Contestaţie la executare. Decizia nr. 1207/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1207/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 5644/62/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1207/R
Ședința publică din data de 17 octombrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. L. –judecător
JUDECĂTOR: O. D. P.
JUDECĂTOR: C. F.
Grefier: C. N.-D.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenta contestatoare . în contradictoriu cu intimata . împotriva Sentinței civile nr. 2224 din data de 17.05.2013 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Se constată depusă la dosarul cauzei, prin serviciul de registratură al instanței, o notă de ședință formulată de către recurenta contestatoare, prin care se înaintează la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 97 lei și a timbrului judiciar de 0,15 lei.
Instanța procedează la anularea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, constatând că recurenta contestatoare și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa prin rezoluția administrativă aflată la fila 10 din dosar, cererea de recurs fiind legal timbrată.
Cercetând actele și lucrările dosarului, instanța constată că prin cererea de recurs recurenta contestatoare a solicitat ca judecarea cauzei să se realizeze și în lipsă, astfel că reține incidența în speță a dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
De asemenea, instanța constată că părțile nu au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de recurs dedusă judecății.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 2224 pronunțată la data de 17.05.2013, pronunțată de Judecătoria F., a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea ., în contradictoriu cu intimata ., având ca obiect contestație la executare.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria F. a reținut următoarele:
P. sentința comercială nr.940/2011 pronunțată de Judecătoria F. în dos. civ. nr._, devenită definitivă la data de 20.07.2011 prin neformulare de cerere în anulare, a fost admisă cererea formulată și precizată de creditoarea . împotriva debitoarei . și obligată debitoarea ca în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei hotărâri să plătească creditoarei suma de 24.436,32 lei reprezentând penalități de întârziere.
În temeiul titlului executoriu constând în sentința comercială mai sus menționată, a fost demarată procedura executării silite, fiind înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc M. V., sub nr. 33/2012, cererea de executare silită de către creditoarea ..
S-a reținut că, la data de 19.03.2012, în dosarul execuțional nr.33/2012 al B. M. V., în temeiul titlului executoriu constând în sentința comercială nr.940/2.06.2011 pronunțată de Judecătoria F., a fost emisă somația prin care debitoarea . a fost somată ca în termen de o zi de la primirea acesteia sau lăsarea la sediul societății să se conformeze întru-totul dispozițiilor sus-menționate din titlurile executorii în sensul de a achita suma de 27.837,62 lei, din care suma de_,32 lei reprezentând penalități de întârziere, suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată, suma de 14 lei taxe judiciare de timbru, suma de 2400 lei – onorariu executor judecătoresc, suma de 300 lei cheltuieli de executare silită, iar suma de 648 lei-TVA.
P. contestația la executare care face obiectul acestui dosar, contestatoarea . contestă actele de executare silită emise în dosarul execuțional nr.33/2012 al B. M. V., solicitând anularea executării silite pornite în dosarul execuțional menționat, motivând că nu datorează suma solicitată în condițiile în care la data de 31.12.2011, li s-a comunicat prin fax că, în evidențele lor figurează cu un debit de 4000 lei, iar ca urmare a demersurilor întreprinse de . pentru recuperarea acestui debit, s-a achitat suma de 2004 lei, astfel că suma pe care o datorează în prezent . este de 1996 lei.
P. întâmpinarea depusă la dosar, creditoarea a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, arătând că urmare a somațiilor B. M. V. debitoarea a achitat din cuantumul total de 27.837,63 lei suma de 4001,35 lei, în contul societății creditoare fiind virată suma de 1893,35 lei, restul fiind reținuți de acesta în contul cheltuielilor de executare.
Instanța a reținut că potrivit apărărilor intimatei coroborate cu înscrisurile aflate la dosar –fil.15, prin procesul verbal încheiat la data de 10.06.2011, 4 bilete la ordin, iar două dintre aceste bilete la ordin, respectiv biletul la ordin . și biletul la ordin BTRL3BT6549022 cu scadențele în data de 15.08.2011 și respectiv 30.08.2011, nu au fost încasate la scadență, astfel că a solicita punerea în executare Biroului Executorului Judecătoresc M. V., cerere care a făcut obiectul Dosarului de executare nr.34/2012.
Potrivit art.399 alin.3 din codul de procedură civilă - în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Instanța a reținut că în cazul în speță, titlul executoriu este emis de o instanță judecătorească, astfel că nu se pot invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu în sensul că nu datorează suma stabilită prin titlul executoriu menționat, cu atât mai mult cu cât societatea contestatoare avea deschisă o altă cale de atac împotriva titlului executoriu, respectiv cererea în anulare. De asemenea, s-a reținut faptul că numai în cadrul somației de plată emisă în temeiul OG nr.5/2001 privind procedura somației de plată, în vigoare la data pronunțării sentinței comerciale care constituie titlul executoriu, se pot formula prin contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu excepția cazului în care a formulat, potrivit art.8, cerere în anulare împotriva ordonanței de admitere a cererii creditorului, așa cum stipulează art.10 alin.2 din respectivul act normativ, nu și în cazul ordonanței de plată emisă în temeiul OUG nr.119/2007, ceea ce este cazul în speța de față.
În consecință, apărările contestatoarei în sensul că suma respectivă nu este datorată nu au fost primite de către instanță, atâta timp cât, în speța de față, titlul executoriu a fost pronunțat de o instanță judecătorească, iar debitorul avea deschisă o altă cale de atac respectiv cererea în anulare.
Referitor la excepția perimării executării silite invocată de către contestatoare ., instanța a apreciat că aceasta este neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente:
La data de 14 martie 2012 a fost încuviințată executarea silită în temeiul titlului executoriu constând în sentința comercială nr.940/2 iunie 2011 a Judecătoriei F., la data de 19 martie 2012 a fost emisă de către B. M. V. somație și proces verbal privind stabilirea cheltuielilor de executare, la data de 5.04.2012 a fost emisă de către același birou ordonanța de poprire - fil.17, la data de 17.05.2012 B. M. V. a solicitat Primăriei mun. F. să i se furnizeze date și informații necesare realizării executării silite a debitoarei, respectiv bunurile mobile și imobile ale debitoarei cu care figurează în evidențele lor, la data de 29 mai 2012 se solicită același informații cu privire la bunurile mobile și imobile ale debitoarei de către B. M. V., Administrației Finanțelor Publice F., cerere prin care se solicită aceleași informații și la data de 10 septembrie 2012, la data de 14 iunie 2012 s-a întocmit de către B. M. V. proces verbal de constatare în urma neprezentării la sediul biroului executorului judecătoresc a debitoarei, la data de 8.11.2012 s-a depus la dosarul execuțional extrasul de carte funciară pentru informare privind un imobil proprietatea debitoarei, iar la data de 22 martie 2013 s-a efectuat de către B. M. V. o adresă la Primăria mun. F. pentru a se comunica adresa exactă unde se află imobilul magazie proprietatea debitoarei potrivit extrasului de CF nr.7072 F..
Potrivit art.389 alin.1 Cod procedură civilă – dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei.
Or, cum în speța de față, potrivit actelor de executare emise în dos. execuțional nr.33/2012 a Judecătoriei F. nu au trecut mai mult de 6 luni, instanța a apreciat că excepția perimării executării silite se impune a fi respinsă.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termen legal, contestatoarea AFP B., prin care a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare.
În motivarea recursului, recurenta contestatoare a arătat, în esență, că hotărârea atacată nu a fost motivată, în condițiile în care instanța a preluat în integralitate concluziile creditorului. Totodată, instanța de fond a aplicat greșit norma juridică, excepția perimării fiind întemeiată.
În acest sens, a precizat recurenta contestatoare că actele de executare au fost efectuate la intervale mai mari de 6 luni, solicitând instanței a observa că deși nu s-a dispus suspendarea executării silite, totuși, în cauză, nu s-au mai efectuat noi acte de executare.
În drept, au fost invocate dispoz. 304 pct. 7 și 9 C.p.civ.
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu 97 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
În apărare, intimata nu a depus întâmpinare, aceasta fiind obligatorie conform art. 308 al. 2 C.p.civ.
În cauză, nu au fost administrate probe noi.
Analizând sentința recurată în raport cu motivele de recurs, cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește primul motiv de recurs invocat, tribunalul îl reține ca neîntemeiat, având în vedere că din analiza sentinței recurate, rezultă, cu prisosință, că instanța de fond a prezentat considerentele de fapt și de drept în temeiul cărora și-a format convingerea în sensul respingerii contestației la executare.
Totodată, se reține că nu este întemeiată critica recurentei contestatoare în sensul că instanța a preluat întocmai concluziile creditorului, având în vedere, pe de o parte, că din actele și lucrările dosarului, nu pot fi identificate așa zisele concluzii ale creditorului identice cu considerentele instanței, iar pe de altă parte, față de faptul că nu există niciun impediment legal la însușirea de către instanță a concluziilor unei părți în situația în care le apreciază judicioase, instanța de judecată nefiind obligată a efectua o inovație în materie juridică, dacă raționamentul logico-juridic expus de parte este unul corect și care este, așadar, îmbrățișat.
În al doilea rând, Tribunalul reține justețea considerentelor expuse de instanța de fond, în sensul că în situația în care titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească pronunțată într-un litigiu având ca obiect ordonanță de plată, întemeiată pe OUG 119/2007, în cadrul contestației la executare, nu se pot invoca apărări de fond, în caz contrar fiind încălcată autoritatea de lucru judecat de care beneficiază hotărârea respectivă.
Singura modalitate prin care recurenta contestatoare putea contesta justețea și legalitatea sentinței pronunțate în ordonanța de plată era formularea cererii în anulare conform art. 13 din OUG 119/2007. De altfel, potrivit art. 14 din acest act normativ, ordonanța de plată, devenită irevocabilă ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare, constituie titlu executoriu. Totodată, se statuează în alin. 2 că împotriva executării silite a ordonanței de plată, debitorul poate face contestație la executare, potrivit dreptului comun. În cadrul contestației, nu se pot invoca decât aspecte legate de procedura de executare.
Raportat la cele ce preced și faptul că recurenta contestatoare nu a înțeles să exercite calea de atac specială prevăzută de OUG 119/2007, astfel cum rezultă din analiza titlului executoriu atașat la filele 7-8 din dosarul de fond inițial, atașat în copie certificată pentru conformitate cu originalul de însăși recurenta contestatoare, singura soluție ce se putea pronunța era cea adoptată de instanța de fond.
Se mai are în vedere în acest sens, faptul că, în mod corect, instanța de fond a reținut diferența dintre procedura somației de plată reglementată de OG 5/2001 și procedura ordonanței de plată reglementată de OUG 119/2007, sub aspectul posibilității invocării pe calea contestației la executare a apărărilor de fond împotriva titlului executoriu, numai cel dintâi act normativ permițând acest lucru, potrivit art. 10, în situația în care împotriva sentinței de admitere a cererii de emitere a somației de plată, nu s-a exercitat cerere în anulare. Or, în speță, după cum s-a reținut anterior, nu este cazul.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, Tribunalul îl apreciază ca neîntemeiat pentru considerentele care succed.
În primul rând, se observă faptul că perimarea executării silite este invocată de către recurenta contestatoare numai din punct de vedere formal, cum, de altfel a fost invocată și prin contestația la executare, în condițiile în care aceasta nu a indicat în mod expres și detaliat care sunt actele de executare după care, timp de mai mult de 6 luni, nu au fost urmate de alte acte de urmărire. Astfel, recurenta contestatoare s-a mulțumit cu invocarea formală a perimării, lăsând instanța de judecată să analizeze toate actele de executare emise în dosar.
În al doilea rând, Tribunalul reține că, în mod corect, instanța de fond a analizat acest șir al actelor de executare întocmite în dosarul execuțional, din analiza lor, rezultând că acestea au fost întocmite înainte de trecerea unui termen de 6 de la data ultimului act efectuat, așa încât excepția perimării nu este întemeiată.
În raport cu toate aceste considerente și față de dispoz. art. 312 al. 1 C.p.civ., tribunalul va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurenta contestatoare . împotriva sentinței civile nr. 2224 din data de 17.05.2013 pronunțată de Judecătoria F., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurenta contestatoare . împotriva sentinței civile nr. 2224 din data de 17.05.2013 pronunțată de Judecătoria F., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședința publică, azi, 17.10.2013.
PREȘEINTEJUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. L. O. D. P. C. F.
GREFIER
C. N.-D.
Red. IL/Tehnored. CND/30.10.2013-Ex. 2
Jud. fond – B. G.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 149/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1298/2013. Tribunalul... → |
|---|
