Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 187/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 187/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 1146/338/2009
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 187/R/2013
Ședința publică de la 08 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G.
Judecător S. S. M.
Judecător V. M.
Grefier N. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării recursurilor declarate de recurenta pârâtă P. C., și recurenta pârâtă T. N. în contradictoriu cu intimații reclamanți G. R., T. S. A. Anișoara, T. C. S., T. R. B. și T. O. S., împotriva Sentinței civile nr. 668/26.04.2012 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul civil nr._, având ca obiect constatarea nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința din data de 24.01.2013, conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 01.02.2013 și ulterior pentru data de 08.02.2013.
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr 668/2012 a Judecătoriei Zărnești s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților T. S. A. Anișoara, T. C. S., T. R. B. și T. O. S. invocată de către pârâta P. C..
S–a admis în parte cererea astfel cum a fost precizată și completată de către reclamanți, și-n consecință, s-a constatat nulitatea absolută a declarațiilor de renunțare autentificate sub nr. 317/21.12.1995 și 318/21.12.1995 de către BNP S. Coriolan A.
S–a constatat nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor cu nr. 22/30.01.1996 emis de BNP S. Coriolan A. în dosarul succesoral cu nr. 48/1995 și a suplimentului de certificat de moștenitor cu nr. 136/23.09.2005 emis de BNP S. Coriolan A. în dosarul succesoral cu nr. 167/2005.
S–a constatat că reclamanta G. R. și defunctul T.-S. O. identic cu T. O. au calitatea de moștenitori acceptanți ai defuncților T. G. identic cu T. G. decedat la data de 01.05.1985 și T. A. identică cu T. A. decedată la data de 28.03.1993.
S-a constatat că reclamantei G. R. și defunctului T.-S. O. în calitate de nepoți de fiu predecedat le revine o cotă indiviză de 3/8 din masa succesorală a defunctului T. G. identic cu T. G..
S-a constatat că reclamantei G. R. și defunctului T.-S. O. în calitate de nepoți de fiu predecedat le revine o cotă indiviză de 1/2 din masa succesorală a defunctei T. A. identică cu T. A..
S-au respins restul pretențiilor reclamanților.
S-au respins restul pretențiilor pârâtei P. C..
Pentru a pronunța astfel prima instanță a reținut, raportat la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților T. S. A. Anișoara, T. C. S., T. R. B. și T. O. S. invocată de către pârâta P. C. prin întâmpinare ca este neîntemeiată, motivat de faptul că reclamanții T. S. A. Anișoara, T. C. S., T. R. B. și T. O. S. și-au precizat ulterior cererea de chemare în judecată solicitând să se constate că autorul acestora, defunctul T. O. identic cu T. S. O. are calitatea de moștenitor acceptant al defunctei T. A., decedată la data de 28.03.1993 ca urmare a acceptării exprese pure și simple a moștenirii conform declarațiilor notariale din data de 16.09.1993 și al defunctului T. G., decedat la data de 01.05.1983, în baza art. 13 din legea 18/1991.
Pe fondul cauzei instanța de fond a reținut că reclamanții, prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul cauzei de față, au solicitat instanței să constate nulitatea absolută a declarațiilor autentificate sub nr. 317 și 318 din data de 21.12.1995 de către BNP S. Coriolan A., a certificatului de moștenitor 22/30.01.1996 și a certificatului de moștenitor suplimentar cu nr. 136/23.09.2005 emise de BNP S. Coriolan A. după defuncții T. A. și T. G., invocând ca motive acceptarea expresă a succesiunilor defuncților de către antecesorul reclamanților T. S. A. Anișoara, T. C. S., T. R. B. și T. O. S., defunctul T. S. O. și de către reclamanta G. A..
Prin declarațiile autentificate la data de 16.09.1993 de către notariatul de Stat B., defunctul T. O. identic cu T. S. O. și reclamanta G. R., ambii în calitate de nepoți de fiu predecedat, au acceptat succesiunea defunctei T. A., decedată la data de 28.03.1993.
În ceea ce privește susținerile pârâtei P. C. privind nulitatea absolută a acestor declarații motivat de neînregistrarea acestor declarații la fostul Notariat de Stat al Județului B. și pentru lipsa numărului de autentificare, instanța de fond a reținut incidențadisp. art. 20 din hotărârea cu nr. 1518 din 14 octombrie 1960 pentru aprobarea Regulamentului privind aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 377/1960 pentru organizarea si funcționarea Notariatului de Stat, astfel că lipsa numărului încheierii de autentificare nu conduce la nulitatea declarațiilor mai sus menționate, care sunt semnate de către notarul de stat, P. I..
Potrivit art. 1173 cod civil actul autentic are deplină credință în privirea oricărei persoane despre dispozițiile și convențiile pe care le constată, iar în ceea ce privește constatările personale ale agentului instrumentator face credință până la înscrierea în fals.
Prin urmare, instanța de fond a prezumat ca fiind reale aceste declarații, din moment ce este vorba despre o constatare proprie a notarului public, care face dovada deplină până la anularea sa prin procedura înscrierii în fals.
Chiar și în ipoteza în care aceste declarații nu ar întrunii condițiile unui act notarial autentic, forma ceruta de lege pentru acceptarea expresă a succesiunii este foarte suplă, consimțământul putând fi exprimat în orice înscris, potrivit art. 689 fraza a II-a C. civ. acceptarea este expresa „când se însușește titlul sau calitatea de erede . sau privat”.
Or, ceea ce interesează este acceptarea neechivocă a succesiunii printr-un înscris, condiție îndeplinită în cauză.
Sub acest aspect, din probele administrate în cauză rezultă indubitabil că defunctul T. O. identic cu T. S. O. și reclamanta G. R. au acceptat expres succesiunea defunctei T. A., decedată la data de 28.03.1993.
În ceea ce privește acceptarea succesiunii defunctului T. G., prima instanța a reținut că, astfel cum se poate observa din adeverința 281/1991 reclamanta G. R. și defunctul T. O. figurează în calitate de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate în calitatea acestora de moștenitori ai defunctului T. G. identic cu T. G., alături de P. C., B. Ș. și C. C.-M..
Deși pârâta P. C. susține că reclamanta G. R. și defunctul T. O. nu au formulat cerere de reconstituire, aceasta nu a probat că ar fi contestat adeverința de proprietate mai sus menționată pentru includerea acestor moștenitori.
Prin urmare, s-a apreciazat că defunctul T. O. și reclamanta G. R. sunt moștenitori acceptanți ai defunctului T. G. identic cu T. G. dar numai în privința terenurilor care au făcut obiectul legilor fondului funciar și pentru care s-au formulat cereri de reconstituire, întrucât prin cererea de reconstituire formulată în baza legii 18/1991 se derogă de la caracterul indivizibil al devoluțiunii succesorale, astfel încât cu privire ca bunurile defunctului T. G. precum și terenurile acestuia, care nu au format obiectul legilor fondului funciar, reclamanta G. R. și defunctul T. O. rămân în continuare renunțători.
D. urmare, declarația de renunțare a defunctului T. O. la succesiunea defuncților T. G. și T. A., precum și declarația de renunțare a reclamantei G. R. la succesiunea defuncților T. G. și T. A., ambele date ulterior acceptării, cu încălcarea dispozițiilor art. 694 Cod civil, sunt lovite de nulitate absolută, cauza acesteia fiind ilicită, conform art. 948 Cod civil.
Din aceste considerente s-a constatat nulitatea absolută a declarațiilor de renunțare autentificate sub nr. 317/21.12.1995 și 318/21.12.1995 de către BNP S. Coriolan A..
Constatând că declarațiile de renunțare date de moștenitori au fost lipsite de orice efect juridic ca urmare a actului inițial de acceptare, iar ca urmare a anulării acesteia, s-a constatat că certificatul de moștenitor cu nr. 22/30.01.1996 și suplimentul de certificat de moștenitor cu nr. 136/23.09.2005, ambele emise în baza declarațiilor respective, considerate nule, sunt nule absolute parțial, operând principiul potrivit căruia „resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis”.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta, solicitând, in principal, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de fond, in conformitate cu disp. art. 304 pct. 5 CPCIV. coroborat cu art .312 alin. 3 CPCIV, pentru necitarea legală a părții pârâte T. N., cuprinsă in completarea la acțiune formulată la termenul din data de 26,01,2010 dar care a apare în dipozitivul sentinței .
In subsidiar, s-a solicitat modificarea în tot a sentinței recurate ca nelegală și netemeinică în sensul respingerii acțiunii, susținând că instanța a analizat greșit probatoriul administrat in cauză, motiv pentru care niciunul dintre petitele acțiunii nu a fost corect soluționat și totodată, nu a dat dovada de rol activ, privind clarificarea cererilor formulate in temeiul disp L.18/1991, cu privire la terenurile autorului T. G..
În drept s-au invocat disp. art. 304 pct. 5CPCIV., art. 304 ind. 1 CPCIV., art. 312 CPCIV., art. 274 CPCIV.
In recurs s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva aceleiași sentințe, a declarat recurs și pârâtul Tâtaru N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea în parte a sentinței recurate în sensul excluderii sale de la plata cheltuielilor de judecată,cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că deși s-a solicitat prin completatea la acțiune introducerea sa in calitate de pârâta, instanța de fond nu a dispus citarea sa pe parcusrul procesului insă a fost menționată in dispozitivul hotărârii recurate, sens in care a apreciat că nu poate avea calitatea de parte in proces, căzută în pretenții.
În drept s-au invocat disp. art. 299 și urm. CPCIV., art. 274 alin 1CPCIV.
Reclamanta G. R., legal citată, a formulat tâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta P. C., ca nefondat,și admiterea recursului declarat de recurenta T. N., cu cheltuieli de judecată.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate și a textelor de lege incidente, tribunalul constată următoarele:
Recurenta P. C. în cuprinsul cererii de recurs a criticat nelegalitatea îndeplinirii procedurii de citare, in conformitate cu disp. art. 85 CPCIV rap. la art. 304 pct. 5 CPCIV.
Într-adevăr, la termenul din data de 26,01,2010 s-a formulat precizare și completare la acțiune din partea reclamanților, prin care aceștia au înțeles, printre altele, să cheme in judecată, ca pârâtă, și pe T. N..
In condițiile in care recurenta nu a fost citată legal pe parcursul procesului, conform art. 85 CPCIV, vătămarea constă in imposibilitatea in care s-a aflat recurenta, care nu a fost încunoștințată de proces, de a-și asigura apărarea precum și în pronunțarea unei hotărâri care îi este nefavorabilă, aspecte procedurale care sunt de natura să încalce principiului dreptului la apărare, al nemijlocirii și al contradictorialității.
D. urmare, fata si de disp. art. 107 CPCIV, vătămarea recurentei este presupusa, ceea ce atrage nulitatea hotărârii recurate, conform art. 105 alin 2 CPCIV și art. 106 CPCIV, și-n consecință, admiterea recursului, în temeiul disp. art. 304 pt. 5 cu aplicarea art. 312 alin 5 CPCIV, în sensul casării sentinței si trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta de fond .
Pentru aceleași considerente sus menționate si cuprinse și în recursul declarat de recurenta T. N., tribunalul urmeaza a admite si acest recurs, in temeiul disp. art. 304 pt. 5 CPCIV cu aplicarea art. 312 alin 5 CPCIV.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va avea in vedere si celelate critici formulate in recurs de către recurenta P. C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta P. C. și T. N. împotriva sentinței civile nr. 668/2012 a Judecătoriei Zărnești, și-n consecință,
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeașo instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8.02.2013.
Președinte, A. G. | Judecător, S. S. M. | Judecător, V. M. |
Grefier, N. C. |
Redactat jud. AG/28.05.2013
Tehnored. NC/28.05.2013
Jud. fond M. M.
2 ex.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Prestaţie tabulară. Decizia nr. 173/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
