Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 358/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 358/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 12-03-2013 în dosarul nr. 326/338/2009
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA a I-a CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.358
Ședința publică din data de 12.03.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. M.
JUDECĂTOR M. B.
JUDECĂTOR N. F.
GREFIER L. P.
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurenții pârâți T. S., D. I., D. L., T. M., în contradictoriu cu intimații reclamanți T. M. și T. I.-A. și intimatului parat M. S. A. împotriva Sentinței Civile nr. 783/14.05.2012 pronunțată de Judecătoria Zărnești, având ca obiect „constatare nulitate act juridic.”
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 25.02.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de 04.03.2013, 12.03.2013, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată că,
Prin Sentința civilă nr. 783, pronunțată la data de 14.05.2012, în dosarul nr._, Judecătoria Zărnești, a hotărât următoarele:
A respins excepția prescripției dreptului material la acțiune privind petitul având ca obiect constatarea nulității parțiale a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 895/06.02.1962 de fostul notariat de Stat Regional B., invocată de pârâții T. S., T. M., D. I. și D. L. ca neîntemeiată.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții T. I. - A. și T. P. N. decedat pe parcursul procesului, calitatea procesuală fiind preluată de moștenitoarea T. M., în contradictoriu cu pârâții M. S. A., T. S., T. M., D. I. și D. L..
A dispus dezmembrarea suprafeței de 1000 mp înscrisă în CF nr._ Predeluț nr. top._/2/3, în suprafața de 994 mp înscrisă sub nr. top. nou_/2/3/1 compus din casă de locuit, anexe gospodărești și teren de 994 mp și suprafața de 6 mp înscrisă nr. top. nou_/2/3/2 - teren.
A dispus instituirea unei servituți de trecere cu piciorul și mijloacele de transport în favoarea fondului dominant înscris în C.F. nr. 467 Predeluț nr. top. (_,_,_/1,_/2,_/3)/3 proprietatea reclamantului I. A. T., asupra fondului aservit proprietatea pârâților D. I. și D. L. înscris în CF nr._ Predeluț nr. top. nou_/2/3/2 conform raportului de expertiză nr._/2011 efectuat în cauză de expert C. D., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
A respins celelalte petite ca neîntemeiate.
A admis în parte cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
A obligat pârâții să achite reclamanților suma de 1350 lei cheltuieli de judecată pentru petitul având ca obiect servitute de trecere.
A respins cererea pârâților de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre Judecătoria Zărnești a constatat următoarele:
Prin cererea formulată la data de 10.02.2009 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamanții T. I. - A. și T. P. - N. decedat pe parcursul procesului cu moștenitor T. M. în contradictoriu cu pârâții M. S. A., T. S., T. M.. D. I. și D. L. au solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța:
- să constate că între autorul lor, T. I. și între B. T., autorul pârâtei M. S.-A. a intervenit o convenție de vânzare-cumpărare sub semnătură privată privind suprafața de 35 mp din imobilul înscris în CF_ B. provenită din conversia de pe hârtie a CF 460 Predeluț, nr. top._/2/3;
- să constate nulitatea parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 895/06.02.1962 de fostul Notariat de Stat Regional B. prin care defunctul B. T. a înstrăinat imobilul cu nr. top._/2/3 în suprafață de 1000 mp către pârâtul T. S., cu privire la suprafața de 35 mp ce a făcut obiectul antecontractului mai sus indicat;
- să constate nulitatea parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 873/10.10.2006 de BNP S. Coriolan E., încheiat între pârâtul T. S. și pârâții D. I. și D. L. cu privire la aceeași suprafață de 35 mp;
- să dispună restabilirea situației anterioare cu privire la suprafața de 35 mp, prin formarea unui lot de proprietate distinct cu destinația de drum;
- să o oblige pe moștenitoarea defunctului B. T. să se prezinte la BNP în vederea predării de act autentic cu privire la acest imobil, iar în caz contrar prezenta sentință să țină loc de act autentic apt de intabulare și intabularea în CF a acesteia.
În subsidiar, s-a solicitat instituirea unui drept de servitute de trecere cu orice mijloc de transport asupra imobilului înscris în CF_ B. provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 460 Predeluț nr. top._/2/3 și în favoarea fondului dominant înscris în CF 467 Predeluț nr. top._,_,_/1,_/2,_/3 totul/3 care este fond înfundat.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că antecesorul lor T. I., printr-o convenție sub semnătură privată încheiată la data de 01.07.1956 a convenit cu vecinul său B. T., înstrăinarea unei suprafețe de 35 mp situată de-a lungul drumului ce desparte proprietate defunctului B. T. de proprietatea vecinului Dușescu I., pentru care s-a stabilit și achitat suma de 12 lei/mp.
. avut loc la data încheierii convenției.
Scopul acestei convenții a fost de a se lărgi drumul existent, creat de Dușescu I., și pe care antecesorul lor îl folosea pentru a ajunge la proprietatea sa.
Cu privire la acest drum și modul de folosință nu au existat probleme până la jumătatea anului 2008 când pârâtul T. S. a început să ridice pretenții cu privire la lățimea drumului și a interzis accesul cu mijloace auto.
Reclamanții au mai arătat că dreptul dobândit de autorul lor de la B. T. este anterior încheierii de către acesta a actelor de dezmembrare a nr. top._/2 cât și a actelor de vânzare cumpărare încheiate cu T. S., iar imobilul transmis către pârâtul T. S. era delimitat prin linia gardului existent în teren la momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare și drumul deja lărgit de antecesorul lor.
În ceea ce privește dreptul de servitute, s-a arătat că imobilul înscris în CF 467 Predeluț nr. top._,_,_/1,_/2,_/3 totul /3 proprietatea reclamantului T. I. A. este fond înfundat.
Reclamanții au mai susținut că interesul în promovarea prezentei acțiuni este generat de îngustarea drumului de către pârâți, ceea ce limitează accesul cu mijloace de transport auto la proprietatea reclamantului T. I. A..
În drept cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 22-34 din Decretul Lege nr. 115/1938.
La cerere au fost anexate următoarele înscrisuri: antecontract de vânzare-cumpărare (fl.5), certificat de moștenitor (fl.6), extras CF nr._ B. nr. top._/2/3 (fl.7), extras CF nr. 467 Predeluț nr. top. (_,_,_/1,_/2,_/3)/3 (fl.9), sentința civilă nr. 1604/06.12.1999 a Judecătoriei Zărnești (fl.10), schiță (fl.11).
Legal citată, pârâta M. S. - A. nu a formulat întâmpinare dar a depus la dosar o declarație autentificată prin care a arătat că știe că tatăl său B. T. a vândut lui T. I. terenul în suprafață de 35 mp din satul Predeluț, ., situat în lungul drumului ce despărțea proprietatea tatălui său de proprietatea lui Dușescu I., necesară pentru lărgirea drumului, astfel cum reiese din actul sub semnătură privată din data de 01.07.1956, scris, datat și semnat de B. T..
La declarație s-a anexat copie după certificatul de deces al defunctului B. T. (fl.17), după CI și certificatul de naștere ale pârâtei M. S. - A. (fl.18,19).
Legal citați, pârâții T. S., T. M., D. I. și D. L. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
S-au solicitat cheltuieli de judecată.
În esență, pârâții au invocat buna-credință la momentul dobândirii dreptului de proprietate rezultată din calitatea vânzătorului de proprietar tabular al bunului vândut la momentul înstrăinării.
Prin completarea la întâmpinare, pârâții au mai arătat că imobilul proprietatea reclamanților nu are caracterul de fond înfundat, chiar aceștia făcând vorbire că au ieșire la calea publică pe terenul proprietatea lui T. V. și T. A.. Calea de acces către proprietatea acestora nu a fost realizată niciodată pe terenul lor, pe care l-au dobândit prin cumpărare în anul 1972 de la autorul pârâtei M. S., care a dezmembrat imobilul proprietatea sa și a format trei loturi, din care lor le-a vândut lotul nr. 2.
Pârâții au mai arătat că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu B. T. a fost întocmită și schița de dezmembrare a imobilului, ocazie cu care s-au identificat toate imobilele aflate în litigiu. În această documentație este identificat drumul, rezultând fără dubiu că fiecare teren avea cale separată la drumul public spre B. sau spre Zărnești.
Așa cum este identificat drumul pe schița de dezmembrare, terenul lor nu este afectat de o cale de acces pentru proprietățile vecine.
Mai mult, la data înstrăinării, contractul fiind încheiat în formă autentică nu se face vorbire că nu se vinde suprafața de 35 mp.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 114 - 118 Cod procedură civilă.
Prin notele de ședință depuse la termenul din data de 10.06.2011 reclamanții au arătat că solicită constatarea nulității parțiale a contractului de vânzare-cumpărare încheiat sub nr. 895/06.02.1962 de fostul Notariat de Stat pentru eroare obstacol asupra obiectului contractului.
Reclamanții au arătat că manifestarea consimțământului și obiectul contractului identificat ca fiind nr. top._/2/3 a vizat aliniamentul indicat de către vânzător conform limitelor de hotar existente care corespundea respectării fâșiei de 35 mp înstrăinată către autorul lor, cu o lățime de 0,5 m și o lungime de 70 m. Acest aliniament a și corespuns formei în care dobânditorul T. S. și-a amenajat ulterior gardul de delimitare a proprietății, în forma existentă până în august 2008.
Configurația acestui amplasament este atestată și de schița aferentă celui de-al doilea act încheiat între B. T. și T. S., în anul 1972.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar pe lângă înscrisurile indicate, următoarele înscrisuri: contract de vânzare cumpărare încheiat între pârâtul T. SEVERIAN și pârâții D. (fl.22-25), contract de vânzare-cumpărare încheiat între B. T. și pârâtul T. S. (fl.27), încheiere CF nr. 207/1962 (fl.26), extras CF nr._ B. (fl. 29), adresa nr._/04.09.2008 emisă de Poliția B. (fl.93), act de dezmembrare și contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 6909/30.06.1972 și schița anexă (fl.94, 95), raport expertiză tehnică nr. 1822/99 (fl.14), sentința civilă nr. 643/08.06.2007 (fl.155) și expertiza extrajudiciară întocmită în dosar nr._ (fl.156), cercetare locală (fl.79), interogatoriul pârâților T. și al reclamantului T. I. - A. (fl.96 - 99, 124 ), expertiză topografică la dosar fiind depus raportul de expertiză nr._/2011 întocmit de expert C. D. (fl.130).
La termenul din data de 27.04.2012, pârâții prin apărător au arătat că în cauză nu poate fi vorba de o nulitate absolută ci de o nulitate relativă care în momentul de față ar fi prescrisă.
Având cuvântul pe excepția prescripției dreptului material la acțiune, reclamanții prin apărător au solicitat respingerea excepției întrucât ne aflăm în prezența unei nulități absolute și nu a unei nulități relative.
La același termen, instanța a rămas în pronunțare atât pe excepție cât și pe fondul cauzei.
Potrivit art. 137 alin. 1 Cod. proc. civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Astfel, în ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâți, instanța reține că în cauză reclamanții au invocat eroarea obstacol la încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 895/06.02.1962 de fostul Notariat de Stat - B.. Or, eroarea obstacol reprezintă un caz de nulitate absolută ce poate fi invocat oricând întrucât este imprescriptibil extinctiv.
Față de aceste aspecte instanța a respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, analizând materialul probator administrat în cauză instanța a reținut următoarele:
La data de 01.07.1956, între autorul pârâtei M. S. - A., defunctul B. T. în calitate de vânzător și autorul reclamanților, defunctul T. Gh. I. în calitate de cumpărător, s-a încheiat sub forma înscrisului sub semnătură privată o convenție privind vânzarea-cumpărarea suprafeței de 35 mp situați de-a lungul drumului ce desparte proprietatea vânzătorului B. T. de proprietatea lui Dușescu I., fiindu-i necesară cumpărătorului T. Gh. I. pentru a-și lărgi drumul.
La data de 06.02.1962, între B. T. în calitate de vânzător și pârâtul T. S. în calitate de cumpărător s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 895/06.02.1962 de fostul Notariat de Stat, prin care vânzătorul înstrăina cumpărătorului imobilul înscris în CF nr. 419 B. nr. top._/2/3 format din teren fânaț în suprafață de 1000 mp. Terenul ce a făcut obiectul vânzării a fost înscris într-o nouă carte funciară cu nr. 460 B. sub nr. top._/2/3, conform încheierii de CF nr. 207/1962.
Astfel cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză de expert D. C., suprafața măsurată aferentă nr. top._/2/3 este identică cu cea înscrisă în CF, respectiv 1000 mp.(fl.144)
Reclamanții solicită anularea parțială a contractului de vânzare cumpărare pe motiv că suprafața de 35 mp din imobilul înscris sub nr. top._/2/3 a făcut obiectul convenției de vânzare-cumpărare încheiată sub forma înscrisului sub semnătură privată în anul 1956 între B. T. și autorul lor, astfel că la încheierea contractului de vânzare-cumpărare
dintre B. T. și pârâtul T. S., vânzătorul B. T. nu a înțeles să vândă și suprafața de 35 mp, aflându-ne astfel în prezența unei erori obstacol.
În ceea ce privește eroarea obstacol, instanța reține că ne aflăm în prezența acesteia atunci când falsa reprezentare cade fie asupra naturii actului juridic încheiat, în sensul că o parte crede că încheie un anumit act juridic, iar cealaltă parte crede că încheie un alt act
juridic, fie asupra identității fizice a obiectului, în sensul în care una dintre părți crede că tratează cu privire la un anumit bun, iar cealaltă parte are în vedere un alt bun.
Eroarea obstacol echivalează cu lipsa consimțământului, actul încheiat fiind lovit de nulitate absolută.
Însă, în cauză instanța reține că nu poate fi vorba de lipsa consimțământului la încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 35 mp din imobilul înscris sub nr. top._/2/3, atâta timp cât intenția vânzătorului de înstrăinare a întregii suprafețe rezultă din contractul de vânzare-cumpărare unde, vânzătorul arată că obiectul vânzării îl constituie terenul proprietatea sa înscris în CF 419 B. nr. top._/2/3.
Dacă vânzătorul ar fi avut intenția să excludă din terenul ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 895/06.02.1962 suprafața de 35 mp obiect al înțelegerii din anul 1956, nu ar mai fi precizat în contract că vinde imobilul proprietatea sa cu nr. top._/2/3 compus din teren fânaț în suprafață de 1000 mp.
Astfel, este certă formarea acordului de voință cu privire la vânzare-cumpărarea imobilului înscris în CF 419 B. nr. top._/2/3, fânaț în suprafață de 1000 mp.
Față de aceste aspecte, instanța apreciază neîntemeiată cererea reclamanților de constatare a nulității parțiale a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 895/06.02.1962 de fostul Notariat de Stat, încheiat între autorul pârâtei M. S. A., defunctul B. T. și pârâtul T. S., motiv pentru care o va respinge.
Având în vedere soluția dată pe petitul privind constatarea nulității parțiale a contractului de vânzare cumpărare mai sus indicat, instanța va respinge ca neîntemeiate cererile reclamanților privind constatarea nulității parțiale a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 873/10.10.2006 de BNP S. Coriolan E., încheiat între pârâtul T. S. și pârâții D. I. și D. L. cu privire la aceeași suprafață de 35 mp, restabilirea situației anterioare cu privire la suprafața de 35 mp, prin formarea unui lot de proprietate distinct cu destinația de drum și prestație tabulară, având în vedre că sunt cereri subsecvente, soluția acestora depinzând de soluția petitului principal.
În ceea ce privește cererea subsidiară privind instituirea unui drept de servitute de trecere în favoarea imobilului proprietatea reclamantului T. I. - A. și în sarcina fondului aservit proprietatea pârâților D. instanța apreciază cererea întemeiată sens în care o va admite.
Potrivit art. 616 Cod civil, proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate să solicite trecere pe proprietatea vecinului său pentru a-și putea exploata fondul.
Instanța reține că prin loc înfundat se înțelege nu numai acela care nu are nici o ieșire la cala publică dar și acela care are o ieșire insuficientă pentru exploatarea lui.
În cauză, astfel cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză topografică nr._/2011 întocmit de expert D. C., proprietatea reclamantului T. I. A. identic cu T. I. A., înscrisă în CF_ Predeluț nr. top. (_,_,_/1,_/2,_/3)/3 este fond înfundat.
Astfel, accesul de la drumul public la proprietatea reclamantului se face într-o primă etapă pe drumul a cărui lărgire se solicită prin instituirea servituții de trecere, după care se continuă cu drumul instituit cu titlu de servitute de trecere în sarcina fondului aservit înscris în CF 461 Predeluț nr. top._/2/1 și în favoarea fondului dominant înscris în CF_
Predeluț nr. top. (_,_,_/1,_/2,_/3)/3 proprietatea reclamantului T. I. A., prin sentința civilă nr. 1684/06.12.1999 a Judecătoriei Zărnești, pronunțată în dosar nr. 440/C/1999.
Drumul ce asigură accesul de la calea publică până la drumul instituit cu titlu de servitute de trecere spre proprietatea reclamantului T. I. A., nu are nr. topografic și provine din imobilul cu nr. top._/3 a cărui suprafață a fost rectificată în minus în anul 2007, rămânând astfel în afara nr. top._/3 suprafața aferentă drumului.
Acest drum, astfel cum rezultă din înscrisurile de la dosar, exista în anul 1952, când între autorul reclamanților și defunctul B. T. s-a încheiat convenția de vânzare privind suprafața de 35 mp, părțile făcând vorbire de acest drum în actul încheiat.
Însă, acest drum de acces spre proprietatea reclamantului T. I. A. în prezent nu asigură accesul cu mașini mari, inclusiv salvare și pompieri, întrucât pe o anumită porțiune, prezintă o gâtuire, unde are o lățime de doar 2,82 m, cu 68 cm mai puțin decât ar fi necesar pentru accesul unor astfel de mașini. Conform H. G. nr. 525/1996, pentru drumuri ca cel din cauză lățimea trebuie să fie de 3,5 m.
Expertul a arătat că pentru lărgirea drumului în zona în care acesta nu permite accesul cu mașini mari, este necesară crearea unei servituți de trecere pe o suprafață de 6 mp din terenul pârâților D. înscris sub nr. top._/2/3. În acest sens, expertul a dezmembrat nr. top._/2/3 în nr. top. nou_/2/3/1 în suprafață de 994 mp și nr. top._/2/3/2 în suprafață de 6 mp, conform schiței de dezmembrare ce reprezintă anexa 5 la raport.
Față de aceste aspecte, instanța apreciază că starea de loc înfundat există cu privire la imobilul înscris sub nr. top. (_,_,_/1,_/2,_/3)/3, atâta timp cât autovehiculele mari, inclusiv salvare și pompierii, nu pot accede la imobil decât dacă trec în parte pe o parcelă străină.
În consecință, instanța va institui un drept de servitute de trecere cu piciorul și cu mijloacele de transport în favoarea fondului dominant înscris în CF 467 Predeluț nr. top. (_,_,_/1,_/2,_/3) proprietatea reclamantului I. A. T. ( conform CF I. A. T.) și în sarcina fondului aservit proprietatea pârâților D. I. și D. L., înscrisă în CF_ Predeluț.
Având în vedere că, astfel cum rezultă din raportul de expertiză anexa 5, suprafața afectată de servitute este de doar 6 mp, va dispune dezmembrarea nr. top._/2/3 în suprafață de 1000 mp în nr. top. nou_/2/3/1 în suprafață de 994 mp și nr. top. nou_/2/3/2 în suprafață de 6 mp conform anexei 5 la raport și va institui servitutea de trecere asupra nr. top. nou_/2/3/2.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de reclamanți, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc. civilă va obliga pârâții să achite reclamanților suma de 1350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată doar pentru petitul având ca obiect servitute de trecere, pentru celelalte petite cererea fiind neîntemeiată având în vedere că au fost respinse.
În ceea ce privește cererea pârâților de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc. civilă, instanța o va respinge ca neîntemeiată, având în vedere că în cauză cheltuielile de judecate efectuate de pârâți constau în achitare unei părți din onorariul de expert, însă expertiza efectuată în cauză a fost dispusă numai pentru petitul având ca obiect servitute de trecere, petit ce a fost admis de instanță.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții T. S., T. M., D. I. și D. L., solicitând instanței modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul respingerii în tot a cererii de chemare în judecată, respectiv și în ceea ce privește cererea subsidiară vizând instituirea dreptului de servitute.
Cu cheltuieli de judecată.
În expunerea de motive recurenți au arătat următoarele:
Nu au calitatea de fond dominat, imobilul proprietatea intimaților - reclamanți nu are calitatea de fond dominant în raport cu proprietatea lor.
Este de reținut in cauza dedusă judecații, calea de acces așa cum este identificata si precizata in cadrul răspunsului la obiecțiuni întocmit de exp. D., nu parcurge proprietatea lor, care nu este învecinată cu proprietatea intimațților - reclamanți, ci calea de acces a acestora identificată ca aparținând nr. top._/3.
Ca atare sunt în situația absurda, in care desi se identifica drumul ca fiind situat pe imobilul teren aparținând nr. top._/3, instanța dispune instituirea servituții de trecere pe proprietatea lor înscrisa in C.F nr._ a loc. B. având nr. top._/2.3 care nu are calitatea de fond dominat.
Chiar si dacă s-ar aprecia ca traseul caii de acces al intimaților - reclamanți parcurge și parte din imobilul proprietatea lor modalitatea în care s-a dispus efectuarea operațiunilor de carte funciara in vederea înscrierii acestei sarcini instituite in favoarea intimaților - reclamanți este eronata .
Astfel deși se dispune instituirea servituții în favoarea intimaților - reclamanți instanța dispune fără ca ei să fi solicitat acest fapt și fără ca prealabil sa existe efectuata de ei proprietarii o lucrare de dezmembrare a imobilului înscris in CF nr._ a loc. B. ( provenita prin conversia de pe hârtie a C.F nr.460 a loc. Predeluț) având nr. top._/2/3 constituit din casa de locuit în suprafața de 1000 m.p formarea a doua loturi un lot fiind constituit din suprafața de 6 m.p pe care se dispune instituirea servituții.
Or servitutea de trecere este o sarcina instituita asupra fondului dominat in favoarea fondului dominant, traseul caii de acces este materializat si stabilit prin expertiza topo, expertiza ce va sta la baza înscrierii acesteia in cartea funciară.
1. Soluția pronunțata de instanța de fond. Probele reținute la instituirea servituții de trecere in favoarea intimaților reclamanți
Instanța de fond a admis în parte cererea de chemare în judecată numai cu privire la instituirea servituții de trecere cu piciorul în favoarea intimaților - reclamanți pe terenul proprietatea lor.
Pentru a pronunța aceasta soluție instanța de fond a reținut calitatea de fond înfundat a proprietății intimaților - reclamanți, definind calitatea de fond înfundat ca fiind nu doar imobilul care nu are nicio ieșire la calea publica ci si acela care are o ieșire insuficienta pentru exploatarea lui.
În acest sens instanța a avut in vedere numai concluziile raportului de expertiză întocmit de exp. D. C. reținând mențiunile acestuia ca si argument al instituirii servituții si ca fundament al aprecierilor legate de calitatea de fond înfundat al terenului intimaților - reclamanți .
Astfel instanța retine faptul ca pentru lărgirea drumului in zona in care acesta nu permite accesul cu mașini mari, este necesară crearea unei servituți de trecere pe o suprafața de 6 mp din terenul lor înscris sub nr. top._/2/3, sens în care se dispune dezmembrarea terenului înscris sub nr. top._/2/3 în nr. top. nou_/2/3/1 în suprafață de 994 m.p si nr. top. l1808/2/3/2 in suprafața de 6 m.p conform schiței de dezmembrare.
Față de aceasta instanța apreciază ca starea de loc înfundat exista cu privire la imobilul proprietatea intimaților - reclamanți atâta timp cat autovehiculele mari, inclusiv salvare si pompierii nu pot accede la imobil decât daca trec in parte pe o . class="Style2"> 2. Soluția pronunțata de instanța de fond este netemeinica si nelegala. Argumente care justifica respingerea în tot a cererii de chemare in judecată.
2. 1. Nu au calitatea de fond dominat. Calea de acces nu este identificata ca având traseul pe terenul proprietatea lor.
Au arătat încă din cuprinsul întâmpinării că accesul intimaților - reclamanți nu este realizat pe terenul proprietatea lor, calea de acces nu are traseul stabilit pe terenul lor. Imobilul proprietatea lor este delimitat de proprietățile învecinate existând gard împrejmuitor.
Împrejmuirea imobilului proprietatea lor este realizata prin gard cu stâlpi de lemn aceasta împrejmuire fiind realizată la momentul dobândirii dreptului de proprietate în anul 1972 de la autorul paratei M. S.. În decursul timpului această împrejmuire nu a suferit modificări fiind aceeași și în prezent.
În acest sens au arătat că imobilul proprietatea lor înscris în_ (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 460 de Predelut) a loc. B. cu nr. top._/2/3 în suprafața de 1000 m.p nu este străbătut de drumul indicat de intimatii - reclamanti in cadrul cererii de chemare in judecata .
In soluționarea prezentei cauze instanța de fond a încuviințat efectuarea unui raport de expertiza topo care urma sa identifice cele doua imobile, sa stabilească daca imobilul poprietatea intimatilor - reclamanti este fond înfundat, sa stabilească dacă traseul caii de acces la calea publica este necesar a parcurge terenul proprietatea lor, si care este traseul cel mai scurt si mai puțin împovărător pentru ei.
În acest sens expertul avea obligația de a identifica imobilele, sa identifice drumul existent sa identifice din punct de vedere faptic si scriptic acest drum si sa le comunice dacă drumul de acces existent in prezent parcurge si terenul proprietatea lor.
În ceea ce privește identificarea scriptica pe date de c.f a drumului obiectivul nr. 2 al raportului de expertiza, expertul nu efectuează demersuri în vederea identificării acestuia.
Astfel, în cadrul răspunsului la obiectivul nr. 2 expertul arată că nu a efectuat aceste identificări scriptice pentru ca din punct de vedere al identificărilor topografice acest drum nu are un nr. top. deoarece in momentul când a fost creat cu mulți ani in urma nu s-au făcut actele necesare (dezmembrare si act notarial pentru înscriere ).
Ca atare in ceea ce privește identificarea acestui drum pe date de carte funciara era necesar a se lamuri proprietatea pe care o străbate calea de acces, pentru ca sa poată fi toți lămuriți dacă drumul străbate numai proprietatea lor sau afectează și alte proprietăți, care nu făceau obiectul prezentului dosar.
Având în vedere că expertul în cadrul raportului de expertiza nu a fost în măsură să stabilească prin analiza hărților de carte funciara, suprapunerea măsurătorilor efectuate în teren pe schițele și hărțile de carte funciară pentru a putea sa le comunice părerea sa avizată de specialist, dacă calea de acces afectează numai proprietatea lor, au cerut si instanța a încuviințat ca expertul sa le comunice dacă drumul care exista în prezent este identificat pe un nr. top. si cărui nr. top. îi aparține.
In cadrul răspunsului la obiecțiuni expertul arată instanței de judecata faptul că drumul existent nu are un nr. top si provine din imobilul cu nr. top._/3 care în anul 2007 aparținea lui F. I. si F. M..
Expertul își justifica opinia prin faptul ca obiectul dosarului nr._ a fost rectificarea suprafeței imobilului cu nr. top._/3, acesta având o suprafața reală mai mică decât cea din acte .Lipsa de suprafață a acestui nr. top. respectiv nr. top._/3 și nu nr. top._/2/3 - proprietatea lor se regăsește și în drumul care este în litigiu.
Mai arată domnul expert că acest drum a fost lăsat de către un anumit proprietar al nr. top._/3 antrenor anului 1972.
În aceste condiții, se poate concluziona că drumul de acces aflat în discuție poate fi identificat ca făcând parte din imobilul teren aparținând nr. top._/3 și nu are traseu care să parcurgă terenul înscris sub nr. top._/1.
În acest sens urmează să se rețină concluziile raportului de expertiză, respectiv răspunsul la obiecțiuni care atestă faptul că drumul în litigiu invocat de intimații - reclamanți nu parcurge proprietatea lor, imobilul proprietatea lor fiind identificat ca fiind înscris în C.F nr._ (provenita din conversia de pe hârtie a C.F nr. 460 de Predelut) a loc. B. cu nr. top._/2/3 in suprafața de 1000 m.p.
Indiferent de definiția dată de instanță calității de fond înfundat a unui imobil, în speță imobilului proprietatea intimaților - reclamanți, aceasta nu justifica instituirea unei servituți de trecere care sa afecteze proprietatea lor.
Aceasta având în vedere că raportul de expertiza întocmit în cauza a stabilit indubitabil faptul ca drumul provine din imobilul cu nr. top ._/2/3 care în anul 2007 aparținea lui F. I. si F. M..
Or, ei au calitatea de proprietari ai imobilului înscris în C.F nr._ (provenită din conversia de pe hârtie a C.F nr. 460 de Predelut) a loc. B. cu nr. top._/2/3 în suprafața de 1000 m.p proprietatea lor nefiind străbătută de calea de acces invocata de intimații - reclamanți în cadrul cererii de chemare in judecată.
Drumul așa cum de altfel este determinat de expert în cadrul lucrării efectuate, delimitează pe latura de est proprietatea lor, întreaga lor proprietate fiind delimitată de proprietățile învecinate cu garduri.
Expertul în cadrul identificărilor efectuate nu a identificat traseul drumului de acces ca traversând proprietatea lor, ci acest drum este materializat în exteriorul proprietății lor.
Este evident ca soluția pronunțata de instanța de fond nu are fundament probatoriu, raportul de expertiza arătând ca drumul de acces al intimaților - pârâți vizează un alt teren care nu este proprietatea lor.
2.2. Proprietatea intimaților - reclamanți nu întrunește dispozițiile art. 616 C.civ având drum de acces la calea publică.
Așa cum au menționat si este reținut in cadrul procesului verbal întocmit cu ocazie efectuării cercetării locale imobilul proprietatea lor nu este străbătut de drumul de acces al intimaților pârâți acces despre care se face vorbire in cadrul cererii de chemare in judecata.
Proprietatea lor este delimitată pe latura de Vest de gard împrejmuitor, proprietatea lor fiind identificata până la drumul de acces al intimaților - reclamanți obiect al prezentului litigiu.
Ceea ce instanța omite să aibă în vedere la definirea imobilului intimaților - reclamanți ca fiind loc înfundat este faptul că drumul de acces al intimaților - reclamanți desparte doua proprietăți - proprietatea lor și proprietatea vecină, cea identificata în cadrul răspunsului la obiecțiuni ca aparținând numiților F. I. si F. M..
Gardul care delimitează proprietatea lor de proprietatea învecinată este realizat la momentul la care au dobândit dreptul de proprietate asupra acestui imobil de la autorii pârâtei M. S..
Calea de acces nu a suferit modificări pe latura învecinată proprietății lor pana în prezent ei neaducând modificări, proprietatea lor păstrându-și aceeași configurație de Ia momentul dobândirii dreptului de proprietate, respectiv din anul 1972.
Limitele proprietății lor au fost date dintotdeauna de drumul de acces al reclamanților, care a delimitat proprietatea noastră de proprietatea vecina.
Deși expertul avea obligația, si potrivit obiectivelor solicitate de ei și încuviințate de instanța de judecată, de a identifica atât proprietatea lor cat și proprietatea învecinata. Aceasta se impunea având în vedere configurația caii de acces cat si faptul ca au arătat atât instanței cat si expertului ca același drum delimitează si proprietatea învecinată.
Astfel expertul avea obligația ca în cadrul identificării efectuate sa menționeze dacă dramul de acces este identificat ca făcând parte din imobilul proprietatea lor sau din proprietatea vecina lor.
Aceasta lămurire era necesara tocmai pentru ca drumul reprezintă delimitarea pe latura de Vest a proprietății lor cat si delimitare pe latura de Est a proprietății învecinate lor.
Calea de acces către proprietatea acestora niciodată nu a fost realizată pe terenul lor, existând în acest sens cale publică, la care așa cum au menționat aceștia au acces fără a afecta în vreun fel terenul proprietatea lor.
Ei au dobândit dreptul de proprietate prin cumpărare în anul 1972 de la autorul paratei M. S., care a dezmembrat imobilul a format 3 loturi, vânzând lotul nr. 2 în suprafața de 1500 m.p către ei.
Odată cu întocmirea contractului de vânzare - cumpărare a fost efectuata si schița (documentația) de dezmembrare ocazie cu care s-a identificat toate imobilele astăzi in litigiu.
În această documentație este identificat drumul, calea publica de acces, din care rezultă fără dubiu căci fiecare teren avea calea separata la drumul public spre B. sau spre Zărnești.
Or verificând măsurătorile si identificările efectuate de expert în cadrul prezentului raport de expertiza suprapunând starea de fapt existenta la momentul dobândirii dreptului de proprietate de ei în anul 1972 rezultă că drumul de acces nu a suferit modificări în decursul timpului, acesta păstrând același traseu și în prezent.
Luând în considerare schițele de dezmembrare care retind traseul drumului de accces al reclamanților, încă din anul 1972 expertul avea obligația de a verifica proprietatea învecinată, existând posibilitatea ca pe aceasta latură sa fi existat modificări aduse caii de acces de proprietarii terenului limitrof drumului.
Față de aceste considerente identificarea si dezmembrarea unei suprafețe de 6 m.p. din proprietatea lor stabilita ca făcând obiectul servituții de trecere, realizata de expert este neîntemeiata.
Ceea ce este de reținut fata de probele administrate, reținând documentația efectuata la momentului dobândirii de noi a dreptului de proprietate exista cale de acces la drumul public nefiind îndeplinite in persoana acestora dispozițiile art.616 C.civ.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 312 alin. 1, 2 și 3 C.pr.civ. raportat la art. 304 ind. 1 combinat cu art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
În probațiune, recurenții au solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Cererea de recurs a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru de 11 lei și timbru judiciar de 1,50 lei.
În recurs intimații nu au depus întâmpinare.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Examinând sentința recurată în raport cu motivele de recurs invocate de recurenți, actele și lucrările dosarului, instanță reține următoarele:
Chiar dacă drumul folosit de intimații - reclamanți ca și cale de acces la proprietatea lor înscrisă în C.F. nr. 467 Predeluț, sub nr. top. (_,_,_/1,_/2,_/3)/3 a fost identificat ca fiind parte a terenului aparținând nr. top._/3, fața de lățimea acestei căi de acces și în raport cu starea de vecinătate a drumului cu imobilul de la nr. top_/3 înscris în înscris în C.F._ B., proprietatea recurenților - pârâții D., pentru asigurarea accesului cu mijloace auto, singura variantă identificată a fost aceea a instituirii unei servituți de trecere pe o porțiune din terenul proprietatea recurenților - pârâții D.. Astfel, în mod eronat recurenții susțin că imobilul proprietatea lor nu poate avea calitatea de fond dominat, prima instanță în mod legal și temeinic lămurind acest aspect.
Instituirea unei servituți de trecere pe un anumit fond dominat în favoarea unui al fond, dominant, nu impune în mod necesar dezmembrarea fondului aservit, dreptul de servitute putând fi exercitat independent de realizarea sau nu a dezmembrări.
Mai mult decât atât în raport cu suprafața și amplasamentul terenului aferent imobilului proprietatea recurenților - pârâții D., afectat de servitutea pretinsă de intimații - reclamanți, dar mai ales față de împrejurarea că nici una dintre părți nu a solicitat dezmembrarea părții din imobilul proprietatea recurenților - pârâții D., asupra căruia s-a pretins instituirea servituții de trecere - prima instanță în mod eronat și contrar dispozițiilor art. 129 alin. 6 C.pr.civ. a procedat la dezmembrarea imobilului proprietatea recurenților.
Din întregul probatoriu administrat în cauză, apare ca evidentă împrejurarea că drumul de acces la fondul proprietatea intimaților reclamanți nu se află pe terenul înscris în C.F._ B., sub nr. top._/2/3, proprietatea recurenților - pârâții D., însă pe o anumită porțiune învecinată cu fondul proprietatea acestora, drumul se îngustează, ceea ce îl face impropriu accesului cu mijloace auto, având prin urmare caracteristicile unui loc înfundat, astfel după cum această accepțiune este reținută și dezvoltată în doctrină și jurisprudență, fiind realizate astfel cerințele obiective pentru instituirea unei servituți trecere pe terenul proprietatea recurenților - pârâții D., conform raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză de către expertul D. C., cu atât mai mult cu cât această cale de acces a fost utilizată timp îndelungat de către intimații - reclamanți.
În consecință, prima instanță în mod legal și temeinic a dispus instituirea dreptului de servitute în favoarea imobilului înscris în C.F. nr. 467 Predeluț, sub nr. top. (_,_,_/1,_/2,_/3)/3 și în sarcina imobilului proprietatea recurenților - pârâții D., chiar dacă identificarea s-a făcut pe un număr top rezultat dintr-o dezmembrare dispusă în mod greșit., criticile recurenților cu privire la nelegalitatea și netemeinicia instituirii dreptului de servitute neputând fi acceptate.
Prin Raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de către domnul expert D. C., respectiv completarea la acest raport, calea folosită de intimații - reclamanți pentru accesul la proprietatea lor a fost identificată, fiind arătate coordonatele și amplasamentul acesteia, inclusiv nr. top. corespunzător acestui drum, astfel încât și sub acest aspect criticile recurenților sunt vădit nefondate.
Având în vedere considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 304 pct. 9, 312 alin. 1 și 3 C.pr.civ. cererea de recurs formulată de recurenții T. S., T. M., D. I. și D. L., împotriva Sentinței civile nr. 783, pronunțată de Judecătoria Zărnești la data de 14.05.2012, în dosarul nr._, va fi admisă, iar pe cale de consecință hotărârea recurată va fi modificată în parte în sensul înlăturării dispoziției privind dezmembrarea suprafeței de 1000 mp înscrisă în C.F. nr._ Predeluț. nr. top._/2/3, astfel încât dispoziția relativă la instituirea unei servituți de trecere cu piciorul și mijloacele de transport în favoarea fondului dominant înscris în CF nr. 467 Predeluț nr. top. (_,_,_/1,_/2,_/3)/3 proprietatea reclamantului - intimat T. I. A., asupra fondului aservit înscris în CF nr._ Predeluț nr. top._/2/3 proprietatea recurenților - pârâți pârâților D. I. și D. L., conform identificării realizate prin raportul de expertiză nr._/2011, efectuat de către domnul expert C. D., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Restul dispozițiilor sentinței recurate urmează a fi menținute.
Reținând culpa procesuală parțială a recurenților, în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. 1 C.pr.civ., aceștia vor fi obligați să plătească intimatului T. I. A., suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat parțial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea de recurs formulată de recurenții T. S., T. M., D. I. și D. L., toți domiciliați în com. B., ., jud. B., împotriva Sentinței civile nr. 783, pronunțată de Judecătoria Zărnești la data de 14.05.2012, în dosarul nr._, pe care o modifică în parte, astfel:
Înlătură dispoziția privind dezmembrarea suprafeței de 1000 mp înscrisă în C.F. nr.
_ Predeluț. nr. top._/2/3, în suprafața de 994 mp înscrisă sub nr. top. Nou_/2/3/1 compus din casă de locuit, anexe gospodărești și teren de 994 mp și suprafața de 6 mp înscrisă nr. top. nou_/2/3/2 – teren,
Dispune instituirea unei servituți de trecere cu piciorul și mijloacele de transport în favoarea fondului dominant înscris în CF nr. 467 Predeluț nr. top. (_,_,_/1,_/2,_/3)/3 proprietatea reclamantului - intimat T. I. A., asupra fondului aservit proprietatea recurenților - pârâți pârâților D. I. și D. L. înscris în CF nr._ Predeluț nr. top._/2/3 conform identificării realizate în raportulul de expertiză nr._/2011 efectuat în cauză de expert C. D., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Obligă recurenții să plătească intimatului T. I. A., suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 martie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. M. M. B. N. F.
GREFIER
L. P.
RED. D.M./18.09.2013
Tehnored. L.P./25.09.2013
2 ex.
Judecător fond O. E. D./Judecătoria Zarnesti
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1298/2013. Tribunalul... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 590/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
