Pretenţii. Decizia nr. 150/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 150/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 7889/62/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 150/R
Ședința publică din data de 07 februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – S. Ș. M. – judecător
Judecător – D. M.
Judecător – A. G.
Grefier – C. M. A.
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuienții L. M. G. și L. M. M., în contradictoriu cu intimatul reclamant P. M. T., împotriva Decizie civile nr. 509/17.04.2012, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul civil nr._/197/2010, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă revizuenta pârâtă L. M. M. personal și intimatul P. M. T. personal, lipsă fiind revizuientul L. M. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Cercetând actele și lucrările dosarului, instanța constată că prin Încheierea ședinței camerei de consiliu din data de 18.01.2013 a fost respinsă cererea de abținere formulată de doamna judecător S. Ș. M..
Revizuienta pârâtă L. M. M. depune la dosar o notă de ședință, însoțită de un set de înscrisuri, respectiv, extras de carte funciară și Decizia civilă nr. 1945/R din 18.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel B. în dosarul civil nr._ și Decizia civilă nr. 105/2012 din 03 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul civil nr._ .
Intimatul P. M. T. învederează instanței că are cunoștință de conținutul celor două decizii, respectiv Decizia civilă nr. 1945/R din 18.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel B. în dosarul civil nr._ și Decizia civilă nr. 105/2012 din 03 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul civil nr._ .
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, în urma deliberării, instanța constată cauza în stare de judecată, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra cererii de revizuire.
Revizuienta pârâtă L. M. M. solicită admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul P. M. T. solicită respingerea cererii de revizuire. Înțelege să susțină în continuarea excepția tardivității formulării cererii de revizuire, solicitând admiterea excepției pentru motivele invocate prin întâmpinare. Consideră că decizia atacată este temeinică și legală.
Revizuienta pârâtă L. M. M. solicită respingerea excepției tardivității formulării cererii de revizuire, aceasta fiind declarată în termen.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererea de revizuire formulată, instanța reține următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 509/R/17.04.2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._/197/2010, a fost admis recursul declarat de recurenții pârâți L. M. G. și L. M. M., împotriva sentinței civile nr. 6978/10.06.2011, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/197/2010, care a fost modificată în parte, în sensul că s-a luat act de renunțarea la judecata cererii reconvenționale, formulată de pârâții reclamanți reconvenționali L. M. G. și L. M. M..
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței civile recurate și respinsă cererea formulată de recurenții pârâți privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că, următoarele, analizând probatoriul administrat, instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt, interpretând judicios temeiurile de drept aplicabile cauzei deduse judecății, respectiv, dispozițiile art. 480, art. 998, art. 999 cod civil și art. 1 al. 1 din Protocolul Adițional la CEDO.
Spre deosebire de obiectul acțiunii, care nu poate fi schimbat și nici depășit, temeiul ei juridic nu leagă instanța, care este îndreptățită și chiar obligată în exercitarea rolului ei activ să dea acțiunii calificarea juridică exactă, alta decât cea dată de reclamant prin cererea sa de chemare în judecată.
Relativ la primul motiv de recurs, instanța constată că în cauză, instanța nu a schimbat natura juridică a pretențiilor deduse judecății, referirea la evacuarea recurenților pârâți din imobil, reprezentând o eroare materială intervenită în considerentele hotărârii, neexistând în minuta sau dispozitivul hotărârii vreo dispoziție în acest sens.
Această eroare nu poate conduce la modificarea hotărârii, deoarece obiect al recursului îl reprezintă doar dispozitivul sentinței, întrucât numai această parte a hotărârii constituie „ordinul” instanței cu privire la raportul juridic dedus judecății și este susceptibilă de executare silită. Considerentele unei hotărâri judecătorești servesc numai pentru a interpreta dispozitivul, neavând putere de lucru judecat decât prin dispozitiv și numai în măsura în care îl explică și se referă la el.
De altfel, prin încheierea ședinței Camerei de Consiliu din 29.11.2011 pronunțată de Judecătoria B. în prezentul dosar a fost îndreptată eroarea materială, în sensul că, ocuparea imobilului fără titlu locativ impune obligarea recurenților pârâți la plata folosului tras. Împotriva acestei încheieri, pârâții L. nu au declarat recurs.
În ceea ce privește susținerea recurenților în sensul că suprafața de 315 mp la care se referă intimatul reclamant nu are nici o legătură cu proprietatea acestuia, reprezentând grădina aferentă construcției pe care apelanții o dețin în proprietate, conform contractului de vânzare-cumpărare nr._/21.10.1997, instanța de recurs constată că este nefondată.
Tot nefondată este și aprecierea recurenților formulată prin notele de ședință depusă în fața instanței de fond (fila 29), conform căreia, identificarea imobilelor revendicate de intimat a fost greșită, suprapunându-se nr. top 2186/2/1/5 și 2186/2/1/6 din CF_ B., peste nr. top 2186/2/1/8 din CF 8661 B. și peste nr. top 2186/2/1/7 din CF_ B..
Prin acțiunea de chemare în judecată, reclamantul a susținut că suprafața de 315 mp de teren pe care recurenții pârâți o folosesc fără nici un titlu, aparține imobilului situat în B., ., înscris în CF_ B., sub nr. top 2186/2/1/6 (grădină de 1020,81 mp) și nr. top 2186/2/1/5 (grădină de 548,38 mp), asupra căruia deține dreptul de proprietate. Dovada neîndoielnică a dreptului de proprietate asupra acestui imobil a fost făcută în cauză prin depunerea la dosarul cauzei a sentinței civile nr. 8442/14.05.1998 pronunțată de Judecătoria B., rămasă irevocabilă și a extrasului de CF_ B..
Potrivit contractului de vânzare cumpărare nr._/21.10.1997, recurenții pârâți au dobândit în proprietate apartamentul în suprafață de 49,24 mp, situat în B., ., cu următoarea structură: două camere, bucătărie, baie, antreu, pivniță – 3,0 mp.
Din coroborarea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei în probațiune (sentința civilă nr. 8442/14.05.1998 pronunțată de Judecătoria B. - fila 4 dosar fond, procesul verbal de punere în posesie nr. 2644/1999 - fila 6; decizia nr. 429/21.12.2005, din care se reține că apartamentul deținut în proprietate de recurenți se află în imobilul restituit intimatului reclamant – fila 77, contractul de vânzare-cumpărare nr._/21.10.1997 - fila 76, procesul verbal întocmit la 18.10.1968, din care rezultă că la adresa din . există o construcție - parter și etaj, ridicată pe nr. top 2186/2/1/6, neintabulată în CF- fila 88, extrasul CF_ B./provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 8661, top 2186/2/1/8, din care se reține că sunt intabulate două corpuri de clădire care au în componență câte o cameră și dependințe – fila 160, raportul de expertiză efectuat de expert F. G. în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B., ce a fost avut în vedere de instanță numai sub aspectul identificării imobilului în litigiu și respectiv, că la parterul imobilului se află apartamentul locuit de recurenți, iar la etaj de apartamentul locuit de familia C. – fila 287, decizia civilă nr. 164/14.09.2010 rămasă irevocabilă, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul civil nr._ din care rezultă că apartamentul nr. 1 locuit de recurenți se află în imobilul proprietatea intimatului reclamant înscris în CF_ B. sub nr. top 2186/2/1/6- filele 392 - 399) instanța de fond a reținut în mod întemeiat că apartamentul deținut în proprietate de recurenți în baza contractului de vânzare cumpărare nr._/21.10.1997, se află în imobilul înscris în CF_ B. sub nr. top 2186/2/1/6, restituit în proprietate intimatului reclamant și nu cum se încearcă a se argumenta ideea, că ar face parte din imobilul intabulat în CF_ B., provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 8661, top 2186/2/1/8.
Împrejurarea că suprafața de teren înscrisă în CF_ B., sub nr. top 2186/2/1/6 ar fi în realitate mai mare cu 177,966 mp nu are nicio relevanță în speță, în raport de obiectul acțiunii dedusă judecății.
Având în vedere manifestarea de voință a apelanților pârâți reclamanți reconvenționali, în sensul de a renunța la judecata cererii reconvenționale în conformitate cu dispozițiile art. 246 Cod Procedură Civilă, instanța nu a mai analizat cel de-al doilea motiv de recurs.
Față de soluția pronunțată în cauză, constatând că intimatul reclamant nu se află în culpă procesuală, a fost respinsă cererea formulată de recurenții pârâți privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei decizii, au formulat cerere de revizuire recurenții pârâți L. M. G. și L. M. M., în temeiul art. 322 pct. 1, Cod procedură civilă, susținând că se impune armonizarea dispozitivului acestei decizii întrucât „menținerea restului dispozițiilor„ apare inadmisibilă„ după admiterea recursului.
În motivarea cererii lor, revizuienții fac un istoric al pronunțării deciziei atacate din perspectiva apariției soluției pe portalul instanței, susținând că au constatat cu surprindere că, deși a fost admis recursul, în realitate nu li s-a dat ci li s-a luat, instanța având de soluționat un singur motiv de recurs, respectiv cel ce face obiectul acțiunii principale, reținând că „având în vedere manifestarea de voință a apelanților pârâți reclamanți reconvenționali, ….., instanța nu va mai analiza cel de-al doilea motiv de recurs„.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, susținând că dispozitivul deciziei atacat este absolut clar și pertinent, instanța trebuind să admită recursul în parte în vederea obligației de a lua act de renunțarea la judecata cererii reconvenționale.
Prin întâmpinare, intimatul a mai invocat și excepția tardivității cererii de revizuire, raportat la data solicitării copiei de pe minută - 17.04.2013 și data depunerii cererii – 20.07.2013, neîncadrându-se în termenul de o lună și jumătate prevăzut de art. 324 al. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă.
Analizând excepția invocată și cererea de revizuire formulată în raport cu prevederile art. 322 al. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Potrivit dovezii de la fila 64 a dosarului de recurs, revizuienții au intrat în posesia copiei minutei deciziei atacate la data de 04.05.2013, cererea de revizuire fiind depusă la poștă în data de 18.07.2013 ( fila 17 prezentul dosar ).
Art. 324 al. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, prevede că termenul de revizuire este de o lună și se socotește, în cazul prevăzut de art. 322 pct. 1, de la pronunțare când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, cum este cazul în speță. Raportat la data motivării deciziei atacate, 21.06.2013, dată la care revizuienții au luat cunoștință de considerentele deciziei, instanța constată că cererea de față a fost făcută în termenul prevăzut de dispozițiile legale mai sus evocate și va respinge excepția tardivității, invocată de intimat.
Conform art. 322 alin. 1 Cod procedură civilă, se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, cum este cazul în speță, în cazurile expres prevăzute de lege .
Condițiile generale prevăzute de alin. 1 al art. 322 Cod procedură civilă, cât și cele speciale prevăzute la pct. 1 - 10 ale aceluiași text trebuie întrunite cumulativ, pentru a determina admisibilitatea revizuirii .
Fiind o cale extraordinară de ata, dispozițiile legale care reglementează revizuirea sunt de strictă interpretare, încât exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
Motivul de revizuire fundamentat pe dispozițiile art. 322 al. 1 pct. 1 din codul de procedură civilă și invocat de revizuienți, se referă la cazul în care dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire.
În speță, nu există nici un dubiu în privința soluționării cererii de învestire a instanței, deoarece s-a acordat numai ceea ce s-a cerut, respectiv s-a luat act de renunțarea la judecată și menținute celelalte dispoziții ale instanței de fond, respectiv „Obligă pârâții să plătească în solidar reclamantului suma de 15.120 lei cu titlu de pretenții„ și „Obligă pârâții la plata în solidar către reclamant a sumei de 1.219 lei cu titlu de cheltuieli de judecată„.
Soluția instanței de recurs a fost dată urmare voinței expres exprimate de revizuienți prin renunțarea la judecarea cererii reconvenționale și urmare analizării motivului de recurs cu care a rămas investită, neputându-se reține că dispozitivul deciziei cuprinde dispoziții potrivnice, acesta fiind clar atât în ce privește conținutul său cât și prin raportare la cel al sentinței pe care o modifică, cum s-a arătat mai sus.
Față de cele de mai sus expuse, nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 322 pct. 1 din Codul de procedură civilă, Tribunalul va respinge cererea de revizuire formulată în cauză.
Intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată, iar revizuienții le vor suporta pe cel proprii, potrivit art. 274 Codul de procedură civilă .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității formulării cererii de revizuire, invocată de către intimatul P. M. T. .
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienții L.-M. G. și L.-M. M. împotriva Deciziei civile nr. 509/R/17.04.2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._/197/2010 .
Fără cheltuieli de judecată .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 07.02.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
S. Ș. M. V. M. A. G.
GREFIER
C. M. A.
Plecat din instanță, semnează grefier șef secție, I. M.
Red. VM/10.04.2013
Tehnored. CL/10.04.2013
2 ex
Jud. recurs: D.O. P., S.Ș.M., M. B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 685/2013. Tribunalul BRAŞOV | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
