Obligaţie de a face. Hotărâre din 03-06-2013, Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 03-06-2013 în dosarul nr. 1376/293/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 780/R
Ședința publică din data de 03.06.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE -M. B.
JUDECĂTOR - N. F.
JUDECĂTOR- I. L.
GREFIER - L. P.
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă R. I. I. împotriva sentinței civile nr. 1060/17.12.2012 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât R. S. jr., având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta reclamantă, prin avocat F. G. L., cu împuternicire avocațială . nr._/05.04.2013, aflată la fila 25 din dosar și intimatul pârât, prin avocat D. A. M., cu împuternicire avocațială aflată la fila 22 din dosar .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Tribunalul, din oficiu, pune în discuția părților prezente excepția de necompetentă materială a Tribunalului B. în soluționarea prezentei cauze.
Recurenta reclamantă, prin avocat, având cuvântul pe excepția de necompetentă materială a Tribunalului B. în soluționarea prezentei cauze, pune concluzii de admitere.
Intimatul pârât, prin avocat, având cuvântul pe excepția de necompetentă materială a Tribunalului B. în soluționarea prezentei cauze, arată că lasă la aprecierea instanței.
Tribunalul reține cauza în pronunțare pe excepția necompetenței materiale prezentei instanțe în soluționarea prezentei cauze.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1060/17.12.2012 pronunțată de Judecătoria R., a fost admise excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei R. I. I. referitoare la petitul privind restituirea sumei de 200 euro, excepție invocată de pârât. Totodată, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta R. I.-I. în contradictoriu cu pârâtul R. S..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
În ceea ce privește telefonul mobil și cele două cartele, reclamanta nu l-a individualizat, neindicând marca acestuia, nr.sim ale cartelelor sau alte elemente și nu a făcut dovada că a avut achiziționat sau primit vreun telefon mobil.
S-a reținut că martorii propuși de reclamantă și audiați au declarat că nu au cunoștință ca reclamanta să fi avut vreun telefon mobil, iar martorul pârâtului declară că telefonul era al pârâtului iar acesta i l-a lăsat la plecarea sa în Germania pentru a putea ține legătura. S-a depus la dosar un act adițional la contractul de telefonie din care rezultă că a fost achiziționat un telefon marca NOKIA pe puncte de fidelizare de către pârât (f.18), dar după cum s-a mai arătat reclamanta nu l-a individualizat și nu a dovedit existența acestuia.
Instanța a reținut că, la data de 30.05.201, părțile au încheiat un înscris din care rezultă că și-au definitivat socotelile cu privire la bunuri, reclamanta declarând că nu mai are nimic de luat.
În ceea ce privește suma de 200 euro, judecătoria a reținut că nu a rezultat cu certitudine din probele administrate de părți, titlul cu care a fost dată această sumă de bani. În timp ce reclamanta susține că a fost dată de părinții săi pentru achiziționarea mobilei de bucătărie, aspect declarat de martora S. G., pârâtul susține că a fost darul de nuntă pe care l-au restituit imediat împreună cu alte cheltuieli, afirmație susținută de martorul V. D. I..
Martora S. G. nu cunoaște dacă suma de bani a fost dată sau nu, afirmă că s-a întâlnit pe drum cu mama reclamantei care i-a spus că merge să-i ducă suma de bani, și nici martorul V. nu a asistat efectiv la predarea banilor.
Instanța de fond a reținut că în condițiile în care reclamantul trebuie să facă dovada că este titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății, iar într-un raport juridic de creanță, justificarea calității procesuale nu ridică probleme, din probele administrate că dacă titlul cu care a fost dată suma de bani respectivă ar fi fost un împrumut cum afirmă reclamanta, titularii acțiunii de restituire erau părinții reclamantei și nu reclamanta, iar beneficiarii sumei erau atât reclamanta cât și pârâtul. Pe de altă parte, s-a avut în vedere, în ipoteza în care banii presupuși a fi fost dați au fost cu titlu de donație ( „ca un ajutor”după cum afirmă martora S. G.) în primul rând, donațiile sunt irevocabile, iar în al doilea rând, calitate procesuală activă în cazurile de excepție, ar avea tot donatorul, adică mama reclamantei, și nu reclamanta.
În al treilea rând, s-a reținut că darurile de nuntă nu ar trebui restituite, excepție făcând cazul în care părinții nu dispun de bani și pentru a nu se face de rușine față de nuntași, împrumută suma pe care o dăruiește urmând a fi restituită ulterior, situație ce se afirmă că s-a întâmplat în varianta oferită de pârât prin relatările martorului V. D..
Instanța a concluzionat că, în niciuna dintre variantele posibile, titularul acțiunii de restituire nu ar fi reclamanta ci părinții acesteia, motivpentru care a admis lipsa calității procesuale active invocată de pârât.
S-a reținut că, față de dispoz. art.1169 C.civ., reclamanta nu a făcut dovada existenței telefonului mobil și a celor două cartele, iar existența obiectelor de îmbrăcăminte nu au fost contestate de pârât, fiind chiar predate în cursul judecății, martorul V. D. confirmând împrejurarea că reclamanta a refuzat să și le ia la părăsirea domiciliului conjugal sub pretextul că ar fi fost cumpărate de pârât, deși acesta a insistat să și le ia.
Întrucât reclamanta este în culpă procesuală, instanța în temeiul art.274 C.pr.civ, a dispus obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1860 lei reprezentând onorariu de avocat .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta R. I. I., prin care a solicitat modificarea în tot a sentinței, în sensul admiterii acțiunii formulate.
În motivare, recurenta reclamantă a învederat, în esență, că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind încălcate dispoz. art. 186 și urm. și, în special, art. 189 C.p.civ. De asemenea, a menționat că s-au încălcat dispoz. art. 1177 și urm., în condițiile în care nu a recunoscut niciodată așa-zisul proces-verbal referitor la o ipotetică ridicare a bunurilor sale de la pârât.
Recurenta reclamantă a mai arătat că au fost îbncălcate dispoz. art.218 și urm. C.p.civ., în condițiile în care i-a fost respinsă proba cu interogatoriul. Relativ la suma de 200 Euro, a specificat că a fost împrumutată de la părinții săi, neexistând nici un dar de nuntă, iar telefonul mobil i-a fost dăruit de pârât, donațiile fiind irevocabile.
În continuare, a precizat că la ultimul termen, din data de 11.12.2012, s-a consemnat că pârâtul i-a restituit o . bunuri, respectiv ochelarii de vedere, o rochie gri, fără cordon, o pereche de cizme și o geacă de iarnă.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 299 și urm., 274 C.p.civ.
Recursul a fost timbrat cu 120 lei taxă judiciară de timbru și 3,3 lei timbru judiciar.
În apărare, intimatul pârât a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs ca nefondată, cu cheltuieli de judecată, învederând, în esență că instanța de fond a analizat în mod corect starea de fapt și probele administrate de fiecare parte, soluția pronunțată fiind legală și temeinică.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 115-120, 274 C.p.civ
La termenul de judecată de azi, 03.06.2013, instanța a pus în discuția contradictorie a părților excepția necompetenței materiale a Tribunalului B. în soluționarea recursului supus analizei de față.
Analizând cu prioritate această excepție de procedură, absolută și dilatorie, în temeiul art.137 alin.1 C. pr.civ., instanța reține următoarele:
Din analiza cererii introductive de instanță, rezultă că, în cauză, cele două părți dispută bunuri care fac obiectul raporturilor patrimoniale dintre soți, reglementate de norme de dreptul familiei.
Conform disp.art.36 alin.3 si art.37 alin.1 din Lg.304/2004 rep, în domeniul cauzelor cu minori si de familie, se pot înființa tribunale specializate.
În temeiul acestor dispozitii legale, în B., a fost înființat Tribunalul pentru Minori si Familie Brasov.
Potrivit disp. art.37 alin.3 din acelasi act normative, “tribunalele specializate preiau cauzele de competenta tribunalului in domeniile in care se infiinteaza”.
Din interpretarea coroborată si logică a acestor prevederi legale, se desprinde concluzia că tribunalul specializat judecă toate cererile în cauzele în care sunt in discutie raporturi de familie ori în care participă minori.
Astfel cum s-a reținut anterior, cauza de față se încadrează în prima categorie de litigii, drept pentru care, văzând și disp. art.158 si urmatoarele C.proc.civ., tribunalul va admite exceptia necompetei materiale a Tribunalului Brasov invocata din oficiu și, pe cale de consecință, va declina competența de soluționare a cererii de recurs de față în favoarea Tribunalului pentru Minori si Familie Brasov.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului B., invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cererii de recurs declarate de recurenta reclamantă R. I.-I. împotriva sentinței civile nr. 1060 pronunțată la data de 17.12.2012 de Judecătoria R., în favoarea Tribunalului de Minori și Familie B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.06.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR M. B. N. F. I. L.
GREFIER
P. L.
Red.IL/Tehnored. LP/11.06.2013-Ex. 2
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 794/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 192/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
