Uzucapiune. Decizia nr. 1367/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1367/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 428/293/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 1367/R
Ședința publică din data de 14 noiembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. D.- P.
Judecător D. N.
Judecător V. M.
Grefier C. L.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de recurenții reclamanți pârâți reconvențional F. M. și F. N., și recurenta pârâtă reclamantă reconvențional I. M., în contradictoriu cu intimații pârâți Ș. M., T. E., intimatele pârâte reclamante reconvențional R. M. și T. G., împotriva sentinței civile nr. 824/25.10.2012, pronunțată de Judecătoria R. în dosarul civil nr._, având ca obiect uzucapiune și prestație tabulară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 24 octombrie 2013, conform celor consemnate prin încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 31 octombrie 2013, când față de imposibilitatea constituirii completului de judecată, a amânat pronunțarea pentru data de 07 noiembrie 2013, când din lipsă de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, instanța reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 824 din 25.10.2012, pronunțată de Judecătoria R., a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților cu privire la petitul de uzucapiune invocată de pârâtă, admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții F. M. și F. N., în contradictoriu cu Ș. M., T. E., R. M., T. G. și I. M., în calitate de moștenitori ai pârâtei C. R., decedată în cursul procesului și în consecință s-a constatat că pârâta decedată C. R. a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapine extratabulară asupra imobilului situat în Ticușu Nou nr.3 înscris în CF_ Ticușu Nou sub nr.top 411,412 compus din casă de lemn, curți construcții și grădină în suprafață de 237,6 mp.
S-a dispus înscrierea în CF susmenționat a dreptului de proprietate astfel dobânditși a respins restul pretențiilor.
A fost admisă în parte cererea reconvențională a pârâtei decedate C. R. și continuată de moștenitorii acesteia Ș. M., T. E., R. M., T. G. și I. M. și obligați reclamanții să restituie moștenitorilor pârâtei următoarele bunuri: 4 tăvi de cozonaci, o oală, o sobă de încălzit, respingând restul pretențiilor.
Au fost obligați pârâții moștenitori ai defunctei C. R. la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată în sumă de 4643,5 lei compusă din taxă judiciară de timbru în sumă de 1679 lei, 5 lei timbru judiciar, 1964 lei onorariu expert și 1000 lei onorariu de avocat și reclamanții la plata către pârâții moștenitori a sumei de 5,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată compuse din 40 lei taxă judiciară de timbru și 1,5 lei timbru judiciar.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin act sub semnătură privată încheiat la data de 10.09.2007 (f.8) pârâta C. R. a vândut reclamanților casa de la nr.3 din Ticușu Nou pentru suma de_ lei și al întreținerii sale în timpul vieții și înmormântării. Totodată, aceasta s-a obligat să restituie dublul sumei primite în cazul în care se va răzgândi sau vor apare probleme.
Martorul reclamanților R. G. (f.6 vol 2) a declarat că actul a fost redactat de el după dictarea părților și a fost semnat în fața sa. A doua zi s-a deplasat împreună cu reclamanții și pârâta la cartea funciară în R., prilej cu care au constatat că la cartea funciară figurează o altă persoană, pârâta neavând întabulat dreptul de proprietate. Martorul mai arată că la data la care s-a încheiat actul nu s-a predat nici o sumă de bani, dar referitor la prețul stabilit își aduce aminte că pârâta a spus că trebuie să „întoarcă o sumă de bani unei rude”.
Ruda despre care vorbește martorul este sora pârâtei care avea dreptul la o parte din imobil, aspect care nu rezultă cu claritate din probele administrate dar nici nu este relevant în raport de cererile părților. Acest aspect a rezultat din răspunsul la interogatoriu dat de pârâtă ( întrebarea nr.1 și 14-f.165) dar și din răspunsul la interogatoriu dat de reclamanta F. M. (întrebarea nr.8-f.169).
Deși pârâta la răspunsul la întrebarea nr.1 la interogatoriul luat de reclamanți recunoaște că a semnat un act în două exemplare, dar nu știe ce a semnat, ca urmare a probelor administrate și descrise mai sus rezultă că aceasta a avut cunoștință despre conținutul contractului, în sensul că în schimbul casei vândute urma să primească bani și întreținere astfel că susținerea că i-a lipsit consimțământul este neîntemeiată, contractul îndeplinind condițiile prevăzute de art.948 alin 2 C.civ.
Potrivit extrasului CF_ Comăna, proprietari tabulari asupra imobilului înscris sub nr.top 411, 412 sunt C. I. și O. I., imobilul fiind compus din casă de lemn, curți construcții și grădină în suprafață totală de 238 m.
În răspunsul la întrebarea nr.1 și 2 din interogatoriu (f.165) pârâta arată că a intrat în stăpânirea terenului de la O. N., iar casa este construită „de noi” din cărămidă, fiind compusă din 2 camere, bucătărie, antreu și holul de la intrare.
Proprietarii tabulari au decedat la data de 03.05.1985-O. I., astfel cum rezultă din adeverința nr.3194/12.10.2011 eliberată de Primăria Comăna (f.193) iar C. I. a decedat la data de 27.04.1951 astfel cum rezultă din adeverința nr.3141/26.10.2010 eliberată de Primăria Comăna (f.81).
O. N. –decedat la data de 09.04.2000- despre care vorbește pârâta este fiul lui O. I., aspect ce rezultă din certificatul de deces . nr._ (f.17).
Rezultă fără echivoc împrejurarea că pârâta s-a comportat ca un adevărat proprietar al terenului, pe care a și construit împreună cu soțul său casa din cărămidă, casa de lemn în care a locuit tatăl acesteia fiind demolată în prezent, aspect ce a rezultat din depoziția martorului R. I. (f.7). Inclusiv faptul că s-a simțit datoare să se desocotească cu sora sa, denotă faptul că a considerat că terenul le aparține de la tatăl lor.
Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1846 și 1847 cod civil dar și cele prevăzute de art.28 din DL 115/1938, întrucât de la decesul proprietarilor tabulari au trecut mai mult de 20 ani la data introducerii acțiunii, fiind îndeplinit termenul de prescripție achizitivă prevăzut de decret, pârâta C. R. posedând de fapt imobilul cel puțin din 1965.
Imobilul înscris în CF_ Comăna a fost identificat prin expertiza topografică efectuată în cauză și materializată în RET_/2012 (f.69-98 vol 2) întocmit de expert Trett R., atât în regim de CF cât și prin măsurători, lucrarea efectuată fiind întocmită corect și avizată de BCPI R. care a întocmit procesul verbal de recepție nr.10/2012 (f.121 vol 2). Deși la măsurătoare a rezultat o suprafață mai mare, reclamanții nu au solicitat rectificarea suprafeței.
Din adeverința nr.3248/26.10.2010 (f.83) eliberată de Primăria Comăna, rezultă că imobilul se află în intravilanul localității Comăna, nu este naționalizat, sechestrat și nu face obiectul legilor fondului funciar.
Art.22 din DL 115/1938 dispune „cel ce s-a obligat să strămute sau să constituie în folosul altuia un drept real asupra unui imobil este dator să-i predea înscrisurile trebuitoare pentru înscrierea acelui drept” iar potrivit art 24” dacă cel obligat nu predă înscrisul trebuitor, partea va putea cere instanței să dispună înscrierea”.
Promisiunea sinalagmatică de vânzare-cumpărare nu transferă dreptul de proprietate, ci are ca și obiect o obligație de a face și anume de a încheia convenția în formă autentică, adică forma cerută de lege pentru a opera transferul dreptului de proprietate .
Antecontractul încheiat în cauza dedusă judecății întrunește condițiile de validitate prevăzute de art. 948-968 Cod Civil, în schimb cocontractanții nu au îndeplinit cauzele anticipative ale convenției.
Astfel, reclamanții deși aveau de plătit suma de_ ROL cu titlul de preț ( 10.000 lei) din chiar răspunsurile lor date la interogatorii rezultă că nu au plătit decât 18.500.000 lei ROL depuși la CEC în Crihalma ( f.168 răspuns întrebarea 3 reclamanta) iar reclamantul care recunoaște că nu a înmânat prețul personal, arată că soția sa i-a dat pârâtei „vreo 60 și ceva de milioane și 15 milioane altădată.”
Nici un martor nu a asistat la numărarea vreunei sume de bani iar de la CEC din Crihalma nu s-a depus nici o dovadă cu privire la depunerea vreunei sume de bani.
Pe de altă parte, nici posesia imobilului nu a fost predată, reclamanții locuind la pârâtă doar sporadic când aceasta era bolnavă, însă cu privire la acest aspect este posibil să fi existat o înțelegere verbală prin care pârâta să-și păstreze uzufructul, dar acest fapt nu s-a specificat în act.
Prin urmare, instanța nu poate suplini consimțământul debitorului atâta timp cât creditorul nu și-a îndeplinit propria obligație, astfel că nu va putea pronunța o hotărâre care să țină loc de act apt pentru întabulare.
Creditorul și-a îndeplinit parțial obligațiile asumate, achitând o parte din preț și prestând întreținere pârâtei, astfel cum a rezultat și din depoziția martorilor audiați, respectiv O. G., Fîțan F., R. I. care a arătat că au îngrijit-o pe pârâtă până în anul 2010 când au apărut neînțelegerile dintre ei.
Pârâta a solicitat prin cererea reconvențională doar nulitatea contractului și pe cale de consecință repunerea părților în situația anterioară cu privire la posesia imobilului, ori așa cum s-a arătat actul sub semnătură privată îndeplinește condițiile generale de validitate ale oricărei convenții iar pe de altă parte pârâta nici nu a fost lipsită vreodată de posesia imobilului.
Prin urmare, instanța a apreciat că reclamanții au calitatea de a solicita instanței în numele pârâtei să constate dobândirea de către aceasta a dreptului de proprietate al imobilului prin uzucapiune, față de actul sub semnătură privată și îndeplinirea în cea mai mare măsură a obligațiilor, aceștia având calitatea de creditori ai pârâtei, în condițiile în care cererea în prestație tabulară ar putea fi reiterată dacă se achită prețul integral iar moștenitorii pârâtei decedate vor refuza să îndeplinească obligațiile asumate de aceasta și care fac parte din pasivul succesoral.
Întrucât la interogatoriul luat reclamanta a recunoscut că a luat anumite bunuri solicitate de pârâtă prin cererea reconvențională instanța i-a obligat la restituirea acestora și a respins restul pretențiilor întrucât nu au fost dovedite în condițiile art.1169 Cod civil prin nici un alt mijloc de probă.
În temeiul dispozițiilor art.274 și 276 C.pr civ instanța a obligat fiecare parte la cheltuieli de judecată proporțional cu pretențiile admise.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanții–pârâți reconvențional F. M. și F. N. cât și pârâta–reclamantă reconvențional I. M., solicitând modificarea sentinței sub aspectul respingerii cererii în prestație tabulară, respectiv al obligării la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului lor, reclamanții–pârâți reconvențional F. M. și F. N. critică soluția primei instanțe sub aspectul soluției de respingere a cererii în prestație tabulară, deși din probele administrate rezultă că și-au îndeplinit obligațiile contractuale instanța respinge în mod neîntemeiat această cerere.
Admiterea acțiunii oblice înseamnă că recurenții justifică un interes real, serios și legitim de a-și înscrie pe numele lor proprietatea asupra imobilului, cum rezultă din prevederile art. 974 Cod civil astfel că, în mod neîntemeiat, a fost respinsă această cerere formulată în temeiul art. 5(2) din Titlul X al Legii 247/2005.
În drept, acest recurs nu a fost motivat pe prevederile speciale care reglementează această cale de atac din Codul de procedură civilă.
În motivarea recursului său, pârâta–reclamantă reconvențional I. M. susține că a fost obligată la cheltuieli de judecată în mod greșit, această soluția nu a fost motivată, ele se acordă proporțional cu admiterea acțiunii, cele în prestație tabulară se suportă de cumpărător și nu i se poate reține vreo culpă procesuală pentru a fi obligată la astfel de cheltuieli.
Mai arată să este în vârstă și o astfel de cheltuială îi periclitează propria existență.
În drept, acest recurs a fost motivat pe dispozițiile art. 299, 304 pct. 9, 304 ind. 1, 312 al. 3 și 274 Cod procedură civilă.
Nu au fost formulate întâmpinări în cauză și nu s-a administrat probe noi.
Examinând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate prin cererile de recurs, probele existente la dosarul cauzei și prevederile legale în materie, instanța de control judiciar constată că recursurile sunt dovedesc nefondate și le va respinge, pentru considerentele ce urmează .
Cât privește recursul formulat de reclamanții–pârâți reconvențional F. M. și F. N., prima instanță a reținut corect că nu poate fi admisă cererea lor în prestație tabulară cu motivarea că, deși aveau de plătit suma de_ ROL cu titlul de preț ( 10.000 lei),aceștia au achitat doar suma de 18.500.000 lei ROL depuși la CEC în Crihalma, însuși reclamantul recunoscând că nu a înmânat prețul personal și niciun martor nu a asistat la numărarea vreunei sume de bani, neexistând vreo dovadă de la CEC din Crihalma cu privire la depunerea vreunei sume de bani.
Corect s-a reținut că nu poate fi suplinit consimțământul debitorului printr-o hotărâre a instanței atâta timp cât creditorul nu și-a îndeplinit propria obligație, ceea ce a determinat respingerea capătului de cerere vizând pronunțarea unei o hotărâri care să țină loc de act apt pentru întabulare.
Deși recurenții F. M. și F. N. nu au indicat în mod expres vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 Cod procedură civilă, criticile aduse soluției primei instanțe pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă ( hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii ), care nu poate fi reținut ca fiind incident cu consecința modificării hotărârii.
Nici recursul formulat de pârâta–reclamantă reconvențional I. M. nu este fondat, prima instanță aplicând corect prevederile legale ale art. 274 și 276 Cod procedură civilă în raport de soluția dată la fond atât cererii principale cât și celei reconvenționale, soluția de admitere a capătului de cerere având ca obiect uzucapiune profitând moștenitorilor defunctei care sunt beneficiarii soluției date prin constatarea dreptului de proprietate în favoarea autoarei lor, în patrimoniul acesteia și în condițiile respingerii cererii în prestație tabulară.
Raportat la soluția dată celor două cereri prin admiterea parțială a acestora, nu se poate reține că soluția privind acordarea cheltuielilor de judecată este nemotivată cu consecințe asupra sentinței atacate, deși doar s-au indicat de către prima instanță prevederile legale incidente, defalcarea cheltuielilor pe categorii fiind făcută prin dispozitivul sentinței din care rezultă cuantumul acestora cu titlu de onorariu avocat, expert și taxe de timbru.
De altfel, recursul asupra soluției de obligare la cheltuieli de judecată a fost promovat doar de unul dintre moștenitorii defunctei în condițiile obligării tuturor celor cinci moștenitori ai defunctei la plata cheltuielilor de judecată, ceilalți patru achiesând la soluția instanței prin neexercitarea căii de atac.
Nici în cazul acestui din urmă recurs nu operează prevederile art. 304 pct. 9 din codul de procedură civilă cu consecința modificării hotărârii .
Analizând sub toate aspectele cauza, în temeiul art.304 ind. 1 din Codul de procedură civilă, instanța de control judiciar nu a reținut vreun motiv de ordine publică de invocat cu consecințe asupra hotărârii atacate astfel că, pe baza considerentelor expuse și a prevederilor art. 312 Cod procedură civilă, recursurile vor fi respinse.
Această soluție ce atrage și respingerea cererilor recurenților de obligare la plata cheltuielilor de judecată, fiecare dintre aceștia suportând propriile cheltuieli, potrivit art. 274 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanții – pârâți reconvențional F. M. și F. N. și pârâta – reclamantă reconvențional I. M., împotriva Sentinței civile nr. 824 din 25.10.2012, pronunțată de Judecătoria R..
Respinge cererile de acordare a cheltuielilor de judecată formulate de recurenți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.11.2013.
Președinte, C. D.- P. | Judecător, D. N. | Judecător, V. M. |
Grefier, C. L. |
(Plecată din instanță
Semnează Grefier Șef Secția I Civilă
I. M.)
Red. VM/18.03.2014
Tehnored. C.S./19.03.2014
2 ex.
Judecător fond: M. A.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 36/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 4/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
