Acţiune în constatare. Decizia nr. 1286/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1286/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 12-11-2015 în dosarul nr. 1286/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ 1286/A
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2015
Completul compus din:
Președinte: N. M. F.
Judecător: A. B.
Grefier: I. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelanta-reclamantă U. A. T. Municipiul F., P. Primar C. S. în contradictoriu cu intimatul-pârât V. C. V., având ca obiect acțiune în constatare, împotriva sentinței civile numărul 858/08.06.2015 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 28 octombrie 2015, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 396 C.proc.civ., a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL,
Constată că prin sentința civilă nr. 858/8.06.2015 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria B. a respins cererea formulată de către reclamanta U. A. T. Municipiul F. în contradictoriu cu pârâtul V. C. V., pentru constatare si despăgubiri.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._, reclamanta U. A. T. a municipiului F. a chemat în judecată pârâtul V. C. V., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța: să se constate că pârâtul în calitate de angajat – funcționar public, în perioada de referință 2008 – 2012, a încasat în mod nedatorat de la reclamanta în calitate de angajator suma totală de 27.964,00 lei reprezentând spor de dispozitiv în procent de 25%, spor de stres și suprasolicitare neuro psihică, spor de toxicitate și spor de periclitate; să fie obligat pârâtul la plata sumei totale de 32.529,00 lei, constând în debit și majorări aferente perioadei 2008 și până în 1 septembrie 2014, urmând ca majorările să fie calculate în continuare până la data plății efective; în subsidiar, s-a solicitat să se constate că în cauză sunt incidente prevederile L. nr.84/2012 și L. nr.124/2014 și să se dispună exonerarea de plata sumelor aferente anilor 2008-2012, în cuantum total de 32.529,00 lei.
În motivare, reclamanta a arătat că pârâtul a încasat necuvenit suma totală de 27.964.00 lei în perioada 2008-2012, reprezentând sporuri salariale astfel cum s-a constatat de către organul de control al Curții de Conturi, ca urmare a acțiunii de audit efectuată la UAT Municipiul F. iar prin Decizia nr.65/25.07.2014 a Curții de Conturi a României – Camera de Conturi B., s-a dispus determinarea exactă și recuperarea sumelor achitate în mod nedatorat.
În ce privește recuperarea acestui prejudiciu, a daunei cauzate bugetului local prin plata sumelor nedatorate astfel constatate, se solicită a se analiza incidența în cauză a prevederilor art.2 din L nr..84/2012 privind exonerarea de la plată a personalului din sectorul bugetar, precum și ale prevederilor L. nr.124/2014.
În drept, au fost invocate prevederile art.192 și urm. Cod pr .civ., art.162 alin.2 și 3, art.169 alin.1 și 2 și art.256 alin.1 din Codul muncii, art.13 raportat la art.47 din L. nr.138/1999.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit prevederilor art.270 din Codul Muncii.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind nefondată.
Conform Legii nr.84/2012 și Legii nr.124/2014 pârâtul a solicitat exonerarea de la plata sumelor aferente perioadei 2008 – 2014 în cuantum total de 32.529,00 lei.
P. sentința civilă nr.203/CA din 11 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, s-a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu și s-a declinat cauza în favoarea Judecătoriei F..
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ .
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut în fapt următoarele:
Pârâtul V. C. V. a fost angajatul reclamantei U. A. T. Municipiul F., în calitate de personal contractual.
În această calitate, pârâtul a încasat de la reclamantă, în perioada 2008-2014, diferite sume de bani, după cum urmează: suma de 7575,00 lei, aferentă anului 2008; suma de 7654,00 lei, aferentă anului 2009, suma de 6674,00 lei, aferentă anului 2010; suma de 6329,00 lei, aferentă anului 2011; suma de 4297,00 lei, aferentă anului 2013, reprezentând: spor dispozitiv în procent de 25%, spor de stres și suprasolicitare neuro psihică, spor de toxicitate și spor de periclitate.
În urma controlului efectuat la reclamanta, Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi B., prin decizia nr. 6/07.02.2012, a stabilit că sumele de bani mai sus evocate, au fost acordate de către reclamantă pârâtei, în mod necuvenit, impunând reclamantei recuperarea acestor sume de bani și stabilind în acest sens și termene de realizare a obiectivului impus.
Împotriva deciziei nr. 6/07.02.2012 a Camerei de Conturi B., reclamanta a formulat contestație, aceasta fiind respinsă prin încheierea Curții de Conturi a României - Camera de Conturi B. nr. 76/10.05.2012.
Împotriva deciziei nr. 6/07.02.2012 și a încheierii nr. 76/10.05.2012 reclamanta a formulat acțiune în anulare la instanța de contencios administrativ.
Acțiunea în anulare a format obiectul dosarului nr._ al Tribunalului B., aceasta fiind respinsă definitiv, prin decizia nr. 1773/R a Curții de Apel B..
Ca urmare a acestei situații, prin cererea de chemare în judecată care formează obiectul prezentei judecăți, reclamanta solicită restituirea de către pârâtă a sumelor de bani mai sus amintite, încasate de către aceasta din urmă în mod necuvenit.
Înainte de înregistrarea cererii de chemare în judecată a fost adoptată Legea nr. 124 din 23 septembrie 2014, privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.
Conform art. 2 alin. 1 din această lege, se exonerează de la plată, pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care debitorii salariați menționați în art. 1 al legii, trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii.
Având în vedere că prin Legea nr. 124/2014, pârâtul a fost exonerat de obligația de restituire a sumelor de bani care formează obiectul prezentei judecăți, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată, conform dispozitivului, capătul de cerere privind constatarea încasării în mod nedatorat a unor sume de bani nu mai prezintă utilitate, avându-se în vedere că nu se tinde la recuperarea acestei sume de bani.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta U. A. T. Municipiul F., care a solicitat schimbarea în tot a sentinței și obligarea intimatului la plata sumei totale de 32.529 lei, constând în debit și majorări aferente perioadei 2008 – 2014, iar în subsidiar să se constate că în cauză sunt incidente prevederile Legii nr. 84/2012 și ale Legii nr. 124/2013 și să se dispună exonerarea de la plata acestei sume.
În motivarea căii de atac exercitate autoarea acesteia arată că cererea de chemare în judecată a fost greșit calificată de către prima instanță, în sensul că a solicitat exonerarea pârâtei de la plata sumei solicitate, ca urmare a existenței legilor speciale de exonerare de la plata unor sume constatate de către Curtea de Conturi a României, ca fiind nelegale.
Apelanta susține că acțiunea formulată este fondată și caracterizată de un interes procesual legitim, în conformitate cu prevederile art. 256 alin. 1 din Codul muncii, care prevede că salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie, iar măsura de control aplicată instituției este de stabilire și recuperare a acestui prejudiciu. Singura modalitate de a realiza acest lucru de către reclamantă a fost promovarea acțiunii în instanță, dat fiind că intimatul nu se mai află în raport contractual cu aceasta la data formulării cererii.
Conform practicii judecătorești a Tribunalului B., Secția I Civilă, s-a admis cererea instituției reclamante într-o cauză similară și pârâta a fost obligată la plata sumei solicitate, odată cu exonerarea acesteia de la plata sumei – sentința civilă nr. 158/MAS/2015 pronunțată în dosarul nr._ .
Apelanta arată că singurele condiții pentru recuperarea acestor sume constau practic în existența unei plăți către salariat și caracterul nedatorat al acestei plăți, fiind irelevantă vinovăția sau nevinovăția salariatului în încasarea sumei.
Cererea de apel este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 29 alin.4 din OUG nr. 80/2013 coroborat cu art. 270 Codul muncii.
Analizând sentința atacată în raport de motivele de apel invocate, de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța constată următoarele:
Drepturile salariale ce fac obiectul pretențiilor deduse judecății reprezintă contravaloarea sporului de dispozitiv, a celui de confidențialitate și a unor sume compensatorii, încasate de intimat în perioada 2008 – 2012.
Conform dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 84/2012, reținute de prima instanță, s-a aprobat exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii. De asemenea, potrivit art. 2 din Legea nr. 124/2014 s-a aprobat exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii.
Prima instanța a făcut o aplicare și interpretare corecta a dispozițiilor legale incidente, întrucât legiuitorul a înțeles să intervină si să exonereze de la plata drepturilor salariale încasate necuvenit anumite categorii profesionale, instanța neputând să treacă peste voința acestuia și să oblige la plata acestor sume.
Prima instanță a avut în vedere la respingerea acțiunii existența unor dispoziții legale care exonerează de la plata acestor sume. Susținerile apelantei privind lipsa de relevanță a vinovăției sau nevinovăției salariatului, nu prezintă importanță față de cele reținute de prima instanță ca motive pentru respingerea acțiunii. De altfel, instanța de apel reține că din niciun înscris depus la dosarul cauzei nu rezultă că intimatul pârât ar fi încasat efectiv sumele pretinse, întrucât apelanta reclamantă nu a depus la dosarul cauzei statele de plată sau alte documente justificative care să conțină semnătura angajatului său. Potrivit art. 168 alin.1 Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Petitul formulat în subsidiar a fost în mod corect respins de prima instanță, deoarece intervenția unei dispoziții legale nu trebuie constată de instanța de judecată. Legile nr. 84/2012 și nr. 124/2014 sunt obligatorii atât pentru instanță cât și pentru părți de la data intrării în vigoare și se aplică fără să fie nevoie ca o instanță să constate existența lor.
Referitor la motivul de apel prin care se invocă interesul apelante în promovarea cererii de chemare în judecată, instanța reține că una dintre condițiile, prevăzute de art. 32 Cod procedură civilă, pentru exercitarea unei acțiuni civile este existența unui interes dovedit în persoana reclamantului, ceea ce nu reprezintă decât folosul practic, imediat pe care îl au părțile pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare. În raport de prevederile imperative ale legilor nr. 84/2012 și nr. 124/2014, instanța de apel nu poate reține interesul la care face referire apelanta prin cererea de apel. De asemenea, fața de dispozițiile art. 35 Cod procedură civilă, petitul formulat în subsidiar nu putea fi admis, deoarece nu este admisibil un petit de constatare a incidenței unor dispoziții legale.
În actuala reglementare, în sistemul român de drept, hotărârile judecătorești nu constituie izvor de drept, astfel că trimiterile făcute de apelantă la soluția adoptată de o instanța de judecată într-o speță similară, sunt lipsite de relevanță juridică.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. 1 C.pr.civ., instanța urmează să respingă cererea de apel dedusă judecății și să păstreze hotărârea primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de apel formulată de apelanta reclamantă U. A. T. Municipiul F., cu sediul în F. ., jud. B., reprezentată legal prin primar și convențional de av. C. A., în contradictoriu cu intimatul pârât V. C. V., domiciliat în F. ., ., jud. B., împotriva sentinței civile nr. 858/8.06.2015 a Judecătoriei F. pronunțată în dosarul nr._, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.11.2015.
Președinte, Judecător,
N. M. F. A. B.
Grefier,
I. C.
Red. A.B./4.12.2015
Tehnored. I.C./8.12.2015; 4 ex.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 665/2014. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 489/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
