Succesiune. Decizia nr. 282/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 282/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 04-07-2013 în dosarul nr. 1318/293/2009
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 282/. publică din data de 4 iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. M. – JUDECĂTOR
JUDECĂTOR: A. G.
GREFIER: L. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării apelului declarat de către apelantul reclamant C. G. și apelanta pârâtă T. R., în contradictoriu cu intimații pârâți T. F., G. R., M. E., S. R., P. K., împotriva sentinței civile nr. 508/10.07.2012, pronunțată de Judecătoria R. în dosarul civil nr._, având ca obiect succesiune și prestație tabulară.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 27.06.2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor menționate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, în baza art. 146 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 04.07.2013, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, instanța retine următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 508 din data de 10.07.2012, pronunțată de Judecătoria R., a fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul C. G., în contradictoriu cu pârâții T. F., M. E. ( moștenitoare a pârtei T. E.), G..R. și T. R., Schmith R. și P. K. ( în calitate de moștenitoare ale pârâtei T. S.) și, în consecință s-au constatat următoarele:
- că după defuncta Artz K. n.T. identică cu Artz Katharina decedată la 02.08.1963 unică moștenitoare este Artz Katharine, căreia îi revine întreaga masă succesorală formată din cota de ½ din imobilul înscris în CF nr.1340 Ungra nr.top 1152, 1153 și dispune înscrierea dreptului său de proprietate cu titlu de dobândire prin moștenire.
- că după defuncta Artz Katharine decedată la 30.11.1994 moștenitori au rămas T. F. sen, T. Ernest, T. Adolf și T. R. însă numai T. F. a acceptat succesiunea astfel că acestuia îi revine întreaga masă succesorală compusă din întreg imobilul înscris în CF nr.1340 Ungra nr.top 1152, 1153 și dispune înscrierea dreptului său de proprietate în cartea funciară menționată cu titlu de dobândire prin moștenire.
- că după defunctul T. F. sen.decedat la 12.01.2006 moștenitori au rămas T. F. jr.în calitate de fiu și T. E. în calitate de soție supraviețuitoare însă numai T. F. jr. a acceptat succesiunea astfel că va culege întreaga masă succesorală compusă din întreg imobilul înscris în CF 1340 Ungra nr.top 1152, 1153.
- că între reclamant și pârâtul T. F. a intervenit un antecontract de vânzare-cumpărare pentru cota de ¼ di imobilul înscris în CF 1340 Ungra nr.top 1152, 1153.
A fost obligat pârâtul să încheie contract de vânzare cumpărare cu privire la cota de ¼ din imobilul sus arătat iar în caz de refuz prezenta va ține loc de act apt pentru întabulare, s-a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamantului cu titlu de prestație tabulară, fiind respinse restul pretențiilor.
A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea reconvențională formulată de pârâtele reclamante reconvenționale T. R. și G. R., în contradictoriu cu pârâții C. G., T. F., M. E. ( moștenitoare a pârâtei T. E.), S. R. și P. K. .
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, din extrasul CF nr.1340 Ungra (f.5) rezultă că proprietari tabulari asupra imobilelor înscrise sub nr.top 1152, 1153 compuse din casă, curte și grădină sunt Arz K. cu cota de ½ ( înscriere datând din 1905) și Artz Katharine cu cota de ½ ( înscriere datând din 1962).
Artz K. n.T. identică cu Artz Katharina s-a născut la data de 04.02.1883 din părinții T. Katerina și T. G. (f.10 și f.20) fiind decedată din 02.08.1963.
La data de 08.03.1900 Kubat Karolin-moașă declară în fața ofițerului de stare civilă (f.10) nașterea la data de 05.03.1900 a numitei T. K./Katharina, a cărei mamă conform aceluiași act este T. K. în vârstă de 17 ani.În același înscris depus în traducere legalizată, este consemnat faptul că la data de 18.03.2005, copilul a fost recunoscut de către tatăl natural Artz A. care s-a căsătorit cu T. K., mama copilului a cărei naștere a fost declarată, la data de 08.11.1903.
Coroborând toate datele din actele de stare civilă de mai sus, rezultă că cea de-a doua proprietară tabulară, Artz Katharine, înscrisă în CF în 1962 este fiica celei dintâi.
Apoi, din certificatul de căsătorie depus la fila 11 verso, rezultă că Artz Katharine s-a căsătorit la data de 21.01.1923 cu T. A. în timp ce la data decesului 30.11.1994 (f.12) purta din nou numele de Artz, ceea ce înseamnă că a divorțat între timp.
Prin urmare, singura moștenitoare a defunctei Artz K. n.T. identică cu Artz Katharina născută la data de 04.02.1883 este Artz Katharine, decedată la rândul său la data de 30.11.1994.Ca urmare a devoluțiunii succesorale legale, aceasta din urmă dobândește cu titlu de moștenire cota de ½ din imobilul înscris în CF 1340 Ungra, nr.top 1152,1153 ce a aparținut autoarei sale, devenind astfel proprietara întregului imobil, potrivit dispozițiilor art.669 C.civ
S-a mai solicitat să se constate că după Artz Katherine decedată la data de 30.11.1994 au rămas ca descendenți direcți T. F., T. Ernest, T. Adolf și T. R., dar numai primul a acceptat succesiunea după defunctă.
Instanța a constatat că nu s-au depus acte de stare civilă decât pentru T. F., respectiv certificatul de naștere (f.17), de căsătorie cu P. E. (f.15) și de deces (f.16).Calitatea de descendenți a celorlalți nu a fost contestată de pârâți, astfel că instanța va analiza în ce măsură doar T. F. este singurul moștenitor acceptant.
Din depoziția martorilor M. G. (f.22) și C. M. (f.23) rezultă că singura persoană văzută în imobil a fost T. F. sen., tatăl pârâtului, singurul care la data decesului lui Artz Katharine se mai afla în țară.Ceilalți pârâți sau succesorii acestora nu au făcut dovada acceptării exprese sau tacite a succesiunii, aceștia arătând prin întâmpinarea și cererea reconvențională formulată că au venit în țară în primăvara anului 1995 și au achitat cheltuielile de înmormântare la Căminul de bătrâni din F., dar nu au depus o chitanță în acest sens pentru a face dovada acceptării succesiunii în termen de 6 lui. Plata cheltuielilor de înmormântare a fost confirmată de Căminul de bătrâni dar fără precizarea datei plății.
Cum potrivit art.1169 Cciv orice afirmație trebuie dovedită, instanța constată că pârâții nu au făcut dovada acceptării succesiunii după defuncta Artz Katharine, astfel că autorul pârâtului este singurul moștenitor acceptant, căruia îi revine întreaga masă succesorală.
T. F. sen ( decedat la data de 12.01.2006-f.16) s-a căsătorit cu P. E. (f.15) și l-a avut ca descendent pe pârâtul T. F. jr.
Martorii audiați au declarat că T. E. nu a locuit niciodată în imobil și nici împreună cu pârâtul T. F. sen, căsătoria fiind încheiată pentru alte motive decât întemeierea unei familii, iar antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 09.01.2007, peste termenul de 6 luni de exercitare a dreptului de opțiune succesorală prevăzut de art.700 C.civ nu valorează acceptare tacită potrivit art.689 C.civ.
Ca urmare a celor de mai sus, instanța a constatat că pârâtul T. F. jr.este unicul moștenitor al lui T. F. sen.și pe cale de consecință acestuia îi revine întreaga masă succesorală formată din întregul imobil situat în Ungra și înscris în CF nr.1340 Ungra nr.top 1152, 1153 și că pârâtul a vândut reclamantului cota de ¼ din imobil prin antecontractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 09.01.2007.
Art.22 din DL 115/1938 dispune „cel ce s-a obligat să strămute sau să constituie în folosul altuia un drept real asupra unui imobil este dator să-i predea înscrisurile trebuitoare pentru înscrierea acelui drept” iar potrivit art 24” dacă cel obligat nu predă înscrisul trebuitor, partea va putea cere instanței să dispună înscrierea”.
Promisiunea sinalagmatică de vânzare-cumpărare nu transferă dreptul de proprietate, ci are ca și obiect o obligație de a face și anume de a încheia convenția în formă autentică, adică forma cerută de lege pentru a opera transferul dreptului de proprietate .
Antecontractul încheiat în cauza dedusă judecății la data de 09.01.2007 la cab.av C. I. întrunește condițiile de validitate prevăzute de art. 948-968 Cod Civil, iar cocontractanții au executat clauzele anticipative ale convenției prin plata prețului și predarea posesiei asupra imobilului, - chiar dacă în contract se face vorbire doar de o cotă de ¼ părțile pot aprecia că fracțiunea materială din bun reprezintă de exemplu o cameră-aspecte care reies din conținutul convenției și din declarațiile martorilor care au arătat că reclamantul s-a mutat în imobil de fapt încă din timpul vieții autorului pârâtului vânzător iar pârâtul vânzător nu a cerut restrângerea dreptului cumpărătorului. Pe de altă parte soția supraviețuitoare a defunctului T. F. deși a solicitat termen pentru pregătirea apărării nu a formulat întâmpinare, nu a combătut acțiunea și nu a produs probe contrare celor susținute de reclamant.
Conform art. 1073 din Codul Civil creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligațiilor, în caz contrar având dreptul la dezdăunare. Potrivit art. 1077 din Codul Civil în caz de neîndeplinire a unei obligații de a face creditorul poate fi autorizat de a o aduce la îndeplinire, pe cheltuiala debitorului.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, instanța văzând dispozițiile art. 969 și 970 alin. 2 Cod Civil, coroborate cu dispozițiile art. 1073 și 1077 cod civil în lumina principiului executării în natură a obligațiilor și repararea în natură a prejudiciului, instanța a obligat pârâtul să dea reclamantei act apt pentru intabularea imobilului în caz contrar prezenta sentință va ține loc de act autentic de vânzare cumpărare a cotei de ¼ din imobil.
Cu privire la vânzarea cotei de ¾ din imobil nu s-a depus un înscris constatator în acest sens iar poziția procesuală a pârâtului a fost aceea de admitere a acțiunii, astfel că nefiind constatat refuzul acestuia de încheiere a contractului în formă autentică și pentru diferență instanța va respinge ca neîntemeiată completarea de acțiune în acest sens, contractul putând fi încheiat la notar, cu atât mai mult cu cât prin prezenta hotărâre se reglementează și “înscrisurile trebuitoare”de care face vorbire textul de incident.
Cererea reconvențională a fost respinsă ca neîntemeiată ca o consecință a faptului că prin analizarea petitelor de succesiune formulate de reclamant s-a constatat că doar autorul pârâtului T. F. a fost acceptant al moștenirii.
În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, instanța cu prilejul motivării hotărârii a constatat că nici acțiunea introductivă și nici cererea reconvențională nu au fost timbrate, iar alte cheltuieli nu a efectuat reclamantul astfel că va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată .
Împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria R. au promovat recurs reclamantul C. G. și pârâta T. R., cale de atac ce a fost recalificată în apel la termenul de judecată din data de 27.06.2013 .
În motivarea căii sale de atac, reclamantul C. G. susține că prima instanță a respins în mod greșit capătul de cerere precizat privind prestația tabulară deși, prin înscrisul sub semnătură privată, pârâtul T. F. i-a vândut cota de ¾ din imobilul în litigiu în care s-a mutat încă din anul 1996 la cererea acestuia și pe care l-a îngrijit până la deces, construcțiile fiind practic refăcute în această perioadă cum rezultă din declarațiile martorilor .
În drept, a invocat prevederile art. 299 și următoarele, art. 304 pct. 9, 304 ind. 1 Cod procedură civilă .
Pârâta T. R. a criticat soluția primei instanțe sub aspectul neconstatării calității de moștenitori ai acesteia și fiului său T. Ernst după defuncta Artz Katharina, susținând că au făcut cheltuieli de înmormântare dovedite, plata acestora făcând dovada acceptării succesiunii și nu se poate reține că efectuarea plății lor peste termenul de 6 luni ar semnifica renunțarea la succesiune .
La termenul de judecată din data de 04.04.2013, reprezentantul convențional al acestei apelante învederează instanței omiterea din citativul primei instanțe a intervenientei R. Ulricke, ăpentra ca la cel din 27.06.2013 să solicite trimiterea cauzei spere rejudecare instanței de fond întrucât aceasta nu a citat niciodată pe intervenientă și nici nu s-a pronunțat asupra cererii de intervenție .
Nu s-au formulat întâmpinări în cauză .
Aceeași solicitare de trimitere la rejudecare a avut-o și celălalt apelant prin apărătorul său .
Analizând prioritar aceste aspecte care vizează necitarea părții și nepronunțarea asupra cererii de intervenție, instanța de control judiciar constată fondate apelurile pe care le va admite, pentru considerentele ce urmează .
Odată cu întâmpinarea formulată în fața primei instanțe, apelanta T. R. a avut și pretenții proprii pe cale reconvențională solicitând și introducerea în cauză în calitate de intervenientă forțată a moștenitoarei defunctului T. Ernest, respectiv T. Ulricke căsătorită R. ( fila 116 dosar fond vol. 1 ) .
Cu toate acestea, după cum rezultă din documentația ulterioară formulării cereri de intervenție, intervenienta T. Ulricke, căsătorită R., nu a fost citată pentru termenele următoare și nici nu a fost soluționată cererea de intervenție de către prima instanță .
În aceste condiții operează dispozițiile prevederile art. 297 din codul de procedură civilă aplicabil la data promovării acțiunii, potrivit cărora „ în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe” .
Această soluție face de prisos analizarea celorlalte aspecte învederate de apelanți prin apelurile acestora, prima instanță urmând a proceda la analizarea drepturilor tuturor moștenitorilor defuncților indicați prin cererile deduse judecății și raporturilor juridice dintre aceștia și autorii lor precum și în raport cu pretențiile reclamantului exprimate prin cererea de chemare în judecată .
Pentru aceste considerente, vor fi admise ambele apeluri formulate de reclamantul C. G. și pârâta T. R. cu consecința anulării Sentinței civile nr. 508 din data de 10.07.2012, pronunțată de Judecătoria R. și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelurile declarate de reclamantul C. G. și pârâta T. R. împotriva Sentinței civile nr. 508 din data de 10.07.2012, pronunțată de Judecătoria R., pe care o anulează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe .
Cu recurs în 15 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședința publică din 04.07.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
V. M. A. G.
GREFIER
L. C.
Red. VM/22.10.2013
Tehnored. LC/23.10.2013
9 ex
Jud fond – M. A.
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1086/2013. Tribunalul... → |
|---|
