Contestaţie la executare. Decizia nr. 1320/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1320/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 10260/197/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIA CIVILĂ NR. 1320/R
Ședința publică din data de 31 octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. S.
Judecător P. M.
Judecător A. B.
Grefier I. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului civil formulat de recurenta intimată ., prin reprezentant legal în contradictoriu cu intimatul M. M. T., împotriva sentinței civile numărul 9309/03.06.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 16 octombrie 2013, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 16 octombrie 2013 și apoi, din aceleași motive, pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată că, prin sentința civilă nr. 9309/03.06.2013, Judecătoria B. a hotărât următoarele:
Respinge cererea de suspendare a executării silite formulate în cauză.
Admite contestația la executare formulata de contestatorul M. M. T. in contradictoriu cu intimata ., prin reprezentant legal, si in consecinta:
Dispune anularea tuturor formelor de executare efectuate în dosarul execuțional 178/2012 înregistrat la B. KONCZ C. ca urmare a prescrierii executării silite a sentinței civile nr._/22-10-2008 pronunțată de Judecătoria B..
Obliga intimata să restituie contestatorului sumele reținute prin poprire în baza titlului executoriu sentinței civile nr._/22-10-2008 pronunțată de Judecătoria B..
La adoptarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că titlul executoriu a cărui executare a fost încuviințată, sentința civilă nr._ din data de 22.10.2008, a rămas definitivă în urma neformulării căii de atac a contestației în anulare, sentința fiind învestită cu formulă executorie în data de 16-12-2010.
Intimata creditoare a formulat în data 24-03-2011 cerere de încuviințare a executării silite în termenul de 3 ani, dar această cerere a fost informă.
Astfel, prin adresa de la fila 13 din dosarul execuțional 178/E/2012 EJ Koncz C. a solicitat completarea cererii cu taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar precum și dovada achitării onorariului avocațial pretins în cauză, însoțită de factura 0013/28-03-2011, potrivit dovezii de comunicare depusă la fila 15 din dosarul execuțional îndeplinită în data de 31-03-2011.
Intimata a depus dovada achitării onorariului avocațial ulterior formulării cererii de încuviințare a executării silite, în data de 26-04-2011.
La dosar a fost depusă dovada achitării sumei pretinse de executor în data de 11-09-2012, după mai mult de 1 an de la data depunerii cererii de încuviințare a executării silite în dosarul execuțional 178/E/2012.
În data de 13-09-2012 B. Koncz C. a înregistrat pe rolul Judecătoriei B. cererea de încuviințare a executării silite, fără a depune toate datele necesare instanței pentru a se pronunța asupra cererii.
Prin încheierea dată în data de 02-10-2012 Judecătoria B. a încuviințat executarea silită a sentinței civile nr._ din data de 22.10.2008.
În acest dosar au fost întocmite acte de executare începând cu data de 12-10-2012 și până în data de 08-04-2013 când a fost solicitat extras CF pentru imobilul pretins a fi proprietatea contestatorului, dar care potrivit extrasului CF acesta nu este proprietatea tabulară a contestatorului.
Potrivit art. 373^1 c proc civ „ Cererea de executare silită se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu dispune altfel. Executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare, căreia îi va înainta, în copie, cererea creditorului urmăritor și titlul executoriu.
Instanța încuviințează executarea silită prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților.
După încuviințarea cererii instanța va alcătui un dosar privind executarea, la care executorul judecătoresc este obligat să depună câte un exemplar al fiecărui act de executare, în termen de 48 de ore de la efectuarea acestuia.”
Nerespectarea termenului de 5 zile prevăzut in art. 373 ind. 1 alin. 2 C proc civ nu atrage nulitatea executării silite, legiuitorul român oferind posibilitatea creditorului de a formula plângere împotriva măsurilor dispuse de executor în condițiile Legii 188/2000 privind executorii judecătorești.
Contestatorul a invocat excepția prescripției executării silite a titlului executoriu, sentința civilă nr._ din data de 22.10.2008, față de lipsa de stăruință a creditoarei în soluționarea cererii sale de încuviințare a executării
Potrivit art. 6 din Decretul 167/1958, dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani și potrivit art. 7, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.
Potrivit art. 16, prescripția se întrerupe:printr-un act începător de executare.
Instanța apreciază că depunerea unei cereri de încuviințare a executării silite incompletă și apoi lăsarea în nelucrare a cauzei timp de mai mult de 1 an de zile nu constituie un act de întrerupere a executării silite, iar în cauză a fost începută executarea silită pentru un titlul executoriu prescris.
Constatând că în cauză au fost încălcate dispozițiile legale mai sus arătate, instanța apreciază că este întemeiată contestația la executare formulată de contestator și în consecință a dispus anularea tuturor formelor de executare efectuate în dosarul execuțional 178/2012 înregistrat la B. KONCZ C. ca urmare a prescrieriii executării silite a sentinței civile nr._/22-10-2008 pronunțată de Judecătoria B..
În temeiul art.404 ind. 1și 404 ind. 2 C proc civ instanța a obligat intimata să restituie contestatorului sumele reținute prin poprire în baza titului executoriu, sentinței civile nr._/22-10-2008 pronunțată de Judecătoria B..
În ceea ce privește taxa judiciară de timbru de care a fost scutit contesatorul, în condițiile art. 23 lit. e din Legea 61/1997, având în vedere faptul că acestă taxă de restituie la cererea contestatorului, instanța nu a obligat intimata la plata în favoarea statului a acestei taxe.
Împotriva sentinței civile nr. 9309/03.06.2013 pronunțată de Judecătoria B., intimata . exercitat calea de atac a recursului, solicitând în principal casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii contestației la executare, ca nefondată, cu obligarea părții intimate la plata cheltuielilor de judecate pe care le-a efectuat în legătură cu prezentul proces.
În motivarea cererii de exercitare a căii de atac, recurenta a arătat că prima instanță a procedat la soluționarea cauzei fără a-i comunica cererea introductivă de instanță și actele anexe acesteia, deși, prin cererea pe care a înregistrat-o la data de 24.05.2013 a solicitat acestei instanțe să îi comunice aceste acte de procedură, în conformitate cu prevederile cuprinse în art. 114 indice 1 din Codul de procedură civilă.
Procedând în acest fel, prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală, prin care a nesocotit dreptul său la un proces echitabil.
În continuarea motivării cererii de recurs, titularul acesteia a arătat că, în măsura în care instanța va considera că hotărârea atacată este legală, să constate că soluția ce a fost pronunțată de către instanța de fond este greșită, întrucât, în speța de față, prescripția dreptului de a cere executarea silită a început să curgă la data nașterii dreptului de a pune în executare sentința civilă ce constituie titlu executoriu, respectiv la data rămânerii irevocabile a acesteia în conformitate cu prevederile cuprinse în art. alin. 1 din OG nr. 5/2001 privind somația de plată.
Apoi, admițând chiar ipotetic că dreptul de a cere executarea silită s-a născut la data pronunțării sentinței civile ce constituie titlu executoriu, cererea de încuviințare a declanșării procedurii execuționale a fost formulată cu respectarea termenului prevăzut de art. 405 Cod procedură civilă.
A mai arătat recurenta în motivarea cererii de recurs că nu îi pot fi imputate viciile cererii pe care executorul judecătoresc a adresat-o instanței de executare și că, în momentul în care a aflat despre atitudinea pasivă a acestuia, i-a adresat o cerere prin care i-a solicitat să continue procedura de executare silită, în realizarea căreia stăruie.
Recurenta a fundamentat în drept cererea de exercitare a căii de atac pe dispozițiile cuprinse în art. 402 alin.2, art.304 indice 1, art. 405 și art. 405 indice 1 din codul de procedură civilă și în art. 8 -9 din OG nr. 5/2001.
În apărare, intimatul M. M. T. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondată a cererii de recurs promovată împotriva sentinței civile nr. 9309/03.06.2013 pronunțată de Judecătoria B., arătând în susținerea poziției sale procesuale că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și a făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale incidente.
În calea de atac a recursului nu au fost administrate probe.
Analizând sentința recurată, în raport cu motivele de recurs, cu actele și lucrările dosarului și cu prevederile legale incidente, tribunalul constată că cererea de recurs suspusă judecății este fondată, pentru considerentele ce succed:
Unul dintre principiile ce guvernează procesul civil este cel al contradictorialității. Contradictorialitatea presupune că judecătorul trebuie să asculte deopotrivă pe cel care a sesizat instanța cât și pe cel care se apără. Fiecare parte are dreptul de a participa la prezentarea, argumentarea și dovedirea pretențiilor sale precum și dreptul de a discuta și combate susținerile și probele celeilalte părți. De asemenea, fiecărei părți trebuie să i se ofere posibilitatea să-și exprime punctul de vedere asupra chestiunilor de fapt și de drept invocate de instanță din oficiu în scopul aflării adevărului și pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
În temeiul acestui principiu, părțile au dreptul de a face cereri, de a propune și administra probe, de a pune concluzii cu privire la toate problemele de fapt și de drept care interesează în rezolvarea pricinii. Instanța este obligată să dea părților posibilitatea să își exprime poziția procesuală cu privire la fiecare cerere și să-și întemeieze hotărârea numai pe acele elemente ce au format obiectul dezbaterilor contradictorii.
Unul dintre mijloacele procesuale prin care este respectat acest principiu este acela al comunicării actelor de procedură, care este mijlocul tehnic prin care se asigură aducerea la cunoștință a unui act procedural îndeplinit, care trebuie să fie cunoscut de părți, din categoria cărora face parte cererea de chemare în judecată și actele pe care aceasta se întemeiază.
De asemenea, principiul dreptului la apărare este unul dintre principiile ce guvernează procesul civil, iar el cuprinde în conținutul său dreptul de a lua cunoștință de cererile formulate în cauză și de probele pe care acestea se întemeiază.
Dreptul la apărare se realizează și prin unele dispoziții procedurale, printre care cele cuprinse în art. 114 indice 1 și în art. 116 din Codul de procedură civilă, care asigură încunoștiințarea reciprocă a părților asupra pretențiilor și apărărilor lor, prin comunicarea copiei de pe cererea de chemare în judecată.
În speța de față, se constată că judecătorul fondului a nesocotit cele două principii ce guvernează procesul civil, pe care le-am redat și analizat anterior, procedând la soluționarea cauzei fără a realiza procedura de comunicare a cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor pe care aceasta se întemeiază recurentei.
Așa fiind, tribunalul apreciază că se impune reluarea judecății în fața primei instanțe cu respectarea tuturor principiilor ce guvernează procesul civil, astfel că, în conformitate cu dispozițiile existente în art. 312 alin. 3 coroborat cu cele din art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă, va admite cererea de recurs suspusă judecății cu consecința casării sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei B..
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va realiza procedura de comunicare a cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor pe care aceasta se întemeiază recurentei – intimate și va decide cu respectarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare asupra tuturor chestiunilor litigioase.
De asemenea, cu ocazia rejudecării pricinii, instanța de rejudecare va decide și cu privire la cererea părților de a le fi acordate cheltuieli de judecată, după ce va stabili, în urma soluționării fondului, căreia dintre acestea îi revine culpa procesuală în înțelesul art. 274 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea de recurs formulată de recurenta ., reprezentată legal de director, reprezentată convențional de avocat F. N. Ovanesian, în contradictoriu cu intimatul M. M. T., împotriva sentinței civile numărul 9309/03.06.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, și în consecință:
Casează sentința recurată.
Trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 31.10.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. S. P. M. A. B.
Grefier,
I. C.
Red. L.S./22.01.2014
Tehnored. I.C./22.01.2014; 2 ex.
Jud. fond: C. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1498/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 777/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
