Partaj judiciar. Decizia nr. 1557/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1557/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 2073/338/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1557/R/2013
Ședința publică de la 11 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R.
Judecător A. I.
Judecător M. I. I.
Grefier N. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta reclamantă B. (fostă Letcă) I. C. în contradictoriu cu intimații pârâți M. C. și M. A., împotriva sentinței civile nr. 478/4.04.2013, pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosar nr._, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința din data de 03.12.2013, conform celor consemnate în Încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 11.12.2013când, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL:
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin sentința civilă nr. 478/04.04.2013 pronunțată în dosarul civil nr._, Judecătoria Zărnești:
A admis excepția autorității de lucru judecat invocată de instanță din oficiu și-n consecință:
A respins acțiunea civilă formulată de reclamanta B. I. C. în contradictoriu cu pârâții M. C. și M. A..
A respins cererea reclamantei privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că:
Potrivit extrasului de carte funciară eliberat pentru informare de către O.C.P.I. B.-Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară Zărnești la data de 09.07.2010 (fl. 3-4) asupra imobilului înscris în CF_ Zărnești provenită din conversia pe hârtie a CF 1652 Tohanul Nou, nr. top. (596, 597, 598, 599, 600, 601, 602, 603, 604, 605, 606)/3 constituit din fâneață în suprafață tabulară de 3.970,56 mp este înscris dreptul de proprietate al reclamantei asupra cotei de 6/8 cu titlu de drept moștenire act nr. 1958/27.06.1988 cf. precum și dreptul pârâților M. C. și M. A. asupra cotei de 1/8 cu titlu de drept cumpărare act nr. 2166/18.05.1990 și asupra cotei de 1/8 cu tilu de drept cumpărare act nr._/21.06.1993.
Instanța a reținut că prin sentința civilă cu nr._/21.09.1992 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul cu nr. 1275/1992 s-a admis acțiunea reclamanților Reit N. și M. C. precum și a intervenientei M. A. în contradictoriu cu pârâta Letcă I. C. și-n consecință s-a stabilit că este supus ieșirii din indiviziune imobilul înscris în CF 1652 Tohanul Nou, nr. top. (596, 597, 598, 599, 600, 601, 602, 603, 604, 605, 606)/3 constituit din fâneață în suprafață de 3.970,56 mp .
Prin aceeași sentință instanța a mai stabilit că asupra imobilului suspus partajului sunt coproprietari în indiviziune Reit N., Reit M., M. C., M. A. cu cota indiviză de ¼ și Letcă I. C. cu cota indiviză de ¾.
Instanța a stabilit că, potrivit expertizei tehnice efectuate de către ing. N. B., suprafața reală a trupului comun cu nr. top. (596-606)/1, (596-606)/2, (596-606)/3 înscris în CF 1652 Tohanul Nou este cu 486,15 mp mai mare decât cea înscrisă în cartea funciară.
Instanța a dispus rectificarea cărții funciare cu privire la suprafața terenului trupului funciar de la suprafața de 21.176,40 mp la suprafața de 21.665,50 mp.
Totodată, instanța de judecată a dispus sistarea stării de indiviziune potrivit variantei a II-a din lucrarea de expertiză întocmită și-n consecință a atribuit pârâtei Letcă I. C. lotul I compus din . ¾ din . casă și fânaț din CF 1652 Tohanul Nou, nr. top. (596-606)/1, (596-606/3)/2 totul per A în suprafață de 7.107,98 mp iar reclamanților Reit N., Reit M., M. C., M. A. lotul II compus din . care se adaugă suprafața de ¼ din . de casă și fânaț cu nr. din CF 1652 Tohanul Nou, nr. top. (596-606)/2, (596-606/3)/1 totul per B în suprafață de 14.554,52 mp, cu cota de ½ reclamanții Reit N., Reit M. și cu cota de ½ reclamanții M. C. și M. A. pentru terenul din vechea parcelă 2 și de ¼ pentru toți în ceea ce privește vechea parcelă 3.
Deși instanța a dispus înscrierea în cartea funciară a drepturilor de proprietate atribuite prin partaj acest lucru nu s-a întâmplat, reclamanta procedând la promovarea prezentei acțiuni.
Potrivit dispozițiilor art. 1201 C.civ. este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Instanța a reținut că atât reclamanta cât și pârâții au fost părți în dosarul cu nr. 1275/1992, având ca obiect partajarea aceluiași imobil.
Instanța a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/18.06.2003 de către notariatul de Stat B. pârâții au dobândit cotele indivize deținute de Reit N. și Reit M. din imobilele înscris în CF 1652 Tohanul Nou, nr. top. (596-606)/2 și (596-606/3)/3, deși imobilele au fost deja partajate în natură prin sentința civilă cu nr._/21.09.1992 pronunțată în dosarul cu nr. 1275/1992.
Instanța a mai reținut că potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei reclamanta este proprietara imobilului înscris în CF_ Zărnești, provenită din conversia pe hârtie a CF 1652 Tohanul Nou, nr. top. (596-606)/1 iar pârâții sunt coproprietarii imobilului înscris în CF_ Zărnești, provenită din conversia pe hârtie a CF 1652 Tohanul Nou, nr. top. (596-606)/2.
Din aceste considerente, având în vedere identitatea de părți, cauză și obiect instanța a admis excepția autorității de lucru judecat invocată din oficiu și-n consecință a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta B. I. C. în contradictoriu cu pârâții M. C. și M. A., dispunând potrivit dispozitivului hotărârii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta reclamantă B. I. C. (fostă LETCĂ), considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se arată că prima instanță în mod greșit a interpretat și a aplicat prevederile art. 1201 C. civ. și a admis excepția autorității de lucru judecat, reținând eronat tripla identitate de părți, cauză și obiect între cererea obiect al dosarului nr._ al Judecătoriei Zărnești și cea din dosar nr. 1275/1992 al Judecătoriei B..
Totodată, motivarea instanței în sensul existenței identității de obiect și cauză între cele două cereri lipsește, în considerentele hotărârii justificându-se doar identitatea de părți.
Recurenta arată că, în ceea ce privește cauza, cererea ce a format obiectul dosarului nr. 1275/1992 al Judecătoriei B. a avut ca și cauză starea de coproprietate, urmărindu-se formarea și atribuirea de loturi în natură, pe când cauza celei de-a doua cereri de ieșire din indiviziune ce formează obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Zărnești este aceea de obținere a unui titlu valabil, apt să asigure efectiv întabularea în cartea funciară a drepturilor de proprietate dobândite de părți, cu titlu de partaj, formarea și atribuirea loturilor raportându-se la cotele de proprietate deținute de părți așa cum au fost stabilite prin expertiza topografică întocmita de către ing. B. N., în dosarul nr. 1275/1992 al Judecătoriei B., modalitate de partaj preluată și în expertiza întocmită de către d-na expert M. E., varianta a II a.
Atâta timp cat sentința civilă nr. 1275/1992 nu a fost posibil să fie intabulată în cartea funciară, tocmai din cauza modului defectuos, lacunar, în care a fost dată de către instanța de judecată, chiar daca instanța a dispus intabularea în cartea funciara a drepturilor de proprietate dobândite cu drept ieșire din indiviziune, sentința civilă nr. 1275/1992 a Judecătoriei B. nu produce efecte juridice, scopul final urmărit de către părți prin promovarea acțiunii civile și prin obținerea unei hotărâri judecătorești, fiind acela de a intabula în cartea funciară drepturile dobândite în baza sentinței.
Formarea și atribuirea de loturi către părți prin hotărârea judecătorească, fără a face posibilă și întabularea efectivă în cartea funciară a drepturilor dobândite cu titlu de ieșire din indiviziune, face ca hotărârea să nu producă efecte juridice. În atare situație, sentința prin care s-a soluționat prima cerere de ieșire din indiviziune și care nu este aptă să producă efecte juridice prin imposibilitatea de a fi înscrisă în cartea funciară, nu poate fi avută în vedere în analizarea și constatarea îndeplinirii condițiilor de existență a autorității de lucru judecat.
Recurenta solicită să se aibă în vedere și faptul că, deși prin prima cerere de ieșire din indiviziune din dosarul nr. 1275/1992 al Judecătoriei B. s-a solicitat ieșirea din indiviziune numai cu privire la imobilul de sub nr. top. 596-606 totul/3, atât raportul de expertiză topografică întocmit de către ing. B. N., cât și sentința civilă nr._/1992 se referă și la alte imobile care nu au făcut obiectul acțiunii civile, respectiv la imobilele de sub nr. top. (596-606)/l - proprietatea exclusivă a recurentei și imobilul de sub nr. top. (596-606)/2 proprietatea intimaților M.. În aceste condiții consideră că, atât timp cât sentința se referă și la alte imobile decât cel de sub nr. top. (596-606)/3, nu există nici identitate de obiect, imobilele ce formează obiectul cererii de partaj fiind diferite.
Astfel, loturile nou formate și atribuite ca urmarea a sistării stării de indiviziune cuprind și aceste imobile cu privire la care nu există o stare de coproprietate între recurentă și intimați și care nu formau obiectul acțiunii de partaj, prin expertiză și sentință nu s-a dispus o eventuala comasare, astfel că sentința civilă nr._/1992 nu reprezintă un titlu valabil, apt sa producă efecte juridice prin întabularea în cartea funciară tocmai prin modul defectuos în care a fost dată, chiar dacă se dispune admiterea acțiunii de partaj.
Acesta a fost și motivul pentru care nici intimații M. și nici recurenta nu au reușit să întabuleze sentința deși s-au adresat B.CF. Zărnești cu cerere de întabulare în baza acestei sentințe. Acesta a fost cauza pentru care a promovat prezenta acțiune de ieșire din indiviziune, instanța de fond reținând doar faptul ca nu a fost intabulată sentința deși s-a dispus acest lucru, fără a analiza susținerea recurentei privind imposibilitatea întabulării sentinței și fără a se putea reține reaua credință din partea sa.
Prin sentința atacată, prin admiterea excepției autorității de lucru judecat și raportat la imposibilitatea întabulării în cartea funciară a primei sentințe nr._/1992 a Judecătoriri B., instanța de judecată forțează părțile să rămână în indiviziune juridică și reprezintă o încălcarea a dreptului de proprietate a părților, a drepturilor civile ale părților și, implicit, a dispozițiilor art. 728 C.civ.
Recurenta solicită să se aibă în vedere faptul că și pârâții M. din dosarul nr._ al Judecătoriei Zărnești au fost de acord cu judecarea prezentei acțiuni de ieșire din indiviziune, nu au invocat excepția autorității de lucru judecat tocmai față de lipsurile primei sentințe care au făcut imposibilă întabularea, varianta de partajare solicitată de recurentă prin prezenta acțiune fiind aceeași ca și cea stabilită prin expertiza întocmită de către ing. B. N. în dosarul nr. 1275/1992 al Judecătoriei B., în conformitate cu care părțile și folosesc, astfel că nu se poate reține în niciun fel că recurenta urmărește să obțină o altă variantă de partaj mai avantajoasă și este evident că, în situația în care întabularea primei sentințe ar fi fost posibilă, nu ar fi avut niciun interes să promoveze o a doua cerere de partaj.
Cât privește fondul cauzei, recurenta susține că imobilul supus partajului este comod partajabil în natură astfel că se pot forma și atribui loturi conform cotelor de proprietate deținute de către părți, motiv pentru care solicită ca partajul să se realizeze prin formarea a două loturi în natură, unul pentru recurentă și unul pentru intimații M. conform raportului de expertiză topografică întocmit de către d-na expert M. E., varianta 2, care respectă partajarea realizată prin expertiza întocmită de către ing. B. N. în dosar nr. 1275/1992 al Judecătoriei B..
Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.299 și urm. C.proc.civ., art.304 ind.1 C.proc.civ., art.274 C.proc.civ.
Intimații pârâți nu au formulat întâmpinare, iar în recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând sentința civilă recurată în raport cu motivele de recurs invocate, cu actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Așa cum a reținut și prima instanță, dispozițiile art. 1201 cod civil stabilesc că este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are acelasi obiect, este intemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Autoritatea de lucru judecat este reglementată în art. 1201 Cod civil ca o prezumție legală absolută irefragabilă și în art. 166 Cod procedură civilă ca o excepție de fond, absolută și peremptorie.
O hotărâre judecatorească irevocabilă, care nu mai poate fi supusă niciunei căi de atac, se consideră că reflectă adevarul, dacă prin acea hotărâre s-a soluționat fondul cererii deduse judecății.
Codul Civil tratează puterea lucrului judecat ca o prezumție legală, irefragabilă, împotriva căreia nu poate fi primită nicio dovadă contrară.
Autoritatea de lucru judecat, prevăzută de art. 1201 C. civ., are la bază regula potrivit căreia o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că o constatare făcută într-o hotărâre judecătorească irevocabilă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, aceasta în scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiției.
Principiul autorității de lucru judecat împiedică astfel nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerile între două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți sau constatările făcute printr-o hotărâre irevocabilă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre ulterioară, dată în alt proces.
Cauza ce interesează sub aspectul autorității de lucru judecat este cauza raportului juridic a dreptului, pus în discuție (causa debendi), iar nu cauza acțiunii civile în ansamblul ei (causa petendi). Cauza dreptului constituie cauza cererii de chemare în judecată și identitatea ei în două litigii între aceleași părți, cu privire la același obiect, atrage excepția autorității de lucru judecat.
Pentru ca să existe identitate de obiect între două acțiuni, în sensul textului menționat, nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele acțiuni în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul lor să rezulte că scopul final urmărit de parte este același în ambele acțiuni.
În speță, prin sentința civilă cu nr._/21.09.1992 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul cu nr. 1275/1992 s-a admis acțiunea reclamanților Reit N. și M. C. precum și a intervenientei M. A. în contradictoriu cu pârâta Letcă I. C. și-n consecință s-a stabilit că este supus ieșirii din indiviziune imobilul înscris în CF 1652 Tohanul Nou, nr. top. (596, 597, 598, 599, 600, 601, 602, 603, 604, 605, 606)/3 constituit din fâneață în suprafață de 3.970,56 mp.
Prin aceeași sentință instanța a mai stabilit că asupra imobilului suspus partajului sunt coproprietari în indiviziune Reit N., Reit M., M. C., M. A. cu cota indiviză de ¼ și Letcă I. C. cu cota indiviză de ¾.
Instanța a stabilit că, potrivit expertizei tehnice efectuate de către ing. N. B., suprafața reală a trupului comun cu nr. top. (596-606)/1, (596-606)/2, (596-606)/3 înscris în CF 1652 Tohanul Nou este cu 486,15 mp mai mare decât cea înscrisă în cartea funciară.
Instanța a dispus rectificarea cărții funciare cu privire la suprafața terenului trupului funciar de la suprafața de 21.176,40 mp la suprafața de 21.665,50 mp.
Totodată, instanța de judecată a dispus sistarea stării de indiviziune potrivit variantei a II-a din lucrarea de expertiză întocmită și-n consecință a atribuit pârâtei Letcă I. C. lotul I compus din . ¾ din . casă și fânaț din CF 1652 Tohanul Nou, nr. top. (596-606)/1, (596-606/3)/2 totul per A în suprafață de 7.107,98 mp iar reclamanților Reit N., Reit M., M. C., M. A. lotul II compus din . care se adaugă suprafața de ¼ din . de casă și fânaț cu nr. din CF 1652 Tohanul Nou, nr. top. (596-606)/2, (596-606/3)/1 totul per B în suprafață de 14.554,52 mp, cu cota de ½ reclamanții Reit N., Reit M. și cu cota de ½ reclamanții M. C. și M. A. pentru terenul din vechea parcelă 2 și de ¼ pentru toți în ceea ce privește vechea parcelă 3.
În final, instanța a dispus înscrierea în cartea funciară a drepturilor de proprietate atribuite prin partaj potrivit sentinței.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Letcă I. C. (actualmente B.), recurenta reclamantă din prezentul dosar, însă numai cu privire la plata onorariului pentru expert și a cheltuielilor de judecată, hotărârea rămânând definitivă și irevocabilă în ce privește aspectele necriticate.
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 20.07.2010 sub nr._, reclamanta B. I. C. (fostă Letcă) a solicitat în contradictoriu cu pârâții M. C. și M. A. ca instanța de judecată, prin hotărârea care o va pronunța, să constate că părțile au calitatea de coproprietari ai imobilului înscris în CF_ Zărnești provenită din conversia pe hârtie a CF 1652 Tohanul Nou, nr. top. (596, 597, 598, 599, 600, 601, 602, 603, 604, 605, 606)/3 constituit din fâneață în suprafață de 3.970,56 mp, să dispună sistarea stării de indiviziune cu privire la imobilul mai sus identificat prin formarea de loturi în natură conform cotelor de proprietate, să dispună înscrierea în cartea funciară a drepturilor cu titlu atribuire prin partaj, cu cheltuieli de judecată.
Din cele ce preced rezultă că susținerile recurentei reclamante în sensul că, în acest dosar prima instanță a reținut în mod greșit autoritatea de lucru judecat întrucât cauza celor două acțiuni ar fi diferită, nu poate fi primită.
Faptul că nu s-a putut întabula în cartea funciară sentința civilă cu nr._/21.09.1992 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul cu nr. 1275/1992 din cauza modului defectuos, lacunar, în care a fost dată de către instanța de judecată, după cum susține recurenta reclamantă, nu o îndreptățește la o nouă acțiune împotriva acelorași persoane, pentru aceeași pretenție, pe același temei, pentru a obține o nouă hotărâre judecătorească aptă de întabulare deoarece operează autoritatea de lucru judecat.
Recurenta reclamantă avea la îndemână calea de atac a recursului pentru a remedia neajunsurile hotărârii judecătorești pronunțate, pentru ca dispozițiile aceasteia cu privire la noua situație juridică creată urmare sistării stării de indiviziune să poată fi înscrise în cartea funciară însă, în recursul promovat, nu a criticat aceste aspecte, ci doar cele referitoare la plata onorariului pentru expert și a cheltuielilor de judecată după cum rezultă din decizia civilă nr.151/27.01.1993 prronunțată de Curtea de Apel B. în dosarul civil nr. 3105/1992.
Nu poate fi primită nici critica potrivit căreia între cele două acțiuni nu ar exista identitate de obiect deoarece sentința civilă nr._/1992 se referă și la alte imobile care se află în proprietatea exclusivă a părților și care nu au făcut obiectul acțiunii civile în primul dosar, deoarece în ambele cereri de chemare în judecată se solicită să se constate că părțile au calitatea de coproprietari ai imobilului înscris în CF_ Zărnești provenită din conversia pe hârtie a CF 1652 Tohanul Nou, nr. top. (596, 597, 598, 599, 600, 601, 602, 603, 604, 605, 606)/3 constituit din fâneață în suprafață de 3.970,56 mp, să se dispună sistarea stării de indiviziune cu privire la imobilul mai sus identificat prin formarea de loturi în natură conform cotelor de proprietat și să se dispună înscrierea în cartea funciară a drepturilor cu titlu atribuire prin partaj.
Tribunalul reține că, pentru a exista identitate de obiect între două acțiuni este suficient ca din cuprinsul lor să rezulte că scopul final urmărit de reclamant este același în ambele acțiuni. În speță, astfel cum s-a arătat anterior, scopul părților este acela de a obține o nouă hotărâre judecătorească prin care să se dispună cu privire la sistarea stării de indiviziune în care acestea se află asupra imobilului anterior identificat și întabularea în evidențele funciare a situației juridice nou create. Or, soluția dată de instanța de judecată în anul 1992 are putere de lucru judecat în noua acțiune promovată, în care se încearcă valorificarea aceluiași drept.
Tribunalul reține că autoritatea de lucru judecat este reglementată în art. 1201 Cod civil ca o prezumție legală absolută irefragabilă și în art. 166 Cod procedură civilă ca o excepție de fond, absolută și peremptorie. Așa fiind, chiar dacă pârâții au fost de acord cu promovarea unei noi cereri de chemare în judecată având ca obiect ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul asupra cărora părțile au calitatea de coproprietari și obținerea unei hotărâri judecătorești în baza căreia să-și înscrie în cartea funciară dreptul de proprietate, fiind vorba despre o excepție absolută, aceasta nu poate fi acoperită prin confirmare, deoarece se invocă încălcarea unor norme de ordine publică prin care se ocrotește un interes public.
Așa fiind, prima instanță a reținut în mod corect că reclamanta nu are opțiunea de a introduce o altă acțiune având aceleași părți, obiect și cauză, întrucât se opune autoritatea de lucru judecata, iar dacă s-ar admite un asemenea demers, s-ar aduce atingere principiului securității și stabilității circuitului civil,.
Având în vedere considerentele reținute anterior, tribunalul, în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ., va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat, și va menține hotărârea primei instanțe constatând că a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a legii.
În recurs, în temeiul art.274 C.proc.civ., nu se vor acorda recurentei reclamante cheltuielile de judecată pretinse întrucât aceasta a căzut în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă B. I. C. (fostă LETCĂ) împotriva sentinței civile nr.478/04.04.2013 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul civil nr._ pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.12.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. R. A. I. I. M. I.
Grefier,
N. C.
Redactat jud. IMI/10.06.2014
Tehnored. NC/11.06.2014
Jud. fond M. M.
2 ex.
| ← Contestaţie la procesul verbal de distribuire a preţului. Art.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1498/2013. Tribunalul... → |
|---|
