unui drept de servitute de trecere cu piciorul și de traversare a conductelor de apă, canalizare, gaz și a cablurilor de energie electrică în favoarea imobilelor proprietatea reclamantei pârâte reconvenționale înscrise în CF_ provenită din conversia pe hârtie a CF_ Râșnov, nr. top. 4323/1/173/1, constând în casă de locuit, anexe gospodărești și teren în suprafață de 100 mp și în CF_ Râșnov, nr. top. 4323/1/173/2/2 constând în teren în suprafață de 124,98 mp– în calitate de fonduri dominante, asupra imobilului proprietatea pârâtului reclamant reconvențional înscris în CF_ Râșnov, nr. topografic (cadastral)_/2 în suprafață de 31,75 mp - în calitate de fond aservit, potrivit suplimentului la raportul de expertiză tehnică întocmit de expert F. G..
A obligat reclamanta pârâtă reconvențională să desființeze racordările la utilități existente pe terenul proprietatea pârâtului înscris în CF_ Râșnov, nr. topografic (cadastral)_/1 în suprafață tabulară de 546,25 mp și suprafață măsurată de 755 mp și să mute ceasul său de gaz de pe gardul pârâtului reclamant reconvențional.
A obligat reclamanta pârâtă reconvențională să-și asigure accesul din stradă pe o poartă separată, pe cheltuiala acesteia.
A obligat reclamanta pârâtă reconvențională să procedeze la închiderea ușii de acces în imobilul construcție proprietatea acesteia dinspre terenul proprietatea pârâtului înscris în CF_ Râșnov, nr. topografic (cadastral)_/1.
A respins celelalte pretenții ale părților.
A compensat între părți cheltuielile de judecată.
A obligat reclamanta pârâtă reconvențională să achite reclamantului pârât reconvențional cheltuieli de judecată în cuantum de 739,50 lei constând în parțial onorariu experți și parțial onorariu avocat.
A obligat reclamanta pârâtă reconvențională să achite expertului I. Gulacsi diferență de onorariu expert în cuantum de 500 lei.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, potrivit extraselor de carte funciară pentru informare eliberate de către OCPI B. (f.90-91) reclamanta este proprietara imobilelor înscrise în CF_ provenită din conversia pe hârtie a CF_ Râșnov, nr. top. 4323/1/173/1, constând în casă de locuit, anexe gospodărești și teren în suprafață de 100 mp prin partaj voluntar act. nr. 590/2000 cf. și atribuire conform legii 18/1991, act nr. 599/2000 cf. și în CF_ Râșnov, nr. top. 4323/1/173/2/2 constând în teren în suprafață de 124,98 mp prin cumpărare ca bun propriu act nr. 756/2000 cf.
Potrivit extrasului de carte funciară pentru informare eliberat de către OCPI B. (f. 92-93) pârâtul este proprietarul imobilului înscris în CF_ (provenită din conversia pe hârtie a CF_ Râșnov, nr. top. 4323/1/173/2/1), nr. cadastral_, constând în casă, anexă parter pentru depozitare și teren în suprafață de 578 mp, prin cumpărare ca bun propriu în ceea ce privește casa și terenul act cf. 755/2000 cf. și prin construire în ceea ce privește anexa parter pentru depozitare act nr._/2009 cf.
Prin raportul de expertiză tehnică specialitatea topografie întocmit de către expertul tehnic F. G. au fost identificate imobilele proprietatea părților.
În ceea ce privește capătul de cerere privind grănițuirea instanța a avut în vedere faptul că grănițuirea reprezintă o operațiune de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre două proprietăți vecine, acțiune exercitată cu scopul stabilirii traseului real pe care trebuie să-l urmeze hotarul, fiind întemeiată pe dispozițiile art.584 C.civ.
Rezultă că grănițuirea, menită să apere dreptul de proprietate, se poate dispune atât în cazul inexistenței unei delimitări între proprietăți, cât și în situația în care astfel de semne exterioare există, dar sunt contestate de părți.
Prin răspunsul la interogatoriu dat de către reclamanta pârâtă reconvențională aceasta a recunoscut că linia de graniță dintre imobile este deja determinată parțial de zidul construcției reclamantei.
În plus, instanța a reținut și frontul stradal din schița de dezmembrare a imobilelor cu nr. top. 4323/1/173/2/1 și 4323/1/173/2/2 din CF_.
Din toate aceste considerente instanța a apreciat că linia reală de hotar dintre imobilele în litigiu trebuie fixată pe aliniamentul punctelor_-_.
În ceea ce privește capătul de cerere privind instituirea unui drept de servitute de trecere pietonal, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 616 cod civil "proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său, pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona".
Potrivit art. 618 C.civ. la constituirea servituții de trecere trebuie să se aleagă trecerea prin locul ce ar provoca cea mai redusă pagubă pentru acela pe a cărui fond urmează să fie deschis terenul, chiar dacă, în principiu, cum rezultă din art. 617 C.civ. se recomandă, în principiu trecerea pe calea cea mai scurtă.
Martorii audiați au confirmat că accesul reclamantei în imobilul construcție proprietatea acesteia se face pe o poartă comună, cu traversarea curții folosită de către ambele părți.
Reținând concluziile raportului de expertiză specialitatea topografie, instanța a dezmembrat imobilul proprietatea pârâtului înscris în CF_ (provenită din conversia pe hârtie a CF_ Râșnov, nr. top. 4323/1/173/2/1), nr. cadastral_, în nr. topografic (cadastral)_/1 în suprafață tabulară de 546,25 și suprafață măsurată de 755 mp și_/2 în suprafață de 31,75 mp.
Instanța a stabilit dreptul de servitute de trecere cu piciorul în favoarea imobilelor proprietatea reclamantei pârâte reconvenționale înscrise în CF_ provenită din conversia pe hârtie a CF_ Râșnov, nr. top. 4323/1/173/1, constând în casă de locuit, anexe gospodărești și teren în suprafață de 100 mp și în CF_ Râșnov, nr. top. 4323/1/173/2/2 constând în teren în suprafață de 124,98 mp– în calitate de fond dominant, asupra imobilului proprietatea pârâtului reclamant reconvențional înscris în CF_ Râșnov, nr. top. 4323/1/173/2/1), nr. topografic (cadastral)_/2 în suprafață de 31,75 mp - în calitate de fond aservit.
În ceea ce privește capătul de cerere privind identificarea unei suprafețe de teren din proprietatea reclamantei cu aceeași întindere ca suprafața de teren asupra căreia se va institui servitutea de trecere, expertul specialitatea topografie a concluzionat că nu se poate acorda suprafața de teren fără a se obtura accesul reclamantei la imobilul construcție.
Din aceste considerente, instanța a respins capătul din cererea reconvențională privind obligarea reclamantei pârâte reconvenționale de a-i da pârâtului cu titlu de despăgubire, o suprafață de teren egală cu suprafața afectată de servitutea de trecere.
În ceea ce privește capătul de cerere privind instituirea unui drept de servitute de trecere subteran sau aerian a conductelor de gaz, apă, canal și a cablurilor electrice în sarcina imobilului proprietatea pârâtului în scopul dotării cu utilități a proprietății reclamantei, instanța a reținut următoarele:
Potrivit raportului de expertiză tehnică specialitatea instalații întocmit de către expertul tehnic I. N., s-au identificat două firide standard, pe gard la limita proprietății pârâtului, iar la data efectuării măsurătorilor contorul reclamantei era demontat de S.C. Distrigaz.
Expertul a mai concluzionat că instalația de utilizare gaz metan inițială, montată aparent pe construcția proprietatea pârâtului și prin pământ prin terenul proprietatea pârâtului a fost desființată și în consecință nu mai poate fi folosită.
Expertul tehnic I. N. a arătat că există varianta de alimentare cu gaz a imobilului proprietatea reclamantei pe terenul afectat de servitutea de trecere.
În acest sens, a propus ca și modalitate de racordare a proprietății reclamantei, realizarea unui branșament nou de gaz metan racordat la conducta de distribuție stradală prevăzut cu post reglare-măsurare în firida standard amplasată la limita proprietății, instalație de utilizare exterioară nouă poziționată aerian pe terenul afectat de servitute până la racordul cu instalația de utilizare exterioară existentă pe construcția proprietatea reclamantei, demontarea firidei existente de către Distrigaz din cadrul postului reglare-măsurare amplasat pe gard la limita proprietății pârâtului.
Potrivit raportului de expertiză întocmit de către expertul I. Gulacsi în prezent branșamentul electric al casei reclamantei traversează aerian proprietatea pârâtului.
Totodată, branșamentul de apă și racordul de canalizare sunt comune pentru părți și sunt amplasate pe terenul pârâtului.
Expertul I. Gulacsi a învederat că reclamanta pârâtă reconvențională își poate realiza racorduri separate pentru apă,canalizare și electricitate pe terenul asupra căruia se va institui servitutea de trece.
Martorul C. N. a arătat că branșamentul de gaz era comun, iar martorul B. M. a arătat că branșamentele de apă și canalizare sunt comune iar acestea traversează curtea pârâtului.
Având în vedere întreg materialul probator administrat în cauză instanța a apreciat că reclamanta are variante de a se racorda la utilități pe terenul asupra căruia se va institui un drept de servitute de trecere, sens în care a obligat-o să desființeze racordările la utilități existente pe terenul proprietatea pârâtului înscris în CF_ Râșnov, nr. topografic (cadastral)_/1 și să mute ceasul său de gaz de pe gardul pârâtului reclamant reconvențional.
În ceea ce privește cererea pârâtului reclamant reconvențional privind obligarea reclamantei să-și asigure accesul din stradă spre proprietatea acesteia printr-o poartă separată, pe cheltuiala acesteia, respectiv obligarea acesteia să-și închidă calea de acces în imobilul proprietatea acesteia și să practice o cale de acces, folosind terenul acesteia, instanța a reținut că potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică specialitatea construcții întocmit în cauză de către expertul tehnic F. M. accesul în imobilul construcție proprietatea reclamantei se face în prezent pe terenul proprietatea pârâtului.
Expertul tehnic F. M. a mai arătat că în locul ferestrei de la holul construcției reclamantei se poate monta o ușă prin spargerea parapetului ferestrei, astfel încât accesul se va face în același hol, fără a perturba funcționalitatea imobilului.
Din toate aceste considerente, instanța a obligat reclamanta pârâtă reconvențională să-și asigure accesul din stradă pe o poartă separată, pe cheltuiala acesteia și a obligat-o să procedeze la închiderea ușii de acces în imobilul construcție proprietatea acesteia dinspre terenul proprietatea pârâtului înscris în CF_ Râșnov, nr. topografic (cadastral)_/1.
În baza art. 276 C.pr.civ. instanța a compensat între părți cheltuielile de judecată și a dispus obligarea reclamantei pârâtă reconvențională să achite reclamantului pârât reconvențional cheltuieli de judecată în cuantum de 739,50 lei constând în parțial onorariu experți și parțial onorariu avocat.
Instanța a obligat reclamanta pârâtă reconvențională să achite expertului I. Gulacsi diferență de onorariu expert în cuantum de 500 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta reclamantă – pârâtă reconvențional R. I. considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului aceasta arată că, în ce privește petitul privind grănițuirea celor două imobile vecine, proprietatea părților, în cauză s-a efectuat o expertiză topografică. Însă, expertul G. F., prin raportul de expertiză nr._/2011, a condensat obiectivele admise pentru ambele părți, nu a răspuns la toate obiectivele admise de către instanță și, mai mult decât atât, face o greșită identificare a ambelor imobile în litigiu.
Imobilul înscris în Cf nr._ Râșnov, nr. top. 2323/1/173/1 - expertul l-a descris ca fiind compus din 3 camere, hol, bucătărie, cămară, baie, anexe gospodărești și curte în suprafața de 100 mp, ori așa cum rezulta din extrasul de CF, din schițele casei, din planurile topografice, acest imobil este compus din casă cu suprafața de 100 mp și teren, iar în coltul casei recurentei reclamante, fiind situat între punctele_-118 din raport.
Recurenta reclamantă arată că identificarea acestui imobil este greșită, expertul poziționându-l pe aliniamentul punctelor_ la limita proprietății vecine, suprapunându-1 peste terenul proprietatea intimatului pârât și peste unele anexe gospodărești (magazie), edificate în afara terenului de 100 mp.
Imobilul înscris în Cf nr._ Râșnov, nr. top. 4323/1/173/2/2 în suprafața de 124,98 mp., așa cum rezultă din extrasul de CF, din schițele casei, din planurile topografice, este poziționat în fața casei recurentei reclamante, astfel că identificarea acestuia trebuia făcută de la aliniamentul punctelor_-120 spre stradă, și nu așa cu greșit a fost identificat de expert ca fiind poziționat parțial sub casă, pe aliniamentul punctelor_-119.
Identificarea terenului intimatului pârât în suprafață de 578 mp, imobil înscrís în CF nr._ Râșnov, provenită din conversia CF_ Râșnov, nr. top. 4323//173/2/1 pe punctele_-_-_-_-_-110, este raportat la cele mai sus arătate dar și la extrasul de CF, la schițele casei, la planurile topografice, este greșită și poate fi îndreptată doar prin efectuarea unui nou raport de expertiză topografică.
Totodată, prin același raport de expertiză, se identifică terenul intimatului pârât ca având o suprafață reală mai mare cu 33,73%, propunându-se rectificarea acestei suprafețe de teren, fără să se ia în calcul dreptul corelativ al recurentei reclamante de a beneficia proporțional din terenul în plus, cel puțin raportat la CF nr._ Râșnov, nr. top. 2323/1/173/1, unde a devenit proprietară asupra terenului prin atribuire, ca teren aferent construcției, în baza Legii nr. 18/1990.
Expertul nu a răspuns la restul obiectivelor admise recurentei reclamante, și nici obiecțiunilor încuviințate de către instanță prin încheierea din 10.05.2012, astfel că expertiza este tendențioasă, expertul este părtinitor cu pârâtul și influențează în acest fel instanța de judecata cu privire la soluția ce trebuie dată în prezenta cauză. Astfel fiind, recurenta reclamantă consideră că prin soluționarea în acesta manieră a cererii de chemare în judecată, soluție ce are la bază o expertiză tehnică efectuată de un expert care nu a răspuns la toate obiectivele admise de instanță și nici obiecțiunilor admise de instanță, care se bazează pe o greșită identificare și pe interpretări proprii, nu poate decât să prejudicieze interesele și să îi încalce în mod flagrant dreptul de proprietate recurentei reclamate. Cum prima instanță a pronunțat hotărârea în baza acestei expertize de identificare greșite, ce nu a ținut seama de delimitările existente și de semnele stabilite ca linie de hotar, se impune efectuarea unui nou raport de expertiză, cu o identificare corectă a celor două imobilele, potrivit înțelegerii părților la momentul dezmembrării imobilului.
Relativ la petitul privind stabilirea unei servituți de trecere cu acces pietonal, în favoarea imobilului proprietatea recurentei reclamante, aceasta arată că a solicitat stabilirea unei servituți de trecere pietonală, prin locul unde s-a realizat încă din anul 1976 și până în momentul declanșării litigiului, aflată în lungul și în imediata vecinătate a imobilului construcție proprietatea sa.
Servitutea de trecere a fost solicitată în această manieră, întrucât . recurentei a fost dintotdeauna prin lateral dreapta (vezi proiectul de construire), existând acordul fostului proprietar, de acces pe această alee pietonala.
Unul dintre obiectivele la expertiză a vizat această alee pietonală, dar expertul în mod abuziv, a refuzat să răspundă întrucât aceasta solicitare se bate cap în cap cu solicitarea pârâtului reclamant reconvențional care total legitim solicita să se identifice calea de acces cea mai scurtă și mai puțin păgubitoare.
Totodată, deși instanța de judecată stabilește granița pe aliniamentul punctelor_-_, potrivit suplimentului la raportul de expertiză, acestea nu coincid cu cele ale zidului construcției_, și obligă totuși recurenta să închidă calea de acces din lateral dreapta a construcției.
Dreptul de servitute de trecere, astfel cum a fost solicitat de către recurenta reclamantă, a avut în vedere faptul că este vorba de o servitute creată prin destinația proprietarului. Face această afirmație întrucât întregul imobil a aparținut lui M. I., care prin înstrăinarea fondului dominant către recurenta reclamantă și a fondului aservit către intimatul pârât, a determinat nașterea acestei servituți de trecere.
În astfel de cazuri, în practică, s-a recunoscut existența unei servituți de trecere în favoarea fondului dominant, cu motivarea că, dacă prin încheierea actului de înstrăinare, părțile nu au prevăzut nimic privitor la servitutea de trecere, aceasta semnifică împrejurarea că ele au înțeles să nu modifice starea anterioară creată de proprietar și că, prin urmare, există prezumția că înțelegerea de înstrăinare se referă și la menținerea servituții de trecere.
Raportat la cele mai sus menționate, obligarea recurentei la închiderea căii de acces în imobil și crearea unei alte uși de acces, care potrivit unei expertize tehnice, nu ar afecta structura de rezistență a clădirii, apare ca abuzivă, creându-i recurentei grave prejudicii, punând-o într-o situație net defavorabilă pârâtului, schimbând și ignorând o stare de fapt inițială, acceptată de toate părțile la momentul dobândirii proprietății asupra acestor imobile.
Relativ la petitul privind instituirea unei servituți de trecere subteran sau aerian, a conductelor de gaz, apă, canal și electricitate în favoarea imobilului proprietatea recurentei, cu obligarea pârâtului de a permite racordarea imobilului cu utilitățile enunțate, recurenta reclamantă solicită să se aibă în vedere faptul că:
dreptul de racordare la conductele de gaz, apă, canal și electricitate în favoarea imobilului recurentei reclamante, a fost obținut de la fostul proprietar M. I., durata folosinței acesteia fiind din 1976 și până în prezent, astfel că această posesie prelungită poate conduce la posibilitatea invocării prescripției achizitive, în temeiul art.623 Cod civil vechi. Însă, instanța de judecată, la stabilirea acestei servituți de trecere a utilităților, trebuia să țină cont atât de interesele fondului dominant cât și de interesele fondului aservit, urmând a se alege calea care să producă cea mai mică daună.
Intimatul pârât, la dobândirea dreptului de proprietate, nu a contestat sub nici o formă starea anterioară creată de fostul proprietar, ori cererea acestuia de debranșare a imobilului proprietatea recurentei de la utilitățile create în comun pentru cele două imobile apare, în prezent, ca abuzivă și în totală contradicție cu starea de fapt.
Expertizele tehnice efectuate în cauză cu privire la posibilitatea creării unor noi branșamente pe servitutea de trecere astfel cum a fost identificată de expertul topo, nu a indicat nici una dacă, fizic, este posibil să sapi pe o porțiune de 1,50 m lațime și care ar fi costurile pe care ar trebui să le suporte recurenta reclamantă.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea hotărâii primei instanțe având în vedere că se impune administrarea de probe noi în cauză, iar rejudecând, admiterea cererii introductive de instanță astfel cum a fost formulată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.299, art.304 ind.1, art.312 și art.274 C.proc.civ.
Intimatul pârât M. C. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și obligarea recurentei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul pârât arată că hotărârea pronunțată se bazează pe probele administrate în cauză și este în acord cu dispozițiile legale incidente în speță, susținerile recurentei reclamante neavând nici un suport în material probator existent la dosar.
În recurs s-a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.
Examinând sentința civilă recurată în raport cu motivele de recurs invocate, cu actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
În ce privește prima critică tribunalul constată că instanța de fond a stabilit linia de graniță dintre imobilele proprietatea părților având în vedere răspunsul expertului topo la obiecțiuni depus la dosar la data de 04.07.2012 (f.202-204), la stabilirea traseului acesteia, care urmează zidul construcției reclamantei, expertul ținând seama atât de situația de carte funciară, cât și de schița de dezmembrare în care frontul terenului dezmembrat este de 7,6 m.
De asemenea prima instanță a avut în vedere și răspunsul reclamantei la interogatoriu referitor la traseul liniei de graniță, aceasta recunoscând că linia de graniță este deja determinată parțial de zidul construcției proprietatea sa.
Așa fiind, tribunalul constată că sunt nefondate criticile recurentei reclamante în legătură cu modul de soluționare de către instanța de fond a primului petit al cererii de chemare în judecată, neexistând nici un temei pentru a reține, ca plauzibilă, susținerea acesteia conform căreia linia de graniță dintre cele două imobilele obiect al litigiului ar fi fost greșit identificată de către expert.
Nu poate fi primită susținerea recurentei reclamante în sensul că, urmare identificării imobilelor, s-a constatat că terenul proprietatea intimatului pârât are o suprafață mai marte decât suprafața reală cu 33,73%, și s-a propus rectificarea suprafeței în cartea funciară, fără însă a se avea în vedere dreptul său corelativ de a beneficia proporțional din terenul în plus, deoarece aceasta justifică dreptul său de proprietate asupra imobilelor înscrise în CF_ provenită din conversia pe hârtie a CF_ Râșnov, nr. top. 4323/1/173/1, constând în casă de locuit, anexe gospodărești și teren în suprafață de 100 mp prin partaj voluntar act. nr. 590/2000 cf. și atribuire conform legii 18/1991, act nr. 599/2000 cf. și în CF_ Râșnov, nr. top. 4323/1/173/2/2 constând în teren în suprafață de 124,98 mp prin cumpărare ca bun propriu act nr. 756/2000 cf. Cum la momentul facerii celor două acte anterior menționate imobilele ce au format obiectul lor au fost identificate și măsurate, recurenta reclamantă nu poate pretinde că ar avea dreptul la o suprafață mai mare doar pentru faptul că, la momentul identificării imobilului proprietatea intimatului pârât s-a constatat că suprafața acestuia este mai mare decât cea înscrisă în cartea funciară.
Tribunalul constată că expertul topo desemnat în cauză a răspuns la toate obiecțiunile încuviințate de către instanță, expertul consilier încuviințat reclamantei nu a formulat nicio obiecție la lucrarea de expertiză efectuată de expertul topo judiciar F. G., astfel că nu se impune efectuarea unui nou raport de expertiză topografică în cauză.
Referitor la cea de-a doua critică, în legătură cu stabilirea servituții de trecere cu acces pietonal în favoarea imobilului proprietatea recurentei reclamante tribunalul constată că prima instanță a avut în vedere, la soluționarea ei, situația de fapt existentă și care rezultă din probatoriul administrat în cauză, concluziile raportului de expertiză topografică, precum și dispozițiile legale incidente, respectiv cele ale art.617-618 C.civ., care statuează că, la constituirea unei astfel de servituți, trebuie să se aleagă trecerea prin locul ce ar provoca cea mai redusă pagubă pentru acela pe a cărui fond urmează să fie deschis terenul, chiar dacă, în principiu, se recomandă trecerea pe calea cea mai scurtă.
De altfel, tribunalul constată că recurenta reclamantă, cu ocazia propunerii obiectivelor pentru expertiza topografică ce urma să se realizeze în cauză, a solicitat ca servitutea de trecere să reprezinte calea de acces cea mai scurtă și mai puțin păgubitoare pentru ambele fonduri, astfel cum rezultă din încheierea de ședință din data de 28.09.2010, obiectiv încuviințat de instanța de judecată, iar expertul desemnat a stabilit în această modalitate traseul servituții de trecere. Aspectul invocat în recurs de către recurenta reclamantă referitor la faptul că traseul servituții de trecere ar fi fost creat prin destinația proprietarului inițial al imobilelor în litigiu este unul nou, care nu a fost invocat în fața primei instanțe, astfel că nu va fi analizat deoarece, din perspectiva dispozițiilor art.316 raportat la art.292 alin.1 C.proc.civ., este inadmisibil să invoci direct în calea de atac aspecte noi, care nu au fost invocate în fața primei instanțe, în caz contrar, încălcându-se principiul dublului grad de jurisdicție.
În ce privește critica referitoare la modul de soluționare a petitului privind instituirea unei servituți de trecere subteran sau aerian, a conductelor de gaz, apă, canal și electricitate în favoarea imobilului proprietatea recurentei tribunalul constată, de asemenea, că nu este fondată, pentru următoarele considerente:
Așa cum a reținut instanța de fond, pe baza probatoriului administrat, reclamanta are variante de a se racorda la utilități pe terenul asupra căruia se va institui un drept de servitute de trecere, fără a mai fi afectat imobilul proprietatea intimatului pârât.
Experții tehnici I. N. și I. Gulacsi au învederat instanței că reclamanta își poate realiza alimentarea cu gaz a imobilului proprietatea sa pe terenul afectat de servitutea de trecere, precum și racorduri separate pentru apă,canalizare și electricitate pe terenul asupra căruia se va institui servitutea de trece, cei doi experți propunând și modalități sau variante de realizare a acestora.
Așa fiind, nu poate fi primită susținerea recurentei reclamante potrivit căreia solicitarea intimatului pârât de a fi obligată recurenta reclamantă la realizarea racordurilor pentru utilități prin crearea de noi branșamente pe terenul destinat servituții de trecere identificată de expertul topo, ar fi abuzivă și în contradicție cu situația de fapt.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ., va respinge recursul declarat de recurenta reclamantă, ca nefondat, și va menține hotărârea instanței de fond, constatând că a fost dată în acord cu probatoriul administrat în cauză și cu aplicarea corectă a legii în cauza dedusă judecății.
Întrucât recurenta reclamantă este în culpă procesuală, în temeiul art.274 C.proc.civ., tribunalul o va obliga la plata cheltuielilor de judecată către intimatul pârât, constând în onorariul avocațial, și diferența de taxă judiciară de timbru și timbrul judiciar datorate pentru judecata în primă instanță și achitate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă-pârâtă reconvențional R. I. împotriva sentinței civile nr. 1764/27.09.2012 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul civil nr._ pe care o menține.
Obligă recurenta reclamantă R. I. la plata către intimatul pârât M. C. M. a sumei de 559,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.04.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. I. I. C. R. A. I. Aflată în concediu de odihnă Aflată în concediu de odihnă
Semnează președintele instanței Semnează președintele instanței
Judecător A. N. M. Judecător A. N. M.
GREFIER
V. P.
Red.I.M.I. /31.07.2013
Dact.I.T./02.08.2013; 2 ex.
- 2 ex -
Jud.fond M. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1583/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 553/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
