Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr. 99/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 99/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 21010/197/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 99/R/CC
Ședința Camerei de Consiliu din data de 28.11. 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. L. –judecător
JUDECĂTOR: O. D. P.
JUDECĂTOR: C. F.
Grefier: D. A.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de către recurentul reclamant R. C., în contradictoriu cu intimații pârâți Asociația Salariaților și Membrilor Conducerii Societății Comerciale Prodlacta SA, E. M., P. E., S. N., S. O., T. I., împotriva Sentinței civile nr. 9906/13.06.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, având ca obiect modificări acte constitutive persoane juridice.
La apelul nominal făcut în ședința Camerei de Consiliu, se prezintă avocat R. F., pentru recurentul reclamant, lipsă fiind intimații pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
La interpelarea instanței, reprezentantul recurentului-reclamant arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat.
Instanța, din analiza întâmpinării depusă la dosar de către intimați, constată că rezultă faptul că s-a solicitat proba cu înscrisuri, fără a se depune la dosarul cauzei un înscris doveditor nou.
Reprezentantul recurentului reclamant apreciază că intimații sunt decăzuți din dreptul de a mai susține cererea în probațiune menționată anterior, având în vedere că până la acest termen de judecată nu au depus la dosar înscrisurile noi de care solicitate în probațiune.
Constatând că, deși prin întâmpinare intimații au solicitat proba cu înscrisuri, aceștia nu au atașat niciun înscris doveditor, instanța reține faptul că nu se poate pronunța asupra utilității, pertinenței și concludenței acestei probe, precum și asupra caracterului nou al unor eventuale înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în temeiul dispozițiilor art.150 cod procedură civilă, instanța constată închise dezbaterile și acordă părții prezente cuvântul asupra recursului formulat.
Reprezentantul recurentului-reclamant solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Arată că, astfel după cum se poate reține din cuprinsul acțiunii, aceasta nu are ca obiect anularea ci constatarea nulității absolute a hotărârilor asociației, mai exact, cererea recurentului nu vizează nulitatea relativă a unor acte juridice neconforme, după cum greșit a reținut prima instanță, ci are ca obiect explicit nulitatea absolută a acestora.
Or, nulitatea absolută spre deosebire de cea relativă, este imprescriptibilă, putând fi invocată oricând.
În ce privește decizia Curții Constituționale la care face trimitere instanța de fond, nu are nicio legătură cu speța dedusă judecății.
Depune la dosar practică judiciară și literatură în acest sens, cu care dorește să facă dovada faptului că susținerile anterioare sunt pertinente, nemodificându-se în nici un fel atât opinia din literatură cât și practica judecătorească cu privire la imprescriptibilitatea unei acțiuni în constatarea nulității absolute a unui act juridic încheiat cu încălcarea normelor legale imperative.
Apreciază că prima instanță ar fi putut să unească excepția invocată cu fondul cauzei, situație în care ar fi constatat că nu ar fi fost încălcate normele legale imperative și era admisibilă această excepție care echivala cu nefundamentarea acțiunii.
Fără cheltuieli de judecată.
Față de actele și lucrările dosarului instanța rămâne în pronunțare asupra recursului formulat în cauză.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată că, prin Sent. civ. nr.9906/13.06.2013, Judecătoria B. a admis excepția tardivității introducerii acțiunii, invocată de pârâții ASOCIAȚIA SALARIAȚILOR ȘI MEMBRILOR CONDUCERII Societății Comerciale „Prodlacta” S.A. (A.S.M.C.) B. prin președinte E. M., E. M., P. E., S. N., Ș. O. și T. I. și în consecință:
A respins ca tardiv formulată acțiunea reclamantului R. C. domiciliat în B., .. 146, . împotriva pârâților ASOCIAȚIA SALARIAȚILOR ȘI MEMBRILOR CONDUCERII Societății Comerciale „Prodlacta” S.A. (A.S.M.C.) B. prin președinte E. M. cu sediul în B., .. 5, jud. B., E. M. domiciliată în B., .. 7, ., jud. B., P. E. domiciliată în B., .. 42, ., jud. B., S. N. domiciliată în B., .. 51A, ., Ș. O. domiciliată în B., .. 4, jud. B. și T. I. domiciliat în ., nr. 133, . având ca obiect constatarea nulității absolute a Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a ASMC din data de 11.01.2007 și radierea din Registrul Asociațiilor și fundațiilor aflat la grefa Judecătoriei B. a înscrierilor efectuate în baza acestei hotărâri.
În considerentele acestei hotărâri s-au reținut, în esență, următoarele:
Potrivit art. 23 alin 2 din Ordonanța nr. 26 din 30 ianuarie 2000 cu privire la asociații și fundații, în forma în vigoare la data promovării cererii de chemare în judecată: „Hotărârile adunării generale, contrare legii, actului constitutiv sau dispozițiilor cuprinse în statut, pot fi atacate în justiție de către oricare dintre membrii asociați care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat împotrivă și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal de ședință, în termen de 15 zile de la data când au luat cunoștință despre hotărâre sau de la data când a avut loc ședința, după caz.”
Din Procesul verbal al Adunării Generale Extraordinară din 11.01.2007 ( f 179-181) reiese cu certitudine că reclamantul a participat la Adunarea generală extraordinară și s-a abținut la punctele 1 și 2 de pe ordinea de zi, la punctul 1 revocându-se vechiul Consiliu de administrație, iar la punctul 2 revocarea tuturor hotărârilor adunării generale din data de 18.08.09.
Întrucât reclamantul a participat la ședință reiese că termenul de 15 zile se calculează de la data la care reclamantul a luat cunoștință despre hotărâre, adică tocmai de la data de 11.01.2007 când a și avut loc ședința. Chiar dacă nu ar fi participat la ședință întrucât pe rolul Judecătoriei B. a fost înregistrată la data de 20.07.2011, sub nr._/197/2011, cererea reclamantului R. C., în contradictoriu cu pârâții ASOCIAȚIA SALARIAȚILOR ȘI MEMBRILOR CONDUCERII S.C. PRODLACTA S.A. (ASMC), E. M., P. E., S. N., S. O. și T. I. prin care a solicitat, printre altele, să se dispună dizolvarea pârâtei ASMC S.C. PRODLACTA S.A. pentru motivul prevăzut de art. 56 al. 1 coroborat cu art. 55 al.1 lit.a din O.G. nr. 26/2000 (cerere respinsă în primă instanță prin sentința civilă nr._/21.11.2012), cel mai târziu de la data formulării cererii înregistrate pe rolul Judecătoriei B. sub nr._/197/2011 reclamantul avea cunoștință despre existența hotărârii a cărei nulitate o solicită prin prezenta cerere.
Instanța însă, va reține că în cauza dedusă judecății există dovezi certe ale participării reclamantului la ședința Adunării Generale Extraordinară din 11.01.2007, astfel cum s-a arătat anterior, astfel că termenul de 15 zile curge de la data de 11.01.2007.
Instanța reține însă că termenul în care se poate formula cererea de anulare a unei hotărâri a adunării generale este de 15 zile indiferent de cauza de nulitate a acesteia, reprezentând o excepție de la regula imprescriptibilității acțiunii privind nulitatea absolută a unui act juridic.
Decizia civilă nr. 216/R/30.03.2006 a Curții de Apel B. ( f 87-88) depusă de reclamant cu titlu de practică judiciară nu contrazice cu nimic dispozițiile art. 23 alin. 2 din OG 26/2000, în condițiile în care din acea decizie reiese că obiectul cererii l-a constituit constatarea nulității actului de convocare (pe Codul civil) și a unei hotărâri a adunării generale ( pe OG 26/2000 ).
Mai mult, la data de 12.05.2009, Curtea Constituționala, prin Decizia nr. 774/12.05.2009, fiind investită cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000, termenul instituit prin textul de lege criticat are în vedere soluționarea procesului cu celeritate, în absența lui cererea în anulare putând fi formulată oricând, fapt ce ar fi de natură a genera o stare de perpetuă incertitudine în ceea ce privește raporturile juridice stabilite printr-o hotărâre a adunării generale a asociaților, afectând astfel grav stabilitatea care trebuie să le caracterizeze.
Hotărârea atacată în prezenta cerere a fost înregistrată în Registrul Asociaților și Fundațiilor de la grefa Judecătoriei B., astfel cum reiese din Certificatul emis de Judecătoria B. la data de 20.02.2012 ( f 6-8), fiind înscrise și hotărârile ulterioare, producând astfel efecte în circuitul civil.
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, dat fiind intervalul de timp scurs între momentul la care reclamantul a avut cunoștință despre existența hotărârii Adunării Generale a A.S.M.C. din data de 11.01.2007 și cel al promovării acțiunii prin care solicită anularea acesteia, cu mult peste termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 23 alin. 2 din OG 26/2000 rep., instanța urmează să admită excepția tardivității invocata de pârâți și pe cale de consecință va respinge acțiunea reclamantului ca fiind tardiv formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul R. C., care a solicitat casarea sa și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru următoarele motive:
Acțiunea nu are ca obiect anularea hotărârilor A. a ASMC din data de 10.08.2005, ci constatarea nulității absolute a acestora, ceea ce este cu totul altceva. Nulitatea absolută, spre deosebire de nulitatea relativă, este imprescriptibilă, putând fi invocată oricând. În acest sens solicită a se vedea Dec. civ. nr.216/R/2006 a Curții de Apel B., care a fost greșit înțeleasă de către prima instanță.
Decizia nr.774/2009 a Curții Constituționale nu are nicio relevanță în cauză întrucât nu se referă la prevederile comune în materia nulității absolute, ci doar la constitutționalitatea art.23 din O.G. nr.26/2000. Solicită, în schimb, a se avea în vedere prevederile art.132 alin.3 din Legea nr.31/1990, ce trebuie aplicate prin analogie în speță.
Prin hotărârile atacate s-au încălcat prevederi legale imperative, în condițiile în care la A.G.E. a A.S.M.C. din data de 19.02.2005 s-a hotărât dizolvarea acestei asociații, fiind desemnat ca lichidator d-nul T. P., iar pârâții persoane fizice din prezenta cauză au deturnat procedura legală de lichidare a asociației, cu scopul de a se menține la conducerea S.C. PRODLACTA S.A.
În drept au fost invocate în susținerea recursului dispozițiile art.304 pct.9, art.304 ind.1 și art.312 C.proc.civ.
Intimații-pârâți au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată (f.16-20).
În recurs nu s-au administrat probe.
Verificând sentința atacată în raport cu motivele de recurs invocate, cu actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:
Starea de fapt din speță a fost corect stabilită de către prima instanță, sub acest aspect neexistând critici în calea de atac.
În ceea ce privește modul de aplicare a legii, raportat la această stare de fapt, se constată că raționamentul judecătorului fondului este judicios.
Astfel, prevederile O.G. nr.26/2000 se aplică prioritar și prin derogare de la dreptul comun, conform principiului de drept ,,specialia generalibus derogant”. Aceste prevederi, respectiv art.23 alin.2 din actul normativ în discuție, impun invocarea nulității unei hotărâri a adunării generale a asociației fără scop lucrativ ce intră sub incidența sa de către membrul asociației care a participat la ședință și a votat contrar majorității în termen de 15 zile de la data când a avut loc ședința, iar nu oricând.
Norma legală în discuție nu vizează doar nulitatea relativă a hotărârii adopatate cu încălcarea legii ori a actului constitutiv sau statutului, ci și nulitatea absolută, față de modul general de formulare, din care nu reiese nicio distincție. Or, conform adagiului ,,ubi lex non distinquit, nec nos distinquere debemus”, o atare distincție nu este permis a fi făcută în atare condiții de către judecător.
Decizia nr.774/2009 a Curții Constituționale invocată de către instanța de fond nu este irelevantă în speță ci, dimpotrivă, relevă modul în care trebuie interpretate prevederile art.23 din OG nr.26/2000 și pune în evidență imperativul aplicării lor întocmai.
Dispozițiile art.132 alin.3 din Legea nr.31/1990 nu pot fi aplicate în speță prin analogie, astfel cum solicită recurentul-reclamant, pentru simplul motiv că cererea sa de chemare în judecată ține de un domeniu special, în care există reglementări specifice. În regimul Codului civil de la 1865 dacă există prevederi speciale într-un domeniu specializat ele se aplică prioritar față de dreptul comun și în lipsa unor atare norme se aplică normele dreptului comun ori principiile generale de drept, iar nu reglementările speciale edictate într-o altă materie. Legea nr.31/1990 nu are caracterul unei norme generale de drept, ci constituie dreptul comun doar în materia societăților comerciale, categorie din care nu face parte A.S.M.C. PRODLACTA S.A.
În fine, astfel după cum în mod corect a reținut prima instanță, hotărârea judecătorească invocată de către recurent este irelevantă, deoarece, pe de o parte, jurisprudența nu este izvor de drept și, pe de altă parte, vizează altă ipoteză (anularea unui convocator).
Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 C.proc.civ. tribunalul va respinge recursul declarat de către recurentul-reclamant R. C. împotriva Sent. civ. nr.9906/13.06.2013 a Judecătoriei B., pe care o va menține.
Va respinge cererea intimaților E. M., P. E., S. N., S. O. și Asociația Salariaților și Membrilor Conducerii Prodlacta S.A. B. privind plata cheltuielilor de judecată, întrucât acestea nu au fost dovedite.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către recurentul-reclamant R. C. împotriva Sent. civ. nr.9906/13.06.2013 a Judecătoriei B., pe care o menține.
Respinge cererea intimaților E. M., P. E., S. N., S. O. și Asociația Salariaților și Membrilor Conducerii Prodlacta S.A. B. privind plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 28.11.2013, în ședință publică.
PREȘEINTEJUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. L. O. D. P. C. F.
GREFIER
D. A.
Red. ODP/14.02.2014
Dact AD/17.02.2014
Ex. 2
Jud. fond L. S.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1556/2013. Tribunalul... | Succesiune. Decizia nr. 282/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
