Uzucapiune. Decizia nr. 455/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 455/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 28-03-2013 în dosarul nr. 3236/338/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 455/R
Ședința publică din data de 28 martie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. F. - judecător
JUDECĂTOR: I. L.
JUDECĂTOR: D. O. P.
Grefier: C. N.-D.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de către recurentele reclamante S. M. și S. A., în contradictoriu cu intimata pârâtă B. M., împotriva Sentinței civile nr. 2012/14.11.2012, pronunțată de Judecătoria Zărnești, în dosarul civil nr._, având ca obiect uzucapiune
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat M. A., pentru recurentele reclamante, lipsă fiind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Se constată depusă la dosarul cauzei, prin serviciul de registratură al instanței, o notă de ședință formulată de recurentele reclamante, prin care înaintează la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 235,50 lei și timbre judiciare în valoare totală de 3 lei .
Instanța procedează la anularea taxei judiciare de timbru și a timbrelor judiciare, constatând că recurentele reclamante și-au îndeplinit obligația stabilită în sarcina lor, cererea de recurs fiind legal timbrată.
Reprezentanta convențională a recurentelor reclamante depune la dosarul cauzei un înscris din care rezultă că intimata pârâtă are vârsta de 90 de ani și este căsătorită cu proprietarul tabular B. T.. Solicită încuviințarea în probațiune a acestui înscris.
Instanța, în urma deliberării, în conformitate cu dispozițiile art. 305 coroborate cu cele ale art. 167 Cod procedură civilă, admite, pentru recurentele reclamante, proba cu înscrisul depus la dosar, apreciind că acesta este util, pertinent și concludent în soluționarea cauzei. Apreciază că înscrisul încuviințat în probațiune nu trebuie comunicat părții adverse, întrucât datele o privesc pe aceasta.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile în cauză și acordă cuvântul reprezentantei convenționale a recurentelor reclamante, asupra cererii de recurs dedusă judecății.
Reprezentantul convențional a recurentelor reclamante solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 2012/14.11.2012 a Judecătoriei Zărnești a fost admisă excepția coparticipării procesuale pasive obligatorii, invocată de instanță din oficiu, și în consecință a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantele S. M. și S. A. în contradictoriu cu pârâta B. M., pentru lipsa coparticipării procesuale pasive obligatorii.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență că prezenta acțiune are ca obiect dobândirea de către reclamante a dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr._ Ș. Nouă (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 1827), nr. top. 327, constituit din teren de 313 mp, ca efect al prescripției achizitive și joncțiunii posesiilor, fiind invocate dispozițiile Codului civil român. În sistemul codului nostru civil uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietății unui bun imobil ca efect al exercitării unei posesii utile asupra acelui bun într-un interval de timp determinat de lege. Astfel, pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiune, așa cum este reglementat de art. 1890 C.civ. e necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiții: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată, și să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani. În acest sens, art. 1846 alin.1 C.civ. prevede că orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii, iar conform art. 1847 C.civ. ca să se poată prescrie se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar. O astfel de acțiune se introduce împotriva proprietarilor, sau în caz de deces a acestora, împotriva moștenitorilor.
A mai reținut că, potrivit extrasului CF nr._ Ș. Nouă (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 1827), nr. top. 327, constituit din teren de 313 mp (f. 43): proprietarii asupra acestui imobil sunt:
- S. A. (căsătorit cu Labăr M.) cu cota de 24/96, înscris în cartea funciară în baza unui act din 1914;
- I. L. S. (căsătorit cu B. I.) cu cota de 12/96, înscris în cartea funciară în baza unei moșteniri din 1924;
- A. L. S. cu cota de 6/96, înscrisă în cartea funciară în baza unei moșteniri din 1924;
- Cătoiu A., născută S., cu cota de 4/96, înscrisă în cartea funciară în baza unei moșteniri din 1929;
- S. N., cu cota de 1/96, înscris în cartea funciară în baza unei moșteniri din 1929;
- S. I., cu cota de 1/96, înscris în cartea funciară în baza unei moșteniri din 1929;
- S. T., cu cota de 24/96, înscris în cartea funciară în baza Certificatului de moștenitor nr. 1126 din 1986 emis de notariatul de Stat B.;
- B. T., cu cota de 24/96, înscris în cartea funciară în baza Certificatului de moștenitor nr. 1126 din 1986 emis de Notariatul de Stat B..
Instanța a constatat că reclamantele și-au modificat temeiul juridic inițial al acțiunii având ca obiect uzucapiune doar cu privire la acest imobil, motiv pentru care s-a dispus disjungerea, din procedura necontencioasă, întemeiată pe D-L nr. 115/1938, în procedura contencioasă întemeiată pe Codul civil, făcând această modificare datorită faptului că doi dintre coproprietarii tabulari erau decedați de mai puțin de 20 de ani, S. T. decedat în anul 2007 și B. T. în anul 2004. Reclamantele, pentru a fi aplicabil Codul civil, au invocat joncțiunea posesiilor, arătând că data de începere a posesiei autorilor lor, este anul 1946.
În ceea ce privește acțiunile de uzucapiune întemeiate pe Codul civil, instanța a reținut că acestea se introduc împotriva proprietarilor, iar reclamantele au arătat că moștenitorii proprietarilor tabulari sunt: reclamantele, în calitate de fiică și soție supraviețuitoare a defunctului proprietar tabular S. T., iar pârâta B. M. în calitate de soția supraviețuitoare a defunctului proprietar B. T.. Ori, în cauză mai sunt pe lângă cei doi coproprietari tabulari și următorii coproprietari: S. A. (căsătorit cu Labăr M.), I. L. S. (căsătorit cu B. I.), A. L. S., C. A., născută S., S. N. și S. I., ori față de aceștia, având în vederea susținerea că sunt decedați, trebuiau introduși în cauză moștenitorii. Reclamantele motivează că aceștia sunt decedați de mai bine de 20 de ani, ori s-a renunțat la procedura necontencioasă reglementată de D-L nr. 115/1938, alegându-se să se meargă pe codul civil, invocându-se o posesie începută în anul 1946. În acest caz, nu se poate face o combinație între uzucapiunea reglementată de D-L nr. 115/1938 și uzucapiunea reglementată de Codul civil, ci posesia începută în anul 1946 se invocă cu privire la întregul imobil, astfel că trebuie îndeplinite condițiile reglementate de codul civil, și în ceea ce privește cadrul procesual.
Instanța de fond a reținut de asemenea că, prin decizia nr. 86/10.12.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că în situația prescripțiilor achizitive începute sub imperiul Decretului-Lege nr. 115/1938 și împlinite după . Legii nr. 7/1996, acțiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv cele ale Decretului-Lege nr. 115/1938. Art. 6 din Legea nr. 241/1947 pentru punerea în aplicare în Transilvania a Legii pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare din 27 aprilie 1938, prevede că, prescripțiile împlinite, precum și cele începute înaintea punerii în aplicare a prezentei legi, sunt cârmuite în ceea ce privește natura, durata și efectele lor, de dispozițiile legii sub care au început. Astfel, uzucapiunilor începute înainte de 15 septembrie 1943 li se aplicau codul civil austriac sau, după caz, legile locale maghiare, uzucapiunilor începute între 15 septembrie 1943 și 12 iulie 1947 li se aplicau dispozițiile codului civil român, iar uzucapiunilor începute după data de 12 iulie 1947 li se aplicau dispozițiile art. 27 și 28 din Decretul Lege nr. 115/1938.
Instanța a constatat că reclamantele nu au chemat în judecată toți coproprietarii imobilului teren pentru care solicită constarea dreptului de proprietate prin uzucapiune, sau moștenitorii lor, precum și că în cauzǎ existǎ un caz de coparticipare procesualǎ pasivǎ forțatǎ, întrucât soluționarea prezentului proces produce consecințe directe în patrimoniul acestor persoane, în sensul că își pot pierde dreptul de proprietate asupra imobilului ce face obiectul prezentei cauze. Coparticiparea procesuală obligatorie derivă din natura dreptului de proprietate precum și din necesitatea ca hotărârea ce urmează a se pronunța să fie opozabilă tuturor celor care ar putea invoca un drept asupra imobilului în cauză.
În aceste condiții, instanța a constatat cǎ judecarea prezentei cereri nu poate avea loc decât în contradictoriu cu toți coproprietarii imobilului în cauză sau cu moștenitorii lor, în caz contrar fiind încǎlcat dreptul acestora la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din CEDO, precum și dreptul la respectarea bunurilor, consacrat de art. 1 Protocolul nr.1 CEDO, aceștia putând fi puși în situația de a pierde un drept fǎrǎ a le fi acordatǎ posibilitatea de a formula apǎrǎri și de a administra probe pentru a combate susținerile reclamantelor.
Astfel, instanța a concluzionat în sensul că coparticiparea procesuală pasivă obligatorie presupune stabilirea cadrului procesual prin promovarea acțiunii în contradictoriu cu toate persoanele față de care actul juridic produce efecte, ori în lipsa participării în proces a tuturor proprietarilor imobilului față de care reclamantele cer constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune, aceștia s-ar putea prevala de inopozabilitatea hotărârii, ceea ce ar lipsi actul de jurisdicție de finalitatea de a tranșa irevocabil asupra oricărui drept litigios. Sancțiunea juridică a excepției coparticipării procesuale obligatorii dă satisfacție tocmai acestei finalități, permițând totodată promovarea unei noi acțiuni în justiție în condițiile procesuale pentru atingerea scopului urmărit.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele.
În dezvoltarea motivelor de recurs, acestea au arătat că au chemat în judecată pe unicul moștenitor al proprietarilor tabulari, respectiv pe B. M., soția supraviețuitoare a lui B. T., toți ceilalți proprietari tabulari fiind decedați, fără a avea moștenitori, exceptându-l pe S. T., care este tatăl, respectiv soțul reclamantelor, precum și că au depus acte de stare civilă cu privire la toți proprietarii înscriși în c.f. 1827 Ș. Nouă, din care rezultă că toți cei înscriși în c.f. sunt decedați, inclusiv cel înscris la foaia C.
Au mai arătat că posesia a început în anul 1946, fiind exercitată de către părinții lui S. T., că au preluat folosința și au intervertit posesia comună în posesie exclusivă, folosind suprafața de 313 mp drept curte a construcției edificate pe lotul vecin.
Au mai arătat că au depus o adeverință din care rezultă că imobilul nu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, iar din declarația martorului B. D. rezultă cele susținute de reclamante referitor la începerea posesiei, folosința neîntreruptă și sub nume de proprietari, astfel că se impune modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
Recursul a fost legal timbrat.
Analizând sentința Judecătoriei Zărnești în raport cu probele dosarului și cu motivele de recurs, Tribunalul constată că acesta este neîntemeiat.
În condițiile în care prima instanță a respins acțiunea în temeiul unei excepții procesuale, respectiv aceea a lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii, se constată în primul rând că declarația de recurs nu poate cuprinde decât motive de nelegalitate referitoare la această soluție, în sensul de a se arăta că instanța de fond ar fi omis să observe actele de stare civilă care fac legătura dintre proprietarii tabulari și pârâta chemată în judecată.
Din adeverințele depuse la dosar, emise de Primăria Ș. Nouă, rezultă numai că pârâta B. M., născută C., a fost căsătorită cu B. T., precum și că acesta din urmă a decedat, însă, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, calitatea de coproprietari tabulari revine și numiților S. A. (căsătorit cu Labăr M.), I. L. S. (căsătorit cu B. I.), A. L. S., C. A., născută S., S. N. și S. I., cu privire la care nu au fost depuse nici un fel de acte de stare civilă.
Susținerea recurentelor-reclamante în sensul că aceste persoane sunt decedate și nu au moștenitori este fără relevanță în contextul în care litigiul de față poartă pe tărâmul Codului civil (raportat la data începerii posesie, invocată de reclamante), în condițiile în care numai în cazul posesiunilor începute sub imperiul Decretului-lege nr. 115/1938 moartea proprietarului tabular prezintă relevanță juridică și poate constitui una dintre situațiile-premisă care permit exercitarea acțiunii în uzucapiune pe cale necontencioasă.
Astfel, recurentele fac confuzie între uzucapiunea întemeiată pe prevederile Codului civil și cea întemeiată pe dispozițiile Decretului-lege nr. 115/1938, apreciind că este suficientă moartea proprietarilor tabulari pentru a se deschide calea prescripției achizitive.
În speță, nu este dovedit nici măcar faptul juridic al decesului coproprietarilor tabulari menționați mai sus și cu atât mai puțin faptul că aceștia nu ar avea moștenitori, iar raportat la temeiul juridic al cererii de chemare în judecată instanța de fond a reținut în mod corect lipsa coparticipării procesuale pasive obligatorii, cadrul procesual nefiind legat în mod valabil.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Tribunalul urmează a respinge recursul declarat de reclamantele S. A. și S. M. împotriva sentinței civile nr. 2012/14.11.2012 a Judecătoriei Zărnești, care va fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantele S. A. și S. M. împotriva sentinței civile nr. 2012/14.11.2012 a Judecătoriei Zărnești, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. F. I. L. D. O. P.
Grefier,
C. N.-D.
Red.CF/29.04.2013
Tehnored. CND/30.04.2013
Ex. 2
Jud fond – A. I. B.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 20/2013.... | Fond funciar. Decizia nr. 458/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
