Rectificare carte funciară. Decizia nr. 96/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 96/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 22668/197/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIA CIVILĂ NR. 96/R
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE P. M.
Judecător A. B.
Judecător L. S.
Grefier I. T.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurenta pârâtă M. F. în contradictoriu cu intimații reclamanții B. G., B. S. și intimații pârâți P. M. S. PRIN PRIMAR, PRIN REPREZ LEGAL, P. V., P. V., având ca obiect rectificare carte funciară împotriva sentinței civile numărul 9308/26.06.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta pârâtă personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosarul cauzei o cerere de amânare formulată de mandatarul intimaților reclamanți, prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată arătând că a avut un deces în familie.
Instanța constată, de asemenea, că, pentru acest termen de judecată, recurenta pârâtă avea obligația de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Recurenta pârâtă depune la dosarul cauzei o declarație, prin care arată că înțelege să renunțe la judecata cererii de recurs.
Instanța, în urma deliberării, apreciază că prioritară în cauză este problema timbrajului și, având în vedere că recurenta pârâtă nu a înțeles să facă dovada timbrării cererii până la acest termen de judecată, invocă excepția insuficientei timbrări a cererii de recurs, față de dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997 și acordă cuvântul asupra acesteia.
Recurenta pârâtă menționează că nu știa că trebuie să timbreze cererea de recurs pentru acest termen de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției insuficientei timbrări a cererii de recurs.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată că, prin sentința civilă nr. 9308/29.06.2012, Judecătoria B. a hotărât următoarele:
Admite cererea formulată de către reclamanții B. G. și B. S. în contradictoriu cu pârâții P. M. S., prin primar, M. F., P. V. și P. V..
Constate că suprafața reală a imobilului situat în S., ..22, jud. B., înscris în CF_ S. (provenit din conversia de pe hârtie a CF 107 B.), nr. top 223/2/a, 224/2/a este de 471 mp și dispune rectificarea înscrierilor din CF în sensul înscrierii suprafeței reale a acestui teren.
Obligă pârâta M. F. la plata sumei de 1.208,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanți.
La adoptarea acestei soluții, Judecătoria B. a reținut că, potrivit CF_ S. (provenit din conversia de pe hârtie a CF 107 B.), reclamanții sunt proprietarii imobilului cu nr. top 223/2/a, 224/2/a reprezentând teren în suprafață de 270 mp (f.7).
Conform raportului de expertiză topografică întocmit de către exp. Ț. A. (f.41-61), suprafața reală a imobilului cu nr. top 223/2/a, 224/2/a, înscris în CF_ S. este de 419 mp iar imobilul proprietatea reclamanților nu a suferit vreo modificare de-a lungul timpului, fiind poziționat între aceleași limite.
Instanța reține că potrivit art.34 pct.4 din L. 7/1996 (în vigoare la data sesizării instanței), orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
De asemenea, conform art.19 lit. k coroborat cu art.25 alin.2 lit. c din Ordinul nr.634/2006 al ANCPI, în cazul în care suprafața reieșită din măsurători este mai mare decât suprafața înscrisă în actele de proprietate iar această diferență de suprafață este mai mare de 5%, rectificarea suprafeței terenului se poate face numai prin hotărâre judecătorească.
Prin urmare, având în vedere că din expertiza efectuată în cauză, a reieșit o suprafața mai mare decât cea înscrisă în cartea funciară pentru terenul proprietatea reclamanților, se impune admiterea acțiunii reclamanților și rectificarea cărții funciare cu privire la suprafața imobilului.
Potrivit art.274 Cod proc. civ., pârâta M. F., care s-a opus admiterii acțiunii, a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată reprezentând contravaloarea taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu expert.
Împotriva sentinței civile nr. 9308/26.06.2012 pronunțată de Judecătoria B., pârâta M. F. a exercitat calea de atac a recursului, solicitând casarea acesteia cu consecința rejudecării cauzei, iar, în urma rejudecării, respingerea cererii de chemare în judecată pe care intimații – reclamanți au formulat-o în contradictoriu cu ea.
În motivarea cererii de recurs, recurenta a arătat că intimații – reclamanți au edificat de-a lungul anilor mai multe construcții pe linia de hotar dintre imobilul ce constituie obiectul dreptului său de proprietate și imobilul ce se află în proprietatea intimaților.
A mai arătat recurenta că nu a fost de acord cu rectificarea suprafeței de carte funciară a imobilului ce constituie obiectul dreptului de proprietate al intimaților - reclamanți, întrucât nu a fost determinată sursa surplusului de suprafață pe care aceste părți l-au invocat și nici nu s-a dovedit că linia de hotar este greșită.
În continuarea motivării cererii de recurs recurenta a susținut că judecătorul fondului nu a avut rol activ, întrucât nu i-a explicat nimic din ceea ce presupune desfășurarea procesului și nici nu a stăruit în aflarea adevărului.
În drept, recurenta a fundamentat cererea de recurs pe dispozițiile cuprinse în art. 304 pct. 7, și 9 din Codul de procedură civilă.
În apărare, intimații – reclamanți au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea ca nefondată a cererii de recurs, arătând în esență în motivarea poziției lor procesuale că Judecătoria B. a stabilit în mod corect situația de fapt și a făcut o justă aplicarea a prevederilor legale incidente.
La termenul de judecată de astăzi, tribunalul, din oficiu, pentru considerentele expuse în practicaua deciziei, a invocat excepția de insuficientă timbrare a cererii de recurs ce constituie obiectul prezentului dosar.
Judecând cu prioritate această excepție absolută și dirimantă, ce face de prisos în tot cercetarea în fond a pricinii, conform art.137 alin. (1) Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Potrivit art.1 din Legea nr.146/1997, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru și se taxează în mod diferențiat după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, iar art. 11 alin.(2) din același act normativ stipulează că cererile pentru exercitarea apelului sau recursului se timbrează cu 50% din taxa judiciară de timbru aferentă judecării în fond a cauzei.
De asemenea, art.20 alin.1 și 2 din același act normativ dispune că taxa judiciară de timbru se achită anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
În speță, la data înregistrării pe rolul instanței a prezentei cereri de recurs, recurenta a fost făcută dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 2 lei și a unui timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Instanța de recurs, cu ocazia primirii prezentului dosar spre soluționare, a constatat că, cu ocazia judecării în primă instanță a cauzei, taxa judiciară de timbru nu a fost corect stabilită, întrucât instanțele judecătorești au fost învestite cu soluționarea unei cereri ce are un obiect evaluabil pecuniar în raport de care trebuia determinată această taxă, astfel că, prin rezoluția din data de 11.09.2012, a stabilit în sarcina intimaților – reclamanți obligația ca, în conformitate cu prevederile cuprinse în art. 112 alin. 1 lit. b din Codul de procedură civil, să indice valoarea obiectului cererii de chemare în judecată pe care au formulat-o.
În îndeplinirea acestei obligații, intimații – reclamanți au depus la dosarul cauzei, la termenul de judecată din data de 28.11.202, o notă de ședință prin care au arătat că valoarea obiectului cererii de chemare în judecată pe care au promovat-o este de 6288 de lei. În raport de valoarea obiectului actului de învestire a instanței, tribunalul, în conformitate cu prevederile cuprinse în art. 11 alin. 2 din legea nr. 146/1997, prin încheierea termenului de judecată menționat, a stabilit în sarcina recurentei obligația de plată a sumei de 228, 26 lei, cu titlu de diferență de taxă judiciară de timbru, precum și a sumei de 2,85 lei reprezentând diferență de timbru judiciar, sub sancțiunea anulării cererii de recurs pe care a formulat-o ca insuficient timbrată.
De asemenea, instanța de recurs, făcând aplicarea dispozițiilor cuprinse în art. 20 alin. 5 din legea nr. 146/1997, care stipulează:,, în situația în care instanța judecătorească învestită cu soluționarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune obligarea părții la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu. Executarea silită a hotărârii se va efectua prin organele de executare ale unităților teritoriale subordonate Ministerului Finanțelor Publice în a căror rază teritorială își are domiciliul sau sediul debitorul, potrivit legislației privind executarea silită a creanțelor bugetare”, a stabilit în sarcina intimaților – reclamanți obligația de a achita suma de 452, 53 lei, precum și suma de 2, 70 lei, reprezentând diferență taxă judiciară de timbru, respectiv diferență de timbru judiciar datorate pentru judecarea în primă instanță a cauzei.
Încheierea termenului de judecată din data de 28.11.2012, prin care tribunalul a stabilit în sarcina recurentei și în sarcina intimaților – reclamanți obligațiile mai sus indicate a fost comunicată părților menționat prin proces – verbal de comunicare și dovadă de primire, astfel cum rezultă din actele aflate la filele 28 și 29 din dosarul cauzei, însă aceste părți nu au înțeles să procedeze la îndeplinirea acestor obligații.
Așa fiind, tribunalul, pentru considerentele ce preced, în temeiul art.137 alin (1) din codul de procedură civilă coroborat cu dispozițiile legale menționate, va admite excepția de ordine publică analizată iar,în temeiul art.20 alin (3) din Legea nr.146/1997, va anula, ca netimbrată, cererea de recurs ce formează obiectul prezentului dosar, instanța neputându-se pronunța asupra fondului cauzei atâta timp cât nu a fost învestită cu o cerere care să îndeplinească toate condițiile instituite de lege, inclusiv cele relative la timbraj.
De asemenea, instanța de recurs, în conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 20 alin. 5 din legea nr. 146/1997, ce au fost mai sus redate, va stabili în sarcina intimaților – reclamanți obligația de plată a sumei de bani pe care o datorează cu titlu de diferență taxă judiciară de timbru pentru judecarea în primă instanță a cauzei și va dispune efectuarea cuvenitelor demersuri pentru aducerea la îndeplinire a acestei obligații.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția insuficientei timbrări a cererii de recurs, invocată din oficiu.
Anulează ca insuficient timbrată cererea de recurs formulată de recurenta M. F. în contradictoriu cu intimații B. G., B. S., P. M. S., reprezentată legal de primar, P. V. și P. V., împotriva sentinței civile numărul 9308/26.06.2012 pronunțată de Judecătoria B..
Obligă intimații B. G. și B. S. să achite suma de 452, 53 lei cu titlu de diferență taxă judiciară de timbru datorată pentru judecarea în fond a pricinii.
Executorie sub aspectul obligației stabilită în sarcina intimaților B. G. și B. S..
Un exemplar al prezentei decizii se va comunica Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului B., în vederea punerii în executare a dispoziției vizând obligarea intimaților B. G. și B. S. la plata sumei de 452, 53 lei, ce este datorată de aceștia cu titlu de diferență taxă judiciară de timbru pentru judecarea în fond a pricinii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30.01.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
P. M. A. B. L. S.
Grefier,
I. T.
Red. L.S./19.03.2013
Tehnored. I.T./20.03.2013; 2 ex.
Jud. fond: R. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 576/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 97/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
