Uzucapiune. Decizia nr. 10/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 10/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 17-01-2013 în dosarul nr. 27357/197/2009
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 10/. publică din data de 17 ianuarie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. L. – judecător
JUDECĂTOR: D. O. P.
Grefier: C. N.-D.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de către apelantul S. R., reprezentat legal de Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat convențional de Direcția Generală a Finanțelor Publice B., în contradictoriu cu intimații petenți T. G., T. M. și cu intimatul M. B., prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 3213/07.03.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat S. A., pentru intimații petenți, lipsă fiind apelantul și intimatul M. B. prin Primar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Reprezentantul convențional al intimaților petenți arată că nu are alte chestiuni prealabile de invocat și nici probe de solicitat în cauză.
Instanța constată, din analiza cererii de apel, că nici apelantul nu a formulat cereri în probațiune.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile în cauză și acordă cuvântul intimaților petenți, prin reprezentantul lor convențional, asupra cererii de apel dedusă judecății.
Reprezentantul convențional al intimaților petenți solicită respingerea apelului, menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față constată că, prin Sent. civ. nr.3213/07.03.2012 Judecătoria B. a Admite astfel cum a fost precizată, cererea formulata de reclamanții T. G., T. M., ambii cu domiciliul în Brasov, . în contradictoriu cu pârâții S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DGFP B. cu sediul în Brasov, .. 7 și M. B. prin Primar cu sediul în B., . si, în consecința:
A constatat că reclamanții au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra cotei de 4/8 din imobilului înscris în CF 8269 B., nr.top.3822.
A dispus înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților cu titlu de uzucapiune asupra cotei de 4/8.
În considerentele acestei hotărâri s-au reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la aceasta instanța sub nr. de mai sus, petenții T. G., T. M. au solicitat a se constata că au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra cotei de 4/8 din imobilului înscris în Cf nr.8269 B., nr.top.3822 și să se dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate, astfel dobândit. Ulterior, petenții și-au precizat acțiunea solicitând introducerea în judecată și a STATULUI R. prin Ministerul Finanțelor Publice, M. B. prin Primar.
În motivare se arata că, petenții folosesc de peste 20 de ani imobilul sus menționat.
În probațiune la dosar s-au depus: extras Cf, acte de stare civilă, somație, proces- verbal de afișare, alte înscrisuri, au fost audiați martorii E. M., B. M..
În drept s-au invocat dispozițiile art.28 din D.L.nr.115/1938, art.69 din Lg.nr.7/1996.
Examinând materialul probator instanța constată următoarele:
Petenții susțin că, de peste 20 ani, folosesc imobilul mai sus identificat. Afirmația este dovedită prin declarațiile celor doi martori audiați, care au învederat instanței că, de cel puțin 20 ani, petenții folosesc în mod continuu, netulburată de nimeni și în nume de proprietar acest imobil, fiind cunoscuți ca și proprietari în zonă.
De altfel, la somațiile afișate la sediul Primăriei B. conform procesului- verbal de afișare, nicio persoană nu a formulat opoziție.
Prin urmare, instanța apreciază că cererea acestora este întemeiată, iar în baza art.130 coroborat cu art.28 din D.L.nr.115/1938, va constata că petenții au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra cotei de 4/8 din acest imobil (F.61), iar în baza art.29 alin.2 lit.b din Lg.nr.7/1996 se va dispune intabularea dreptului de proprietate astfel dobândit, pentru cota de 4/8, deoarece pentru cealaltă cotă de 4/8 din imobil, proprietar este Statului R..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârât S. R., reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B., care a solicitat, în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii îndreptată împotriva sa, pentru următoarele motive:
Reiterează în fața instanței de recurs excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. Solicită instanței de judecata sa constate ca imobilul ce face obiectul prezentului litigiu se afla pe teritoriul administrativ al Municipiului Brasov, că impozitele aferente imobilului se fac venit la bugetul local și că, în atare situație, numai unitatea administrativ teritoriala poate avea calitate procesuala pasiva.
Potrivit art. 36 al. 1 din Legea fondului funciar nr.18/1991 "Terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor".
Instanța de judecata va avea în vedere si prevederile Ordonanței nr. 53/2002 privind statutul cadru al unității administrativ-teritoriale unde la art. 5, al.1 se arata:
,,Comunele, orașele si județele sunt persoane juridice de drept public. Ele au patrimoniu propriu și capacitate juridica deplina."
Textele de lege aplicabile în speța dau legitimitate procesuala unității administrativ teritoriale în ceea ce privește imobilele aflate pe teritoriul administrativ al acesteia.
Având în vedere obiectul cauzei dedusa judecății, este evident faptul ca S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice nu poate avea calitate procesuală pasivă, legitimitate procesuală justificând proprietarul de drept al imobilului, respectiv M. Brasov prin Primar. Imobilul care face obiectul prezentului litigiu nu face parte din domeniul public potrivit Legii 213/1998 - Anexa nr. 1 cu privire la clasificarea bunurilor de interes public județean sau național pentru putea fi justificata calitatea procesuala a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
În practică este des întâlnita proprietatea imobiliara extratabulară, unitățile administrativ teritoriale omițând adesea din lipsă de personal și de fonduri să procedeze la intabularea imobilelor aflate pe teritoriul administrativ teritorial al acestora.
Toate textele de lege incidente în materie converg spre aceeași concluzie, respectiv aceea de a da legitimitate procesuala unităților administrativ teritoriale privitor la imobilele aflate pe teritoriul administrativ al acesteia, aspect față de care solicită admiterea excepției și scoaterea din cauză a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
Cu referire la fondul cauzei solicită instanței de judecata sa aibă în vedere prevederile art. 129 al. 5 din Codul de procedură civila care stipulează: ,,Judecătorii au îndatorirea sa stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauza, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le considera necesare, chiar daca părțile se împotrivesc."
Textul de lege arătat consacra principiul rolului activ al judecătorului, principiu fundamental al dreptului procesual civil. Pentru aflarea adevărului în pricina cercetata, în conformitate cu același principiu magistratul nu trebuie sa adopte o poziție pasiva. Astfel, instanța de judecată trebuie să organizeze în așa fel judecata încât hotărârea ce se pronunță într-o cauza să exprime adevărul. Aceasta nu se poate realiza prin abandonarea de către judecător a rolului său de a conduce modul de desfășurare a procesului. Mai mult, are obligația ca, fără a impieta asupra dreptului părților de a-si aduce probe și susțineri, sa dispună orice fel de mijloace de proba, sa ia orice inițiativa care sa conducă la aflarea adevărului.
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a fost introdus în cauza la termenul de judecată din data de 29.06.2011, când i-a fost comunicata acțiunea introductiva și precizarea de acțiune prin care era introdus în cauza în calitate de parat, iar pana la termenul din 8.02.2012, la care instanța de fond a rămas în pronunțare, nu i-au fost comunicate niciun fel de înscrisuri. Astfel, nu rezultă faptul ca reclamanții și-ar fi precizat acțiunea, deși prin acțiunea introductiva au solicitat să se constate ca au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra întregului imobil înscris în CF 8269 Brasov, nr. top 3822, iar în considerentele și dispozitivul hotărârii se face referire la 4/8 din imobil.
De asemenea, în aceleași considerente se arată ca se va dispune intabularea dreptului de proprietate asupra cotei de 4/8 din imobil, deoarece pentru cealaltă cota de 4/8 proprietar tabular este S. R.. Or, în atare situație ar fi trebuit ca acțiunea sa fie admisa numai în parte și respinsa față de S. R..
Potrivit prevederilor art. 261 pct. 5 Cod procedură civila hotărârea se da în numele legii și cuprinde ,,motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile parților". Nerespectarea acestor dispoziții atrage nulitatea hotărârii potrivit art. 105 alin. 2 Cod procedura civilă, întrucât recurentului i-a fost produsa o vătămare ce nu poate fi reparata decât prin anularea hotărârii. Aceasta vătămare este evidentă, întrucât s-a dispus în contradictoriu cu S. R. înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamanților dobândit prin uzucapiune.
În practică s-a statuat ca motivarea unei hotărâri trebuie sa fie clara și precisa, să se refere la probele administrate și sa fie în concordanță cu aceste probe. Nu în ultimul rând, trebuie sa răspundă în fapt și în drept la toate cererile parților și să conducă în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv. Având în vedere faptul ca instanța de judecată nu a respectat condițiile art. 261 alin. 5 Cod procedura civilă nu a fost soluționata cererea sa și, în atare situație, singura soluție pe care o poate da instanța investita cu soluționarea recursului este aceea de casare și trimitere spre rejudecare a cauzei.
În acest sens este de observat că a învederat instanței de judecată faptul că în cauza nu sunt aplicabile prevederile art. 28 alin. 1 din Decretul lege 115/1938, deoarece acest act normativ a fost abrogat expres prin Legea nr.7/1996. Or, instanța de fond a admis acțiunea tocmai în baza acestui text de lege, ignorând apărările recurentei cu privire la aplicabilitatea în cauza a prevederilor Codului civil. De asemenea, prin apărările depuse la dosarul cauzei s-a învederat instanței de judecata faptul ca pentru a opera uzucapiunea de 20 de ani, reclamanții trebuie sa facă dovada dobândirii proprietății printr-un just titlu.
Totodată, din cuprinsul hotărârii recurate nu rezulta de ce acțiunea a fost admisa față de paratul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu toate ca prin considerente se arata ca numai pentru cota de 4/8 se dispune intabularea dreptului de proprietate dobândit prin uzucapiune (fără a se arata cine este proprietarul tabular), arătându-se ca pentru cealaltă cota de 4/8 proprietar este S. R.. Or, în considerentele hotărârii se arata ca reclamanții au solicitat sa se constate ca au dobândit dreptul de proprietate asupra a 4/8 din imobilul in litigiu.
Astfel, hotărârea recurata are lipsuri evidente, care nu pot fi complinite decât prin trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea motivării corespunzătoare.
În drept recurentul a invocat prevederile art.105 alin. 2, art.261 pct.5, art.304 pct.7 și 9 și art.304 ind.1 Cod procedura civila.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat probe.
Verificând, în conformitate cu prevederile art.295 alin.1 C.proc.civ., stabilirea stării de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în limitele motivelor de apel invocate, văzând că nu există motive de apel de ordine publică, tribunalul reține că apelul este întemeiat.
Excepția lipsei calității procesuale pasive constituie primul motiv de apel invocat de către apelant, excepție pe care acesta a invocat-o și în fața primei instanțe dar a fost respinsă în ședința publică din data de 16.11.2011.
Analizând această apărare formulată de către apelant, tribunalul constată că în mod corect acesta a susținut că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, raportat la următoarele considerente:
În primul rând, se constată că în speță s-a solicitat de către intimații reclamanți T. G. și T. M. constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra unui imobil, în temeiul Decretului lege nr.115/1938. Acest act normativ, în Secțiunea a II-a intitulată „Procedura privitoare la înscrierea drepturilor dobândite prin uzucapiune” - art.130, prevede în materia uzucapiunii o procedură specială necontencioasă pentru înscrierea dreptului (urmată, de altfel de judecătorul fondului, prin emiterea unor somații și afișarea lor).
Ca urmare, în aplicarea prevederilor legale pe care se întemeiază cererea de chemare în judecată nu se justifică participarea în proces a Statului R. în calitate de pârât.
În al doilea rând, în cauză s-a invocat dobândirea de către intimații reclamanți a dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra unei cote părți de 4/8 din dreptul indiviz, cotă care nu îi aparține și nu i-a aparținut niciodată apelantului, ci numitului V. G..
În fine, este lesne de observat că în speță nu s-a cerut nimic de la, sau în contradictoriu cu apelantul S. R. și nu s-a dispus nimic în sarcina acestuia prin sentință.
Pe cale de consecință, chiar dacă cererea de chemare în judecată ar fi apreciată ca fiind una contencioasă, nu există identitate între S. R., care a participat la proces în calitate de pârât și cel ce s-ar putea pretinde că este obligat în raporturile juridice deduse judecății.
În atare condiții, dat fiind faptul că apelantul nu justifică în speță calitatea procesuală pasivă se impune, în conformitate cu prevederile art.137 alin.1 C.proc.civ., admiterea excepției invocată și, pe cale de consecință, respingerea cererii de chemare în judecată îndreptată împotriva sa.
Neavând legitimare procesuală în cauză, analiza motivelor de apel invocate pe fond de către apelantul S. R. apare ca fiind superfluă. Înseși motivele de apel respective sunt neavenite, fiind invocate de către o persoană fără calitate procesuală.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art.296 C.proc.civ., tribunalul va admite apelul declarat de către apelantul-pârât S. R., reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B. împotriva Sent. civ. nr.3213/07.03.2012 a Judecătoriei B., pe care o va schimba în parte în sensul că:
Va admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul S. R., reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B. și, în consecință:
Va respinge cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții T. G. și T. M. în contradictoriu cu pârâtul S. R., reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B. ca fiind intentată împotriva unei persoane lipsită de legitimare procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de către apelantul-pârât S. R., reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B. împotriva Sent. civ. nr.3213/07.03.2012 a Judecătoriei B., pe care o schimbă în parte în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul S. R., reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B. și, în consecință:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții T. G. și T. M. în contradictoriu cu pârâtul S. R., reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B. ca fiind intentată împotriva unei persoane lipsită de legitimare procesuală pasivă.
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 17.01.2013, în ședință publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I. L. D. O. P.
Grefier,
C. N.-D.
Red. DP/5.03.2013
Tehnored. CND/6.03.2013
Ex. 6
Jud fond – L. M.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 9/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 905/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
