Revocare donaţie. Decizia nr. 189/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 189/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 1135/338/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 189/R
Ședința publică din data de 8 februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. G.
JUDECĂTOR: S. Ș. M.
JUDECĂTOR: V. M.
Grefier: N. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării cererii de recurs formulată de recurenții reclamanți P. I., P. M. și recurentul pârât P. I., în contradictoriu cu intimați intervenienți în nume propriu P. M. D., P. G. M. și P. N. A. și intimatul pârât Președintele C. Județean B.-prin C. A., împotriva sentinței civile nr. 749/09.05.2012,având ca obiect revocare donație.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 24.01.2013, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, pentru a da posibilitatea intimaților intervenienți să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu dispozițiile art. 146 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 01.02.2013, iar apoi, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 08.02.2013, când a decis următoarele:
TRIBUNAL,
Deliberând asupra recursului civil de față, instanța reține următoarele:
Prin Sentința Civilă nr. 749 din 09.05.2012, pronunțată de Judecătoria Zărnești, au fost respinse atât acțiunea formulată de către reclamanții P. I. și P. M., în contradictoriu cu pârâții P. I. și Președintele C. Județean B. – A. C., ca neîntemeiată, cât și cererea de intervenție în interes propriu formulată de către intervenienții P. M. D., P. G. M. și P. N. A., ca lipsită de interes.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin actul de dezmembrare și contract de donație autentificat sub nr. 3435/08.03.1989 de notariatul de Stat Județean B., reclamanții P. I. și P. M. au dezmembrat imobilul înscris în CF nr. 3556 Poiana Mărului și au donat fiului lor, pârâtul P. I., construcția proprietate personală din .. 94, cuprinsă în CF nr. 3556 a localității Poiana Mărului nr. top 2682/2/1, 2683/2/1, casă de cărămidă, cu două camere, baie, cămară, verandă, debara, anexe gospodărești: grajd și șură, donație făcută liberă de sarcini, și cu scutire de raport, nemaifiind alți copii.
Așa cum rezultă din extrasul CF nr._ . din conversia de pe hârtie a CF nr. 3556) nr. top 2682/2/1, 2683/2/1 constituit din teren de 300 mp, casă de locuit din cărămidă compusă din trei camere, holuri, cămară, baie, grajd și șură din cărămidă (f. 23-24), proprietar al imobilului este pârâtul P. I., iar asupra imobilului a fost înscrisă la sarcini încheierea din data de 04.05.2010 ce face obiectul dosarului nr._ dată de Tribunalul B., în care s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător și a inscripției ipotecare în temeiul art. 166 alin.3 C.proc.pen. asupra bunului proprietatea pârâtului.
Prin Sentința penală nr. 356/s/25.08.2010 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ (f. 25-29), pârâtul P. I. a fost condamnat la 25 de ani de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, art. 174, 175 lit.1 Cod penal., reținându-se că în centrul comunei Poiana Mărului, a agresat victima B. D., mama intervenienților, aplicându-i multiple lovituri de cuțit, provocându-i leziuni multiple toraco - abdominale care au condus în final la decesul acesteia. Prin decizia penală nr. 16/. de Apel B., în dosarul nr._ s-a casat sentința de mai sus sub aspectul modalității de stabilire a despăgubirilor periodice, în sensul că a fost obligat pârâtul să plătească intervenienților P. M. D., P. G. M. și P. N. A. cu titlu de despăgubiri periodice pentru perioada martie-august 2010 câte 1500 lei fiecăruia și în continuare câte 250 lei lunar începând cu luna septembrie 2010 până la majoratul acestora. Prin sentința de mai sus s-a mai dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 3734,22 lei către numiții B. M. și B. G., cu titlu de daune materiale și suma de câte 50.000 lei cu titlu de daune morale fiecăruia, la plata sumei de câte 50.000 lei cu titlu de daune morale fiecăruia dintre minorii P. M. D., P. G. M. și P. N. A.. De asemenea s-a menținut sechestrul asigurător și inscripția ipotecară asupra bunului imobil situat în Poiana Mărului nr. 94, județul B. – proprietatea pârâtului P. I. – înscris în CF nr. 3556 a localității Poiana Mărului nr. top 2682/2/1, 2683/2/1, dispusă prin încheierea de ședință din 04.05.2010.
În drept, potrivit art. 801 cod civil ”donațiunea este un act de liberalitate prin care donatorele dă irevocabil un lucru donatarului care-l primește”. Potrivit art. 831 C.civ.: Donațiunea între vii se revocă pentru ingratitudine în cazurile următoare:
1. Dacă donatarul a atentat la viața donatorului.
2. Dacă este culpabil în privință-i de delicte, cruzimi sau injurii grave.
3. Dacă fără cuvânt îi refuză alimente.
Potrivit art. 832 Cod civil: Revocarea pentru neîndeplinirea condițiilor și pentru ingratitudine nu se face de drept niciodată, iar art. 833 Cod civil prevede: cererea de revocare pentru ingratitudine trebuie făcută în termen de un an din ziua faptului, sau din ziua când donatorul a cunoscut faptul (care este un termen de decădere).
Instanța a reținut că irevocabilitatea donațiilor are un caracter special, particular, mai accentuat decât forța obligatorie a oricărui contract, în sensul că în materie de donații, irevocabilitatea privește nu doar efectele, ci însăși esența contractului. Legea prevede doar trei cauze legale de revocare a donațiilor. În ceea ce privește cazul de revocare pentru ingratitudine, prevăzut de art. 831 pct.2 Cod civil, prima instanță a reținut că actele de cruzime vizează integritatea corporală și sănătatea donatorului, iar injuriile sunt fapte care ating onoarea, demnitatea sau reputația donatorului. Pentru a se reține acest motiv de revocare trebuie ca faptele să fie săvârșite cu intenție și să fie de a anumită gravitate.
Instanța a constatat că reclamanții au invocat în cererea de chemare în judecată generic, că pârâtul și-a schimbat atitudinea în urmă cu un an, când a început să fie violent, iar singura probă administrată, pentru a dovedi actele de ingratitudine din partea pârâtului, a fost proba testimonială în care au fost audiați martorii: Mânecuță M. și S. Ș. G., cu declarațiile la dosarul cauzei (f. 104, 105).
În rest, reclamanții P. I. și P. M. au invocat faptul că sunt bătrâni și nu au altă locuință, iar pârâtul, fiind condamnat la 25 de ani de închisoare, nu le mai poate asigura întreținerea, și că intervenienții își pot recupera despăgubirile din alte bunuri pe care le are pârâtul. Instanța a reținut că aceste aspecte nu au nici o relevanță pentru prezenta cauză, fiind vorba de un contract de donație încheiat în formă autentică, în care s-a specificat expres că donația este făcută liberă de sarcini, caracteristic contractului de donație fiind tocmai acest aspect că nu se urmărește să se primească ceva în schimb. Dacă reclamanții vroiau să înstrăineze bunul imobil, fiului lor, pârâtul P. I., contra întreținerii, puteau încheia un alt fel de contract, dar nu donație, neputându-se susține aceste aspecte contra unui act autentic. În plus, faptul că reclamanții au continuat să locuiască în acel imobil, nu duce la pierderea dreptului de proprietate al pârâtului, față de faptul că dreptul de proprietate nu se stinge prin neuz.
În ceea ce privesc declarațiile martorilor audiați: Mânecuță M. și S. Ș. G., cu declarațiile la dosarul cauzei luate la data de 11.01.2012, prima instanță a reținut că martorii povestesc un eveniment la care au fost prezenți împreună, aceștia fiind concubini, care a avut loc ”cu două săptămâni înainte de omor”, care a fost pe data de 11.03.2010, ori cu ”un an – doi în urmă, înainte de omor”, față de relatările părților, în care pârâtul i-ar fi agresat pe părinții săi, reclamanții, iar martorul S. Ș. G. afirmă că nu știe dacă pârâtul avea vreun obiect în mână, dar crede că era un băț, pe când martora Mânecuță M. a afirmat că pârâtul avea în mână un topor. Instanța constată că este imposibil ca, referitor la același eveniment, un martor să nu-și aducă aminte dacă pârâtul avea ceva în mână și să spună că e posibil să fi avut un băț, pe când celălalt martor să afirme că avea în mână un topor, diferența fiind semnificativă. În plus, martorul S. Ș. G., a fost martorul pârâtului și în procesul de divorț, precum și în procesul penal. Intervenienții au depus la dosarul cauzei declarațiile martorilor din procesul penal, printre care și declarația martorului din prezenta cauză (f. 112) în care descrie relația dintre pârât și fosta soție total diferit de cele declarate în prezenta cauză, în cauză penală afirmând că pârâtul nu era un om violent. Față de toate aceste aspecte, și declarații contradictorii, instanța va înlătura declarațiile martorilor ca nefiind corespunzătoare adevărului.
Instanța a constatat că pârâtul P. I. a fost de la început de acord cu acțiunea de revocare, iar în memoriile sale solicită în primul rând admiterea acțiunii pentru că nu mai poate avea grijă de părinții săi, și că are alte bunuri pentru intervenienți, copiii săi minori, ori așa cum s-a relatat mai sus, acestea nu sunt motive de revocare a unei donații, pentru care se aplică reguli speciale față de rezoluțiunea contractelor în general. Atitudinea pârâtului întărește convingerea instanței că de fapt nu există motive care să se încadreze în cauza de revocare a donației, ingratitudinea. Acțiunea în revocare pentru ingratitudine reprezintă o acțiune în restituire cu caracter de pedeapsă, ori în cazul în care pârâtul este de acord cu acțiunea unde mai este pedeapsa, mai ales că revocarea ar avea din contra efecte asupra unor terțe persoane, intervenienții.
Reclamanții nu au adus alte probe pentru dovedirea cauzei de ingratitudine, deși în interogatoriile administrare acestora, precum și pârâtului (f.106-111), toți afirmă că s-au făcut plângeri la poliție. Reclamanții nu au putut face dovada acestor plângeri la poliție, chiar dacă ar fi fost retrase. Tot din răspunsurile la interogatorii instanța reține că anterior formulării prezentei acțiuni, s-a încercat scoaterea bunului imobil din patrimoniul pârâtului, prin retransmiterea înapoi părinților, astfel că instanța reține că părțile au ales calea acțiunii în revocarea donației, doar pentru a retransmite bunul înapoi de la pârât la părinții săi, ceea ce este inadmisibil, și are o cauză imorală, față de faptul că pârâtul are de plătit, ca urmare a infracțiunii comise, sume mari de bani copiilor săi minori, intervenienții din prezenta cauză, urmărindu-se de fapt ca intervenienții să nu urmărească silit și bunul imobil care face obiectul prezentei cauze.
În considerentele Sentinței penale nr. 356/s/25.08.2010 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ (f. 25-29), instanța a reținut că: ”deoarece sumele stabilite de către instanță cu titlu de daune morale sunt destul de semnificative, se va menține măsura sechestrului asigurător și a inscripției ipotecare asupra bunului imobil situat în Poiana Mărului nr. 94, județul B. – proprietatea pârâtului P. I. – înscris în CF nr. 3556 a localității Poiana Mărului nr. top 2682/2/1, 2683/2/1, dispusă prin încheierea de ședință din 04.05.2010. Această măsură se impune cu atât mai mult cu cât prin acțiunea civilă formulată de către P. I. și P. M. (părinții inculpatului) se urmărește revocarea donației făcute de către aceștia către inculpat privind imobilul înscris în CF nr. 3556 Poiana Mărului, număr top 2682/2/1, 2683/2/1 și restabilirea situației anterioare de CF. Este evident că prin această acțiune civilă se urmărește scoaterea din patrimoniul inculpatului, ca bun propriu, a imobilului supus inscripției ipotecare și astfel dovedirea imposibilității inculpatului de a plăti ceva pentru copiii săi”.
În ceea ce privește cererea de intervenție principală formulată de P. M. D., P. G. M. și P. N. A., minori, prin reprezentant legal B. G. prin care au solicitat constatarea înscrierii în favoarea lor a unui sechestru asigurător și a unei inscripții ipotecare cu privire la imobilul în discuție și menținerea înscrierii în favoarea lor a sechestrului asigurător și a inscripției ipotecare cu privire la imobilul înscris în CF nr. 3556 a localității Poiana Mărului, instanța constată că prin Sentința penală nr. 356/s/25.08.2010 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ (f. 25-29), s-a menținut sechestrul asigurător și inscripția ipotecară asupra bunului imobil situat în Poiana Mărului nr. 94, județul B. – proprietatea pârâtului P. I. – înscris în CF nr. 3556 a localității Poiana Mărului nr. top 2682/2/1, 2683/2/1, dispusă prin încheierea de ședință din 04.05.2010. Așa cum rezultă din extrasul CF nr._ . din conversia de pe hârtie a CF nr. 3556) nr. top 2682/2/1, 2683/2/1 (f. 23-24), proprietar al imobilului este pârâtul P. I., iar asupra acestui imobil s-a înscris la categoria sarcini sechestrul asigurător și inscripția ipotecară în favoarea intervenienților. Față de respingerea acțiunii principale de revocare a donației, cererea intervenienților nu mai are interes, deoarece sechestrul asigurător și inscripția ipotecară au fost dispuse și menținute, și de asemenea înscrise în Cartea Funciară, instanța neputând menține însă o dată aceste măsuri. Interesul de menținere s-ar fi justificat în cazul admiterea acțiunii principale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanții P. I. și P. M., solicitând casarea acesteia pentru că prima instanță a analizat greșit documentația depusă la dosar și întregul material probator, interpretând în mod subiectiv că reclamanții ar urmări scoaterea din patrimoniul pârâtului a bunului cu consecința prejudicierii copiilor acestuia .
Instanța ar fi trebuit să analizeze calitate a procesuală a reclamantei P. M., care nu este parte în contractul de donație a cărui anulare se cere, nefiind stabilit în mod corect cadrul procesual nu este concludent materialul probator administrat, numai reclamantul P. I. fiind donator .
În mod greșit a fost apreciată și achiesarea pârâtului la pretențiile reclamanților ca o întărire a convingerii că nu există motive de revocare a donației pentru ingratitudine, atitudinea pârâtului având ca scop recunoașterea faptelor exercitate asupra părinților și respectarea unei promisiuni făcute acestora de a-i îngriji la bătrânețe .
În drept, recursul a fost motivat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă .
Intimații intervenienții P. M. D., P. G. M. și P. N. A., minori, prin reprezentant legal B. G., au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, susținând temeinicia și legalitatea sentinței atacate, arătând că instanța de fond a analizat întreg materialul probator, motivând clar de ce consideră ca acțiunea are o cauză imorală, aspect reținut și în considerentele Sentinței penale nr. 356/s/2010 .
Calitatea procesuală a reclamantei P. M. nu are nici un efect asupra administrării probelor, recurenții invocând propria culpă în formularea acțiunii, răspunsurile la interogatoriu ale reclamanților privind comportamentul pârâtului sunt contradictoriii, din cel al pârâtului rezultând că motivul pentru care dorește revocarea donației este faptul că nu mai poate presta întreținerea față de părinții săi și nu ingratitudinea, iar din cuprinsul contractului nu rezultă că acesta și-ar fi asumat vreo obligație, contractul fiind fără sarcini .
Potrivit prevederilor art. 831 Cod civil, donația va fi revocată în momentul săvârșirii de către donatar a unor delicte, cruzimi care vizează integritatea corporală și sănătatea donatorului, injurii grave care ating onoarea, reputația sau demnitatea donatorului, prezenta acțiune fiind promovată numai după ce pârâtul a fost arestat și după ce intimații și-au înscris măsurile asiguratorii în cartea funciară .
Și pârâtul P. I. a formulat recurs, la care a renunțat prin cererea depusă pentru termenul de judecată din data de 22.11.2013, termen la care s-a invocat excepția de netimbrare a acestui recurs, excepție ce a fost admisă cu consecința anulării recursului .
Recursul se dovedește nefondat și va fi respins pentru considerentele ce urmează .
Instanța de fond a reținut în mod corect că irevocabilitatea donațiilor are un caracter special și privește nu doar efectele, ci însăși esența contractului, legea prevăzând doar trei cauze legale de revocare a donațiilor, cel vizând ingratitudinea, prevăzut de art. 831 pct. 2 Cod civil, având în vedere acte de cruzime asupra integrității corporale și sănătății donatorului, precum și injurii prin care să se aducă atingere onoarei, demnității sau reputației donatorului .
Din întreg probatoriul administrat în cauză, nu rezultă că reclamantul a fost supus vreunei fapte de o gravitate a deosebită care să aibă consecințe dintre cele prevăzute de lege pentru a atrage sancțiune a revocării donației făcute pârâtului în urmă cu mai bine de 20 de ani.
Schimbarea atitudinii pârâtului față de reclamanți în urmă cu un an, când a început să fie violent, agresându-și părinții, declarațiile contradictorii ale martorilor audiați cu privire la modul în care s-a realizat ., coroborate cu declarațiile martorului S. Ș. G., martor al pârâtului atât în procesul de divorț cât și cel penal potrivit cărora pârâtul nu era un om violent anterior, au fost corect interpretate de către instanța de fond ca neavând gravitatea cerută de lege pentru a atrage revocarea donației făcute .
Astfel, nu pot fi reținute susținerile recurenților în sensul că prima instanță a interpretat în mod subiectiv probele, constatând că reclamanții ar urmări scoaterea din patrimoniul pârâtului a bunului cu consecința prejudicierii copiilor acestuia .
Pe de altă parte, calitatea procesuală a reclamantei P. M. nu este de natură să influențeze probatoriul, din acesta nerezultând fapte grave nici asupra soțului său, recurentul P. I. care este titular al contractului a cărui revocare se cere, în calitate de donatar, potrivit mențiunii din cuprinsul actului că bunul donat este proprietatea sa personală .
Urmare coroborării probelor administrate și în raport cu achiesarea pârâtului la pretențiile reclamanților, prima instanța și-a format convingerea că nu există motive de revocare a donației pentru ingratitudine, neputându-se reține temeinicia susținerilor recurenților că această apreciere a primei instanțe este greșită .
De altfel, din însăși întâmpinarea formulată de pârât, rezultă că acesta nu face apărări cu privire la acuzele de violențe exercitate asupra reclamanților, ci doar explică modul în care a dobândit imobilul, dă asigurări că acesta nu va fi înstrăinat urmând a rămâne în patrimoniul său și a copiilor săi după ce părinții săi „ nu vor mai fi „ .
Abia prin interogatoriul lut, pârâtul a arătat că a exercitat violențe asupra părinților săi pe la sfârșitul anului 2009, sub presiunea fostei sale soții, reclamantul declarând la rândul său că au existat și plângeri la poliție pentru aceste violențe, fără a se proba această susținere .
Convingerea primei instanțe în sensul inexistenței condițiilor revocării ca și a relei credințe a reclamanților și pârâtului în promovarea acțiunii în revocare, respectiv achiesarea la pretențiile celor dintâi, rezultă și din interogatoriile acestora în sensul că s-a încercat anterior retransmiterea dreptului de proprietatea supra imobilului obiect al contractului de donație solicitat a fi revocat .
Rezultă că prima instanță a pronunțat o sentință temeinică și legală, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din codul de procedură civilă nefiind aplicabil speței, neputându-se reține că prima instanță ar fi interpretat greșit legea cu privire la condițiile revocării donației pentru ingratitudine și nici în ce privește administrarea și interpretarea probelor .
Analizând sub toate aspectele cauza, în temeiul art.304 ind. 1 din Codul de procedură civilă, instanța de control judiciar nu a reținut vreun motiv de ordine publică de invocat cu consecințe asupra hotărârii atacate, astfel că, pe baza considerentelor expuse, recursul va fi respins în temeiul art. 312 Cod procedură civilă .
Cât privește recursul declarat de pârâtul P. I., acesta va fi anulat ca netimbrat, potrivit art. 20 din Legea 146/1997, acesta neconformându-se dispozițiilor legale privind achitarea taxei de timbru datorate .
Intimații intervenienți în interes propriu au solicitat cheltuieli de judecată, dar nu au făcut dovada acestora, iar recurenții le vor suporta pe cele proprii . potrivit art. 274 Cod procedură civilă .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții P. I. și P. M.,, împotriva Sentinței civile nr. 749 din 09.05.2012, pronunțată de Judecătoria Zărnești .
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâtul P. I. împotriva aceleiași sentințe .
Fără cheltuieli de judecată .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. G. S. Ș. M. V. M.
Grefier,
N. C.
Red. VM/9.04.2013
Tehnored. NC/10.04.2013
2 ex.
Jud fond – A. I. B.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 521/2013. Tribunalul... | Evacuare. Decizia nr. 320/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
