Uzucapiune. Decizia nr. 252/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 252/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 1597/338/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 252/R
Ședința publică de la 21 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător L. S.
Judecător P. M.
Grefier V. D. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurentul petent C. G., împotriva încheierii nr.1721/_ pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul civil nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 13.02.2013, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, în temeiul art. 260 Cod procedură civilă, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Constată că prin încheierea nr. 1721/19.09.2012 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Zărnești a admis excepția inadmisibilitǎții, ridicatǎ din oficiu, și, în consecință, a respins ca inadmisibilǎ cererea formulatǎ de petentul C. G..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /19.06.2012, petentul C. G. a solicitat instanței să constate că a dobândit, ca efect al prescripției achizitive, dreptul de proprietate asupra imobilelor înscrise în CF 200 Mǎgura, nr.top._, constituit din pǎșune în suprafațǎ de_ mp și în CF 329 Mǎgura, nr.top._, constituit din pǎșune în suprafațǎ de_.20 mp și sǎ dispunǎ înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate astfel dobândit.
În motivarea acțiunii petentul C. G. a arǎtat că folosește imobilele începând cu anul 1949, posesia a fost continuă, neîntreruptă, publică și sub nume de proprietar, iar proprietarii tabulari ai imobilelor pe care dorește sǎ le uzucapeze, sunt decedați de mai mult de 20 de ani.
În drept au fost invocate prevederile art.27, art.28 și art.130 din Decretul Lege nr.115/1938.
Întrucât s-a folosit procedura grațioasă, prevăzută de art.130 din Decretul Lege nr.115/1938, s-au emis somații ce au fost publicate la ușa instanței, la sediul Consiliului local Moieciu.
La termenul din data de 18.09.2012 instanța a ridicat din oficiu excepția inadmisibilitǎții.
Analizând actele și lucrările dosarului prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul primei instanțe sub nr.1808/338/30.05.2011, petentul C. G. a solicitat instanței să constate că a dobândit, ca efect al prescripției achizitive, dreptul de proprietate asupra imobilelor înscrise în CF 200 Mǎgura, nr.top._, constituit din pǎșune în suprafațǎ de_ mp și în CF 329 Mǎgura, nr.top._, constituit din pǎșune în suprafațǎ de_.20 mp și sǎ dispunǎ înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate astfel dobândit.
La termenul din data de 18.09.2012 instanța a ridicat din oficiu excepția inadmisibilitǎții acțiunii.
Potrivit art.137 alin.1 C.Proc.Civ., instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Excepția inadmisibilitǎții acțiunii este o excepție de procedură, absolută și peremptorie, care tinde la împiedicarea judecății pe fond, astfel încât în situația admiterii sale nu mai poate fi examinat fondul cauzei dedusă judecății.
Potrivit art.28 alin.1 din Decretul-Lege nr.115/1938, cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiunile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat.
Rezultǎ astfel, din examinarea acestei dispoziții legale, cǎ o condiție esențialǎ pentru desfǎșurarea procedurii grațioase reglementatǎ de Decretul-Lege nr.115/1938, este ca proprietarul tabular al imobilului sǎ fie decedat de mai mult de 20 de ani, iar neîndeplinirea acestei condiții constituie un fine de neprimire al acțiunii.
Din examinarea extrasului CF_ Moieciu (CF vechi nr.329 Mǎgura), nr.top._, constituit din pǎșune în suprafațǎ de_.20 mp și a extrasului CF_ Moieciu (CF vechi nr.200 Mǎgura), nr.top._, constituit din pǎșune în suprafațǎ de_ mp, instanța a constatat cǎ proprietari tabulari ai acestor imobile sunt mai multe persoane, printre care și numitul D. E., acesta din urmǎ dobândind dreptul de proprietate asupra câte unei cote de 1/28 din fiecare imobil, cu titlu de drept moștenire, la data de 07.06.2011 (filele 4 și 9).
De asemenea, din examinarea centralizatorului de date persoane din Cartea Funciarǎ, depus la dosarul cauzei de cǎtre petent, instanța a constatat cǎ, dintre proprietarii tabulari ai celor douǎ imobile, sunt în viațǎ numitul D. E. și numita D. R. (fila 34).
Având în vedere aceste aspecte, instanța a constatat cǎ nu este îndeplinitǎ condiția esențialǎ pentru desfǎșurarea procedurii grațioase reglementatǎ de Decretul-Lege nr.115/1938, anume aceea ca proprietarii tabulari ai imobilului sǎ fie decedați de mai mult de 20 de ani.
Având în vedere aceste considerente, instanța a constatat că excepția inadmisibilitǎții cererii de chemare în judecată, ridicatǎ din oficiu, este întemeiată, motiv pentru care a admis-o și, în consecință, a respins ca inadmisibilǎ cererea petentului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul C. G., care a solicitat casarea încheierii și trimiterea dosarului la instanța de fond în vederea rejudecării.
În motivarea căii de atac exercitate recurentul invocă motivul prevăzut in art. 304 pct. 7 C.pr.civ., respectiv motivarea lacunară a încheierii recurate.
Se arată că prin cererea introductiva, petentul a solicitat instanței sa constate ca a dobândit, ca efect al prescripției achizitive, cf. art. 28 si 130 din Decretul Lege 115/1938, dreptul de proprietate asupra imobilelor înscrise in CF_ Măgura (nr. vechi 200 Măgura), nr. top._ si CF_ Măgura (nr. vechi 329 Măgura) nr. top._.
La termenul de judecata din 18.09.2012, petentul a înțeles să-și precizeze cererea, in sensul ca a solicitat instanței sa constate ca a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra unei cote-părți de 26/28 din fiecare dintre cele doua imobile identificate mai sus, având in vedere ca, in cazul ambelor imobile, pentru două cote de câte 1/28, proprietarii tabulari - D. R. și D. E. - sunt încă in viata.
În încheierea de ședință din data de 18.09.2012 este consemnată precizarea pe care a făcut-o în ședința publică cu privire la cadrul procesual referitor la calitatea procesuală pasivă, în sensul că petentul a înțeles să învestească instanța de judecată cu cererea de constatare a dobândirii dreptului de proprietate pe cale de uzucapiune exclusiv în contradictoriu cu proprietarii tabulari decedați.
Cu toate acestea, din motivarea instanței rezultă că aceasta a ignorat precizarea cererii introductive. Din analiza considerentelor instanței se observă că aceasta a analizat excepția inadmisibilității cererii raportându-se exclusiv la varianta de formulare a cererii inițiale, cu omiterea precizării. Având în vedere că instanța nu a luat în considerare în cadrul motivării cererea precizatoare, recurentul consideră că hotărârea pronunațată este în fapt nemotivată.
Recurentul invocă și motivul prevăzut in art. 304 pct. 9 C.pr.civ., încheierea pronunțată fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 28 din Decretul-Lege nr. 115/1938.
Pentru ca sa opereze uzucapiunea extratabulara cf art. 28 din Decretul-Lege nr. 115/1938, este necesar ca petentul sa fi avut posesia utila a unui imobil timp de peste 20 de ani după moartea proprietarului tabular.
În speța, recurentul susține că a exercitat o posesie utila asupra ambelor terenuri identificate prin CF_ Măgura si CF_ identificate mai sus, stăpânind în fapt cel două terenuri sub nume de proprietar și în mod exclusiv, in integralitatea lor.
Deși, ca situație de fapt, stăpânirea a vizat cele două terenuri în integralitatea lor iar nu corespunzător unor cote părți abstracte, având în vedere fizionomia uzucapiunii extratabulare reglementată în regimul cărților funciare care, care nu permite constatarea dobândirii dreptului de proprietate decât împotriva proprietarilor tabulari decedați, petentul a restrâns cadrul procesual pasiv doar la persoanele decedate.
Deși prima instanță nu a motivat astfel, recurentul consideră greșit punctul de vedere potrivit căruia, în cazul în care unul dintre coproprietarii tabulari este în viață, această împrejurare este de natură să paralizeze acțiunea în uzucapiune în întregime, chiar și împotriva coproprietarilor tabulari decedați.
Recurentul consideră că în cazul în care posesia exercitată de uzucapant întrunește toate atributele unei posesii utile cu privire la bunul imobil în întregul său, acesta poate să solicite instanței să constate dobândirea dreptului de proprietate în contradictoriu numai cu coproprietarii tabulari decedați de mai bine de 20 de ani de la data la care acesta a început să stăpânească bunul sub nume de proprietar, deși concomitent figurează și coproprietari tabulari în viață la data sesizării instanței cu o asemenea acțiune.
A admite o interpretare contrară, ar însemna că înscrierea dreptului de proprietate al succesorului unuia dintre coproprietarii tabulari profită și celorlalți coproprietari, fără însă a exista un temei legal pentru un asemenea efect. Pe de altă parte, într-o atare interpretare ne-am afla în fața unui caz de îngrădire e modurilor de dobândire a proprietății recunoscute de lege nereglementat, or, limitările, respectiv, îngrădirile trebuie să fie reglementate obligatoriu în mod expres si limitativ de lege.
De asemenea, consideră că o asemenea interpretare a dispozițiilor art. 28 din Decretul-Lege nr. 115/1938 este în acord și cu practica judiciară, care admite posibilitatea de a uzucapa cote-părți ale dreptului de proprietate asupra unui imobil.
În fapt, recurentul a stăpânit cele doua imobile in fapt, timp de peste 20 ani, exploatându-le sub nume de proprietar, conform destinației lor de pășune, plătind in toată aceasta perioada impozitele si taxele locale pentru întreaga valoare a imobilelor. Prin urmare, consideră ca am exercitat o posesie utila asupra întregului bun, deși solicit, în virtutea principiului disponibilității, constatarea intervenirii uzucapiunii numai în privința unei părți din coproprietarii tabulari.
Mai mult, a stăpânit ambele imobile o perioada de peste 20 de ani de la decesul proprietarilor menționați la nr. 1- 6 din CF nr._ (totalizând o cota-parte de 26/28 din imobil), respectiv nr. 1-8 din CF_ (totalizând o cota-parte de 26/28 din imobil).
Față de faptul că recurentul a solicitat recunoașterea dreptului dobândit prin aplicarea procedurii grațioase prevăzute de art. 130 din Decretul-Lege nr. 115/1938 si având in vedere ca la termenul de judecata din data de 18.09.2012 a precizat că înțelege să uzucapeze doar cota parte de 26/28 din fiecare din cele doua imobile, pentru care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 28 din Decretul-Lege nr. 115/1938, consideră ca erau îndeplinite toate condițiile de admisibilitate a cererii noastre precizate.
Cererea de recurs este timbrată cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Analizând încheierea atacată în raport de motivele de recurs invocate, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în cauză, instanța constată următoarele:
Recurentul susține că instanța nu s-ar fi pronunțat asupra cererii sale astfel cum a fost precizată. Analizând această critică, instanța constată că este nefondată, întrucât precizarea acțiunii nu este realizată cu respectarea cerințelor instituite de lege. Potrivit prevederilor art. 82 alin.1 C.pr.civ., orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie făcută în scris și să cuprindă arătarea instanței, numele, domiciliul sau reședința părților ori, după caz, denumirea și sediul lor și ale reprezentantului, obiectul cererii și semnătura. Forma scrisă a cererii este obligatorie, acest principiu necunoscând excepții. Or, lipsa elementelor esențiale ale unei cereri atrage în mod necesar nulitatea acesteia. Instanța mai reține că precizarea cererii în modalitatea în care reclamantul a înțeles să o realizeze nu se circumscrie ipotezelor în care cererea nu se socotește modificată, prevăzute de dispozițiile art. 132 alin.2 C.pr.civ., întrucât tinde la modificarea obiectului cererii de chemare în judecată (se solicită constatarea dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra unei cote părți din imobil, în condițiile în care prin cererea introductivă petentul a solicitat să se constate dobândirea prin uzucapiune a întregului imobil, pentru considerente diferite decât cele expuse în cererea introductivă de instanță).
Chiar dacă instanța ar fi analizat pe fond această cerere precizatoare, soluția ar fi fost tot de respingere ca inadmisibilă, pentru considerentele ce vor urma:
Art. 28 din Decretul Lege nr. 115/1938 permite identificarea a patru condiții pentru ca uzucapiunea extratabulară să-și producă efectele: proprietarul tabular să fie decedat, moștenitorii sau statul să nu-și fi înscris dreptul de proprietate în cartea funciară, posesia să fie utilă și să dureze cel puțin 20 de ani după moartea proprietarului înscris în cartea funciară.
În speță, nu este îndeplinită condiția referitoare la utilitatea posesiei. Uzucapiunea nu se poate întemeia decât pe o posesie neechivocă, iar în măsura în care nu se poate stabili, în mod clar, elementul subiectiv al posesiei, viciul echivocului împiedică uzucapiunea. În practica judiciară, viciul echivocului a fost identificat și în situația actelor de stăpânire exercitate împreună de mai multe persoane titulare a cotelor părți indivize, deoarece există neclaritate în legătură cu atitudinea subiectivă a celui care stăpânește. Or, cât timp nu se poate ști cu certitudine că cel care stăpânește are elementul animus, înseamnă că persoana respectivă nu are calitatea de posesor.
Reclamantul nu a probat intervertirea precarității în posesie în condițiile art. 1858 C.civ., probând că a stăpânit întregul bun pentru el însuși, negând dreptul celorlalți coproprietari pe cote - părți.
În aceste condiții, instanța reține că reclamantul nu poate să invoce uzucapiunea, întrucât posesia lui este afectată de viciul echivocului, fiind neclară atitudinea subiectivă a acestuia (nu se poate stabili cu certitudine dacă a stăpânit bunul cu credința că este proprietatea sa exclusivă sau dacă a stăpânit bunul având convingerea că acesta aparține și celorlalți proprietari tabulari). Or, uzucapiunea nu se poate întemeia decât pe o posesie neechivocă, iar în măsura în care nu se poate stabili, în mod clar, elementul subiectiv al posesiei, viciul echivocului împiedică uzucapiunea. În ceea ce privește situația bunurilor asupra cărora exista un drept de proprietate indiviz, coproprietarii sunt presupuși ca stăpânesc bunurile unii pentru alții cât timp se găsesc în stare de indiviziune, motiv pentru care posesia lor, având un caracter echivoc, nu poate fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune. Prin excepție însa, stăpânirea de către unul dintre coproprietari a unui bun proprietate . duca la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, daca a intervenit o manifestare exterioara din partea sa, care sa demonstreze ca a înțeles sa transforme posesia din . s-a produs o intervertire a posesiei. Instanța reține că identificând terenul în litigiu, expertul U. G., care a întocmit raportul de expertiză tehnică extrajudiciară nr. 8/2012 depus de petent în probațiune la dosarul cauzei, a arătat că reclamantul folosește terenul împreună cu D. R. E. și D. E., ceea ce exclude exercitarea unei posesii exclusive asupra imobilului.
Ca urmare, reclamantul nu exercita o posesie utila asupra terenului, posesia sa fiind echivocă.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ., instanța urmează să respingă cererea de recurs, menținând încheierea primei instanțe ca fiind legală și temeinică, la adăpost de orice critică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de recurs formulată de recurentul C. G., reprezentat de av.O. T., împotriva încheierii civile nr. 1721/19.09.2012 a Judecătoriei Zărnești, pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.02.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. B. L. S. P. M.
Grefier,
V. D.
Redactat/A.B./11.04.2013
Tehnoredactat/V.D./16.04.2013
Jud.fond.M. S.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 231/2013.... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
