Partaj judiciar. Decizia nr. 419/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 419/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 16939/197/2008
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 419/.> Ședința publică de la 19 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. O. P.
Judecător D. N.
Grefier N. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de apelantul pârât S. R. prin M.F.P., prin D.G.F.P., prin reprezentant legal în contradictoriu cu intimații reclamanți M. L. M. și M. D. și intimata pârâtă ., prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 9863/13.06.2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul civil nr._, având ca obiect partaj judiciar.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința din data de 29.10.2013, conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 05.11.2013, 12.11.2013 șiulterior pentru data de 19.11.2013.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului formulat de S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP B., constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 9863/13.06.2013, pronunțată de Judecătoria B. s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții M. L. M. și M. D., în contradictoriu cu pârâții S. ROMÂN prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B. și . B. și în consecință s-a constatat că asupra imobilului situat in B., .. 25, înscris în C.F. nr._ B., nr. top 5547/1, compus din casă de piatră cu un etaj și 7 locuințe și teren în suprafață de 243,30 mp., cu cota de 2/3 din părțile de uz comun care sunt: teren neconstruit – curte cu nr. top 5547/3 de 121,70 mp., accesul în curte, poarta și branșamentele instalațiilor existente, în valoare totală de 1.063.206,76 lei, sunt coproprietari reclamanții cu cota de 350/1050 și pârâtul S. Român cu cota de 700/1050 ; că imobilul mai sus identificat este supus ieșirii din indiviziune ; s-a dispus sistarea stării de indiviziune prin atribuirea întregului imobil pârâtului S. Român ; a fost pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamanților M. L. M. și M. D. suma de 354.402,25 lei, cu titlu de sultă valorică ; s-a dispund înscrierea în CF nr._ B., nr. top 5547/12 a dreptului de proprietate asupra întregului imobil în favoarea Statului Român, cu titlu de drept de ieșire din indiviziune și a fost obligat pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamanților suma de 1.160,47 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și să achite expertei F. A. suma de 3.237 lei reprezentând diferență de onorariu pentru efectuarea expertizei topografice și întocmirea raportului de expertiză nr._/09.11.2012.
Pentru a pronunța această sentință prima, instanța a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. Român, instanța s-a pronunțat în ședința publică din 24.02.2009, în sensul respingerii pentru motivele arătate în încheierea de ședință.
În această privință pârâtul S. Român a invocat faptul că imobilul se află în intravilanul Municipiului B., motiv pentru care Ministerul Finanțelor Publice nu are calitatea de reprezentant al Statului Român, ci Municipiul B..
Analizând această apărare, instanța a constatat că în raport cu înscrierea în cartea funciară și față de prevederile Legii nr.112/1995, dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu aparține Statului Român.
Municipiul B. nu este proprietarul imobilul supus partajului, deși în conformitate cu dispozițiile Legii nr.213/1998, imobilul face parte din domeniul privat al municipiului, însă scriptic nu s-a realizat rectificarea de carte funciară.
Potrivit Legii administrației publice locale nr.215/2001, municipiul este o persoană juridică distinctă de S. Român, cu patrimoniu și buget propriu, cu organe proprii de conducere și cu statut juridic distinct față de S. Român.
Nefiind titularul unui drept înscris în cartea funciară, Municipiul B. nu poate dispune de un astfel de drept, chiar dacă este conferit de lege, pentru că nici un drept real nu poate exista și nu poate fi opus nimănui dacă nu este înscris în cartea funciară.
Astfel cum rezultă din copia cărții funciare nr._ B., asupra imobilului situat în B., .. 25, înscris în C.F. nr._ B., nr. top 5547/1, compus din casă de piatră cu un etaj și 7 locuințe și teren în suprafață de 243,30 mp., cu cota de 2/3 din părțile de uz comun, sunt coproprietari reclamanții M. L. M. și M. D., cu o cotă de 350/1050 și pârâtul S. Român, cu o cotă de 700/1050.
Potrivit înscrisurilor de la dosar, imobilul este compus din mai multe spații locative, care au fost ocupate de chiriași și care au fost apoi înstrăinate către aceștia, în baza Legii nr. 112/1995, fără însă ca imobilul să fie în prealabil dezmembrat conform folosinței actuale (filele 94-105). Drepturile de proprietate dobândite de foștii chiriași în baza contractelor de vânzare cumpărare nu au fost înscrise în cartea funciară. C. de 350/1050 deținută de către reclamanți a fost dobândită de la moștenitorii foștilor proprietari tabulari.
Conform raportului de expertiză tehnică construcții nr._/12.05.2009 întocmit în cauză de către expert P. I., imobilul construcție, înscris în CF nr._ B., nr. top 5547/1 are o valoare de 1.045.849 lei (fila 60).
De asemenea, astfel cum rezultă din copia cărții funciare coroborată cu raportul de expertiză tehnică topografică nr._/09.11.2012 întocmit în cauză de către expert F. A., terenul aferent construcției, respectiv curte, are suprafața de 121,70 mp și face parte din părțile de uz comun înscrise sub nr. top 5547/3. Reclamanții M. L. M. și M. D. și pârâtul S. Român dețin o cotă de proprietate de 2/3 din acest teren de 121,70 mp ce face parte din părțile de uz comun, respectiv o suprafață de 81,13 mp, ce va fi avută în vedere la calcularea valorii totale a masei partajabile.
Astfel cum rezultă din raportul de expertiză tehnică de evaluare a imobilului nr._/23.04.2013 întocmit în cauză de către expert T. F. M. terenul în suprafață de 121,70 mp. ce face parte din părțile de uz comun are valoarea de 26.061 lei. În urma calculului matematic efectuat, valoarea terenului în suprafață de 81,13 mp, ce reprezintă cota de 2/3 din terenul aferent de 121,70 mp, cotă aparținând reclamanților și pârâtului, este de 17.357,76 lei.
P. urmare, având în vedere concluziile experților cu privire la valoarea construcției și a terenului aferent, instanța reține că valoarea totală a masei partajabile este de 1.063.206,76 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 728 din vechiul Cod civil, aplicabile în cauză potrivit art. 6 alin. 2 din Noul Cod Civil, “nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune” și conform art. 673 ind. 9 Cod proc.civilă, la formarea și atribuirea loturilor se va ține seama și de mărimea cotei coproprietarilor.
În privința modalității de partajare a imobilului instanța va reține criteriile prevăzute de art. 673 ind. 9 Cod proc.civ.,precum și faptul că pârâtul S. Român deține o cotă mai mare din imobil, care impune atribuirea întregului imobil către S. Român.
În aceeași privință este de reținut și faptul că această modalitate de ieșire din indiviziune se impune și pentru respectarea de către S. Român a obligațiilor impuse prin contractele de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995, cu privire la spațiile locative, care au fost ocupate de chiriași și înstrăinate către aceștia, în baza Legii nr. 112/1995, fără însă ca imobilul să fie dezmembrat conform folosinței actuale, în vederea individualizării dreptului Statului Român.
Astfel, S. Român a procedat la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare cu chiriașii acestui imobil, în condițiile în care avea doar calitatea de coproprietar asupra acestuia.
Un singur copărtaș nu poate încheia acte de dispoziție fără acordul unanim al celorlalți copărtași, prin care să înstrăineze sau să greveze întregul bun ori o parte materială determinată din acel bun. Asemenea acte, cum sunt și cele încheiate între S. Român și chiriași, sunt valabile sau nu după cum dobânditorul cunoștea sau nu că înstrăinătorul nu are calitatea de proprietar exclusiv al bunului. Întrucât dobânditorii au cunoscut în momentul contractării că înstrăinătorul (pârâtul S. Român din prezenta cauză) nu este proprietarul exclusiv al bunului, actele juridice sunt valabile, fiind însă afectate de o condiție rezolutorie. Consolidarea sau desființarea lor depind însă de rezultatul împărțelii. Numai dacă prin partaj bunul revine în proprietatea exclusivă a fostului copărtaș – înstrăinător, dreptul chiriașilor cumpărători se consolidează, devenind pur și simplu. Dimpotrivă, dacă bunul înstrăinat ar fi revenit în lotul celorlalți coproprietari, înstrăinarea s-ar fi desființat, fiind rezolvită, în temeiul efectului devolutiv al împărțelii.
În consecință, nu poate fi luată în considerare apărarea pârâtului, având în vedere că acesta deține o cotă majoritară și are obligația de a-și îndeplini obligațiile asumate prin contractele de vânzare – cumpărare încheiate în temeiul Legii nr.112/1995.
Așadar, instanța a dispus sistarea stării de indiviziune asupra întregului imobil prin atribuirea acestuia în întregime către S. Român.
Având în vedere dispozițiile art. 742 cod civil aplicabile în cauză potrivit art. 6 alin. 2 din noul Cod civil, prin care se consacră principiul egalității și echității partajului, pârâtul S. Român urmează să plătească reclamanților M. L. M. și M. D. sultă valorică în cuantum de 354.402,25 lei calculată corespunzător cotelor de proprietate.
Având în vedere faptul că imobilul urmează a fi atribuit pârâtului, potrivit art. 20 din Legea nr. 7/1996 s-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului lui de proprietate, astfel rezultat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod de procedura civilă, pârâtul S. Român, fiind în culpă procesuală, a fost obligat să plătească reclamanților suma de 1.160,47 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu avocațial și onorarii experți, calculate proporțional cu cotele de proprietate ale părților.
Având în vedere soluția pronunțată, precum și faptul că nu s-a achitat integral onorariul expertei F. A. și văzând dispozițiile 22 alin. 2, art. 23 din O.G. nr. 2/2000 coroborate cu art. 213 alin. 2 C.proc.civ, instanța a obligat pârâtul S. Român să plătească expertei F. A. suma de 3.237 lei reprezentând diferență onorariu pentru efectuarea expertizei topografice și întocmirea raportului de expertiză nr._/09.11.2012.
Împotriva sentinței civile nr. 9863/13.06.2013 a Judecatoriei Brasov pronuntata in dosar nr._, a declarat apel S. R., reprezentat de Ministerul Finantelor Publice solicitând admiterea apelului formulat, schimbarea sentinței in sensul respingerii actiunii introductive.
Apelantul a criticat hotărârea pronunțată considerând-o nelegală. S-a arătat că modalitate de partaj aleasă este surprinzătoare deoarece s-a atribuit Statului R. ceea ce avea deja inscris in cartea funiciară. Acest drept exista, deoarece imobilul a fost nationalizat prin Decretul 92/50 si in temeiul legii 112/1995 a fost vândut chiriașilor. Reclamanții din aceasta cauza au dobândit prin cumpărare de la un alt vânzător spațiul comercial care este inscris in CF in cota de 350/1050. Nu s-a realizat nicio ieșire din indiviziune in realitate, nu s-au efectuat dezmembrările specifice acestei operațiuni si atribuirea de topuri distincte fiecărui proprietar potrivit contractelor de vânzare-cumpărare încheiate potrivit Legii nr. 112/1995 . In schimb, in mod gratuit, fără nicio justificare instanța afirma ca se atribuie tot imobilul Statului R. si cu plata unei suite către reclamanți, deși S. R. nu mai este proprietar vânzând imobilul chiriașilor in condițiile legii.
S-a apreciat că instanța nu a stabilit corect starea de fapt dedusa judecății, nu a manifestat rol activ in clarificarea tuturor împrejurărilor de fapt si de drept, nu a stabilit corect cadrul procesual al pricinii și nu a apreciat corect probatoriul administrat in aceasta cauza..
Recurentul consideră ca solicitarea reclamanților de a se atribui Statului R. întregul imobil, cu plata unei sulte corespunzătoare valorii de circulație a imobilului catre reclamanți, este neintemeiată, deoarece din analiza raportului de expertiza contabila se poate observa ca imobilul in cauza este alcătuit din unități locative distincte si poate fi comod partajabil in natura, potrivit prevederilor art. 673 ind.5 alin. 2 cod pr. civila.
Recurentul arată că nu este de acord cu partajul prin atribuirea bunului si plata sultei către reclamanți, intrucat imobilul este alcătuit din unități locative distincte si poate fi comod partajabil in natura, iar potrivit dispozițiilor art. 673A10, partajul prin atribuire este o modalitate de partajare atipica, regula fiind ca bunul sa se impartă in natura.
Se apreciază că fondul problemei nu a fost rezolvat corect, in condițiile in care intregul imobil a fost proprietatea Statului R. dobândit ca urmare a efectelor nationalizării prin Decretul 92/1950, iar imobil a fost vândut in totalitate de către . chiriașilor in temeiul dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 112/1995 pentru spatiile cu destinatia de locuinte, iar pentru spațiul cu alta destinatie, M. loan a incheiat de asemenea cu . contract de vânzare-cumpărare, in temeiul HG. Nr. 389/1996 si HG nr. 906/1996. Ceilalti proprietari de apartamente nu si-au inregistrat in CF dreptul dobandit prin cumparare, figurând inscris tot S. R.. Carte funciara_ Brasov s-a infiintat prin cuprinderea datelor ce priveste imobilul inscris in CF Brasov_ top.5547/1.
Apelantul susține că nu se pune problema niciunei atribuiri Statului R. in condițiile in care s-au vandut in totalitate toate spatiile, desi cumpărătorii acestor locuințe nu si-au inregistrat in CF dreptul lor de proprietate. S. R. nu poate avea niciun interes in aceasta cauza. Nu este interesat sa mai achiziționeze niciun imobil din cele vândute chiar de el. Reclamanții din aceasta cauza nu pot dobândi alte bunuri decat cele ce formeaza obiectul contractului lor de vanzare-cumparare. De fapt nu se precizeaza in ce conditii au incheiat acest contract. Fiind vorba de spațiu comercial nu poate fi decât spațiul cumpărat de la R. de către M. loan. Reclamanții din aceasta cauza nu au depus contractul lor de vânzare.
Apelantul menționează că S. R. nu datorează nicio sulta egalizatoare reclamanților, deoarece nu este vorba de cote indivize ideale care nu pot fi identificate, nu s-au vândut cote ideale. Vânzările s-au făcut pe spatii concrete, determinate, fiecare a plătit prețul in raport de suprafețele dobândite. Pentru teren atribuirile in vederea inregistrării in CF se fac prin Ordin al Prefetului in mod gratuit in condițiile dispozițiilor art.36 din Legea nr.18/1991.Suprafata . mp și aparține tuturor proprietarilor de apartamente, care pot dobândi cu titlu gratuit teren aferent suprafeței construite prin Ordin al Prefectului, potrivit procedurii.
Apelantul invederează instanței că practic nici nu s-a realizat iesirea din indiviziune a spatiilor locative din acest imobil, iar instanța nu a realizat ca de fapt sunt mai multe apartamente cu contracte distincte, ca la data promovarii acestei acțiunii aceste imobile nu se mai aflau in patrimoniul Statului R..
Apelantul critică faptul că la dosar nu există contractul de vânzare cumpărare încheiat de reclamanți și consideră că instanța a efectuat în mod greșit calculele, deoarece fiecare apartament avea o valoare distincta, iar desocotirea pentru spatiile comune eventual trebuia făcută intre proprietarii actuali ai imobilului.
S. R. susține că nu mai are calitate de proprietar deoarece a vandut toate unitatile locative si spațiul comercial existent, fiind respinsă în mod greșit exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statului R..
Apelantul arată că nu ne aflam in situația in care imobilul nu poate fi impărțit in natura, deoarece potrivit contractelor de vânzare-cumpărare, fiecare spațiu era individualizat, s-a plătit preț pe acestea prin ., iar dosarul trebuia soluționat in sensul stabilirii cotelor de proprietate comune aferenta fiecărui contract, dezmembrarea potrivit suprafeței obținute si stabilirea de topuri către fiecare unitate locativă.
S. R. nu este interesat de achiziția de imobile, nu are prevedere bugetară pentru acest lucru, nu poate fi forțat sa ia in proprietate ceea ce nu privește interesul general.
Se critică faptul că nu au fost luate în considerare contractele de vanzare-cumparare și faptul că s-a reținut culpa procesuală a apelantului. Apelantul susține că nu are nicio calitate procesuala pasiva in cauza, iar excepție pe care am invocat-o si la fond nu a fost soluționată corect de către instanța de judecata.
Apelantul a criticat valoarea la care a fost evaluat imobilul și cu faptul că a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, apelul este întemeiat pe dispozițiile art. 282 ș.u. din C.p.c.
Intimații reclamanți M. L. M. și M. D. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, intimații au arătat că au dobândit cota de 350/1050 parte din imobilul înscris în CF nr. 5547/1, iar restul imobilului este proprietatea Statului Român.
Se precizează că nu poate fi menținută starea de indiviziune, singura modalitate de partaj posibilă fiind cea admisă de instanța, iar partajul în natură nu este posibil, S. neavând o cerere proprie.
Se mai arată că soluția atribuirii întregului imobil Statului Român este impusă de cota superioară de proprietate a statului, de faptul că imobilul compus din mai multe locuințe și un spatiu comercial a fost în totalitate înstrăinat de către Stat foștilor chiriași, iar vânzarea întregului imobil de către Stat, deși avea doar o cotă de 700/1050 are semnificația unui acord la atribuirea intregului imobil, deoarece altfel contractele ar fi nule.
Intimații susțin că S. nu a formulat nicio opoziție la soluția de atribuire în totalitate a bunului, iar cuantumul real al sultei este de 411.284,94 lei mai mare decât cel acordat de instanță, însă nu au apelat soluția deoarece au dorit încheierea procesului și rezolvarea pe această cale a situației create.
Verificând, în conformitate cu prevederile art.295 alin.1 C.proc.civ., stabilirea stării de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în limitele motivelor de apel formulate de către părți, tribunalul reține următoarele:
Instanța de apel reține că apelantul a criticat valoarea la care a fost evaluat bunul supus partajului. Din dosar reiese că raportul de expertiză tehnică nr._(f. 52-73) întocmit de expertul ing. I. P., prin care a fost evaluat imobilul construcție situat în B. .. 25, a fost întocmit în mai 2009, cu mai mult de patru ani înainte de data la care s-a pronunțat sentința apelată prin care s-a dispus partajul.
Pentru o soluționare corectă a unei cereri de partaj este necesar ca evaluarea imobilului să se facă cât mai aproape de data partajului, astfel încât să se determine valoarea reală a acestuia, întrucât, în măsura existenței unei creșteri sau scăderi a valorii fondului, de acestea trebuie să profite sau să-i afecteze în egală măsură pe toți coproprietarii. Evaluarea făcută cu mai mult de patru ani înainte de data partajului nu poate determina valoarea reală a imobilului.
De asemenea, instanța de apel observă că deși obiectivul raportului de expertiză tehnică construcții nr._/23.04.2013 a fost evaluarea terenului construit și neconstruit situat în B. .. 29, înscris în CF nr. 5547/1 și 5547/3, expertul a evaluat doar terenul neconstruit în suprafață de 121,81 mp. Din raportul de expertiză tehnică nr._(f. 52-73) întocmit de expertul ing. I. P. nu rezultă că la evaluarea imobilului construcție a avut în vedere și valoarea terenului construit.
Procedura efectuării partajului judiciar este reglementată în capitolul VII ind. 1 din codul de procedură civilă din 1865 la art. 673 ind. 1- 673 ind. 14, iar aceste dispoziții legale au caracter imperativ, fiind obligatoriu pentru instanță să urmeze întocmai procedura reglementă în capitolul VII ind. 1.
Apelantul a criticat faptul că nu s-a făcut partajul în natura. Prima instanța prin obiectivele stabilite pentru cele trei expertize nu a solicitat experților să precizeze dacă bunurile supuse partajului sunt comod partajabile în natură, deși instanța de judecată este îndreptățită și chiar obligată, în exercitarea rolului activ să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Instanța de apel apreciază că în fața primei instanțe nu a fost respectată procedura reglementată în capitolul VII ind. 1(art. 673 ind. 1- 673 ind. 14) din Codul de procedură civilă din 1865, fapt care atrage nulitatea sentinței și a procedurii urmate în fața primei instanțe..
Având în vedere prevederile art. 297 alin. 2 teza a II a C.p.c. din 1865, tribunalul va admite apelul declarat de apelantul-pârât S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP B., împotriva sentinței civile nr. 9863/13.06.2013 și în consecință va anula în tot sentința civilă nr. 9863/13.06.2013 și procedura urmată în fața primei instanțe și va reține spre judecată acțiunea ce face obiectul dosarului nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul-pârât S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP B., împotriva sentinței civile nr. 9863/13.06.2013 și în consecință:
Anulează în tot sentința civilă nr. 9863/13.06.2013 și procedura urmată în fața primei instanțe, și reține spre judecată acțiunea ce face obiectul dosarului nr._ .
Acordă termen de judecată în 14.01.2014, ora 08.30, pentru când se citează părțile.
Cu drept de recurs odată cu decizia ce urmează a fi pronunțată asupra fondului, după judecarea cauzei in apel.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19.11.2013.
Președinte, Judecător,
D. O. P. D. N.
Grefier,
N. C.
Red. Jud. D.N. 20.12.2013
Tehnored. CN/20.12.2013
6 ex.
Jud. fond E. Beusean
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 252/2013.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 16/2013.... → |
|---|
