Obligaţie de a face. Decizia nr. 248/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 248/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 14-06-2013 în dosarul nr. 17293/197/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 248/. publică de la 14 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. S.
Judecător A. B.
Grefier I. T.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelanții pârâți N. M., T. A., C. D. V., C. A. în contradictoriu cu intimații reclamanți P. P., R. L., P. S. C., G. M. P., G. A., având ca obiect obligație de a face, împotriva sentinței civile numărul_/2012 și a încheierii de ședință din data de 21.11.2012 pronunțate de către Judecătoria B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 07.06.2013, când părțile, prin reprezentanții lor convenționali, au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în vederea depunerii de concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru prezentul termen, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererilor de apel de față, constată că, prin sentința civilă nr._/05.12.2012, Judecătoria B. a hotărât următoarele:
Admite cererea formulată de reclamanții P. P., R. L., P. S. C., G. M. P. și G. A. în contradictoriu cu pârâții N. M., T. A., C. D. V. și C. A..
Dispune ca pârâții să se prezinte la notar pentru a-și da acordul la realizarea de către reclamanți a unor branșamente individuale la rețeaua publică de alimentare cu apă pentru alimentarea cu apă a apartamentelor acestora, în caz de refuz prezenta hotărâre ținând loc de acord al pârâților pentru realizarea acestor lucrări.
Obligă pârâții la plata către reclamanți a sumei de 2800 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
La adoptarea acestei soluții, instanța a reținut că părțile sunt proprietari de apartamente aflate în imobilul situat pe ., având cote de coproprietate asupra părților de uz comun ale imobilului, descrise în CF_ B..
Părțile sunt implicate într-un proces de partaj pentru ieșirea din indiviziune asupra părților de uz comun ale imobilului, procesul nefiind soluționat.
În acest context reclamanții, potrivit afirmației acestora, confirmată de pârâți, nu mai au branșament la alimentarea cu apă din rețeaua publică de alimentare, apartamentele acestora fiind lipsite de sursă de apă curentă.
Părțile nu sunt de acord să realizeze o rețea de alimentare cu apă comună pentru toți proprietarii de apartamente, reclamanții au inițiat procedurile administrative pentru obținerea avizelor necesare realizării de branșamente individuale pentru apartamentele acestora, însă pentru obținerea acestor avize au nevoie de acordul pârâților, proprietarii celorlalte apartamente din imobil, în vederea realizării acestor lucrări.
Pârâții nu sunt de acord să-și dea acordul solicitat, pretextând că până la judecarea cererii de ieșire din indiviziune este prematur a fi realizată această lucrare, întrucât forma propusă de reclamanți ar putea afecta loturile care ar putea fi atribuite pârâților și în plus ar putea constitui o premisă pentru argumentarea atribuirii către reclamanți a loturilor afectate de traseul utilităților, situație defavorabilă pârâților.
În cauză a fost realizată și o expertiză de specialitate care propune un traseu pentru rețelele individuale de alimentare cu apă ale apartamentelor reclamanților, expertiză care a stârnit polemici în special cu privire la traseul care ar urma să alimenteze apartamentul reclamanților G., apartament pentru care conducta de alimentare ar urma să treacă prin spălătoria situată la parterul imobilului, solicitată a fi inclusă în lot atât de reclamanți cât și de pârâți în procesul de partaj.
Alimentarea cu apă a apartamentelor de locuit, cum este cazul reclamanților, în vederea asigurării unui trai normal, este o necesitate ce nu poate fi contestată. Separarea branșamentelor și realizarea de trasee separate este posibilă, expertiza administrată în cauză confirmând acest fapt.
Vocația pârâților de a se bucura de drepturile lor de proprietate fără limitări din partea vecinilor constituie de asemenea un drept al acestora.
Dar opoziția pârâților la exprimarea unui acord formal pentru obținerea autorizațiilor în vederea realizării lucrării de alimentare cu apă a apartamentelor reclamanților reprezintă un abuz în exercitarea drepturilor pârâților derivate sau conexe drepturilor de proprietate pe care îl au asupra apartamentelor și spațiilor de uz comun, care ar fi afectate de lucrările de aducțiune a apei, întrucât eventualele inconveniente pricinuite acestora de aducțiunea apei la apartamentele reclamanților sunt cu mult mai mici decât cele pricinuite reclamanților de lipsa apei datorită opoziției pârâților. Chiar si amânarea acestei lucrări până la soluționarea cererii de partaj este nejustificată datorită naturii necesare și imediate a nevoii de alimentare cu apă a reclamanților.
Ținând cont că echilibrul echitabil ce trebuie a fi realizat între nevoile și drepturile tuturor celor implicați în raporturi de vecinătate și/sau coproprietate reprezintă în prezent un deziderat legal, ( art 630 NCC), instanța poate dispune măsuri în vederea armonizării nevoilor fiecărei părți.
Ca atare, fiind de necontestat dreptul reclamanților la un mediu de viață corespunzător contextului general în care trăiesc, față de lipsa unui fundament justificat al refuzului pârâților de a-și da acordul la realizarea lucrării preconizate de reclamanți, instanța a admis cererea reclamanților astfel cum a fost formulată.
Împotriva sentinței civile nr._/05.12.2012 și a Încheierii ședinței publice din data de 21.11.2012 pronunțate de Judecătoria B., pârâții C. D. și Craghin A., prin reprezentant convențional avocat A. Ș., au exercitat calea de atac a apelului,susținând că în cauză se impune ca, în conformitate cu prevederile cuprinse în art. 244 pct. 1 din Codul de procedură civilă, judecata să fie suspendată până la soluționarea în mod irevocabil a litigiului ce vizează sistarea stării de coproprietate.
Sub acest aspect, apelanți menționați au arătat că judecătorul fondului a respins cererea pe care au formulat-o în conformitate cu prevederile legale anterior indicate, pe considerente ce țin de caracterul urgent al lucrărilor necesare alimentării cu apă a spațiului locativ al intimaților – reclamanți, ignorând faptul că acestea părți au realizat o lucrare de branșare al rețeaua de alimentare cu apă, în mod abuziv, fără respectarea normelor legale.
Contrar celor reținute de prima instanță, nu ei sunt cei care au exercitat în mod abuziv dreptul de coproprietate, ci intimații –reclamanții, care, în spațiile de uz comun ale imobilului, au realizat, în mod nelegal, o lucrare de branșare la rețeaua de alimentare cu apă.
Or, rețeaua de alimentare cu apă nu poate fi realizată decât după finalizarea procesului de sistare a stării de coproprietate, întrucât se impune ca această rețea să afecteze numai lotul ce va fi atribuit acestor părți în proprietate exclusivă.
Or, în aceste condiții, ei nu pot fi obligați să își dea acordul la efectuarea unei lucrări ilegale, mai cu seamă că imobilul ce constituie obiectul dreptului de coproprietate al părților este supus unui regim juridic special în ceea ce privește obținerea autorizație de construire.
Această cerere de apel a fost fundamentată în drept pe dispozițiile cuprinse în art. 282, 295 și 296 din Codul de procedură civilă.
Împotriva sentinței civile nr._/2012 și a Încheierii ședinței publice din data de 21.11.2012 au exercitat calea de atac a apelului și pârâții N. M. și T. A., criticându-le pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel, apelanții menționați au susținut că starea de necesitate pe care părțile intimate – reclamante au invocat-o a fost generată de acestea prin refuzul achitării obligațiilor financiare facturate de Compania Apa B., precum și prin refuzul desemnării unui titular de contract pentru branșamentul din . fost somați în acest sens de furnizorul de utilități.
Au mai susținut apelanții în motivarea cererii de exercitare a căii de atac că, deși au propus realizarea unui traseu al branșamentului de apă care să nu afecteze terenul și încăperea ce reprezintă obiect de dispută în cadrul litigiului ce are ca obiect sistarea stării de coproprietate, părțile intimate – reclamante au procedat la efectuarea unui branșament nelegal, prin care au realizat, în absența acordului lor și cu nerespectarea cerințelor instituite de legea nr. 50/1991, alimentarea cu apă a spațiului locativ pe care îl dețin.
Prin efectuarea instalației în mod nelegal și fără a ține cont de cerințele expertului, intimații – reclamanți au încălcat dreptul la o bună vecinătate reglementat de art. 630 din Noul Cod Civil, astfel că se impune ca cererea de chemare în judecată pe care aceste părți au promovat-o să fie respinsă.
Cererea de apel formulată în sensul celor mai sus expuse a fost fundamentată în drept pe dispozițiile cuprinse în art. 282, în art. 295 și în art. 296 din Codul de procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 7 iunie 2013, apelanții C. D. și Craghin A. au depus la dosarul cauzei declarația autentificată sub nr. 1203, la data de 24.04.2013, de către Notarul Public B. E. –L., prin care au arătat că renunță la judecarea cererii de apel pe care au formulat-o în cadrul prezentului dosar, astfel că, în conformitate cu prevederile cuprinse în art. 267 alin. 2 din Codul de procedură civilă, tribunalul va lua act de actul de dispoziție pe care părțile menționate au înțeles să îl efectueze în cadrul prezentului proces.
În vederea soluționării pe fond a cererii de exercitare a căii de atac pe care apelanții N. M. și T. A. au promovat-o în sensul celor mai sus arătate, instanța, prin Încheierea ședinței publice din data de 7 iunie 2013, la cererea acestor părți, a încuviințat administrarea ca probă a Ordonanței emisă la data de 03.04.2013 în dosarul penal nr. 8232/P/2012, de către Ministerul Public- P. de pe lângă Judecătoria B..
În conformitate cu prevederile cuprinse în art. 295 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța de apel va analiza, în limitele cererii de apel formulată de apelanții N. M. și T. A., stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, iar, în acest sens reține următoarele:
Cu prioritate instanța de control judiciar reține că, deși părțile menționate au arătat că înțeleg să exercite calea de atac și împotriva Încheierii ședinței publice din data de 21.11.2012, nu au arătat care dintre dispozițiile acesteia constituie obiectul căii de atac și care sunt motivele pe care se întemeiază calea de atac astfel promovată.
Tribunalul observă că încheierea anterior indicată reprezintă încheierea inițială de amânare a pronunțării, prin care a fost adoptată soluția de respingere a cererii de suspendare a judecării pricinii de față până la soluționarea litigiului ce are ca obiect sistarea stării de coproprietate existentă între părțile litigiului cu privire la imobilul situat în Municipiul B., ., cerere formulată de pârâții C. D. și Craghin A., prin reprezentant convențional avocat A. Ș..
Judecătoria B. a fundamentat soluția pe care a pronunțat-o în sensul menționat pe considerentul că natura raportului juridic supus judecății în cadrul prezentului litigiu, ce se caracterizează prin urgența, adoptării unei soluții este incompatibilă cu cererea astfel formulată.
Instanța de apel constată că soluția de respingere a cererii întemeiată pe dispozițiile cuprinse în art. 244 alin. 1 pct. 1 din codul de procedură civilă este la adăpost de orice critică, pentru considerentele ce succed:
Textul de lege menționat instituie un caz de suspendare legală facultativă a judecării unei cauze civile, stabilind că instanța poate suspenda judecat când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.
Intimații – reclamanți au sesizat instanțele judecătorești cu o cerere în sancționarea refuzului abuziv al apelanților de a le da acordul necesar obținerii autorizației de realizare a branșamentului de alimentare cu apă potabilă a spațiului locativ pe care în dețin, astfel că nu se poate reține că soluționarea cererii de chemare în judecată pe care au promovată depinde de soluția ce va fi pronunțată în litigiul ce are ca obiect sistarea stării de coproprietate, raporturile juridice deduse judecății în cele două litigii fiind diferite drepturile și obligațiile părților asupra cărora instanțele de judecată trebuie să statueze fiind distincte, între acestea neexistând un raport de interdependență.
În ceea cea ce privește critica pe care apelanții au adus-o sentinței ce a fost pronunțată de către prima instanță pe fondul cauzei, instanța de apel constată că aceasta se circumscrie susținerii că intimații – reclamanți au realizat, anterior datei sesizării instanței de judecată, în mod nelegal un branșament la rețeaua de alimentare cu apă, ceea ce este de natură să ateste reaua – credință a acestor părți și caracterul abuziv al demersului juridic al acestora.
Acestei susțineri i se circumscrie și mijlocul de probă de care apelanții au înțeles să se folosească în cadrul căii de atac, înscris încuviințat în probațiune conform celor mai sus arătate, reprezentând actul de procedură cu care a fost finalizată plângerea penală ce a fost formulată împotriva intimaților – reclamanți pentru realizarea în mod nelegal a unui branșament la rețeaua de alimentare cu apă potabilă a spațiului locativ pe care îl folosesc.
Tribunalul observă că acest aspect este străin de natura pricinii și de limitele în care instanța civilă a fost învestită, limite ce vizează verificarea existenței unui refuz al apelanților de a da intimaților acordul necesar pentru ca aceste părți să obțină autorizațiile necesare branșării spațiului în care locuiesc la rețeaua de alimentare cu apă și a caracterului abuziv al acestuia.
Instanța civilă nu a fost sesizată de către părțile intimate – reclamante pentru a legaliza branșamentul provizoriu pe care aceste părți l-au realizat și pentru a decide că acesta este branșamentul pe care părțile menționate îl vor utiliza pentru alimentarea cu apă potabilă a spațiului locativ pe care îl dețin.
Așa cum am arătat, fapta intimaților – reclamanți de a-și realiza un branșament provizoriu la rețeaua de alimentare cu apă a constituit obiect de analiză în cadrul procesului penal ce a fost declanșat împotriva acestora, la cererea pârâților din prezentul proces P. S. C., și G. A., care achiesând la cele hotărâre de prima instanță prin sentința civilă nr._/05.12.2012, nu au exercitat împotriva acesteia calea de atac a apelului.
În ceea ce privește modul de soluționare pe fond a raportului litigios dintre părți, de către Judecătoria B., tribunalul constată că refuzul apelanților de a-și da acordul la obținerea de către intimații – reclamanți a autorizației necesare pentru realizarea branșării spațiului lor locativ la rețeaua de alimentare cu apă potabilă, refuz recunoscut de aceste părți, este unul abuziv, ce nesocotește cerințele instituite de prevederile cuprinse în art. 630 din noul cod civil, în condițiile în care, potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară ce a fost efectuată în cauză, există soluția tehnică de realizare a acestui branșament.
Sub acest aspect, instanța de apel subliniază, din nou, că, prin soluția ce a fost pronunțată în cauză, prima instanță nu a stabilit care va fi traseul pe care îl va avea branșamentul de apă pe care intimații îl vor realiza și nici condițiile tehnice în care acesta va fi realizat. Statuările instanței și soluția pe care aceasta a pronunțat-o se circumscriu obiectului cererii de chemare în judecată, ce a vizat aspectele mai sus indicate.
Acordul la care apelanții au fost obligați vizează doar îndeplinirea unei formalități prealabile de obținere a autorizației de realizare a unui branșament la rețeaua de apă potabilă a spațiului locativ al intimaților, ale cărui condiții tehnice vor fi stabilite pe baza unei documentații distincte, ce urmează a fi verificată și validată de organele abilitate să emită o astfel de autorizație.
Față de considerentele ce preced, tribunalul reține că Judecătoria B. a stabilit în mod corect situația de fapt și a făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale incidente, astfel că, în conformitate cu prevederile cuprinse în art. 296 din Codul de procedură civilă, va respinge ca nefondată cererea de apel analizată.
Fiind părțile aflate în culpă procesuală, apelanții N. M. și T. A. vor fi obligați, în temeiul prevederilor art. 274 coroborat cu cele ale art. 298 din Codul de procedură civilă, să achite intimaților – reclamanți suma de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Având în vedere retractarea de către apelanții C. a cererii de exercitare a căii de atac în condițiile stipulate de prevederile cuprinse în art. 267 din Codul de procedură civilă și având în vedere că acest act de dispoziție a fot realizat de către aceste părți anterior comunicării cererii de exercitare a căii de atac pe care au formulat-o, părților intimate – reclamante, în sarcina acestor apelanți nu va fi stabilită obligația reglementată de textele de lege anterior indicate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de renunțarea apelanților – pârâți C. D. V., domiciliat în Municipiul B., .. 37, ., . A., domiciliată în Municipiul B., ., ., . în instanță de avocat R. I., la judecarea căii de atac a apelului pe care au exercitat-o împotriva sentinței civile nr._/05.12.2012 pronunțată de Judecătoria B..
Respinge cererea de apel formulată de apelanții – pârâți N. M. și T. A., ambii cu domiciliul ales în Municipiul B., B- dul 15 Noimbrie nr. 102, ., la sediul cabinetului de avocat J. M., reprezentați convențional de acesta avocat, în contradictoriu cu intimații- reclamanți P. P., domiciliată în Municipiul B., ., ., domiciliată în Municipiul B., ., ., P. S. C., domiciliat în Municipiul B., ., ., G. M. Piroșka, domiciliată în Municipiul B., . și G. A., domiciliat în Municipiul B., ., toți reprezentași convențional de avocat H. – Laurian M., împotriva sentinței civile nr._/05.12.2012 pronunțată de Judecătoria B., pe care o păstrează.
Obligă apelanții pârâți N. M. și T. A. să achite intimaților – reclamanți P. P., R. L., P. S. C., G. M. Piroșka și G. A. suma de 1.240 cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 14.06.2013.
Președinte, L. S. | Judecător, A. B. | |
Grefier, Pentru I. T., aflată în concediu de odihnă, semnează înlocuitor șef secție, D. A. |
Red. LS – 25.07.2013
Tehnored.D.L.P – 26.07.2013 - 11 ex.
Jud fond C. G.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 637/2013. Tribunalul BRAŞOV | Pretenţii. Decizia nr. 1204/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
