Contestaţie la executare. Decizia nr. 794/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 794/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 06-06-2013 în dosarul nr. 25743/197/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 794/R
Ședința publică din data de 6 iunie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. O. P. – judecător
JUDECĂTOR: C. F.
JUDECĂTOR: I. L.
Grefier: C. N.-D.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenta contestatoare M. M. în contradictoriu cu intimatele Administrația Finanțelor Publice a municipiului B., Direcția Generală a Finanțelor Publice B. și Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială B., împotriva Sentinței civile nr. 2726/15.02.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat Illyes R. E. în substituirea d-nului avocat Vidineac E. C., pentru recurenta contestatoare, lipsă fiind reprezentanții intimatelor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Reprezentantul convențional al recurentei contestatoare învederează că nu are alte chestiuni prealabile de invocat și nici probe de solicitat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de solicitat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă declară închise dezbaterile în cauză și acordă cuvântul reprezentantului convențional al recurentei contestatoare asupra cererii de recurs dedusă judecății.
Reprezentantul convențional al recurentei contestatoare solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței atacate și rejudecând, admiterea contestației astfel cum a fost precizată, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 2726/15.02.2013 a Judecătoriei B. a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea M. M. în contradictoriu cu intimatele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B., DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B. și AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ B., împotriva formelor de executare întocmite în dosarul execuțional nr._/2008, respectiv somația nr._/28.09.2012.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență că A.F.P. B. a emis somația nr._/28.09.2012 pentru suma de 5678 lei, iar în cuprinsul somației se indică la rubrica Titlul executoriu nr.5468/23.07.2012, la rubrica „natura obligației fiscale” – alte venituri (cheltuieli școlarizare etc), numărul dosarului de executare în care s-a emis somația fiind_/2008.
A mai reținut că contestatoarea a formulat critici în legătură cu mențiunile de la rubrica „ titlul executoriu”, „natura obligației fiscale” și numărul dosarului execuțional, instanța constatând că, într-adevăr, în cuprinsul somației este menționat eronat titlul executoriu în temeiul căruia a început executarea silită., respectiv nr. 5468/23.07.2012 în loc de decizia nr._ și decizia nr._ emise de AJPIS B. la data de 11.06.2012. De asemenea, natura obligației fiscale este alta decât cea menționată în cuprinsul somației, însă aceste nereguli nu sunt prevăzute de art.145 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 sub sancțiunea nulității absolute, iar în consecință nulitatea poate opera doar în condițiile prevăzute de art.105 al.2 C.pr.civ. respectiv în prezența unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Întrucât contestatoarea nu a învederat în ce constă vătămarea suferită, instanța a apreciat că prin anexarea la somația comunicată a titlurilor executorii este înlăturată orice vătămare ce ar fi putut fi cauzată de neindicarea corectă a acelor informații.
În drept, instanța a reținut că, potrivit art.172 din O.G. nr. 92/2003, „Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. (3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.”
Art.205 din OG 92/2003 stabilește că „împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii…(3) Baza de impunere și impozitul, taxa sau contribuția stabilite prin decizie de impunere se contestă numai împreună. (4) Pot fi contestate în condițiile alin. (3) și deciziile de impunere prin care nu sunt stabilite impozite, taxe, contribuții sau alte sume datorate bugetului general consolidat.”
Din interpretarea textelor de lege de mai sus coroborate cu prevederile art.399 C.pr.civ. instanța a concluzionat în sensul că, în cadrul contestației la executare, se pot formula critici în legătură strict cu actele de executare nu și cu titlurile de creanță, respectiv deciziile de impunere. Prin prezenta contestație la executare se susține că sumele pentru care s-a pornit executarea silită nu sunt datorate deoarece veniturile realizate de contestatoare nu se încadrează în cele prevăzute de art.12 alin. 2 din O.U.G. nr. 148/2005, însă aceste chestiuni care țin de legalitatea și temeinicia titlului de creanță nu pot fi invocate pe calea contestației la executare, ci doar în procedura prevăzută de art.205 din O.G. nr. 92/2003.
În consecință, instanța a constatat că criticile formulate împotriva deciziilor nr._ și nr._ emise de AJPIS B. la data de 11.06.2012 nu pot fi analizate în cadrul contestației la executare cu care este investită.
Instanța a reținut de asemenea că s-a solicitat, pe lângă anularea actelor de executare, și anularea executării înseși. Situațiile în care se poate anula executarea silită trebuie să aibă la bază lipsa titlului executoriu sau lipsa uneia din condițiile pe care creanța trebuie să le îndeplinească, respectiv să fie certă, lichidă și exigibilă. În cazul de față, anularea executării silite s-a cerut în raport cu nelegalitatea titlului de creanță, aspect care, astfel cum s-a reținut mai sus, nu poate fi analizat de instanța investită cu soluționarea contestației la executare. În consecință cît timp decizia de impunere beneficiază de prezumția de legalitate instanța nu poate înlătura efectul executoriu al acesteia.
De asemenea, critica contestatoarei referitoare la necomunicarea ambelor decizii emise de AJPIS B. a fost apreciată de instanță ca neîntemeiată, având în vedere că acestea i-au fost comunicate prin scrisoare recomandată cu aviz de primire la data de 21.06.2012.
În concluzie, instanța a reținut că neregularitățile somației nu atrag nulitatea absolută a acestor acte de executare, iar în cauză nu s-a dovedit existența unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anulare, de asemenea nu există cauze care să atragă anularea executării silite înseși, iar criticile ce privesc titlul de creanță nu pot fi analizate în acest cadru, motiv pentru care contestația la executare apare ca neîntemeiată.
În ce privește contestația formulată în contradictoriu cu D.G.F.P. B. instanța a reținut că se impune respingerea acesteia, ca fiind formulată în contradictoriu cu o parte lipsită de calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea.
În dezvoltarea motivelor de recurs, aceasta a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit că nici unul dintre motivele invocate nu atrage nulitatea vreunui act de executare, în condițiile în care somația atacată indică un titlu executoriu – cel cu nr. 5468/23.07.2012, care nu coincide cu titlul executoriu în baza căruia s-a pornit executarea silită, respectiv decizia nr._ și decizia nr._, emise de AJPIS B. la data de 11.06.2012.
A mai arătat că în somație este indicat un singur titlu executoriu, iar în realitate este vorba de două titluri executorii, respectiv cele arătate anterior, iar titlul executoriu înscris în somație este de fapt adresa de dare în debit, astfel că a fost pus în executare un alt titlu decât cel menționat în somație.
Recurenta a arătat de asemenea că prin somație nu se indică natura debitului pentru care s-a pornit executarea silită, fiind menționat doar „alte venituri”, aceasta neavând cunoștință la momentul începerii executării silite ce reprezintă suma de 5.678 lei indicată în somație, de unde rezultă, modalitatea și perioada de calcul, pentru a avea certitudinea că datorează această sumă.
În continuare, recurenta a arătat că dosarul execuțional în care s-a pornit executare silită poartă nr._/2008, iar obligația fiscală constituie indemnizația încasată pentru creșterea copilului născut ulterior, în anul 2009, somația fiind emisă la 3 ani de la formarea dosarului, ceea ce înseamnă că dosarul execuțional a fost deschis cu 3 ani înainte de nașterea obligației de plată, astfel că somația nu a fost în mod valabil emisă.
A mai arătat că toate aceste nereguli i-au produs vătămări pecuniare, care nu pot fi înlăturate decât prin anularea actului, suma care urmează a fi executată silit fiind considerabilă, raportat la veniturile sale lunar și la numărul membrilor familiei sale (cinci persoane).
În final, a arătat că vătămarea produsă nu a fost înlăturată, întrucât titlurile executorii puse în executare nu au fost atașate somației, astfel cum greșit a reținut instanța, astfel că recurenta nu a avut cunoștință de suma supusă executării silite, de perioada pentru care aceasta este datorată, precum și de modalitatea de calcul a obligațiilor fiscale.
Recursul a fost legal timbrat.
Analizând sentința Judecătoriei B. în raport cu probele de recurs, Tribunalul constată că acesta este nefondat.
Instanța constată în prealabil că recurenta nu critică totalitatea considerentelor sentinței instanței de fond, recursul privind exclusiv soluția de respingere a contestației pentru motivele care vizează faptul că elementele evocate de reclamantă nu sunt de natură să atragă nulitatea actelor de executare, aceasta fiind condiționată de existența unei vătămări care să nu poată fi înlăturată altfel.
În ceea ce privește aspectul relativ la neindicarea în somație a titlurilor executorii în baza cărora s-a pornit executarea silită, instanța reține că, anterior începerii executării silite, recurentei i s-au comunicat cele două decizii care constituie titlurile de creanță, dovada de comunicare aflându-se la fila 26 din dosarul instanței de fond și fiind datată 21.06.2012, după cum rezultă din copiile înscrisurilor din dosarul execuțional, depuse de intimată.
În consecință, aceasta avea cunoștință despre titlurile de creanță și despre conținutul acestora, precum și despre numerele celor două decizii de impunere, așa încât nu poate susține că nu avea cunoștință, în momentul primirii somației, despre natura debitului urmărit, modalitatea și perioada de calcul și existența datoriei fiscale.
Instanța constată că, în cuprinsul celor două decizii de impunere (filele 27-28 din dosarul Judecătoriei B.) este menționată natura debitului, respectiv indemnizația pentru creșterea copilului încasată necuvenit, sumele datorate cu acest titlu, actele normative care constituie temeiul calculării acestora, precum și mențiunile referitoare la posibilitatea de contestare a deciziilor și la convertirea lor în titluri executorii după expirarea termenului de plată.
În ceea ce privește mențiunea din somație referitoare la cuantumul sumei datorate, Tribunalul constată că suma de 5678 lei, înscrisă în somație, reprezintă însumarea celor două menționate în deciziile ce constituie titlurile de creanță, de 2892 lei și respectiv 2786 lei, așa încât se putea determina cu ușurință ce reprezintă suma înscrisă în somație.
În ceea ce privește indicarea unui număr de dosar fiscal din anul 2008, instanța reține că aceasta poate constitui fie o eroare materială, fie o consecință a faptului că recurenta are calitatea de contribuabil cu venituri din profesii liberale, indicarea unui număr greșit de doare neputând atrage nulitatea actelor de executare.
Instanța constată că recurenta invocă în mod generic faptul că neregularitățile produse i-au cauzat vătămări pecuniare, care nu pot fi înlăturate decât prin anularea actului, raportat la faptul că suma urmărită este considerabilă, la veniturile sale lunare și la numărul membrilor de familie, însă aceste aspecte vizează însăși obligația fiscală, care s-a născut din titlurile de creanță pe care aceasta avea posibilitatea legală să le conteste pe calea contenciosului administrativ-fiscal; cu alte cuvinte, aspectele invocate nu au legătură cu neregularitățile actului de executare, ci cu însuși debitul urmărit și cu situația personală a părții.
În fine, în ceea ce privește faptul că titlurile executorii puse în executare nu au fost atașate somației, instanța reține că la dosar există dovada comunicării prealabile a acestora, cu consecința faptului că recurenta-contestatoare cunoștea obligația fiscală, natura acesteia, termenul de plată și posibilitatea contestării.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Tribunalul urmează a respinge recursul declarat de contestatoarea M. M. împotriva sentinței civile nr. 2726/15.02.2013 a Judecătoriei B., care va fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatoarea M. M. împotriva sentinței civile nr. 2726/15.02.2013 a Judecătoriei B., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. O. P. C. F. I. L.
Grefier,
C. N.-D.
Red. CF/21.06.2013
Tehnored. CL/21.06.2013
Ex. 2
Jud fond – B. M. M.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 139/2013. Tribunalul BRAŞOV | Obligaţie de a face. Hotărâre din 03-06-2013, Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
