Prestaţie tabulară. Decizia nr. 173/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 173/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 10964/197/2008
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.173/R DOSAR NR._
Ședința publică din data de 07 februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. R.
JUDECĂTOR - A. I.
JUDECĂTOR - M. I. I.
GREFIER - D. LITESCU P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării recursului declarat de către recurentul pârât R. G. în contradictoriu cu intimata reclamantă U. L., împotriva sentinței civile nr. 1779/10.02.2012 pronunțată ed Judecătoria B. în dosrul civil nr._ având ca obiect prestație tabulară.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 22.01.2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 29.01.2013, iar apoi în aceeași compunere și pentru aceleași motive pentru data de 05.02.2013 și 07.02.2013.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1779/10.02.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr._, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta U. Lucreția reprezentată de mandatar U. G. în contradictoriu cu pârâtul R. G. și, în consecință:
- S-a dispus dezmembrarea terenului înscris în CF_ B. sub nr. top.2752/2, proprietatea pârâtului R. G., prin formarea a două loturi, conform raportului de expertiză nr._/2011, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, întocmit re expert judiciar F. G., astfel:
Lotul nr. I – nr. top. 2758/2/1 – teren de 108,30 mp – casă și grădină
Lotul nr. II – nr. tiop.2758/2/2 teren de 28,50 mp – grădină
- Pârâtul R. G. a fost obligat să încheie cu reclamanta U. Lucreția act de vânzare cumpărare autentic având ca obiect terenul ce intră în componența Lotului nr. II – nr. top. 2758/2/2 înscris în Cf_ B., în caz contrar prezenta hotărâre va ține loc de act autentic de vânzare cumpărare.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional R. G. în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvențională U. Lucreția și, în consecință:
- Reclamanta pârâtă reconvențională U. Lucreția a fost obligată să plătească pârâtului reclamant reconvențional R. G. suma de 6.600 lei reprezentând diferență de preț pentru terenul ce face obiectul contractului de vânzare cumpărare.
- Restul pretențiilor au fost respinse.
Pârâtul R. G. a fost obligat să plătească reclamantei U. Lucreția cheltuieli de judecată în cuantum de 4.174 lei reprezentând onorariu avocat și onorariu experți judiciari.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 11.04.2006 între reclamanta U. Lucreția și pârâtul R. G. s-a încheiat o convenție prin care pârâtul, în calitate de proprietar al terenului de 162 mp înscris în CF_ B. sub nr. top. 2752/2, declară că a primit suma de 1000 Euro reprezentând un acont din suma totală de_ ROL în schimbul cedării unei parcele de aproximativ 28 mp din ..2572/2. Reclamanta s-a obligat să plătească pârâtului restul de preț până la data de 24.04.2006 cu condiția întocmirii documentației necesare finalizării convenției. Totodată părțile au prevăzut că în cazul în care reclamanta nu achită restul de preț va pierde avansul achitat iar în caz contrar pârâtul va pierde terenul. Convenția a fost semnată de reclamantă în calitate de cumpărătoare iar de pârât în calitate de vânzător.
La data de 18.04.2006 pârâtul a dat o declarație, autentificată sub nr. 526 la BNP Csorik E., prin care își exprima acordul ca reclamanta U. Lucreția și soțul acesteia Giordano Giovanni, să construiască, pe cheltuiala lor exclusivă, un zid de rezistență din beton, care va traversa terenul proprietatea sa, în vecinătatea limitei de hotar pentru a consolida terenul din ., aflat în amonte.
Pârâtul a demarat procedura de dezmembrare a suprafeței de teren pe care s-a obligat să o înstrăineze către reclamantă însă nu a finalizat-o. Astfel, din adresa depusă la fila 145 din dosar reiese că dl. expert P. R. a întocmit în anul 2006, la cererea pârâtului R. G., o expertiză de dezmembrare a terenului înscris în CF_ B. sub nr. top.2752/2 ce a fost depusă la OCPI sub nr._/21.12.2006 unde a fost avizată și a primit numere cadastrale noi. Ca urmare a faptului că pârâtul nu a achitat taxele de avizare și costul expertizei lucrarea a fost restituită și în prezent se găsește la sediul ..
Pârâtul a solicitat rezoluțiunea convenției de vânzare motivat de neîndeplinirea obligației reclamantei de plată a prețului. Rezoluțiunea pentru neexecutarea contractului poate fi solicitată de partea care și-a executat obligațiile asumate sau este gata să le execute. În cazul de față plata restului de preț la data de 24.04.2006 a fost condiționată de întocmirea documentației necesare încheierii actului în formă autentică, respectiv dezmembrarea terenului. În cuprinsul convenției încheiate părțile nu au stabilit cu claritate care este cel obligat la întocmirea documentației însă, reținând că doar proprietarul terenului are drept de dispoziție asupra acestuia, pârâtul este singurul în măsură să procedeze la dezmembrarea terenului și înscrierea acesteia în cartea funciară. Reclamanta nu putea să-și asume o obligație care în mod concret nu putea fi executată de ea. În consecință instanța a reținut că obligația de a întocmi documentația necesară pentru încheierea actului în formă autentică a fost asumată de pârât. Un argument în plus este și faptul că acesta a demarat procedura de dezmembrare angajând un expert topograf pentru întocmirea documentației.
În concluzie instanța a apreciat că nici reclamanta și nici pârâtul nu și-au executat obligațiile asumate prin convenția încheiată la data de 11.04.2006, respectiv pârâtul nu a întocmit documentația de dezmembrare pentru finalizarea vânzării iar reclamanta nu a achitat restul de preț.
Potrivit art. 1020 C.civ. „condiția rezolutorie este subînțeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părți nu îndeplinește angajamentul său” iar art.1021 stabilește că „într-acest caz, contractul nu este desființat de drept. Partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil, sau să-i ceară desființarea, cu daune-interese.” Astfel cum s-a reținut mai sus, rezoluțiunea poate fi cerută de partea care și-a îndeplinit obligația nu și de partea care nu a executat și refuză executarea ei, cum este cazul pârâtului.
Pentru argumentele prezentate instanța a respins cererea pârâtului de a se dispune rezoluțiunea convenției încheiate la data de 11.04.2006.
Prin convenția încheiată pârâtul, în calitate de proprietar al terenului înscris în CF_ B. sub nr. top. 2752/2 s-a obligat să vândă reclamantei o porțiune de teren de aproximativ 28 mp. Reclamanta a urmărit cumpărarea terenului pentru construirea unui zid de rezistență.
Art. 27 din Legea nr. 7/1996 (în vigoare la data încheierii convenției) stabilește că cel care s-a obligat să strămute sau să constituie în folosul altuia un drept real asupra unui imobil este dator să-i predea înscrisurile trebuitoare pentru înscrierea acelui drept iar dacă cel obligat nu predă înscrisul trebuitor, partea va putea cere instanței judecătorești să dispună înscrierea, hotărârea instanței de judecată va suplini consimțământul la înscriere al părții care are obligația de a preda înscrisurile necesare înscrierii.
Aceste dispoziții legale se completează cu prevederile art. 5 al. 2, Titlul X din Legea nr. 247/2005 potrivit cărora în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una din părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract.
Pentru a se putea proceda la transmiterea dreptului de proprietate asupra porțiunii de teren pe care pârâtul s-a obligat să o înstrăineze este necesară dezmembrarea terenului. Reținând dispozițiile art. 879, 880 NCC instanța a dispus dezmembrarea terenului înscris în CF_ B. sub nr. top. 2752/2, proprietatea pârâtului R. G., prin formarea a două loturi, conform raportului de expertiză nr._/2011, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, întocmit de expert judiciar F. G., potrivit dispozitivului.
În temeiul art. 969 C.civ., art. 27 din L 7/1996 și art.5 al.2 Titlul X din L 247/2005 instanța a admis cererea reclamantei.
În ce privește celelalte petite din cererea reconvențională prin care pârâtul solicită obligarea a reclamantei să demoleze zidul de sprijin, să efectueze lucrări de consolidare a zidului; în cazul respingerii petitului referitor la demolarea zidului solicită obligarea reclamantei la plata sumei de 1000 euro reprezentând contravaloarea celor 9 mp teren ocupat de talpa zidului; să se dispună obligarea reclamantei la plata sumei de 2.500 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor necesare reparării degradărilor suferite de casa proprietatea sa din cauza presiunii exercitate de casa reclamantei; în cazul admiterii acțiunii reclamantei solicită obligarea acesteia la plata sumei de 6.600 lei reprezentând restul de preț convenit prin convenția de vânzare; cu cheltuieli de judecată, instanța a reține următoarele:
Reclamanta a procedat la construirea zidului de rezistență și ulterior, în baza autorizației de construire nr. 683/15.08.2006 a ridicat o construcție S+P+M pe . din B.. Necesitatea executării zidului de sprijin pe latura de sud a limitei de proprietate a fost constatată prin memoriul tehnic de arhitectură, pentru a proteja proprietățile aflate pe latura de sud de eventualele alunecări de teren. De asemenea în memoriul de rezistență s-a stabilit necesitatea construirii unui zid de sprijin în aval.
Pârâtul a susținut că reclamanta a modificat proiectul casei de locuit, extinzându-l, fără a-i cere acordul și fără a verifica dacă zidul de rezistență are posibilitatea susținerii construcției. D. urmare construcția reclamantei se poate prăbuși peste casa pârâtului iar din cauza scurgerilor de apă de pe terasele casei reclamantei pe casa pârâtului aceasta a suferit degradări. Totodată pârâtul a susținut că constructorii care au executat zidul de sprijin nu au respectat proiectul.
Pentru lămurirea inconvenientelor invocate de pârât în cauză s-a întocmit raportul de expertiză nr._/2009 de către expert judiciar P. F.. Concluziile expertului au fost în sensul că zidul de sprijin edificat de reclamantă a respectat documentația care a stat la baza autorizării sale iar degradările suferite de casa pârâtului sunt independente de construcția reclamantei și se datorează inexistenței unui sistem de colectare a apelor meteorice care se scurg în fundația casei. Pârâtul a contestat concluziile expertului susținând că nu s-a respectat adâncimea de fundare a zidului, acesta are o înălțime mai mică decât cea specificată în memoriul de rezistență, că sub talpa zidului au fost prinse rădăcinile unui nuc care acum au intrat în putrefacție și pun în pericol stabilitatea zidului iar construcția supradimensionată, ridicată de reclamantă și sprijinită de zid, exercită asupra zidului o presiune care afectează rezistența acestuia. Expertul a răspuns tuturor acestor critici arătând că la momentul ridicării zidului adâncimea de fundare a fost inspectată de proiectantul lucrării și executantul acesteia ocazie cu care s-a întocmit procesul verbal din data de 02.05.2006 (fila 162 dosar) în care s-a menționat că s-a respectat cota de fundare. Totodată expertul a procedat la verificarea adâncimii de fundare și a constatat că aceasta corespunde studiului geotehnic și memoriului de rezistență. De asemenea expertul a reținut că geometria zidului a fost respectată iar înălțimea acestuia mai mică decât ce-a stabilită în proiect nu afectează rezistența acestuia ci o sporește. În ce privește presiunea pe care construcția reclamantei o exercită asupra zidului de sprijin expertul a susținut că acesta are capacitatea de a o susține, fără a exista vreun pericol de surpare. În sprijinul acestei susțineri, pe lângă argumentele tehnice pe larg prezentate în raportul de expertiză, expertul a reținut lipsa oricărei fisuri în zidul de sprijin, fisuri care ar fi trebuit să apară în cazul în care acesta nu ar fi avut capacitatea de a susține construcția.
În privința apelor pluviale în legătură cu care pârâtul a susținut că se scurg de pe terasa casei reclamantei, pe zidul de sprijin și de acolo la fundația casei sale instanța a reținut că sistemul de colectare a apelor pluviale realizat de reclamantă împiedică scurgerea acestora la fundația casei pârâtului. Cu ocazia cercetării la fața locului instanța a constatat că imobilul construit de reclamantă este dotat cu jgheaburi și burlane ce se varsă în sistemul de canalizare de pe . prezintă o înclinație care permite scurgerea apelor de pluviale în acest sistem de colectare. La această concluzie a ajuns și expertul P. F. care a verificat întregul sistem de colectare a apei.
Împrejurarea că reclamanta a ridicat construcția fără a respecta proiectul inițial, supradimensionând-o, că nu are influență asupra zidului de rezistență și nici nu afectează în alt fel casa pârâtului.
Ca urmare a admiterii acțiunii reclamantei și obligarea pârâtului la încheierea contractului de vânzare cumpărare instanța a obligat-o pe reclamantă să plătească pârâtului restul de preț astfel cum s-a stabilit prin convenția încheiată la data de 11.04.2006, respectiv suma de 6000 lei.
Ca urmare a admiterii acțiunii și respingerii cererii reconvenționale, instanța a făcut aplicarea prevederilor art. 274 C.pr.civ., cu privire la cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul reclamant reconvențional R. G., solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței civile, în sensul admiterii cererii sale reconvenționale în totalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul, după expunerea stării de fapt, acuzând „jocul bine regizat” al tatălui reclamantei, arată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată a reclamantei U. Lucreția conține o declarație mincinoasă, deoarece acordul notarial despre care face vorbire aceasta a fost un acord impus de Primărie și nu reprezintă un acord de vânzare - cumpărare și nici acordul său ca reclamanta să construiască zidul de rezistență pe terenul său.
2. Conform expertizei topografice efectuate în dosarul de fond de către expertul G. F., zidul de sprijin este construit pe terenul său, pe o suprafață de 5,6 mp, astfel că reclamanta nu putea modifica proiectul cu privire la o construcție pe terenul altui proprietar.
3. Zidul de sprijin s-a executat și pe proprietatea altor vecini, tot pe baza unui acord notarial impus de Primărie, acest zid traversând proprietatea vecinilor din aval, . de la nr. 66 până la nr. 72.
În continuare recurentul arată că raportul de expertiză întocmit de ing. P. F. care a stat la baza sentinței civile recurate, s-a întemeiat pe un proces verbal fals pentru verificarea cotei de fundare, întocmit și parafat de ing. L. D., semnat și parafat de ing. Irimes S. I. – diriginte de șantier – și de U. G., mandatat de reclamantă. Acest proces verbal fals conține șase greșeli și a fost redactat în biroul ing. L. D..
Recurentul susține că, în realitate, verificarea și măsurarea fundației nu se putea realiza deoarece rădăcinile nucului tăiat îi stăteau în cale inginerului responsabil și că semnatarii procesului verbal pentru verificarea cotei de fundare și a dimensiunilor fundațiilor nu au fost prezenți la construcția zidului de sprijin
Recurentul arată în continuare că expertul P. F. a efectuat raportul de expertiză și a răspuns la obiecțiuni fără să țină cont de jurământul depus în fața instanței și fără să țină cont de obligația de a fi imparțial.
Astfel, expertul a susținut în mod eronat faptul că:
- traseul zidului corespunde cu traseul proiectat autorizat, deși expertul topo a arătat că acest zid este construit în parte pe terenul său, pe o suprafață de 5,6 mp;
- reducerea înălțimii zidului (elevației) cu 0,65 m îi conferă zidului o și mai bună stabilitate statică, reducându-i-se greutatea de kg/ml de zid, uitând expertul de construcția fără plan a celor trei stâlpi încastrați în zidul de sprijin care susține terasa, extinsă tot fără plan pe terenul său, mărind de fapt înălțimea și greutatea zidului;
- expertul ignoră faptul că zidul de sprijin nu are fundație în dreptul imobilului recurentului, în condițiile în care procesul verbal pentru verificarea cotei de fundare este fals.
Recurentul susține că toate autorizațiile de construcție obținute de reclamanta U. Lucreția se referă doar la „consolidare și extindere”, nicidecum la demolarea casei vechi din lemn și construcția imobilului nou predominant din beton, pentru care aceasta nu a obținut autorizație. Cu privire la gravele încălcări a normelor privind construcția zidului și extinderea fără plan a teraselor și garajelor noi de către reclamantă, a fost sesizată Primăria B., reclamanta fiind trimisă în judecată.
Recurentul susține de asemenea, că deși expertul P. F. a constatat la imobilul reclamantei că apele din precipitațiile atmosferice sunt foarte bine dirijate prin sistemul de colectare spre canalizarea stradală, aceste observații vizau doar terasa inferioară, fără a se observa că terasa superioară neacoperită, extinsă spre aval nu are streșini de colectare și toată apa meteorică acumulată se scurge în grădina sa iar apoi se scurge în podul, în baie și în cămara casei sale.
Expertul P. F. nu a văzut nici rădăcinile nucului putrezite sub talpa zidului de sprijin, nu a văzut amplasarea tălpii zidului deasupra cotei din aval și nu la 1,5 m minim față de cota din aval unde, conform schiței aprobate de proiectant nici nu avea voie să se vadă, fiind teoretic în pământ, nu a vrut să vadă nici cei trei stâlpi încastrați în ilegal pe acest zid și nici fisura de 2-3 m în betonul din curtea reclamantei, chiar la intrare, pe care recurentul a arătat-o expertului și care indică deplasarea lentă, spre aval a complexului casă cu zid, constatând nelegal că degradarea imobilului se datorează doar recurentului.
Astfel expertul a tolerat o . încălcări flagrante ale normelor elementare în construcții și anume prezența rădăcinilor putrezite a nucului recurentului, tăiat de mandatarul reclamantei, aflate sub talpa zidului, amplasarea așa zisei tălpi a zidului deasupra cotei din aval, camuflată de pământul lăsat intenționat de reclamantă, lipsa armăturii în „talpă”, grosimea „tălpii” care variază de a 10 – 30 cm față de plan (60 cm), lățimea tălpii de doar 1,80 m, față de 2,50 m cât era trecut în plan.
Având în vedere aceste considerente, recurentul apreciază că instanța de fond a respins în mod nelegal obiecțiunile sale la lucrarea de expertiză a expertului P. F., fiind indusă în eroare de concluziile expertului și de procesul verbal fals privind adâncimea de fundare, fiind astfel necesară anularea raportului de expertiză întocmit de expert, casarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea întocmirii unui nou raport de expertiză obiectiv și corect.
Recurentul arată în final faptul că a sesizat P. de pe lângă Judecătoria B., formulând o plângere penală împotriva inginerilor semnatari ai procesului verbal pentru verificarea cotei de fundare, întocmit în fals și a expertului judiciar P. F., pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu.
Prin întâmpinarea depusă la fila nr. 30 a dosarului, intimata reclamantă U. LUCREȚIA a solicitat respingerea recursului declarat de pârât ca nefundat, motivat de faptul că toate susținerile acestuia sunt nereale și sunt infirmate de documentația de proiectare și de execuție depusă la dosarul de fond și de constatările expertului tehnic. Pârâtul a avut posibilitatea să urmărească zilnic execuția zidului, dar nu a constatat și nu a sesizat la momentul respectiv vreo neregulă în timpul execuției, pârâtul fiind prezent de foarte multe ori printre muncitorii ce executau lucrarea.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Recursul este legal timbrat.
Examinând sentința civilă în raport cu motivele de recurs și cu probele administrate în cauză, Tribunalul reține următoarele:
Prin cererea de recurs, pârâtul reclamant reconvențional R. G. nu critică sentința civilă cu privire la soluționarea cererii introductive de instanță, având ca obiect obligarea sa la încheierea contractului de vânzare – cumpărare.
În cererea de recurs pârâtul a făcut referire numai cu privire la aspecte din cererea sa reconvențională, susținând că nu și-a dat acordul pentru construirea zidului de sprijin pe terenul său și că zidul de sprijin nu a fost construit cu respectarea normelor tehnice de proiectare și execuție, ceea ce ar avea ca efect creșterea presiunii asupra ternului și locuinței sale, producând fisuri în pereții casei proprietatea sa.
În legătură cu edificarea aceluiași zid de sprijin, recurentul a susținut că lucrarea de expertiză, respectiv constatările expertului judiciar specialitatea construcții, pe care și-a întemeiat soluția instanța de fond, au avut la bază un proces verbal de constatare a cotei de fundare fals.
Instanța de recurs reține faptul că prin declarația autentificată sub nr. 526/18.04.2006 de BNP Csorik E., recurentul pârât R. G. și-a dat acordul ca familia U. Lucreția și Giordano Giovanni, proprietara imobilului din mun. B., ., să construiască pe cheltuiala lor exclusivă, un zid de rezistență care va traversa proprietatea sa, în vecinătatea liniei de hotar dintre proprietățile părților. Această declarație a fost dată pentru a servi reclamantei la Primăria Mun. B., în vederea obținerii autorizației de construire și executare de lucrări (f. 6 dos. fond, vol. I).
După cum a reținut și prima instanță, însuși recurentul a făcut demersuri pentru dezmembrarea terenului aferent acestui zid ce urma să traverseze proprietatea sa, lucrare întocmită de expertul P. R. M. și care nu a mai fost ridicată de recurent (f. 145 dos. fond vol. I).
Prin convenția încheiată prin act sub semnătură privată la data de 11.04.2006 pârâtul, în calitate de proprietar al terenului înscris în CF_ B. sub nr. top. 2752/2 s-a obligat să vândă reclamantei o porțiune de teren de aproximativ 28 mp. Reclamanta a urmărit cumpărarea terenului pentru construirea zidului de rezistență despre care s-a vorbit anterior și care a făcut obiectul declarației notariale a pârâtului.
În consecință, susținerea recurentului pârât relativă la lipsa acordului său pentru construirea zidului de sprijin pe terenul proprietatea sa, este nefondată. Nu are relevanță că acest acord a fost impus de Primăria Mun. B., câtă vreme a fost dat și semnat de recurent, fără a se dovedi exercitarea vreunei constrângeri sau vicierea liberului său consimțământ. Nu interesează în speță faptul că reclamanta a executat zidul de sprijin și pe proprietatea altor vecini, tot pe baza unui acord notarial impus de Primărie, în litigiu nefiind atrase și aceste persoane.
Este adevărat că acordul notarial pentru edificarea zidului de sprijin pe terenul său nu semnifică acord la vânzarea acestui teren aferent zidului, însă cu privire la operațiunea vânzării părțile încheind un act sub semnătură privată, astfel cum s-a arătat anterior.
În ceea ce privește edificarea zidului de sprijin, expertul tehnic judiciar P. F. a exprimat o poziție constantă și argumentată științific, atât în lucrarea inițială cât și în răspunsurile la obiecțiuni, în sensul că acesta este edificat potrivit documentației care a stat la baza autorizării construirii sale, respectiv proiectul în faza PAC nr. 22/2004 și că degradările existente la casa pârâtului sunt cauzate de vechimea locuinței și de inexistența soluției tehnice de colectare a apelor meteoritice care inundă direct proprietatea pârâtului și se scurg infiltrându-se la fundațiile pereților casei. Expertul a mai arătat că degradarea structurii de rezistență a casei pârâtului este independentă de edificarea casei reclamantei, cauzele existând în exclusivitate în incinta proprietății acestuia și constând în faptul că pârâtul nu a executat lucrările necesare de drenare, în scopul îndepărtării pericolului de infiltrare a apelor meteorice la fundațiile pereților exteriori de rezistență a locuinței sale (f. 114 – 115 dos. de fond).
În răspunsul la obiecțiuni, referitor la adâncimea de fundare a zidului de sprijin, expertul a arătat că aceasta rezultă din studiul geotehnic care constituie anexă la autorizația de construire/desființare nr. 683/15.08ș2006 emisă de Primăria B. și vizat spre neschimbare. Determinarea stratificației terenului, în scopul identificării structurii geologice a fiecărui strat și a grosimii acestora s-a efectuat prin executarea a cinci foraje (sondaje) cu utilaje speciale, prelevându-se și probe pentru analize speciale de laborator din fiecare strat forat.
În studiul geotehnic s-a recomandat ca în partea de aval, adâncimea de fundare să fie la – 1,10 m față de cota terenului actual.
Expertul a arătat că adâncimea de fundare și dimensiunile fundației sunt confirmate de comisia de specialiști legal constituită care a constatat că șanțul fundației corespunde studiului geotehnic, având adâncimea de 1,10 m și dimensiunile fundației corespund datelor din proiectul tehnic, fapt pentru care a fost întocmit procesul verbal din data de 02.05.2006 semnat de proiectant ing. B. F, ing. L. D., responsabil tehnic cu execuția, arhitect Ș. G.A. și diriginte de șantier I. S. I. (f. 156, 160 și 162 dos .fond).
Acest proces verbal a fost defăimat ca fals de către recurentul pârât prin motivele de recurs, însă, deși în recurs pârâtul a fost asistat de un avocat cu împuternicire avocațială – avocat H. – Laurian M. (f. 36 dos. recurs), acesta nu a declarat în fața instanței de recurs, în mod expres că înțelege să se înscrie în fals cu privire la conținutul acestui înscris, potrivit prevederilor art. 180 – 184 Cod proc. civ.
De asemenea, recurentul nu a făcut dovada depunerii plângerii penale menționate prin motivele de recurs împotriva persoanelor semnatare ale procesului verbal pentru verificarea cotei de fundare și dimensiunea fundațiilor din data de 02.05.2006 și împotriva expertului judiciar P. F. și nu a probat începerea urmăririi penale împotriva acestora, pentru a se pune în discuție incidența art. 183 sau a art. 244 alin. 1 pct. 2 Cod proc. civ.
Mai mult decât atât, Tribunalul constată că acest proces verbal nu a fost înscrisul hotărâtor pe care s-au întemeiat concluziile expertului și hotărârea instanței de fond. Astfel din raportul de expertiză, din completarea lui și din cele două rânduri de răspunsuri ale expertului la obiecțiunile pârâtului, rezultă că expertul a constatat la fața locului situația zidului de sprijin, dimensiunile acestuia și a verificat adâncimea de fundare, respectiv realitatea împrejurărilor consemnate în respectivul proces verbal din data de 02.05.2006 despre care recurentul a susținut că este fals, aspect reținut și de prima instanță (f. 155 – 157 dos. fond., vol. I și f. 10 și 26 dos. fond, vol. II).
Expertul a concluzionat că zidul de sprijin proprietatea reclamantei, din beton armat cu oțel de înaltă rezistență, de 3.200 kg/cmp dispus în masa zidului, conform normelor de proiectare pentru construcțiile de consolidare a taluzelor, este executat corespunzător conform proiectului, menționând în ultima completare la raportul de expertiză faptul că pentru aceste concluzii își asumă întreaga răspundere profesională sub semnătură proprie, conștient fiind de consecințele pe care le implică aceasta (f. 10 dos. fond vol. II).
De asemenea, expertul a menționat că recurentul a fost surprins de către reclamantă executând săpături la baza zidului de sprijin în litigiu, în scop distructiv, pentru a reduce adâncimea de fundare sub adâncimea de 1,10 m menționată în procesul verbal din data de 05.02.2006 (f. 157 dos. fond, vol. I).
Prin concluziile scrise pârâtul R. G. a recunoscut că a efectuat astfel de săpături, arătând însă că a urmărit îndepărtarea pământului ce acoperea rădăcinile de nuc care, existând la acea dată sub talpa zidului de sprijin, dovedeau că inexistența fundației și a pilonilor de beton prevăzuți în documentația tehnică (f. 60 dos. fond, vol. II).
În acest context, instanța apreciază că în recurs nu s-a probat caracterul fals al procesului verbal pentru verificarea cotei de fundare și dimensiunea fundațiilor, fiind îndoielnică și legalitatea comportamentului recurentului pârât mai sus descris, câtă vreme prin obiecțiunile formulate la raportul de expertiză specialitatea construcții și la primul răspuns la obiecțiuni, nu s-au formulat obiecțiuni cu privire la acest aspect al existenței rădăcinilor nucului sub zidul de sprijin (f. 124 – 125 și f. 195 dos. fond, vol. I) iar ulterior aceste obiecțiuni formulate cu privire la completarea raportului de expertiză au fost respinse de instanța de fond (f. 24 dos. fond, vol. II).
În privința apelor pluviale în legătură cu care pârâtul a susținut că se scurg de pe terasa casei reclamantei, pe zidul de sprijin și de acolo la fundația casei sale instanța a efectuat o cercetare la fața locului, constatând că imobilul construit de reclamantă este dotat cu jgheaburi și burlane, ce se varsă în sistemul de canalizare de pe . pe proprietatea pârâtului. Instanța de fond a constatat această situație cu privire atât la acoperișul casei reclamantei cât și cu privire la cele două terase ale acesteia, susținerea recurentului pârât în sensul că nu s-a avut în vedere terasa superioară, neacoperită, fiind nefondată, instanța cercetând ambele terase.
În schimb s-a constatat că acoperișul casei pârâtului înspre partea cu zidul de sprijin nu este prevăzut cu scocuri, apa scurgându-se între peretele casei și zidul de sprijin (f. 43 dos. fond., vol. I).
Concluziile instanței de fond de la fața locului se coroborează cu cele ale expertului P. F. cu privire la modul de colectare a apei pluviale de pe proprietățile părților.
De asemenea, expertul, cercetând camerele din imobilul pârâtului recurent, a argumentat faptul că existența unor fisuri în tencuiala unui perete al construcției pârâtului și degradarea structurii de rezistență a casei acestuia sunt datorate vechimii și neîntreținerii construcției pârâtului, a faptului că acesta nu a luat măsuri constructive pentru îndepărtarea apelor din precipitații, fără a exista vreo legătură cu zidul de sprijin, zid care nu prezintă fisuri și nici tendință de lunecare în aval spre imobilul pârâtului (f. 113 și 157 - 158 dos. fond, vol. I).
În ultima completare la raportul de expertiză tehnică, expertul a concluzionat următoarele: cauzele avarierii imobilului pârâtului nu sunt determinate de proprietatea reclamantei, chiar și în condițiile degradării definitive a locuinței pârâtului, avându-se în vedere că perimetrul amplasamentului imobilului pârâtului este protejat de zidul de sprijin al reclamantei (f. 10 dos. fond vol. II).
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ. recursul declarat de recurentul pârât reclamant reconvențional R. G. va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 274 Cod proc. civ., recurentul fiind în cupă procesuală, fa vi obligat să plătească intimatei reclamante pârâtă reconvențional U. LUCREȚIA suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs, reprezentând onorariu avocațial, potrivit chitanței depuse la fila nr. 33 dos. recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul pârât reclamant reconvențional R. G. împotriva sentinței civile nr. 1779/10.02.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr._, pe care o menține.
Obligă recurentul pârât reclamant reconvențional R. G. să plătească intimatei reclamante pârâtă reconvențional U. LUCREȚIA suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.02.2013.
Președinte, C. R. | Judecător, A. I. | Judecător, M. I. I. |
Grefier, D. Litescu P. |
Red.CR/18.06.2013
Tehnored.CL/18.06.2013
Jud.fond: B.M.M.
2 ex
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 187/2013.... | Pretenţii. Decizia nr. 1565/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
