Validare poprire. Decizia nr. 665/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 665/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 05-08-2014 în dosarul nr. 665/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 665/R
Ședința publica din data de 5 august 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. D. – P. - judecător
Judecător: S. N.
Judecător: C. F.
Grefier: M. I.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către creditoare . SA, cu sediul procesual ales in București, Șoseaua București – Ploiești nr. 1A, ., sector 1, Complexul Bucharest Business Park – la sediul SCA N. N. D. KINGSTON PETERSEN, in contradictoriu cu intimatele . SA, cu sediul in București, .-6, sector 2 si . E. SRL, prin lichidator judiciar EURO INSOL SRPL, cu sediul in București, OPERA CENTER, .. 1-5, ., împotriva Încheierii ședinței publice din 19.03.2014 pronunțata de Judecătoria B. in dosarul civil nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința Camerei de Consiliu se prezintă avocat C. R. pentru recurenta creditoare – cu delegație la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța retine ca debitoarea nu a formulat întâmpinare fata de recursul promovat de creditoare.
Recurenta creditoare, prin avocat menționează că nu mai are alte cereri de formulat.
În temeiul art. 392 raportat la art. 494 Cod procedură civilă instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat în cauză.
Recurenta creditoare prin avocat pune concluzii de admitere a recursului si de casare a încheierii recurate cu trimiterea cauzei instanței de fond in vederea continuării judecații. Cu cheltuieli de judecata in recurs, pentru dovedirea cărora depune la dosar înscrisuri doveditoare.
In dezvoltarea motivelor, recurenta prin avocat a arătat in esența ca încheierea din data de 19.03.2014 prin care s-a dispus suspendarea judecării dosarului nr._ 13 este nelegală și netemeinică, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii, fiind incident in cauza motivul de recurs reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedura civila.
S-a arătat ca instanța învestită cu soluționarea unei cereri de validare a popririi a înțeles, în mod neîntemeiat, să facă aplicarea în cauză a prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, dispunând, pe cale de consecință, suspendarea judecării procesului, netemeinicia soluției decurgând din atât din dispozițiile exprese și din rațiunea textului de lege menționat, cât și din însăși finalitatea procedurii de validare a popririi, impunându-se concluzia potrivit căreia dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 nu își găsesc aplicabilitate în prezenta cauză. P. cererea de validare a popririi se urmărește executarea unei creanțe împotriva terțului poprit, iar nu împotriva debitorului.
Potrivit dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006: "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale cu excepția acțiunilor exercitate în cadrul unui proces penal."
Conform textului de lege menționat, suspendarea acțiunilor și a măsurilor de executare silită operează exclusiv în ipoteza în care acestea privesc realizarea creanțelor împotriva debitorului insolvent ori bunurilor acestuia, nu și în situația în care debitorul creanței pretinse sau urmărite este un terț față de procedura insolvenței.
Cererea de validare a popririi urmărește executarea unei creanțe a nu împotriva debitorului aflat în insolvență, ci, dimpotrivă, împotriva unui terț față de procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006, respectiv, terțul poprit L. B., împrejurare în care nu se impunea suspendarea cauzei în temeiul art. 36 din actul normativ menționat.
Astfel, obiectul cererii de validare a popririi este reprezentat de obligarea terțului poprit la plata către creditor, in limita creanței, a sumei datorate debitorului poprit, iar efectul admiterii cererii de validare a popririi ar urma să se răsfrângă asupra patrimoniului terțului poprit, acesta fiind constrâns să execute obligația sa către creditorul popritor, iar nu asupra patrimoniului debitorului insolvent.
Față de prevederile exprese ale art. 36 din Legea nr. 85/2006 în situația în care prin măsura de executare se urmărește afectarea patrimoniului debitoarei supuse procedurii de insolvență, numai . s-ar fi impus suspendarea judecării cauzei.
Pe cale de consecință, câtă vreme patrimoniul debitorului I. împotriva căruia s-a deschis procedura insolvenței nu ar urma să fie în niciun fel afectat prin soluționarea cererii de validare a popririi, singurele efecte producându-se în privința terțului poprit L. B., in mod greșit instanța de fond a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, prin cererea de validare a popririi, urmărindu-se obligarea unui terț desăvârșit față de procedura insolvenței derulate împotriva debitorului la executarea obligațiilor sale direct către creditorul popritor, fiind vorba de acțiunea îndreptată împotriva acestuia și nu împotriva debitorului insolvent, astfel cum dispune art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Pe cale de consecință, obligația rezultantă incumbă terțului poprit, iar executarea acesteia se răsfrânge in mod negativ asupra activului patrimonial al acestuia, iar nicidecum asupra activului debitorului insolvent.
Așadar, ținând seama ca prin cererea de validare a popririi se tinde la executarea tocmai a acestei obligații incumbând terțului poprit, devine evident faptul ca nu se impune suspendarea cauzei in temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, acest text de lege aplicându-se exclusiv acțiunilor și măsurilor de executare silită îndreptate împotriva debitorului.
Intrucât, ca urmare a admiterii cererii de validare a popririi, terțul poprit devine noul debitor al creditorului popritor. incidența art. 36 din Legea nr. 85/2006 este exclusă de plano întrucât acesta privește exclusiv situația debitorului poprit.
Lipsa de temeinicie a încheierii recurate decurge și din analiza raportului juridic obligațional în conținutul căruia se află dreptul de creanță a cărui realizare a fost urmărită de către Subscrisa prin formularea cererii de validare a popririi.
Astfel, înființarea măsurii popririi și comunicarea adresei de înființare a popririi se realizează în temeiul unui raport juridic obligațional, ale cărui părți sunt terțul poprit și creditorul popritor și față de care debitorul poprit prezintă calitatea de terț absolut.
In cadrul acestui nou raport juridic, distinct de cel în conținutul căruia se află creanța executata silit (și care avea ca părți pe creditorul popritor și pe debitorul poprit), terțul poprit este debitorul creditorului popritor, acesta urmând să achite în mod direct celui din urmă sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile corporale urmăribile pe care le datorează debitorului poprit, limita acestei obligații fiind reprezentată de cuantumul creanței.
Tocmai realizarea creanței din conținutul acestui din urmă raport juridic se urmărește prin cererea de validare a popririi.
Astfel, recurenta a arătat ca nu a procedat în niciun moment la realizarea unei creanțe asupra debitorului ori a bunurilor sale, în sensul pe care îl au în vedere prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006, împrejurare care nu justifică măsura suspendări dispusă de instanța de fond în cauză.
Justețea acestei soluții este ilustrata de prevederile art. 789 alin. (4) Cod procedura civila, potrivit cu care "Dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit ii datorează sume de bani debitorului, instanța va da o hotărâre de validare a popririi, prin care îl va obliga pe terțul poprit sa îi plătească creditorului în limita creanței, suma datorată debitorului, iar, în caz contrar, va hotărî desființarea popririi."
In același sens, chiar dispozițiile art.791 alin. (1) Cod procedura civila stabilesc că "Hotărârea de validare de poprire are efectul unei cesiuni de creanță și constituie titlu executoriu împotriva terțului poprit până h concurența sumelor pentru care s-a făcut validarea."
Existența unui raport juridic distinct, care este dedus judecății prin cererea de validare a popririi, este dovedită și de împrejurarea că prin raportare la dispozițiile art. 791 menționate mai sus, sentința prin care aceasta se admite reprezintă un nou titlu executoriu, diferit față de cel în baza căruia s-a demarat procedura de executare silită.
Acest titlu executoriu ulterior permite creditorului procedarea la executarea creanței împotriva terțului poprit, demers diferit față de urmărirea creanței debitorului principal. Astfel, întrucât prin cererea de validare a popririi se tinde la obținerea unui nou titlu executoriu împotriva unui terț față de procedura insolvenței, rezultă cu deosebită transparență împrejurarea că această cerere nu constituie o acțiune judiciară îndreptată contra debitorului insolvent ori bunurilor sale, în înțelesul art. 36 din Legea nr. 85/2006, acest text de lege fiind inoperant în cauză.
Faptul ca terțul poprit, pârât în procedura de validare a popririi, nu se poate apăra invocând efectuarea plății de către debitorul poprit după înființarea popririi, confirmă, inca o dată împrejurarea că cererea formulată de validare nu intră sub incidența art. 36 din Legea nr. 85/2006, cel urmărit nefiind debitorul insolvent.
Soluția se justifică prin raportare la faptul ca debitorul aflat în procedura
insolvenței prezintă această calitate in cadrul unui raport juridic distinct față de cel
dedus judecății prin cererea de validare a popririi, precum și față de rațiunea
procedurii în discuție, care tinde la sancționarea terțului poprit pentru conduita sa
culpabilă urmare a Înființării masorii popririi.
Față de această realitate, apar drept inexplicabile si contradictorii argumentele reținute în cuprinsul încheierii recurate instanța de judecată afirmând, după ce, în prealabil, a reținut că scopul admiterii cererii de validare a popririi este obținerea unui titlu executoriu împotriva terțului poprit și stabilirea culpei acestuia în ceea ce privește neexecutarea obligațiilor sale, că finalitatea procedurii este obținerea de către creditorul popritor a sumelor cuvenite în temeiul titlului executoriu deținut contra debitorului poprit.
Având în vedere finalitatea instituției suspendării prevăzute de art. 36 din Legea nr. 85/2006 și anume, ocrotirea intereselor patrimoniale ale creditorilor înscriși la masa credală, se constată faptul că soluționarea cererii de validare a popririi nu produce nicio vătămare a acestora și nu împiedică în niciun fel realizarea creanțelor urmărite de către aceștia, întrucât această cerere tinde la executarea unei obligații proprii a terțului poprit, și nu a debitorului insolvent. Orice altă interpretare denaturează sensul textului de lege menționat și, pe cale de consecință, hotărârea de suspendare a judecății fundamentată pe un asemenea raționament este netemeinică și se impune a fi casată de către instanța de control judiciar.
S-a mai aratat ca pronunțarea suspendării judecății de către instanța învestită cu soluționarea cererii de validare a popririi constituie o încălcare gravă a art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Potrivit art. 6 pct. 1 teza întâi din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, orice persoană are dreptul la judecarea in mod echitabil, în mod public si . a cauzei sale de către o instanță independenta și imparțială, instituită prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor si obligațiilor sale cu caracter civil fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.
De asemenea, in conformitate cu dispozițiile Constituției României, prevederile Convenției sunt obligatorii pentru instanțele române, acestea trebuind să le aplice in cauzele deduse judecății, asigurând efectul deplin al normelor acesteia in ordinea juridică națională.
P. suspendarea judecării judecată, dreptul recurentei este lezat în mod grav și iremediabil.
Față de aceste împrejurări, singura posibilitate de restabilire a legalității încălcate, precum și de remediere a vătămării cauzate prin nesocotirea exigențelor art. 6 din Convenție este casarea încheierii recurate, prin care s-a dispus suspendarea judecății cererii de validare a poprire, cu consecința trimiterii imediate a dosarului la Judecătoria B. pentru continuarea judecății și stabilirii unui termen cât mai scurt in acest sens.
TRIBUNALUL
Constata ca prin Încheierea pronunțata de Judecătoria B. la data de 19.03.2014 in dosarul civil nr._ 13, instanța de fond, in temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, a dispus suspendarea de drept a judecații cererii formulate de creditoarea BCR R. SA, in contradictoriu cu debitoarea . E. SRL si cu terțul poprit . SA, reținând in esența împrejurarea ca debitoarea se afla in procedura speciala a insolventei si ca validarea de poprire solicitata de creditoare prin acțiunea de fata reprezintă, potrivit art. 780 si 789 Cod procedura civila, un incident intervenit in cursul executării silite împotriva debitorului, executare silita care, in baza textului mai sus menționat, este suspendata de drept odată cu deschiderea procedurii insolventei.
Împotriva aceste masuri de suspendare a declarat recurs creditoarea, afirmând ca hotărârea instanței s-a aplicarea greșită a legii, fiind incident in cauza motivul de recurs reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedura civila.
In dezvoltarea motivelor s-a arătat in esența ca instanța învestită cu soluționarea unei cereri de validare a popririi a înțeles, în mod neîntemeiat, să facă aplicarea în cauză a prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, dispunând, pe cale de consecință, suspendarea judecării procesului, netemeinicia soluției decurgând din atât din dispozițiile exprese și din rațiunea textului de lege menționat, cât și din însăși finalitatea procedurii de validare a popririi, impunându-se concluzia potrivit căreia dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 nu își găsesc aplicabilitate în prezenta cauză. P. cererea de validare a popririi se urmărește executarea unei creanțe împotriva terțului poprit, iar nu împotriva debitorului.
Potrivit dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006: "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale cu excepția acțiunilor exercitate în cadrul unui proces penal."
Conform textului de lege menționat, suspendarea acțiunilor și a măsurilor de executare silită operează exclusiv în ipoteza în care acestea privesc realizarea creanțelor împotriva debitorului insolvent ori bunurilor acestuia, nu și în situația în care debitorul creanței pretinse sau urmărite este un terț față de procedura insolvenței.
Cererea de validare a popririi urmărește executarea unei creanțe a nu împotriva debitorului aflat în insolvență, ci, dimpotrivă, împotriva unui terț față de procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006, respectiv, terțul poprit L. B., împrejurare în care nu se impunea suspendarea cauzei în temeiul art. 36 din actul normativ menționat.
Astfel, obiectul cererii de validare a popririi este reprezentat de obligarea terțului poprit la plata către creditor, in limita creanței, a sumei datorate debitorului poprit, iar efectul admiterii cererii de validare a popririi ar urma să se răsfrângă asupra patrimoniului terțului poprit, acesta fiind constrâns să execute obligația sa către creditorul popritor, iar nu asupra patrimoniului debitorului insolvent.
Față de prevederile exprese ale art. 36 din Legea nr. 85/2006, în situația în care prin măsura de executare se urmărește afectarea patrimoniului debitoarei supuse procedurii de insolvență, numai . s-ar fi impus suspendarea judecării cauzei.
Pe cale de consecință, câtă vreme patrimoniul debitorului I. împotriva căruia s-a deschis procedura insolvenței nu ar urma să fie în niciun fel afectat prin soluționarea cererii de validare a popririi, singurele efecte producându-se în privința terțului poprit L. B., in mod greșit instanța de fond a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, prin cererea de validare a popririi, urmărindu-se obligarea unui terț desăvârșit față de procedura insolvenței derulate împotriva debitorului la executarea obligațiilor sale direct către creditorul popritor, fiind vorba de acțiunea îndreptată împotriva acestuia și nu împotriva debitorului insolvent, astfel cum dispune art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Pe cale de consecință, obligația rezultantă incumbă terțului poprit, iar executarea acesteia se răsfrânge in mod negativ asupra activului patrimonial al acestuia, iar nicidecum asupra activului debitorului insolvent.
Așadar, ținând seama ca prin cererea de validare a popririi se tinde la executarea tocmai a acestei obligații incumbând terțului poprit, devine evident faptul ca nu se impune suspendarea cauzei in temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, acest text de lege aplicându-se exclusiv acțiunilor și măsurilor de executare silită îndreptate împotriva debitorului.
Intrucât, ca urmare a admiterii cererii de validare a popririi, terțul poprit devine noul debitor al creditorului popritor. incidența art. 36 din Legea nr. 85/2006 este exclusă de plano întrucât acesta privește exclusiv situația debitorului poprit.
Lipsa de temeinicie a încheierii recurate decurge și din analiza raportului juridic obligațional în conținutul căruia se află dreptul de creanță a cărui realizare a fost urmărită de către Subscrisa prin formularea cererii de validare a popririi.
Astfel, înființarea măsurii popririi și comunicarea adresei de înființare a popririi se realizează în temeiul unui raport juridic obligațional, ale cărui părți sunt terțul poprit și creditorul popritor și față de care debitorul poprit prezintă calitatea de terț absolut.
In cadrul acestui nou raport juridic, distinct de cel în conținutul căruia se află creanța executata silit (și care avea ca părți pe creditorul popritor și pe debitorul poprit), terțul poprit este debitorul creditorului popritor, acesta urmând să achite în mod direct celui din urmă sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile corporale urmăribile pe care le datorează debitorului poprit, limita acestei obligații fiind reprezentată de cuantumul creanței.
Tocmai realizarea creanței din conținutul acestui din urmă raport juridic se urmărește prin cererea de validare a popririi.
Astfel, recurenta a arătat ca nu a procedat în niciun moment la realizarea unei creanțe asupra debitorului ori a bunurilor sale, în sensul pe care îl au în vedere prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006, împrejurare care nu justifică măsura suspendări dispusă de instanța de fond în cauză.
Justețea acestei soluții este ilustrata de prevederile art. 789 alin. (4) Cod procedura civila, potrivit cu care "Dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit ii datorează sume de bani debitorului, instanța va da o hotărâre de validare a popririi, prin care îl va obliga pe terțul poprit sa îi plătească creditorului în limita creanței, suma datorată debitorului, iar, în caz contrar, va hotărî desființarea popririi."
In același sens, chiar dispozițiile art.791 alin. (1) Cod procedura civila stabilesc că "Hotărârea de validare de poprire are efectul unei cesiuni de creanță și constituie titlu executoriu împotriva terțului poprit până h concurența sumelor pentru care s-a făcut validarea."
Existența unui raport juridic distinct, care este dedus judecății prin cererea de validare a popririi, este dovedită și de împrejurarea că prin raportare la dispozițiile art. 791 menționate mai sus, sentința prin care aceasta se admite reprezintă un nou titlu executoriu, diferit față de cel în baza căruia s-a demarat procedura de executare silită.
Acest titlu executoriu ulterior permite creditorului procedarea la executarea creanței împotriva terțului poprit, demers diferit față de urmărirea creanței debitorului principal. Astfel, întrucât prin cererea de validare a popririi se tinde la obținerea unui nou titlu executoriu împotriva unui terț față de procedura insolvenței, rezultă cu deosebită transparență împrejurarea că această cerere nu constituie o acțiune judiciară îndreptată contra debitorului insolvent ori bunurilor sale, în înțelesul art. 36 din Legea nr. 85/2006, acest text de lege fiind inoperant în cauză.
Faptul ca terțul poprit, pârât în procedura de validare a popririi, nu se poate apăra invocând efectuarea plății de către debitorul poprit după înființarea popririi, confirmă, inca o dată împrejurarea că cererea formulată de validare nu intră sub incidența art. 36 din Legea nr. 85/2006, cel urmărit nefiind debitorul insolvent.
Soluția se justifică prin raportare la faptul ca debitorul aflat în procedura
insolvenței prezintă această calitate in cadrul unui raport juridic distinct față de cel
dedus judecății prin cererea de validare a popririi, precum și față de rațiunea
procedurii în discuție, care tinde la sancționarea terțului poprit pentru conduita sa
culpabilă urmare a Înființării masorii popririi.
Față de această realitate, apar drept inexplicabile si contradictorii argumentele reținute în cuprinsul încheierii recurate instanța de judecată afirmând, după ce, în prealabil, a reținut că scopul admiterii cererii de validare a popririi este obținerea unui titlu executoriu împotriva terțului poprit și stabilirea culpei acestuia în ceea ce privește neexecutarea obligațiilor sale, că finalitatea procedurii este obținerea de către creditorul popritor a sumelor cuvenite în temeiul titlului executoriu deținut contra debitorului poprit.
Având în vedere finalitatea instituției suspendării prevăzute de art. 36 din Legea nr. 85/2006 și anume, ocrotirea intereselor patrimoniale ale creditorilor înscriși la masa credală, se constată faptul că soluționarea cererii de validare a popririi nu produce nicio vătămare a acestora și nu împiedică în niciun fel realizarea creanțelor urmărite de către aceștia, întrucât această cerere tinde la executarea unei obligații proprii a terțului poprit, și nu a debitorului insolvent. Orice altă interpretare denaturează sensul textului de lege menționat și, pe cale de consecință, hotărârea de suspendare a judecății fundamentată pe un asemenea raționament este netemeinică și se impune a fi casată de către instanța de control judiciar.
S-a mai aratat ca pronunțarea suspendării judecății de către instanța învestită cu soluționarea cererii de validare a popririi constituie o încălcare gravă a art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Potrivit art. 6 pct. 1 teza întâi din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, orice persoană are dreptul la judecarea in mod echitabil, în mod public si . a cauzei sale de către o instanță independenta și imparțială, instituită prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor si obligațiilor sale cu caracter civil fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.
De asemenea, in conformitate cu dispozițiile Constituției României, prevederile Convenției sunt obligatorii pentru instanțele române, acestea trebuind să le aplice in cauzele deduse judecății, asigurând efectul deplin al normelor acesteia in ordinea juridică națională.
P. suspendarea judecării judecată, dreptul recurentei este lezat în mod grav și iremediabil.
Față de aceste împrejurări, recurenta a arătat ca singura posibilitate de restabilire a legalității încălcate, precum și de remediere a vătămării cauzate prin nesocotirea exigențelor art. 6 din Convenție este casarea încheierii recurate, prin care s-a dispus suspendarea judecății cererii de validare a poprire, cu consecința trimiterii imediate a dosarului la Judecătoria B. pentru continuarea judecății și stabilirii unui termen cât mai scurt in acest sens.
Recurenta a depus la dosar practica judiciara si extrase din literatura de specialitate.
Intimata . SA a formulat întâmpinare in cauza prin care a solicitat respingerea recursului si menținea hotărârii instanței de fond ca temeinica si legala, in esența invocând faptul ca solicitarea de validare face parte cu adevărat din procedura executionala demarata împotriva debitoarei, procedura care se suspenda de drept la momentul deschiderii procedurii insolventei fata de aceasta, cu atât mai mult cu cat textul avut in vedere dispune ca se suspenda de drept orice demers care tinde la realizarea creanțelor împotriva debitoarei, fara a face distincție intre căile alese in acest scop.
Analizând recursul de fata prin prisma motivului invocat, tribunalul constata ca acesta este nefondat.
P. recursul de fata recurenta a criticat soluția instanței de fond prin care s-a dat eficienta unei dispoziții, fara îndoiala, de drept procedural, aceea a suspendării cursului judecații.
Suspendarea procesului reprezintă un incident de natura procedurala ivit in derularea activității de judecata, reglementat prin norme de procedura, care consta in sistarea temporara a judecații, la cererea parților sau pentru intervenirea unei împrejurări independente de voința lor.
Dispozițiile a căror aplicabilitate in speța au fost criticate prin prezentul recurs, respectiv cele ale art. 36 din Legea nr. 85/2006 reprezintă veritabile reguli de procedura, stabilite prin norme cu caracter special.
Criticând aceasta soluție, recurenta si-a întemeiat motivele de recurs pe disp. art. 488 alin. 1 pct. 8 C od procedura civila pe care insa le-a evocat trunchiat, susținând ca acestea reglementează situația in care instanța pronunța hotărârea cu aplicarea greșită a legii.
In realitate, acest motiv reglementează posibilitatea exercitării caii de atac a recursului atunci când hotărârea a fost data cu incalcarea sau aplicarea greșita a normelor de drept material, acest text excluzând posibilitatea ca in cadrul acestui motiv sa se invoce incalcarea sau aplicarea greșita a normelor de procedura, cum este situația in speța, in care se critica aplicarea greșita a unui text care reglementează o măsura procedurala, aceea a suspendării cursului judecații.
Reținând astfel ca motivul de recurs invocat de către recurenta nu este întemeiat, deoarece in speța nu se poate retine, dar nici nu se critica, o pretinsa greșita aplicare a unor norme de drept material, tribunalul constata ca recursul este nefondat, iar aceasta constatare va atrage, potrivit disp. art. 496 Cod procedura civila, respingerea recursului fara sa mai fie necesara analizarea in concret a criticilor formulate de către recurenta si care vizează exclusiv pretinsa aplicare greșita de către instanța de fond a unor norme de drept procedural.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta . SA, cu sediul procesual ales in București, Șoseaua București – Ploiești nr. 1A, ., sector 1, Complexul Bucharest Business Park – la sediul SCA N. N. D. KINGSTON PETERSEN, in contradictoriu cu intimatele . SA, cu sediul in București, .-6, sector 2 si . E. SRL, prin lichidator judiciar EURO INSOL SRPL, cu sediul in București, OPERA CENTER, .. 1-5, ., împotriva Încheierii ședinței publice din 19.03.2014 pronunțata de Judecătoria B. in dosarul civil nr._ 13.
DEFINITIVA.
Pronunțata in ședința publica azi, 5 august 2014
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
C. D. - P. S. N. C. F.
GREFIER
M. I.
RedCDP/08.2014.
Judecator fond: A. M.
DOSAR NR._
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta . SA, cu sediul procesual ales in București, Șoseaua București – Ploiești nr. 1A, ., sector 1, Complexul Bucharest Business Park – la sediul SCA N. N. D. KINGSTON PETERSEN, in contradictoriu cu intimatele . SA, cu sediul in București, .-6, sector 2 si . E. SRL, prin lichidator judiciar EURO INSOL SRPL, cu sediul in București, OPERA CENTER, .. 1-5, ., împotriva Încheierii ședinței publice din 19.03.2014 pronunțata de Judecătoria B. in dosarul civil nr._ 13.
DEFINITIVA.
Pronunțata in ședința publica azi, 5 august 2014.
P.,JUDECATORI,
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 421/2014.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1286/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
