Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Hotărâre din 15-10-2015, Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 1138/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1138/. publică din data de 15 octombrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – D. O. P. - judecător
JUDECĂTOR – I. L.
GREFIER – C. N.-D.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de către apelanții M. I., S. P. și S. R. M., împotriva Sentinței civile nr._/05.11.2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 01.10.2015, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 15.10.2015, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de apel de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din 05.11.2014, pronunțată de Judecătoria B., a fost respinsă plângerea formulată de petenții M. I., S. P., S. R. M., împotriva încheierii de Carte Funciară nr._/2014, pronunțată în dosarul nr._ din data de 28.03.2014 pronunțată de OFICIU DE C. SI P. IMOBILIARA BRASOV- B. DE C. SI P. IMOBILIARA BRASOV.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria B. a reținut că prin încheierea nr._ din data de 24.05.2013 a Biroului de C. și P. I. B. a fost respinsă cererea de introdusă de petenții M. I., S. P. și S. R. M. privind intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului cu nr. top 2255, 2256 din CF nr. 6585 B., în baza Deciziei nr. 573 din 2007 a ..
Împotriva încheierii menționate, au formulat reexaminare petenții, cererea de reexaminare fiind respinsă prin încheierea nr._ din data de 28.03.2014.
Din analiza actelor dosarului, prin prisma dispozițiilor legale incidente, prima instanță a reținut caracterul neîntemeiat al plângerii formulate de petenți.
Astfel, s-a reținut că, prin Decizia nr. 573 din data de 23.11.2007 ( fila 15 din dosarul O.), s-a dispus restituirea către petenții M. I., S. P. și S. R. M. un număr de 9 apartamente aflate în administrarea . ( cu terenul aferent acestora) din imobilul situat în B., ., nr. 8, înscris în CF nr. 6585 B. nr. top 2255, 2256 B..
Așa cum a reținut și registratorul de carte Funciară în cuprinsul încheierii nr._ din data de 24.05.2013, în Cartea Funciară nr. 6585 B., a fost înscris imobilul cu nr. top 2255, 2256, constituit din teren în suprafață de 1562,40 mp și trei construcții, însă, la data cererii de intabulare, a fost dezmembrat în baza Deciziei nr. 77/R din 2013, pronunțată de Curtea de Apel B., din oficiu înregistrată la O. sub nr._ din data de 02.04._, în trei noi imobile, cu nr. top 2255,2256/1, nr cadastral_, reînscris la A+3, nr. top 2255,2256/2-nr._, reînscris la A+4, nr. ( 2255,2256/3-nr. cad_, reînscris la A+5, cu rang anterior cererii de intabulare, formulată de către petenți.
A menționat, astfel, registratorul de carte funciară că niciunul dintre imobilele înscrise în Cartea Funciară indicată de către petenți, nu are în componență 9 apartamente, astfel că nu există identitate între obiectul deciziei nr. 574 din 2007 și imobilul înscris în CF.
A reținut prima instanță că, în mod legal și temeinic, registratorul de Carte Funciară a apreciat că cererea formulată de petenți nu poate fi admisă, dată fiind neconcordanța dintre imobilul menționat în Decizia de restituire și imobilul înscris în Cartea funciară indicată de petenți.
Prima instanță a avut în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 1 lit.c din Legea 7 din 1996, în cazul în care registratorul admite cererea, dispune intabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere, dacă înscrisul îndeplinește următoarele condiții limitative: individualizează imobilul printr-un număr de carte funciară și un număr cadastral sau topografic, după caz;
Potrivit art. 888 din C.civ, înscrierea în Cartea Funciară se efectuează în baza înscrisului autentic notarial sau a hotărârii judecătorești rămase definitivă, a certificatului de moștenitor sau în baza unui alt act emis de autoritățile administrative, în cazul în care legea prevede aceasta. Cum în ce îi privește pe petenți, aceștia nu au furnizat O., la data depunerii cererii de intabulare un înscris care să identifice imobilul potrivit art. 29 din Legea 7 din 1996, instanța a reținut că, în mod corect, solicitarea privind înscrierea în CF a dreptului de proprietate al petenților a fost respinsă.
A respins, astfel, prima instanță susținerile petenților potrivit cărora ar fi fost indicate în cuprinsul Deciziei de restituire datele de Cf ale imobilului, dat fiind faptul că simpla indicare a unor date de cf nu este suficientă, aceste date trebuind să corespundă exact cu situația de Cf a imobilului, la data cererii de intabulare. Or, în speță, așa cum și registratorul șef a reținut în cuprinsul încheierii pronunțate, nu s-a furnizat de către petenți dovada unei identități între imobilul înscris în CF și imobilul restituit conform Deciziei nr. 573 din 2007.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel, în termen legal, petenții M. I., S. P. și S. R. M. prin care au solicitat schimbarea acesteia în tot în sensul admiterii plângerii împotriva încheierii de carte funciară.
În motivarea cererii de apel, apelanții au învederat, în esență, că, în mod greșit, instanța de fond nu a ținut seama de dispoz. art. 876 al. 3 C.civil și ale art. 1 al. 5-7 din Legea 7/1996, atât aceasta cât și O. B. neputând face derogări, în sensul că legea română definește imobil numai suprafețele de teren.
Au menționat apelanții că față de aceste dispoziții legale, ale Deciziei nr. 573/23.11.2007 emisă de . care au fost restituite către M. I. o cotă de 7/16, lui S. R. M. o cotă de 1/16 și către S. petru o cotă de 8/16 din cele nouă apartamente aflate în administrarea . cu terenul aferent acestora din imobilul situat în B., .. 8, înscris în CF 6585, nr. top 2255, 2256, trimit la efectuarea publicității imobiliare numai asupra terenului aferent imobilului, identificat prin top 2255. 2256.
Apelanții au arătat că în condițiile în care au constatat că acest imobil teren a fost dezmembrat în trei parcele, respectiv (2255. 2256)/1, (2255. 2256)/2 și (2255. 2256)/3, iar prima și a treia parcelă au fost înscrise în CF în favoarea lui S. M., este evident că, din întregul topografic inițial, a rămas pentru ei suprafața de teren existentă și identificată sub nr. (2255. 2256)/2.
Pe cale de consecință, au apreciat că se impune înscrierea dreptului de proprietate asupra acestui imobil, cu mențiunea în cartea funciară că, pe acest teren, există două construcții, fiind incident principiul dreptului potrivit căruia cel care deține un drept întreg, deține, evident, o parte.
În drept, cererea de apel nu a fost întemeiată.
În apel, nu au fost administrate robe noi.
Analizând sentința apelată în raport cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, tribunalul reține următoarele:
În mod legal și temeinic, a reținut prima instanță aplicarea corectă de către registratorul de carte funciară a dispozițiilor art. 29 al. 1 lit. c din Legea 7/1996, conform căruia în cazul în care registratorul admite cererea, dispune intabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere, dacă înscrisul îndeplinește următoarele condiții limitative: individualizează imobilul printr-un număr de carte funciară și un număr cadastral sau topografic, după caz.
În speță, se remarcă faptul că obiectul restituirii către apelanții petenți de către . B., prin Decizia nr. 573/23.11.2007, l-a reprezentat câte o cotă ideală din dreptul de proprietate asupra a nouă apartamente din imobilul situat în B., .. 8, înscris în CF 6585 B., nr. top 2255, 2256.
La data formulării cererii lor de intabulare, imobilul cu nr. top 2255, 2256, era dezmembrat în trei noi imobile, respectiv (2255, 2256)/1, (2255, 2256)/2 și (2255, 2256)/3, în baza deciziei civile nr. 77/R/2013 pronunțată de Curtea de Apel B., așa încât în mod corect s-a reținut că imobilul inițial nu mai există.
Critica apelanților petenți în sensul că imobilul cu nr. top (2255. 2256)/2 le-ar reveni, în condițiile în care imobilele cu nr. top (2255, 2256) și (2255, 2256)/3 au fost înscrise în favoarea lui S. M., nu este întemeiată.
Se are în vedere, în acest sens, faptul că activitatea registratorului de carte funciară este una necontencioasă, subordonată principiului legalității conform căruia acesta are obligația legală de a verifica dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a putea dispune înscrierea unui drept real, urmând a respinge cererea dacă acestea nu sunt îndeplinite.
Pe cale de consecință, Tribunalul reține că registratorului de carte funciară nu îi incumba obligația de a deduce că imobilul menționat le-ar reveni, câtă vreme între imobilul pentru care apelanții au solicitat intabularea și cel înscris din CF nu exista corespondență, acesta constatând, astfel, o piedică la intabulare, aspect raportat la care soluția nu putea fi decât aceea a respingerii cererii.
Pe de altă parte, tribunalul reține că nici judecătoria și nici registratorii din cadrul O. B. nu au dat o altă interpretare dispozițiilor legale învederate de către apelanții petenți prin cererea de apel, care definesc noțiunea de imobil, în aceasta, încadrându-se atât terenurile, cât și construcțiile.
Însă acest aspect nu este de natură a conduce instanța la pronunțarea unei alte soluții, câtă vreme imobilul pentru care apelanții au solicitat intabularea dreptului de proprietate, nu coincide cu cel descris în CF.
În aceste condiții, se reține că apelanții petenți au la îndemână o altă cale legală, contencioasă, în cadrul cărora pot administra probe de specialitate din care să rezulte identitatea dintre imobilul pentru care solicită intabularea, unde se găsesc cele nouă apartamente ce au făcut obiect al deciziei de restituire și cel din CF, așa încât pot reglementa situația juridică a imobilului, urmând ca ulterior, să formuleze o nouă cerere de intabulare.
În acest moment, însă, cererea lor nu este întemeiată, sentința atacată fiind legală și temeinică.
Față de toate aceste considerente, Tribunalul, ținând seama de dispoz. art. 480 al.1 C.p.civ., va respinge ca neîntemeiat apelul declarat de apelanții petenți M. I., S. P. și S. R. M. împotriva sentinței civile nr._ din 05.11.2014 a Judecătoriei B., pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de apelanții petenți M. I., S. P. și S. R. M. împotriva sentinței civile nr._ din 05.11.2014 a Judecătoriei B., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. O. P. I. L.
GREFIER,
C. N.-D.
Red. IL./ Tehnored. C.ND/30.10.2015-Ex 5
Jud. fond- M. L.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1097/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1246/2015. Tribunalul... → |
|---|
