Contestaţie la executare. Decizia nr. 1498/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1498/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 27201/197/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 1498/R
Ședința publică din data de 28 noiembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE V. M.
Judecător C. D.- P.
Judecător D. N.
Grefier C. L.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta reclamantă . SRL, prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimatul pârât C. L. al Municipiului B., Direcția Fiscală B., prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr._/01.07.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 21 noiembrie 2013, conform celor consemnate prin încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, pentru a oferi posibilitatea părților de a formula concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului declarat în cauză, constată că prin sentința civilă nr._/01.07.2013, pronunțată de Judecătoria B. s-a respins contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. D. R. SERVICE S.R.L., în contradictoriu cu intimatul C. L. AL MUNICIPIULUI B.- DIRECȚIA FISCALĂ B., ca neîntemeiată și s-a respins petitul formulat de contestatoare privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că potrivit titlului executoriu nr._/10.10.2012( fl. 6) emis de intimată, a fost stabilit în sarcina contestatoarei, obligația de plată a sumei de 47.596 lei, cu titlu de creanță bugetară, reprezentând impozit auto, impozit clădiri, impozit teren și taxă firmă instalată la locul desfășurării activității.
Subsecvent, a fost emisă somația nr._/10.10.2012( fl. 7) comunicată contestatoarei la data de 16.10.2012( fl. 8), pentru ca la data de 02.11.2012, aceasta să formuleze în termenul prevăzut de art. 173 alin. 1 lit. a din O.G. nr. 92/2003, prezenta contestație la executare.
Prin promovarea prezentei contestații la executare, contestatoarea urmărește desființarea formelor de executare efectuate în cadrul dosarului nr._/10.10.2012 instrumentat de intimatul C. L. Al Municipiului B. - Direcția Fiscală B., invocând nevalabilitatea acestora, atât pe considerentul nerespectării condițiilor de formă în cazul actelor de executare contestate, precum și pe considerentul inexistenței în sarcina sa a obligației de plată a sumei de 47.596 lei, întrucât nu specifică titlul de creanță în temeiul căruia au fost calculate presupusele obligații de plată, modalitatea de calcul a acestora cu indicarea în concret a perioadei pentru care au fost calculate, și nici nu specifică perioada pentru care au fost calculate majorările de întârziere, la ce bază de calcul și modalitatea de calcul a acestora.
Prima instanță a apreciat că susținerile contestatoarei sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 141 alin. 1 și alin. 1/1 din O.G. nr. 92/2003, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care potrivit legii, constituie titlu executoriu. În titlul executoriu emis, se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora. A.. 4 al aceluiași articol, statuează că titlul executoriu emis de organul de executare competent va conține, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. 2 următoarele: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum și orice date de identificare, cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.
În conformitate cu art. 43 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, actul administrativ fiscal cuprinde următoarele elemente: denumirea organului fiscal emitent, data la care a fost emis și data la care își produce efectele, datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz, motivele de fapt și temeiul de drept, numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, ștampila organului fiscal emitent, posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația, mențiuni privind audierea contribuabilului.
Totodată, potrivit art. 145 din O.G. nr. 92/2003, somația, cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. 2, următoarele: numărul dosarului de executare, suma pentru acre se începe executarea silită, termenul în care cel somat urmează să plătească suma prevăzută în titlul executoriu, precum și indicarea consecințelor nerespectării acesteia.
Astfel, din examinarea actelor din dosarul execuțional nr._/10.10.2012 instrumentat de intimat, rezultă că procedura urmăririi silite a fost realizată conform dispozițiilor legale ce guvernează această materie. Nu se poate considera că titlul executoriu nr._ și somația nr._ emise la data de 10.10.2012, nu cuprind mențiunile prevăzute de art. 43 alin. 2 și art. 141 din O.G. nr. 92/2003. Astfel, rezultă din chiar cuprinsul acestora faptul că au ca obiect suma de 41.451 lei datorată de contestatoare cu titlu de impozit auto, impozit clădiri, impozit teren și taxă firmă, aferente celui de al doilea semestru fiscal al anului 2012, iar suma de 6145 lei cu titlu de majorări de întârziere, este indicat temeiul legal care a stat la baza stabilirii obligațiilor fiscale, astfel încât susținerile părții contestatoare, potrivit cărora a fost în imposibilitate să se lămurească asupra provenienței obligației fiscale stabilite în sarcina sa, nu pot fi primite. Mai mult somația face trimitere, prin mențiunile sale, la titlul executoriu nr._/10.10.2012, titlu atașat la dosar și care, potrivit art. 141 alin.1 din OG 92/2003, însoțește somația comunicată debitoarei contestatoare.
De asemenea, aspectele invocate de contestatoare conform cărora nu datorează suma stabilită prin titlul executoriu, nu pot fi analizate în cadrul prezentei cereri, aceasta având posibilitatea de a ataca acest titlu de creanță în procedura de contencios administrativ, întrucât contestația la executare reprezintă calea procedurală de înlăturare a viciilor ce afectează actele de executare silită, conform art.172 alin.1 din O.G. nr.92/2003.
Împrejurarea că partea contestatoare a înțeles să achite suma de 80.000 lei, conform ordinelor de plată nr. 39/23.08.2012 și nr. 47/03.09.2012, nu este de natură să atragă sancțiunea anulării actelor contestate, având în vedere că la nivelul anului 2012, în sarcina contestatoarei au fost emise 3 titluri executorii, cuprinzând obligații bugetare datorate de aceasta, după cum urmează: decizia nr._/27.09.2012( fl. 45) referitoare la obligații de plată accesorii în cuantum de 9809 lei, decizia de impunere nr._/18.01.2012( fl. 46) pentru stabilirea impozitului taxei datorat în temeiul Legii nr. 571/2003 în cuantum de 130.453 lei, decizia de impunere nr._/24.03.2012( fl. 49), pentru stabilirea impozitului taxei datorat în temeiul Legii nr. 571/2003 în cuantum de 130.453 lei, în cuantum de 47.551 lei.
În aceste condiții, prima instanța a constatat că actele de executare nu sunt afectate de nelegalitate, astfel că în temeiul art. 172- 173 din O.G. nr. 92/2003, și a respins contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. D. R. SERVICE S.R.L. în contradictoriu cu intimatul C. L. AL MUNICIPIULUI B.- DIRECȚIA FISCALĂ B., ca neîntemeiată.
Față de soluția pronunțată pe fondul cauzei, instanța a respins și petitul formulat de contestatoare privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, recurenta S.C. D. R. SERVICE S.R.L, solicitând admiterea recursului și casarea cu trimitere spre rejudecare pentru a se administra probe noi și în secundar, modificarea în tot a sentinței recurate ca netemeinică și nelegală și admiterea contestației la executare; suspendarea soluționării cauzei până la soluționarea dosarului nr._/62/2012, cu cheltuieli de judecată.
Recurenta prezintă cele solicitate instanței de fond și critică hotărârea pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din C.p.c..
Se arată că sentința încălcă prevederile art. 399 alin. 3 din C.p.c. deoarece legea nu prevede posibilitatea de ataca titlurile executorii emise de către organele fiscale pe cale administrativă, ci numai în fața instanței de judecată.
Se mai arată că sentința pronunțată s-a dat cu încălcarea provederilor art. 129 C.p.c. deoarece s-a solicitat suspendarea până la soluționarea dosarului nr._/62/2012, iar pe de altă parte s-a solicitat ca intimata să facă o . precizări, însă aceasta nu a răspuns în totalitate la nota de ședință.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
În recurs, nu s-au administrat probe noi.
Analizând sentința atacată în raport de motivele de recurs invocate, de apărările formulate de intimata contestatoare prin întâmpinare, actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța constată următoarele:
Art. 399 alin. 4 din codul de procedură civilă din 1865 prevede că în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Somația nr._/10.10.2012 și a titlul executoriu nr._/10.10.2012, contestate de recurenta au fost emise în cadrul dosarului de executare nr._/10.10.2012 în baza deciziilor de impunere nr._/24.03.2012, nr._/18.01.2012, nr._/27.09.2012 comunicate contestatoarei, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare atașate la dosar.
Împotriva deciziilor de impunere nr._/24.03.2012, nr._/18.01.2012, nr._/27.09.2012 exista calea a atac prevăzută de art. 205 și 207 din OG nr. 92/2003 în care se puteau formula apărări de fond.
Asupra cererii de suspendare a judecății dosarul până la soluționarea dosarului nr._/62/2012, instanța de fond s-a pronunțat prin încheierea de la termenul din 13.05.2013, care este o încheiere interlocutorie și poate fi atacă o dată cu fondul potrivit art. 299 alin. 1 coroborat cu art. 282 alin. 2 din C.p.c..
Pe de o parte, tribunalul reține că recurenta nu a formulat recurs împotriva încheierii de la termenul din 13.05.2013, iar pe de altă parte reține că suspendarea judecății în temeiul art. 244 pct. 1 din C.p.c. este o dispoziție facultativă și nu obligatorie pentru instanța, care poate aprecia asupra oportunității măsurii..
Prima instanța a respins în mod corect cererea de suspendare având în vedere cele reținute în încheierea de ședință de la termenul din 13.05.2013, cât și faptul că dacă în dosarul nr._/62/2012 s-ar anula decizia nr._ atunci potrivit art. 379 ind. 1 din C.p.c. toate actele de executare efectuate în baza acesteia ar desființate de drept în măsura în care au fost emise în baza acestei decizii.
În ceea ce privește critica formulată de recurentă privind lipsa precizărilor făcute de intimată, tribunalul reține că recurenta putea să solicite în recurs administrarea de probei cu înscrisuri, potrivit art. 305 C.p.c. și să ceară ca intimata să fie obligată să depună și alte înscrisuri la dosar, însă recurenta nu a solicitat acest lucru.
De asemenea, tribunalul reține că potrivit art. 129 alin. 5 ind. 1 din C.p.c. părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
Lipsa documentelor la care face referire recurenta nu sunt utile soluționării cauzei, atât timp cât recurenta a formulat contestației împotriva decizie de impunere nr._, iarîn acel litigiu poate solicita documentele la care se face referire în decizia de impunere. Prin cele două note de ședință depuse la dosar la termenele din data de 04.03.2013 și 01.04.2013, intimata a făcut precizările solicitate.
Potrivit art. 312 alin. 5 din C.p.c. trimiterea spre rejudecare nu se poate dispune decât în două situații, respectiv atunci când instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori atunci când judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului.
În cauză nu suntem în prezenta niciuneia din cele două situații deoarece prima instanță a soluționat cauza prin cercetarea fondului în limitele art. 399 alin. 4 C.p.c., iar părțile au fost legal citate.
Reținând cele menționate instanța de recurs apreciază că sentința atacată este legală și dată cu aplicarea corectă a legii, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C.p.c..
Pentru aceste motive, tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 1 din C.p.c. va respinge ca neîntemeiat recursul declarat declarat de recurenta contestatoare . SRL, prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimatul C. L. al Municipiului B.- Direcția Fiscală B., prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr._/01.07.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ , , pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurenta contestatoare . SRL, prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimatul C. L. al Municipiului B.- Direcția Fiscală B., prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr._/01.07.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ , pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică în data 28. 11.2013
Președinte, V. M. | Judecător, C. D.- P. | Judecător, D. N. |
Grefier, C. L. |
(plecată din instanță.
semnează grefier șef Secție I Civilă I. M.)
Red. DN/18.02.2014
Tehnored. I.M./18.02.2014
2 ex.
Judecător fond: I. R. D.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1557/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1320/2013. Tribunalul... → |
|---|
