Contestaţie la executare. Decizia nr. 97/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 97/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 33145/197/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIA CIVILĂ NR. 97/R
Ședința publică de la 30 ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE P. M.
Judecător A. B.
Judecător L. S.
Grefier I. T.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta A. P. DGFP B. ÎN CALITATE DE CONTINUATOR ÎN DREPTURI AL CASEI DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI B., P. REPREZENTANT LEGAL în contradictoriu cu intimata contestatoare L. E., având ca obiect contestație la executare, împotriva sentinței civile numărul_ pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că, prin cererea de recurs, s-a solicitata judecarea cauzei și în lipsă, astfel că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 242 alin. 2 C.proc.civ.
Sub aspectul procedurii de citare, instanța constată că intimata contestatoare are termen în cunoștință în conformitate cu dispozițiile art. 153 C.proc.civ., prin semnarea dovezii de îndeplinire a procedurii de citare personal.
În temeiul dispozițiilor art. 159 indice 1 alin. 4 din codul de procedură civilă raportat la prevederile art. 2 pct. 3 coroborat cu cele ale art. 299 alin. 2 din Codul de procedură civilă, instanța își constată propria competență în soluționarea prezentei cauze.
Instanța constată că, în probatoriu, recurenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, sens în care s-a atașat un extras de pe portalul instanțelor de judecată.
În conformitate cu dispozițiile art. 167 C.proc.civ. coroborate cu cele ale art. 305 C.proc.civ., instanța admite, pentru recurentă, proba cu înscrisuri, aceasta fiind utilă, concludentă și pertinentă soluționării pricinii.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată că prin sentința civilă nr. 5319/11.04.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosar civil nr._ a fost admisă contestația la executare formulată de contestatoarea L. E. în contradictoriu cu intimata C. de Asigurări de Sănătate a Județului B. și în consecință au fost anulate formele de executare emise în baza titlului executoriu și somației de executare nr._/2011 emise de către intimată.
De asemenea, intimata a fost obligată să plătească suma de 43 lei contestatoarei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria B. a reținut, în esență, următoarele considerente:
Contestatoarea a primit la domiciliul sau un inscris intitulat “titlu executoriu” sus menționat prin care i se aduce la cunostinta obligatia de plata a unei anumite sume de bani pentru venituri din chirii,dividente,dobânzi,drepturi de proprietate intelectuală ,profesii libere si comerciale potrivit calculului efectuat, debitul fiind compus din: debit principal,dobanzi și penalitati.
Instanta a fost sesizata cu prezenta contestatie la executare prin care, in esenta, se arată ca debitoarea nu a avut cunostinta despre acest debit si că nu il datoreaza pentru că a fost achitat.Instanta a apreciat că executarea silită însăși pornită față de contestatoare și actele de executare sunt lovite de urmatoarele motive de nulitate absolută:Titlul de creanță este actul prin care se stabilește si se individualizează creanța fiscala, întocmit de organele competente, potrivit legii. Acesta nu există, astfel:
Contestatoaarea nu se află în posesia unui astfel de titlu de creanță. Ca urmare, actele de executare silită intocmite de CASJ Brasov sunt lovite de nulitate intrucat acestea sunt emise cu incalcarea dispozitiilor legale, și anume cu încălcarea dispozitiilor art. 44 și art. 110 C.pr.fiscală, precum și ale Ordinului 585/2005.
Astfel, titlul executoriu nu indica titlul de creanță care, în caz de neplată, să se fi transformat in titlu executoriu, înscrisul făcând o simplă înșiruire a unor coduri, și anume: “venituri din chirii,dividente,dobânzi,drepturi de proprietate intelectuală, profesii libere si comerciale” si apoi a unor sume, asa cum au fost enumerate mai sus.
Potrivit art.110 alin.3 Cod pr.fiscală:”Colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz”.
Pe de altă parte, dacă un asemenea titlu de creanță există, atunci el trebuia să fie comunicat, trebuia să cuprindă natura / izvorul debitului principal, trebuia să prevadă o scadenta de la care, în caz de neplată, să curga dobanzi ori penalitati, trebuia să cuprindă temeiul de drept al acestora și detalierea modalitatii de calcul.
Titlul de creanță ar fi trebuit să fie acela care fixa debitul, arăta izvorul și natura lui si, in mod esential: scadenta, sanctiunea aplicabile debitoarei pentru cazul in care nu achita datoria respectiva la scadenta. Or, acest titlu executoriu lipseste.
În caz contrar, insiruirea unor sume apare drept arbitrara pentru debitoare si incalca dreptul de proprietate, afecteaza in mod direct patrimoniul contestatoarei.
Urmărirea bunurilor mobile sau imobile – pe calea executării silite:
După detalierea dispozitiilor cu caracter special reprezentate de Codul de procedura fiscala, instanta retine ca, referitor la natura creanței urmăribile, sunt aplicabile dispozitiile generale ale art. 379 C.pr.civila care prevăd că: ”nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă”.
Creanța certă este aceea a carei existenta rezulta din insusi actul de creanta sau din alte acte emanate de la debitor sau recunoscute de dansul.
Creanța este lichida atunci cand câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanta sau cand este determinabila cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte.
Creanța este exigibilă când a ajuns la scadență.
Având în vedere ca intimata nu a emis nici un titlu executoriu care sa determine caracterul cert, lichid si exigibil al unei pretinsei creante, care, prin neplată, să devină titlu executoriu și să îndreptățească pe potențialul creditor la perceperea de penalități/dobânzi, instanța reține că datoria nu există și nu este datorată.
Instanța a reținut, totodată că, demararea executarii silite este de natură a afecta în mod direct patrimoniul acesteia în condițiile în care, nu există emis asupra sa un titlu de creanta.
Încălcarea dreptului de proprietate a devenit o obisnuință în practica diferitelor organe ale statului român, așa încât cvasi-totalitatea acțiunilor promovate pe rolul instanțelor de judecată impun instantelor analizarea acelor prevederi legale ce ar trebui sa constituie temeiul si garantia apararii dreptului de proprietate, astfel:
Art. 480 C.civ.: “Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege“. Instanta retine ca notiunii de « proprietate » se circumscrie in cazul de fata, din perspectiva Conventiei, intregul patrimoniu al contestatoarei potential afectat de executarea silita demarata in lipsa unui titlu de creanta.
Art. 44 din Constituția României: Dreptul de proprietate privată:
(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate.[…].
(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.[…].
Art 1 al. 1 si 2 din Primul Protocol Aditional la CEDO:
Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Raportul dintre norma internațională și cea internă:
Potrivit art. 11 din Constitutia Romaniei:
(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună – credință obligațiile ce – i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
Tratatele internaționale privind drepturile omului:
Potrivit art. 20 din Constitutia Romaniei:
(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În concluzie: instanța a reținut că demararea executării silite în condițiile lipsei unui titlu de creanță care să consemneze un debit cert, lichid și exigibil este de natură a aduce atingere dreptului de proprietate al contestatoarei, drept protejat in baza textelor de lege citate anterior si se impune admiterea prezentei contestatii asa cum a fost formulata.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., intimata CASJ Brasov, fiind cea din a carei culpa procesuala au fost ocazionate cheltuielile de judecata, instanța a dispus obligarea acesteia la plata către contestatoare a cheltuielilor de judecată, constând în taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva sentinței civile nr. 5319/2012, pronunțată de Judecătoria B., intimata C. de Asigurări de Sănătate a Județului B. a exercitat calea de atac a recursului, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii contestației la executare formulată de intimata-contestatoare.
În motivarea cererii de recurs pe care a promovat-o, recurenta a redat dispozițiile legale aplicabile în materia contribuțiilor de asigurări de sănătate și a arătat că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 95/2006 și a OUG nr. 150/2002, contribuabilul este obligat să declare și să plătească o contribuție de asigurări de sănătate aferentă veniturilor sale impozabile.
Arată că intimata-contestatoare a obținut în perioada 2005-2007 venituri rezultate din cedarea folosinței bunurilor pentru care avea obligația plății contribuției la FNUASS, acestea fiind singurele venituri realizate de parte. După comunicarea în luna februarie 2011 a debitelor datorate fondului, intimata a formulat contestație la Tribunalul B., care a fost respinsă la data de 21.11.2011 în dos. nr._ .
În continuarea motivării cererii de recurs, recurenta a arătat că este competentă să emită decizia de impunere prin care să stabilească cuantumul obligațiilor de plată ale intimatului în temeiul dispozițiilor legale mai sus menționate, fapt confirmat și de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 3878/27.09.2010.
S-a mai susținut că intimata contestatoare a intrat în posesia deciziei de impunere nr._/01.07.2011 la data de 05.07.2011, fiind respectate prevederile art. 44 alin. 2 lit. c Cod procedură fiscală, comunicarea fiind efectuată prin poștă. Totodată menționează că susținerea instanței de fond cum că creanța nu este certă, lichidă și exigibilă nu este întemeiată din moment ce însăși contestatoarea a procedat la achitarea ei în perioada de la comunicarea deciziei de impunere și până la emiterea titlului executoriu.
În drept au fost invocate prevederile OUG 150/2002, Ordinul 221/2005, Legea 95/2006, Ordinul Președintelui CNAS 617/2007 și Codul de procedură fiscală .
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Cu ocazia judecării prezentei cereri de recurs, a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând sentința atacată în raport cu motivele de recurs, cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, tribunalul constată următoarele:
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată formulată de intimata-contestatoare L. E. rezultă că aceasta nu a invocat drept motiv al contestației la executare împrejurarea că nu a fost emis cu titlul de creanță împotriva sa. (fila 2 din dosarul de fond).
Din contră, în acțiunea introductivă de instanță se arată că a achitat integral debitul în momentul în care a fost înștiințată și că ulterior a primit o decizia pe care a contestat-o în dosarul civil nr._ al Tribunalului B..
Motivele pentru care a solicitat anularea actelor de executare contestate au fost acelea că în cuprinsul lor nu s-a indicat numărul deciziei care i-a fost comunicată, nu s-a indicat în concret natura obligației de plată și nici debitul principal la care să se calculeze obligațiile accesorii și perioada de calcul.
Conform principiului disponibilității, care guvernează procesul civil, instanța de fond era obligată să analizeze cererea dedusă judecății în limitele stabilite de reclamant, potrivit art. 129 C.proc.civ.
Chiar și în situația în care s-ar fi invocat drept motiv de nulitate a actelor de executare, necomunicarea deciziei de impunere, instanța de fond trebuia să observe că din cuprinsul sentinței civile nr. 4958/CA/21.11.2011, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul civil nr._, aflată la fila 37 din dosar, rezultă că recurenta a emis o decizie de impunere corectă în data de 01.07.2011 și a comunicat-o contestatoarei.
Totodată, revenind la motivele invocate de parte în cererea dedusă judecății, constatăm că în titlul executoriu nr._/23.09.2011, aflat în copie la fila 4 din dosarul de fond, pe verso se arată că acesta a fost emis în baza deciziei de impunere nr._/01.07.2011, contribuția datorată fiind de 648 lei, iar accesoriile fiind calculate la data de 01.07.2011. Intimata-contestatoare nu a depus dovezi din care să rezulte achitarea debitului principal.
Mai mult decât atât, la dosarul primei instanțe au fost depuse contestația formulată de intimata contestatoare L. E. împotriva deciziei de impunere nr._/01.07.2011 emisă de recurentă (filele 29-30), precum și această decizie, astfel că reținerea instanței că demararea executării silite s-a realizat în condițiile lipsei unui titlu de creanță este nefondată.
Față de toate considerentele de fapt și de drept expuse, în temeiul art. 312 alin. 1, 2 și 3 C.proc.civ. coroborat cu art. 304 pct. 7 și 9 C.proc.civ., tribunalul va admite recursul dedus judecății și va modifica în tot sentința atacată, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de C. de Asigurări de Sănătate a județului B. și continuat de Agenția Națională de Administrare Fiscală în contradictoriu cu intimata L. E. împotriva sentinței civile nr. 5391/11.04.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, și în consecință:
Modifică în totalitate sentința recurată, în sensul respingerii contestației la executare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.01.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
P. M. A. B. L. S.
Grefier,
I. T.
Red. P.M./05.03.2013
Tehnored. I.T./07.03.2013; 2 ex.Jud. fond: L. M.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 96/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 153/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
