Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1056/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1056/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 1582/338/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 1056/R/19.09.2013
Ședința publica de la 19 septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. N. - judecător
Judecător: C. D. - P.
Judecător: V. M.
Grefier: N. C.
Pentru astăzi fiind amânata pronunțarea asupra contestației in anulare de fata, care s-a dezbătut in ședința publica din 12 septembrie 2013, când partile prezente au pus concluzii potrivit celor consemnate in încheierea de ședința de la respectivul termen, încheiere care face parte integranta din prezenta hotărâre si când, având in vedere lipsa de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 19 septembrie 2013.
La apelul nominal făcut în ședința publica la pronunțare se constata lipsa parților.
In urma deliberării, instanța a pronunțat următoarea hotărâre.
TRIBUNALUL,
Prin sentința civila nr. 459 pronunțata in cauza la data de 02.04.2013 de către Judecatoria Zarnesti, instanța a admis in parte cererea formulata de reclamanții M. G. si M. M., in contradictoriu cu paratul G. I., dispunând in consecința obligarea paratului sa ridice cotețul edificat pe terenul proprietatea reclamanților, teren înscris in CF_ Zarnesti, nr. top 1633/2/6, 1634/2/6, precum si a gardului ce delimitează porțiunea ocupata de parați de interiorul proprietatii reclamanților. Totodată instanța a dispus obligarea paratului sa plătească reclamanților cheltuieli de judecata parțiale in suma de 208 lei.
Pentru a pronunța aceasta decizie instanța de fond a reținut, din evidentele de CF dovedite cu extras datat 20.10.2011, ca proprietari ai imobilului situat in Zarnesti si înscris in CF_ nr. cad_ (nr. top vechi 1633/2/6,1634/2/6) in suprafața totala de 483 mp. sunt reclamanții M. G. si M. M. si ca prin întâmpinare paratul G. I. a recunoscut ca nu este proprietarul terenului respectiv, dar ca a posedat terenul, plătind o arenda, fostului proprietar.
La ultimul termen de judecata reclamanții prin avocat au arătat ca terenul a fost eliberat, ramanand doar unele elemente ale construcției neridicate, instanța reținând din declarația martorului C. I. C. audiat in cauza ca paratul a avut calitatea de detentor al terenului si ca pe teren exista un coteț in anul 2011. In considerarea acestei stări de fapt instanța a apreciat ca petitul de revendicare a rămas fara obiect.
In ceea ce privește solicitarea de ridicare a cotețului si gardului despărțitor instanța a constatat ca potrivit art. 588 Noul Cod Civil, „când lucrarea are un caracter provizoriu, in absenta unei înțelegeri contrare, autorul ei va fi obligat sa o desființeze, cu respectarea dispozițiilor legale in materie, si, daca este de rea credința, sa plătească despăgubiri pentru prejudiciile cauzate, inclusiv pentru lipsa de folosința” si in baza acestui text de lege l-a obligat pe parat sa ridice cotețul si gardul edificate.
In privința despăgubirilor solicitate instanța de fond a decis respingerea lor cu motivarea ca nu s-a făcut dovada prejudiciului produs.
In final, in baza art. 274 Cod procedura civila instanța l-a obligat pe parat la plata cheltuielilor de judecata parțiale, in suma de 208 lei, având in vedere ca cererile reclamanților au fost admise numai in parte.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții M. G. si M. M., recurs prin care au solicitat modificarea in parte a sentinței de fond si admiterea in tot a acțiunii formulate. Cu cheltuieli de judecata.
. recurenții au arătat ca in mod nelegal si neîntemeiat instanța de fond a apreciat ca cererea in revendicare ar fi rama sfara obiect, câta vreme aceasta avea caracterul de cerere principala, restul petitelor fiind formulate ca o consecința fireasca a admiterii acesteia.
A doua critica a vizat respingerea pretins greșita a cererii in despăgubiri pentru lipsa de folosința suportata de reclamanți in ceea ce privește imobilul teren in discuție, recurenții arătând ca in mod neîntemeiat instanța de fond a reținut ca aceștia nu si-ar fi dovedit pretențiile, câta vreme aceste pretenții s-au limitat la suma de 300 lei pentru întreg anul 2012, in condițiile in care aceasta valoare este mult inferioara valorii pe care paratul însuși o achita fostului proprietar cu titlu de folosința pe teren.
Cererea de recurs a fost legal timbrata.
Intimatul nu a formulat întâmpinare in cauza, insa prin concluziile orale a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul de fata prin prisma motivelor invocate, instanța reține următoarele:
Prin hotărârea recurata instanța a dispus obligarea paratului la ridicarea cotețului de pe terenul proprietatea reclamanților, teren înscris in CF_ Zarnesti, nr. top 1633/2/6, 1634/2/6, precum si a gardului ce delimitează porțiunea ocupata de parați de restul proprietatii reclamanților, reținând ca acestea au fost edificate de către parat. De altfel, paratul recunoaște aceasta împrejurare prin întâmpinarea depusa la dosarul de fond la fila 20.
Paratul nu a declarat recurs împotriva acestei hotărâri si nici reclamanții, prin recursul lor, nu au criticat aceasta dispoziție.
Ca atare, obligația de ridicare stabilita in sarcina paratului, împreuna cu considerentele care au stat la baza acestei dispoziții au intrat in autoritatea, respectiv puterea de lucru judecat.
Din perspectiva faptului ca instanța de fond a găsit întemeiata susținerea reclamanților potrivit cu care paratul care a ridicat pe terenul lor un coteț si un gard refuza sa le ridice, socotind ca se impune obligarea lui la ridicarea acestora deoarece ii împiedica pe reclamanți sa se bucure pe deplin de proprietatea lor, respingerea cererii in revendicare apare ca total neîntemeiata, cu atât mai mult cu cat si reclamanții au solicitat in mod subsecvent dispunerea acestei masuri.
Intradevar, obligarea paratului la ridicarea cotețului nu putea veni decât ca o consecința a constatării ca aceasta ocupare reprezintă un act de împiedicare a reclamanților de a dispune si de a se bucura deplin de bunul lor, o îngrădire in exercitarea dreptului lor de proprietate, paratul ocupând fara drept, prin construcțiile edificate, o parte din terenul proprietatea reclamanților, situație pentru remedierea căreia reclamanții au apelat in mod firesc la acțiunea in revendicare, in mod greșit respinsa de instanța de fond.
In ceea ce privește cea de a doua critica, referitoare la respingerea cererii in despăgubire, tribunalul o apreciază de asemenea întemeiata.
Instanța de fond a respins cererea reclamanților de a fi despăgubiți cu motivarea ca aceștia nu au dovedit întinderea prejudiciului, nicidecum ca acesta nu ar fi existat.
Ori, in cauza paratul insusi a recunoscut ca fostului proprietar ii plătea 50 de lei pe an pentru folosința terenului.
In aceasta situație si tribunalul apreciază ca pretențiile reclamanților se impunea sa fi fost admise măcar in limita acestei recunoașteri.
Cererea in despăgubiri a reclamanților a vizat suma de 300 lei anual, insa aceștia intradevar nu au dovedit un prejudiciu de o astfel de întindere.
Pentru toate aceste motive, in baza disp. art. 304 ind. 1 si 312 alin. 2 si 3 Cod procedura civila instanța va admite recursul declarat de recurenți si va modifica in parte sentința criticata in sensul ca va obliga pe paratul intimat atât sa lase recurenților intimați, in deplina proprietate si posesie, suprafața de 130 mp. pe care o ocupa fara drept din imobilul teren situat in Zarnesti si înscris in CF nr._ (nr. top 1633/2/6, 1634/2/6), cat si sa plătească reclamanților recurenți suma de 50 lei/an, începând din ianuarie 2012 si pana la eliberarea si predarea terenului mai sus identificat, cu titlu de despăgubiri. In același timp va fi menținuta dispoziția instanței de fond de obligare a paratului la ridicarea cotețului si a gardului edificate pe terenul proprietatea reclamanților situat in Zarnesti si înscris in CF nr._ (nr. top 1633/2/6, 1634/2/6).
In final, raportat la disp. art. 274 Cod procedura civila si având in vedere măsura in care pretențiile reclamanților si recursul lor au fost admise, tribunalul îl va obliga pe intimatul parat sa le plătească recurenților suma de 909 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in ambele cicluri procesuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții reclamanți M. G. si M. M., ambii cu domiciliul in Zarnesti, ., ., jud. Brasov, in contradictoriu cu intimatul parat G. I., domiciliat in Zarnesti, .. 19, ., împotriva sentinței civile nr. 459 din 02.04.2013 pronunțata in cauza de Judecatoria Zarnesti, pe care o modifica in parte in sensul ca:
Obliga pe paratul intimat sa lase recurenților intimați, in deplina proprietate si posesie, suprafața de 130 mp. pe care o ocupa fara drept din imobilul teren situat in Zarnesti si înscris in CF nr._ (nr. top 1633/2/6, 1634/2/6).
Obliga pe paratul intimat sa plătească reclamanților recurenți suma de 50 lei/an, începând din ianuarie 2012 si pana la eliberarea si predarea terenului mai sus identificat, cu titlu de despăgubiri.
Menține dispoziția instanței de fond de obligare a paratului la ridicarea cotețului si a gardului edificate pe terenul proprietatea reclamanților situat in Zarnesti si înscris in CF nr._ (nr. top 1633/2/6, 1634/2/6).
Respinge restul pretențiilor de natura financiara.
Obliga pe parat sa plătească reclamanților suma de 909 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in ambele cicluri procesuale.
IREVOCABILA.
Pronunțata in ședința publica azi, 19.09.2013.
P., JUDECATOR,JUDECATOR,
D. N. C. D. - POPVASILE M.
Grefier,
N. C.
Red./tehn.CDP/01.2014//2ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1435/2013. Tribunalul... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 36/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
