Contestaţie la executare. Decizia nr. 1107/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1107/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 4316/197/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1107/R
Ședința publică din data de 26 septembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. O. P. -judecător
JUDECĂTOR: C. F.
JUDECĂTOR: I. L.
Grefier: C. N.-D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării cererii de recurs formulată de recurentul contestator T. D. în contradictoriu cu intimata . SRL, prin lichidator judiciar SCP T. și Asociații SPRL, împotriva Sentinței civile nr. 3463/27.02.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 19.09.2013, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 26.09.2013, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față constată că, prin Sent. civ. nr. 3463/27.02.2013 Judecătoria B. a respins cererea de suspendare a executării silite.
A respins contestația la executare formulată de contestatorul T. D., domiciliat în B., ., ., jud. B., în contradictoriu cu intimata . SRL, prin lichidator judiciar SCP ,, T. și Asociații” SPRL, cu sediul în București, ., ., ., ca neîntemeiată.
A respins cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
În considerentele acestei sentințe s-au reținut, în esență, următoarele:
La data de 9.06.2009 între intimata . SRL, în calitate de consultant și contestatorul T. D., în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul de consultanță nr. 2139, având ca obiect asigurarea serviciilor prevăzute în cuprinsul art. 2 din contract.
La data de 17.06.2009 între intimata . SRL, în calitate de furnizor și contestatorul T. D., în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul de mediere nr. 2180 prin având ca obiect asigurarea serviciilor prevăzute în cuprinsul art. 2 din contract.
Prin sentința civilă nr. 0991/11.11.2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, a fost admisă cererea formulată de creditoarea . SRL, prin administrator judiciar SCP ,, T. și Asociații” SPRL, în contradictoriu cu debitorul T. D. și a fost somat debitorul să plătească creditoarei suma de 2038 lei, reprezentând contravaloare serviciu, precum și să plătească penalitățile de întârziere aferente acestei sume, în procent de 0,1 %/zi, calculate de la data de 10.09.2009 și până la data achitării integrale a contravalorii serviciului, în termen de 20 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei sentințe.
În motivare, instanța a reținut că părțile au încheiat contractul de mediere nr. 2180/17.06.2009 prin care s-a convenit ca debitorul să beneficieze de serviciile de mediere pentru obținerea unui loc de muncă în Italia, în schimbul tarifelor stabilite, debitorul beneficiind de aceste servicii dar neefectuând plata, deși a recunoscut debitul prin chitanța emisă la data de 17.06.2009, cu titlul de angajament de plată.
La data de 31.01.2012, pe rolul B. Dutceac I. a fost înregistrată cererea de executare silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr._/11.11.2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, formulată de creditoarea . SRL, prin lichidator judiciar SCP ,, T. și Asociații” SPRL, împotriva debitorului T. D..
Prin încheierea pronunțată în ședința camerei de consiliu din data de 9.02.2012 a fost încuviințată executarea silită privind titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 0991/11.11.2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, la cererea creditoarei . SRL, prin lichidator judiciar SCP ,, T. și Asociații” SPRL.
La data de 17.02.2012, în cadrul dosarului execuțional nr. 44/2012, în condițiile art. 387 C.proc.civ, a fost emisă somația, comunicată debitorului la data de 20.02.2012, conform dovezii de primire depuse la fila 28 a dosarului.
La data de 4.04.2012, în cadrul dosarului execuțional nr. 44/2012, a fost emisă adresa de înființare a popririi comunicată terțului poprit . la data de 6.04.2012, conform dovezii depuse la fila 19 a dosarului.
Conform procesului verbal de constatare încheiat la data de 31.10.2012, având în vedere achitarea integrală a debitului pentru care a fost demarată executarea silită, dosarul execuțional nr. 44/2012 a fost închis în condițiile art. 371 indice 5 lit. a C.proc.civ.
Acordul de angajare la care contestatorul face referire în cuprinsul contestației la executare a fost încheiat la data de 12.06.2009, anterior încheierii contractului de consultanță înregistrat sub nr. 2180/17.06.2009, motiv pentru care instanța nu poate aprecia că acordul a fost încheiat în executarea acestui contract de consultanță.
În al doilea rând, acordul de angajare încheiat la data de 12.06.2009 nu are natura unui contract de muncă ci a unei oferte de muncă propuse de societatea creditoare în conformitate cu prevederile art. 4 lit. a din contractul încheiat, ofertă cu care contestatorul a fost de acord. Acordul de angajare nu a fost încheiat cu societatea angajatoare pentru a produce obligații în sarcina acesteia. Prevederile acordului se angajare urmau a găsi aplicare în eventualitatea încheierii unui contract de muncă între debitor și angajatorul italian, ceea ce nu s-a întâmplat în speța de față. Din cuprinsul înscrisului depus la fila 54 a dosarului rezultă că debitorul a executat o perioadă de probă între 01.07.2009 și 5.08.2009 și că între părți nu s-a ajuns la un acord în legătură cu încheierea unui contract de muncă.
Având în vedere neîncheierea unui contract individual de muncă instanța nu poate reține neîndeplinirea de către creditoare a obligației cuprinse în art. 4 lit. j din contractul încheiat, obligația fiind activată de încheierea acestui contract.
De asemenea, la data de 22.09.2009, debitorul a semnat acordul de angajare depus la fila 57 a dosarului.
Față de cele mai sus expuse instanța nu poate aprecia că societatea creditoare nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 4 lit. a din contractul de consultanță încheiat și nu a oferit debitorului un loc de muncă corespunzător pe durata contractului de mediere.
Contrar susținerilor contestatorului plata tarifului de 1000 Euro nu a fost condiționată de încheierea unui contract de muncă întrucât, în cuprinsul contractului încheiat creditoarea nu și-a asumat această obligație. Obligația pe care creditoarea și-a asumat-o a fost aceea de a face debitorului o ofertă de muncă pe durata contractului, fără a garanta încheierea contractului de muncă cu angajatorul străin.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, instanța va respinge prezenta contestație, ca neîntemeiată.
Având în vedere soluția pronunțată în cauză, instanța va respinge cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul T. D., care a solicitat casarea sa și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, în cazul reținerii cauzei spre solutionare, modificarea sentintei civile recurate în sensul admiterii contestatiei la executare și obligării intimatei la plata tuturor cheltuielilor de judecata.
În motivarea căii de atac declarată recurentul a arătat următoarele:
1. Instanța de fond a pronuntat o hotarare netemeinica și nelegală, interpretand în mod eronat clauzele contractului de mediere nr.2180/17.06.2009 precum și materialul probator administrat in cauză.
În motivarea solutiei, într-o prima faza, instanta de fond a aratat ca Acordul angajare la care recurentul face referire a fost incheiat la data de 12.06.2009, anterior incheierii contractului de consultanta inregistrata sub nr. 2139/09.06.2009, motiv pentru care nu se poate aprecia ca acordul a fost incheiat in executarea acestui contract de consultant. Or, aceasta motivate ar fi trebuit sa conduca la admiterea cotestatiei la executare, existand, din acest punct de vedere, contrarietate între considerente și dispozitiv, ce s-ar putea constitui într-un motiv distinct de recurs.
Astfel, daca acordul de angajare nu poate fi corelat cu contractul de mediere, contract ce sta la baza obligatiei de plata a sumei de bani ce face obiectul executarii, nu exista nicio alta dovada ca acest contract a fost executat de creditoare, motiv pentru care contestatia ar fi trebuit admisa.
Mai departe, motivarea instantei de fond este că intimata-creditoare si-a indeplinit obligatia asumata, aceea de a face debitorului o oferta de munca, insa dovada consta tocmai in semnarea acordului de angajare, acord de angajare ce a fost semnat in executarea contractului.
Prin urmare exista contradictie si in motivarea solutiei pentru ca, ., instanta arata ca nu poate corela acordul de angajare cu contractul ce îi conferă recurentului calitatea de debitor, iar, pe de alta parte, le coreleaza arătând că intimata-creditoare si-a indeplinit obligatia contractuala.
Trecand peste aceste considerente, instanța de fond face o gravă confuzie cu privire la contractul de mediere nr. 2180/17.06.2009, pe care îl numeste contract de consultanta si care poarta nr. 2139/09.06.2009. În realitate au fost incheiate doua contracte, strans legate intre ele: contractul de mediere nr. 2180/17.06.2009 si contractul de consultanta nr. 2139/09.06.2009.
Potrivit contractului de consultanta, consultantul avea obligatia să-i asigure recurentului, in calitate de beneficiar, urmatoarele servicii: consultanta de specialitate in legatura cu identificarea si obtinerea unui loc de munca (pct. 2.1 si 3). În executarea acestui contract, consultantul avea obligatiile prevazute la pct. 6.1.2.:
a) Sa identifice in oferta interna/externa de locuri de munca o pozitie care sa corespunda cerintelor beneficiarului;
b) Sa indeplineasca formalitatile ce îi revin pentru constituirea dosarului conform cerintelor angajatorului;
c) Sa ofere asistenta pe perioada selectiei la cererea beneficiarului;
d) Să-i prezinte beneficiarului informatii si precizari cu privire la cerințele locului de munca si la conditiile in care poate avea loc angajarea;
Contravaloarea acestor servicii a fost de 500 lei, conform facturii nr.852/9.06.2009, suma ce a fost achitata. Totodată, se specifică în contract că pretul net al întregului pachet va fi stabilit ulterior, in acord cu consultantul, integral sau eșalonat, in functie de țara si angajatorul de la care aplicantul a primit oferta de muncă si daca acesta nu participa la plata costurilor contractuale.
Acordul de angajare, constand in prezentarea ofertei de angajare si acceptarea acesteia a fost intocmit in executarea contractului de consultanta si nu a celui de mediere si, de aceea, data intocmirii actului este 12.06.2009, adica intre datele intocmirii celor doua contracte. Or, în aceste conditii, motivarea instantei de fond potrivit careia obligatia creditorului era doar aceea de obtinere a unei oferte de munca pe durata contractului fără a garanta incheierea contractului cu angajatorul italian este complet inacceptabila. Aceasta clauza a fost reluata și in contractul de mediere la pct 4.2. lit. i).
Ulterior a fost incheiat acordul de mediere avand ca obiect:
* Medierea in vederea angajarii beneficiarului la M. -- ITALIA, in meseria de muncitor necalificat;
* Indeplinirea tuturor formalitatilor privind incheierea contractului individual de munca;
* Indeplinirea formalitatilor privind deplasarea la locul de munca;
Pct. 4 din acest contract prevede si obligatiile furnizorului. Obligatia finala a creditorului era atat obtinerea contractului individual de munca în favoarea beneficiarului cât si asigurarea respectarii acestuia de catre angajator în conditiile cuprinse în oferta de munca.
În ceea ce priveste obligatia achitarii contravalorii serviciilor se precizeaza că tariful este este 1000 euro dintre care 500 ron reprezinta taxa procesare dosar, nerambursabila, si se achita la data incheierii contractului de mediere. In realitate s-a perceput o suma mai mare la data incheierii contractului, 1692 lei prin factura nr. 581/17.06.2009, urmand ca suma de 2038 RON sa o achite recurentul în termen de 90 de zile de la data plecarii in Italia. Astfel, vorbim de o plata esalonata.
Modul de stabilire a platii face ca interpretarea clauzelor contractuale să devină foarte usoara. Astfel, daca o parte din suma de 1000 euro era nerambursabila rezulta per a contrario ca restul sumei (pentru care a fost executat silit) era rambursabila. Aceasta face ca obligatia ramasa de executat, adica medierea in vederea incheierii contractului de munca sa fie o obligatie de rezultat, nu de diligenta.
Astfel, speta dedusa judecatii este una cat se poate de simpla: in baza contractului de consultata, creditoarea avea obligatia finala de a gasi oferta de munca convenabila in schimbul pretului de 500 ron. Oferta de munca a fost acceptata, pretul a fost achitat. Ulterior a fost incheiat contractual de mediere.
Dupa incheierea contractului de mediere, creditoarea a intocmit formalitatile premergatoare incheierii contractului de muncă, pentru care recurentul a achitat contravaloarea facturii nr.581/17.06.2009. Plata restului sumei de bani era conditionata de încheierea si executarea de catre angajator a contractului de munca.
În cazul in care plata era facuta integral suma urma a fi rambursata. Or, creditoarea nu si-a indeplinit nici obligatia de diligență de asigurare a medierii pentru încheierea contractului de munca, desi existau clauze exprese in contract in acest sens. Practic dupa plecarea in Italia, creditoarea nu si-a mai indeplinit nicio obligatie contractuala de mediere, desi a fost încunostiintata in acest sens in scris de către recurent, impreuna cu alte persoane care se aflau in aceeasi situatie.
În sustinerea interpretarii corecte a clauzelor contractuale in sensul ca urma să beneficieze de mediere atat la incheierea contractului individual de munca cat si timpul executarii lui si ca, prin urmare, restul de plata era conditionat de contraprestația furnizorului vin si cele doua anexe la contractul de mediere, pe care instanța de fond le ignora cu desavarsire.
Astfel, in anexa 1 se arata ca ,,În continuarea clauzelor contractuale si in acord cu acestea sunt de acord sa-mi platesc cheltuielile de mediere consultanta, asistență juridica, transport, traduceri si legalizari, asigurari de sanatate si calatorie, precum si alte cheltuieli PENTRU A PLECA CU UN CONTRACT DE MUNCA STRAINATATE IN CONDITIILE IMPUSE DE: FIRMA DE SELECTIE, DE ANGAJATOR SI ALE LEGILOR CELOR DOUA TARI, IN ACEST SENS T. J. CONSULT SRL RAMANAND RASPUNZATOARE DE GĂSIREA UNUI LOC DE MUNCA IN STRAINATATE, PRECUM SI LA PERFECTAREA FORMALITATILOR RELATIVE LA RELATIA DE MUNCA CU ANGAJATORUL STRAIN”.
De asemenea in contractul de mediere nr. 2180/17.06.2009, mai precis punctul 2 din ,,mentiunile speciale" recurentul s-a obligat sa nu paraseasca locul de munca sau teritoriul statului Italian decat dupa ce comunica telefonic intimatci, avocatului acesteia si angajatorului italian neclaritatile si nemultumirile pe care le are IN EXECUTAREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCA.
Nu in ultimul rand, la pct. 3 din mentiunile cuprinse in anexa 2 recurentul a declarat că a luat la cunostinta si este de acord ca in cazul in care nu respectă conditiile impuse de angajatorul român si angajatorul italian, sa exonereze cele doua parti de orice rapundere in ceea ce îl priveste. Or, daca obligatia creditorului era doar de obținere a ofertei oare despre ce raspundere se vorbeste in aceasta anexa?
Recurentului nu i se poate imputa niciun fel de culpa si, desi și-am îndeplinit toate obligatiile contractuale, contractual de munca nu a fost incheiat si nu am beneficiat de mediere dupa plecarea in Italia.
Astfel, problemele cu angajatorul italian, care nu a inteles sa respecte obligațiile cuprinse in oferta de munca au fost semnalate in scris, nu numai telefonic, asa cum era prevazut in contract, petitia fiind semnata in 23 iulie 2009 si înregistrata de intimata sub nr. 2487/03.08.2009.
Potrivit adeverintei eliberate de ,,angajatorul" italian in perioada 01.07.2009-5.08.2009 recurentul a desfasurat muncă, iar in 10.08.2009 i se elibereaza aceasta adeverinta si i se intocmeste nota de lichidare. Adeverinta a fost eliberata urmare a notificarii recurentului, in conformitate cu clauzele contractuale si se specifica faptul că in realitate a efectuat o perioada mica de proba intre 01.07.2009 si 05.08.2009 si ca dorește incheierea acestei perioade, deoarece i se provoaca o reducere inacceptabila a zilelor lucrate datorita reducerii temporare a muncii din partea firmei. Se mentioneaza ca a solicitat garantarea unui salariu constant, garantie ce nu i s-a putut oferi.
Prin urmare rezulta foarte limpede ca in data de 10.08.2009 recurentul nu părăsise Italia si ca anterior a semnalat problemele ivite atat intimatei cat așa-zisului angajator italian, care i-a eliberat adeverinta si nota de plata care se găsesc la dosarul cauzei. Astfel, apararile intimatei potrivit carora contestatorul nu și-ar fi indeplinit obligatiile contractuale anuntand intimata despre problemele avute tardiv, dupa intoarcerea în tara nu pot fi retinute in motivarea hotararii, deoarece a facut pe deplin proba contrara.
O dovada in plus ca nu datora suma de bani pentru care a fost executat o reprezinta si faptul ca furnizorul nu i-a facturat niciodata suma ramasa deoarece cunostea faptul ca nu si-a indeplinit propria obligatie. Faptul ca ulterior i-a prezentat o alta oferta de munca in Cipru, pe care a acceptat-o, fara a i se impune plata vreunei sume de bani (dar care nici de aceasta data nu s-a finalizat) reprezinta o alta dovada ca intimata recunostea faptul ca nu si-a indeplinit propria obligatie, incercand totusi sa o aduca la indeplinire. De altfel, intre recurent si intimata nu a fost niciun fel de problema legată de executarea acestui contract. Problemele au aparut doar in momentul intrării intimatei în insolvență, cand lichidatorul a gasit angajamentul de plata al recurentului fara a cunoaste realitatea.
Pe de alta parte, atat motivarea instantei de fond cat si apararile sus mentionate pleaca de la premisa existentei ofertei angajatorului italian, oferta care trebuia sa coincidă cu oferta prezentata de intimata si acceptata de recurent.
La primul termen de judecata, în dosarul initial, a solicitat instantei să-i puna vedere intimatei sa depuna la dosarul cauzei oferta anagajatorului italian, solicitare incuviintata de instanța de judecata. Cu toate acestea, instanța fondului a dat dovada de inconsecvență, deorece intimata nu s-a conformat, insa acestui lucru nu i s-a conferit niciun fel de importanta, desi s-a amanat cauza si s-a acordat un termen de judecata tocmai in acest scop.
Prin urmare, in momentul de față nu s-a facut dovada nici macar a faptului că intimata a detinut oferta anagajatorului italian, care sa coincida cu oferta primita și acceptata de recurent, nemaivorbind de faptul ca dupa plecarea in Italia acesta nu a beneficial de niciun fel de mediere.
Fie si numai pentru acest motiv contestatia la executare ar fi trebuit admisa pentru ca nu s-a facut nici macar dovada obtinerii unei oferte de munca in conditii acceptabile pentru recurent.
2) Al doilea motiv de recurs vizeaza faptul ca instanța de fond nu s-a pronuntat asupra capatului de cerere privind întoarcerea executarii silite, acesta constituind un motiv de casare cu trimitere spre rejudecare.
Desigur, solutia instantei de fond cu privire la acest capat de cerere era usor e anticipat, însa instanța de fond avea obligatia sa se pronunte asupra tuturor capetelor de cerere și să motiveze solutia. Or, întoarcerea executarii silite a fost solicitata prin cererea de chemare in judecata în situatia în care pâna la pronuntarea hotararii executarea silita ar fi fost finalizata, a fost solicitata si in cadrul concluziilor orale pe fondul cauzei, concluzii reținute în încheierea din 06.02.2013.
În drept recurentul a invocat dispozițiile art. 304 ind.1 C. pr. civ.
Intimata-creditoare . SRL nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat probe.
Verificând sentința atacată în raport cu motivele de recurs invocate, precum și cu actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:
Din nicio probă administrată în cauză nu reiese că intimata creditoare și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de mediere nr.2180/17.06.2009, care a stat la baza pronunțării Sent. civ. nr._/11.11.2010 a Judecătoriei Sectorului 2 București, ce constituie titlu executoriu în executarea contestată. Sub acest aspect se observă că prima instanță a făcut confuzie între cele două contracte încheiate între părți, apreciind că la baza titlului executoriu stă contractul de consultanță nr.2139/09.06.2009, deși contrariul reiese cu claritate din cuprinsul sentinței respective, în care nu se face nicio referire la contractul de consultanță.
Pe de altă parte, considerentele instanței de fond sunt contradictorii. În prima parte aceasta reține, în mod corect, că acordul de angajare din data de 12.06.2009 a fost încheiat anterior încheierii contractului de mediere și, deci, nu constituie un act de executare a acestuia, după care reține că, totuși, contractul de mediere a fost pus în executare de către intimată prin faptul că a fost găsit un loc de muncă pentru recurent.
Această statuare pare a se întemeia anume pe acordul de angajare menționat, în condițiile în care intimata nu a depus la dosar niciun alt înscris din care să rezulte că recurentului i s-a oferit un loc de muncă prin intermediul societății intimată.
Ca urmare, instanța de fond i-a acordat, în mod greșit, acordului de angajare valoarea unui act de executare, din partea intimatei, a contractului de mediere. Această apreciere este greșită deoarece acordul de angajare este un act juridic încheiat anterior contractului de mediere și, din acest motiv, astfel după cum în mod corect s-a reținut în prima parte a considerentelor hotărârii atacate, nu poate constitui un act de executare a sa.
Contractul de mediere are ca obiect găsirea unui loc de muncă adecvat pentru recurent la un angajator anume, respectiv la M. - ITALIA și încheierea unui contract de muncă. Niciuna dintre aceste obligații nu a fost îndeplinită.
În atare condiții în mod corect a invocat recurentul excepția de neexecutare a contractului de mediere, deoarece intimata nu a făcut niciun demers în vederea îndeplinirii obligațiilor asumate. Nu numai că nu și-a îndeplinit obligația de a găsi un loc de muncă corespunzător pentru recurent pe durata contractului de mediere, obligație care, astfel după cum reiese din clauza cuprinsă în art.5.2.1. lit.a din contract (conform căreia în caz de neexecutare a acestei obligații intimata urma să restituie 50% din tarif) este o obligație de rezultat, iar nu de diligență, dar nu a dovedit nici că a încercat să o îndeplinească. Astfel, din nicio probă administrată în cauză nu reiese că intimata a făcut demersuri în vederea executării propriilor obligații contractuale, cum ar fi să ia legătura telefonic, prin fax, email etc. cu angajatorul, să îi ofere recurentului un loc de muncă la angajatorul M. - ITALIA indicat în contract, loc de muncă privitor la care recurentul să aibă posibilitatea concretă de a aprecia dacă este corespunzător, să intermedieze încheierea contractului de muncă, să îl consilieze pe recurent cu privire la modul de încheiere a unui atare contract, la clauzele sale etc.
Așa fiind, intimata nu îi poate pretinde recurentului executarea obligației sale de plată a diferenței de onorariu, care este interdependentă de executarea propriilor obligații, neexecutate conform celor de mai sus.
Pe cale de consecință se constată că prima instanță în mod greșit a respins contestația la executare formulată de către contestator.
Pentru aceste motive, în temeiul prevederilor art.304 ind.1 coroborat cu art.312 alin.1 – 3 C.proc.civ. tribunalul va admite recursului declarat de către recurentul-contestator T. D. împotriva Sent. civ. nr.3463/27.02.2013 a Judecătoriei B., pe care o va modifica în parte, în sensul că:
În baza dispozițiilor art.399 alin.1 și 2 coroborat cu art.404 alin.1 C.proc.civ. va admite contestația la executare formulată de către contestatorul-debitor T. D. în contradictoriu cu intimata-creditoare .” SRL, prin lichidator SCP „T. ȘI ASOCIAȚII” SPRL și, în consecință, va anula toate formele de executare întocmite în dos. exec. nr.44/2012 al B. „DUTCEAC I.”.
În conformitate cu prevederile art.404 ind.1 și art.404 ind.2 alin.1 C.proc.civ. va dispune întoarcerea executării silite, prin restabilirea situației anterioare acesteia.
În baza art.274 C.proc.civ. va obliga intimata la plata către contestator a sumei de 1313 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, care constau în taxe judiciare de timbru, timbre judiciare și onorariu avocațial (700 lei) pentru toate fazele procesuale anterioare prezentului recurs.
Va menține din sentința recurată dispoziția privind respingerea cererii de suspendare a executării silite, întrucât nu a fost recurată.
În temeiul art.316 coroborat cu art.298 și art.274 C.proc.civ. va obliga intimata la plata către recurent a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, care constau în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar achitate pentru judecata căii de atac de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursului declarat de către recurentul-contestator T. D. împotriva Sent. civ. nr.3463/27.02.2013 a Judecătoriei B., pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite contestația la executare formulată de către contestatorul-debitor T. D. în contradictoriu cu intimata-creditoare .” SRL, prin lichidator SCP „T. ȘI ASOCIAȚII” SPRL și, în consecință:
Anulează toate formele de executare întocmite în dos. exec. nr.44/2012 al B. „DUTCEAC I.”.
Dispune întoarcerea executării silite, prin restabilirea situației anterioare acesteia.
Obligă intimata la plata către contestator a sumei de 1313 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține din sentința recurată dispoziția privind respingerea cererii de suspendare a executării silite.
Obligă intimata la plata către recurent a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 26.09.2013, în ședință publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. O. P. C. F. I. L.
Grefier,
C. N.-D.
Red. DP /20.11.2013
Tehnored. CND/22.11.2013
Ex. 2
Jud fond – C. E. R.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 22/2013.... → |
|---|
