Contestaţie la executare. Decizia nr. 1097/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1097/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 13-10-2015 în dosarul nr. 1097/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1097/A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 13.10.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – S. N.
JUDECĂTOR – A. I.
GREFIER - L. P.
Pe rolul Tribunalului se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. B. prin reprezentant legal împotriva Sentinței civile nr. 4060/17.04.2015 pronunțată de Judecătoria B., în contradictoriu cu intimatul reclamant R. F., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 06.10.2015, conform celor consemnate în Încheierea de ședință din acea zi, când instanța, din lipsă de timp, a amânat pronunțarea pentru data de 13.10.2015, când:
TRIBUNALUL,
Constată că prin sentința civilă nr. 4060/17.04.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil_ s-a admis excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale invocată de contestatoare, s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea R. F. în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor P. B. s-a anulat titlul executoriu nr._/26.02.2015 și actele subsecvente emise în dosarul_/8/_ /_, în baza art. 45 lit. f din OUG nr. 80/2013, s-a dispus restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 53 lei, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
P. procesul verbal de contravenție . nr._/24.10.2012 întocmit de intimata CNADNR SA – CESTRIN, s-a reținut în sarcina contestatoarei R. F. săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin.1 din O.G nr.15/2002, constând în aceea că la data de 19.10.2012, ora 16:26, pe A2 km 144+100 m, vehiculul categoria A cu nr._ aparținând contestatoarei a fost depistat circulând fără a deține rovinietă valabilă. Ca urmare, contestatoarei i s-a aplicat amendă contravențională în cuantum de 250 lei (f. 9).
Procesul verbal întocmit nu a fost semnat de către contravenient, astfel încât potrivit art. 25 din O.G. nr. 2/2001, era necesară comunicarea acestuia către contestatoare în termen de cel mult o lună de la data aplicării sancțiunii.
Din dovada depusă la dosar (f. 10) rezultă că procesul verbal în cauză ar fi fost afișat la data de 05.11.2012 la domiciliul contestatoarei din mun. B., . nr. 23, . formulată contestatoarea a arătat că procesul verbal atacat nu i-a fost comunicat niciodată.
P. recursul în interesul legii nr. 10/2013 pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin
poștă, cu aviz de primire iar conform înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, emitentul actului, CNADNR București, nu a încercat anterior afișării, comunicarea actului întocmit către contestator prin poștă, cu aviz de primire.
Or, în lipsa unui astfel de demers și față de comunicarea prin afișare efectuată la domiciliul contestatoarei, se constată că procesul verbal de contravenție contestat nu a fost comunicat contraveninetului în mod legal, în termenul de o lună de la data aplicării sancțiunii prevăzut de art. 14 din OG nr. 2/2001, și în consecință, constatând că actul în baza căruia s-a început executarea silită nu a dobândit calitatea de titlu executoriu și deci nu poate fi pus în executare, instanța a admis excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale și a anulat titlul executoriu nr._/26.02.2015 și actele subsecvente emise în dosarul_/8/_ /_ de intimata Administrația Județeană a Finanțelor P. B., iar în baza art. 45 lit. f din OUG nr. 80/2013, față de soluția de admitere a contestației la executare formulată, s-a dispus restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru achitate în cuantum de 53 lei.
Împotriva acestei soluții a declarat apel intimata de la fondul cauzei Administrația Județeană a Finanțelor P. B. prin care a solicitat modificarea în tot a sentinței civile atacate în sensul respingerii contestației la executare, menținerii formelor de executare silită emise de către apelantă și anulate de instanța de fond.
În motivarea apelului se arată că instanța de fond a reținut în mod greșit că procesul verbal de contravenție în discuție nu a fost comunicat contravenientului.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost emis la data de 24.10.2010 și comunicat la data de 05.11.2012 la domiciliul contestatorului, prin afișare, în conformitate cu procesul verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare depus la dosarul cauzei și anexat, afișarea fiind făcută în prezența martorului menționat de împuternicitul CNADNR, iar potrivit dispozițiilor art. 27 din OG 2/2011, legiuitorul a stabilit două modalități de comunicare fără a condiționa îndeplinirea acestora într-o anumită ordine, singurul scop fiind acela al comunicării.
Potrivit art. 131 din OG 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept, termenul acesta de prescripție aplicându-se și creanțelor provenite din amenzi contravenționale.
În mod greșit instanța de fond a apreciat că actele de executare silită contestate au fost emise în baza unor înscrisuri care nu îndeplinesc condițiile cerute pentru a fi titluri executorii, având în vedere respectarea prevederilor art. 141 din Og 92/2003.
Cu privire al incidența în cauză a dispozițiilor Deciziei 10/2013 a ICCJ, acestea, în mod greșit au fost reținute de instanța de fond ca aplicabile în speță, având în vedere că în speță, comunicarea procesului verbal a fost făcută cu aproximativ 1 an înainte de momentul pronunțării ICCJ, iar decizia acesteia are efecte doar pentru viitor.
Contestatorul a avut la dispoziție 15 zile de la comunicarea procesului verbal de contravenție să facă plângere, dar nu și-a exercitat acest drept, astfel că a devenit debitor al CNADNR, iar potrivit OG 2/2001 procesul verbal de constatare a contravenției, neatacat în termen de 15 zile de la comunicare, constituie titlu executoriu potrivit legii, fără vreo învestire sau altă formalitate din punct de vedere al amenzii.
În cadrul contestației la executare, apărările contestatorului nu puteau fi invocate, ci doar pe calea plângerii contravenționale.
În ultimul rând, nu există culpă procesuală a pârâtei AJFP B., deoarece aceasta a primit de la CNADNR București adresa de dare în debit ce o conținea și pe reclamanta R. F., apelanta punând în executare o creanță, astfel cum a i-a fost transmisă de CNADNR București, apelanta având doar rol de organ de executare, ce nu are competența de a analiza legalitatea titlurilor de creanță emise de CNADNR București și nu se substituie în drepturile
acesteia cu privire la aceste titluri, organul de executare având doar obligația de a urmări aceste sume.
În drept, apelanta a invocat dispozițiile Codului de procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului, din prisma motivelor de apel invocate, Tribunalul apreciază calea de atac declarată ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 479 alin. 1 C.pr.civ. instanța de apel nu poate discuta decât punctele deduse judecății prin petiția de apel, întrucât, orice alte puncte neaduse în apel rămân definitiv judecate între părți și nu mai pot fi puse din nou în discuție fără a știrbi un drept definitiv câștigat de celălalt litigant.
Singura critică a apelantei se raportează la soluția instanței de fond prin care aceasta a constatat incidența în cauză a art. 14 din OG 2/2001, respectiv a faptului că procesul verbal de contravenție nu a fost comunicat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de lege – comunicarea prin afișare a acestuia fiind subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire -, astfel operând prescripția executării sancțiunilor contravenționale.
Deși apelanta afirmă în apel că se lasă la altitudinea expeditorului modalitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție, aceasta fiind alternativă și nu subsidiară așa cum a reținut instanța de fond, afirmația este una neîntemeiată.
P. decizia nr. 10/2013 pronunțată de ICCJ în recurs în interesul legii s-a admis recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casație si Justiție si, in consecință, în interpretarea si aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) si art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, s-a stabilit că, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție si a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiara comunicării prin posta, cu aviz de primire, cerința comunicării procesului-verbal de contravenție si a înștiințării de plata este îndeplinită si in situația refuzului expres al primirii corespondentei, consemnat in procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.
Potrivit dispozițiilor art. 517 alin. 4 C.pr.civ., dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțele de judecată de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial, în speță, de la data de 23 iulie 2013, astfel încât, instanța de fond în mod corect a reținut că modalitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție în forma realizată de apelantă, este subsidiară comunicării prin posta, cu aviz de primire.
Referitor la culpa procesuală a apelantei, aceasta este mai mult decât evidentă.
Tribunalul nu va reține apărările apelantei intimate AJFP B. în sensul că aceasta are doar rol de organ de executare și că, în această calitate, nu are competența de a analiza legalitatea titlurilor de creanță emise de altă instituție și nu se substituie acesteia cu privire la aceste titluri deoarece, în speță, nici nu s-a pus în discuție, iar prima instanță nu a analizat, aspecte legate de legalitatea procesului verbal de contravenție, ci a analizat doar dacă apelanta intimată se află în culpă procesuală.
Astfel cum corect a reținut instanța de fond, potrivit dispozițiilor art. 37 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor procesul verbal neatacat în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. Executarea amenzilor se face potrivit prevederilor legale privind executarea creanțelor bugetare, iar pentru executarea despăgubirilor partea vătămată căreia i-a fost comunicat procesul verbal neatacat în termen sau hotărârea irevocabilă poate proceda la executarea lor potrivit dispozițiilor legale privitoare la executarea silită a creanțelor, organul de executare având obligația ca înainte de declanșarea executării silite să verifice dacă procesul verbal de contravenție a fost sau nu atacat în instanță.
Executarea silită se pune în mișcare la cererea creditorului la care se atașează titlul executoriu în original sau în copie legalizată, după caz, dovada achitării taxelor de timbru, inclusiv timbrul judiciar, precum și alte încrisuri cerute de lege, dacă este cazul. Prima etapă în cadrul executării silite pentru recuperarea unei creanțe, adusă ca element de noutate de noul Cod de procedură civilă, constă în verificarea de către executorul judecătoresc a actelor depuse de către creditor și pronunțarea unei încheieri prin care dispune înregistrarea cererii și deschiderea dosarului de executare sau, după caz, refuzul deschiderii procedurii de executare silită.
Astfel, s-au încălcat dispoziții legale în emiterea actelor de executare silită, apelanta neatacând de altfel sentința civilă sub aspectul reținerii nelegalității actelor de executare silită și chiar a executării silite înseși, iar organul de executare nu are doar obligația de a urmări sumele, ci și acela de a verifica dacă există un titlu executoriu, dacă creanța este certă lichidă și exigibilă, înainte de a emite acte de executare.
Împrejurarea că cele două instituții CNADNR București Sector 1 și A.J.F.P. B. – nu comunică eficient și nu își coordonează activitatea de evidențiere la zi a debitelor, nu poate fi imputată contestatorului, câtă vreme acesta a atacat în termen titlul executoriu.
Pe cale de consecință, motivele de apel nu pot fi primite, întrucât, prin conduita sa, apelanta intimată l-a determinat pe intimatul contestator să efectueze cheltuieli pentru a promova contestația la executare împotriva actelor de executare nelegal emise de către organul de executare AJFP B., prevederile art. 453 alin. 1 Cod proc. civ. fiind corect aplicate de prima instanță.
În concluzie, față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța, apreciind apelul declarat de intimata AJFP B. ca neîntemeiat, îl va respinge în conformitate cu dispozițiile art. 480 C.pr.civ., păstrând soluția pronunțată de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de petenta Administrația Județeană a Finanțelor P. B. împotriva sentinței civile nr. 4060/17.04.2014 de Judecătoria B. în dosarul civil_ pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 13 octombrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
S. N. I. A.
GREFIER,
P. L.
RED. A.I./13.10.2015
Dact. L.p./13.10.2015
…..exemplare…...comunicări efectuate către toate părțile din citativ
Jud. S. M./Judecătoria B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 437/2015. Tribunalul BRAŞOV | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
