Acţiune în constatare. Sentința nr. 142/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 142/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 15-09-2014 în dosarul nr. 142/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 142/S/2014
Ședința publică de la 15.09.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. F. – Judecător
Grefier: I. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanții B. A. I., N. M., P. M. C. și D. L., în contradictoriu cu pârâții M. F. P., prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. B., prin reprezentant legal T. N., M. A. I., prin reprezentant legal, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B., prin reprezentant legal A. I., și participantul C. N. P. C. D., prin reprezentant legal, având ca obiect acțiune în constatare_/197/2013 – declinat.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat S. M. G., pentru reclamanții B. A. I., N. M., D. L. și P. M. C., și consilier juridic L. Ș., pentru pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului B., lipsă fiind reprezentanții legali ai pârâților M. Finanțelor P., prin Administrația Județeană a Finanțelor P. B. și M. A. I., precum și al participantului C. N. pentru C. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Prezenta cauză aflându-se la primul termen de judecată, tribunalul, potrivit dispozițiilor art. 131 alin. 1 din Codul de procedură civilă, procedează la verificarea propriei competențe în soluționarea litigiului și constată că, potrivit dispozițiilor art. 95 și art. 111 din Codul de procedură civilă, este competent general, material și teritorial să soluționeze litigiul.
În temeiul prevederilor art. 238 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul pune în discuția reprezentanților prezenți ai părților estimarea duratei procesului.
Atât avocat S. M. G., pentru reclamanți, cât și consilier juridic L. Ș., pentru pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului B., estimează durata procesului la 3 luni.
Tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 238 alin. 1 din Codul de procedură civilă, estimează durata procesului la 1 lună începând de la termenul de judecată de astăzi.
Cercetând actele și lucrările dosarului, instanța constată că prin întâmpinarea formulată de pârâtul M. A. I. – Direcția Generală Juridică (filele 62-67 din dosarul Judecătoriei B.), acesta a invocat 4 excepții, respectiv: excepția necompetenței materiale a instanței învestite cu judecarea cererii de chemare în judecată, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului A. I., excepția prescripției dreptului de acțiune și excepția inadmisibilității cererii deduse judecății.
De asemenea, instanța reține că, prin nota de ședință depusă la dosarul cauzei prin serviciul de registratură, la data de 31.01.2014, pârâtul M. Finanțelor P., prin Administrația Județeană a Finanțelor P. B., a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui minister.
În conformitate cu prevederile art. 248 din Codul de procedură civilă, instanța stabilește ordinea de soluționare a excepțiilor menționate anterior și constată că au întâietate excepțiile referitoare la stabilirea cadrului procesual sub aspectul părților. În consecință pune în discuția părților, mai întâi, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului A. I..
Avocat S. M. G., pentru reclamanți, având cuvântul, solicită instanței respingerea excepției, motivat de faptul că pârâtul care a invocat excepția este ordonator principal de credite și, în această calitate, alocă fondurile către Serviciul de contabilitate din cadrul I.J.P. B..
Consilier juridic L. Ș., pentru pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului B., consideră că M. A. I. nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauza și, în consecință, solicită admiterea excepției.
Instanța, având în vedere prevederile O.U.G. nr. 30/2007, referitoare la calitatea Ministerului A. I. de ordonator principal de credite, precum și obiectul capătului 2 de cerere, respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului A. I..
Instanța pune în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor P..
Avocat S. M. G., pentru reclamanți, solicită instanței respingerea excepției, motivat de faptul că Ministerului Finanțelor P. are ca atribuție alocarea fondurilor salariale pentru personalul din cadrul I.J.P. B..
Consilier juridic L. Ș. solicită instanței respingerea excepției.
Instanța reține că pârâtul M. Finanțelor P., prin Administrația Județeană a Finanțelor P. B., nu a formulat întâmpinare în termenul legal, ci numai o notă de ședință depusă în afara termenului legal imperativ prevăzut pentru depunerea întâmpinării, astfel că, în temeiul prevederilor art. 208 din Codul de procedură civilă, acest pârât este decăzut din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
De asemenea, instanța reține că, față de obiectul capătului 3 de cerere, pârâtul M. Finanțelor P. are calitate procesuală pasivă.
Instanța pune în discuția părților excepția prescripției dreptului de acțiune.
Avocat S. M. G., pentru reclamanți, consideră că termenul de prescripție de 3 ani nu este depășit și solicită respingerea excepției.
Consilier juridic L. Ș. lasă la aprecierea instanței soluționarea acestei excepții.
Instanța, în temeiul prevederilor art. 27 alin. 2 din O.U.G. nr. 137/ 2000, respinge excepția prescripției dreptului de acțiune și reține că termenul de 3 ani pentru introducerea cererii de chemare în judecată curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea lua cunoștință de săvârșirea acesteia, iar, potrivit înscrisurilor de la filele 34-38 din dosarul Judecătoriei B., pârâtul I.J.P. B. a înștiințat reclamanții despre neacordarea sporului solicitat în cursul anului 2013, astfel că acțiunea în despăgubire a fost formulată în termenul de prescripție special.
Instanța pune în discuția părților excepția inadmisibilității cererii deduse judecății.
Avocat S. M. G., pentru reclamanți, învederează instanței că temeiul legal al acestei acțiuni este O.U.G. nr. 137/ 2000, act normativ în baza căruia s-au acordat sporuri colegilor reclamanților, părțile pe care le reprezintă fiind discriminate.
Consilier juridic L. Ș. solicită instanței admiterea excepției inadmisibilității cererii deduse judecății.
Instanța constată că, prin conținutul și argumentația apărărilor formulate, excepția inadmisibilității cererii deduse judecății nu constituie o excepție propriu-zisă, ci o apărare de fond, întrucât vizează temeinicia pretențiilor reclamanților, iar nu o eventuală inadmisibilitate a acestor pretenții și va ține seama de această apărare cu ocazia pronunțării în fond.
Nemaifiind chestiuni prealabile de invocat, instanța acordă reprezentanților prezenți ai părților cuvântul în probațiune.
Cu privire la proba cu interogatoriul solicitată de către reclamanți, instanța a constatat că aceasta nu a fost propusă în condițiile prevăzute de art. 355 alin. 1 raportat la art. 194 lit. e din Codul de procedură civilă.
La interpelarea instanței, avocat S. M. G., pentru reclamanți, declară că renunță la această probă, întrucât pârâtul I.J.P. B. și-a exprimat poziția prin răspunsurile scrise adresate reclamanților (filele 34-38 din dosarul Judecătoriei B.). În consecință, solicită numai încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și emiterea unei adrese către serviciul financiar al I.J.P. B. în vederea recalculării drepturilor salariale cuvenite reclamanților de la data absolvirii studiilor superioare juridice.
Instanța constată că pârâtul M. A. I. nu a propus probe prin întâmpinare, iar pârâtul M. Finanțelor P. este decăzut din dreptul de a propune probe.
Consilier juridic L. Ș., pentru pârâtul I.J.P. B., solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, menționează că nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri solicitată de reclamanți, considerând inutilă adresa către serviciul financiar al I.P.J. B..
Reprezentantul părților reclamante nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri ce a fost propusă de consilierul juridic al pârâtului I.J.P. B..
Instanța, în temeiul prevederilor art. 255 alin. 1 din Codul de procedură civilă, admite pentru reclamanți și pentru pârâtul I.J.P. B. proba cu înscrisuri. În ceea ce privește adresa către serviciul financiar al I.J.P. B., instanța consideră că aceasta nu este utilă soluționării cauzei, întrucât nu s-au formulat cereri concrete care să vizeze cuantumul unor pretenții, ci constatarea unei stări de discriminare și obligarea pârâților la înlăturarea discriminării, fără a se solicita în mod concret o anumită sumă de bani, astfel încât o astfel de probă ar fi de natură a excede cadrului procesual sub aspectul obiectului, astfel cum a fost stabilit de reclamanți prin acțiunea introductivă.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în conformitate cu prevederile art. 244 din Codul de procedură civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și, în temeiul art. 392 din Codul de procedură civilă, declară deschise dezbaterile asupra fondului, acordând cuvântul pe fond reprezentanților prezenți ai părților.
Reprezentantul reclamanților solicită instanței să admită acțiunea astfel cum a fost formulată și să constate că reclamanții au fost discriminați prin neacordarea sporului pentru studii superioare, fără obligarea pârâților la suportarea cheltuielilor de judecată.
Consilierul juridic al pârâtului I.J.P. B. solicită respingerea acțiunii, întrucât refuzul pârâtului de a acorda sporul pentru studii superioare este justificat prin neexistența unui temei legal, iar în lipsa acestui cadru legal nu se poate invoca discriminarea.
În conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 394 din Codul de procedură civilă, instanța constată încheiate dezbaterile asupra fondului și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._/197/2013, reclamanții B. A. I., N. M., P. M. C. și D. L. au chemat în judecată pe pârâții M. FINANȚELOR P., M. A. I. și I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE B., cu citarea Consiliului Național pentru C. D., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că reclamanții sunt supuși unui tratament discriminatoriu, în sensul prevederilor art. 2 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000, determinat de refuzul pârâților de a le achita sumele aferente sporului de 25% pentru studii superioare, prevăzut de O.M.A.I. nr. 318/2004, sume datorate lunar, începând cu data nașterii dreptului, actualizate cu rata inflației și dobânda legală până la data plății efective; să se dispună obligarea pârâților la achitarea cu titlul de despăgubiri a sumelor echivalente celor menționate mai sus, determinate prin aplicarea unui procent de 25% din salariul de bază, de la data nașterii dreptului și până la modificarea situației de fapt și/sau de drept, dar nu mai târziu de momentul intrării în vigoare a Legii nr. 284/2010; să se dispună obligarea pârâtului 1 să aloce fondurile necesare achitării către reclamanți a despăgubirilor pretinse; să se dispună, ca măsură de înlăturare a discriminării, completarea carnetelor de muncă ale reclamanților prin menționarea beneficiului suplimentului postului și al suplimentului corespunzător treptei de salarizare, în cuantum de câte 25% din salariul de bază, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat în esență că au calitatea de angajați al Poliției Municipiului S. în cadrul I.P.J. B., iar în această calitate trebuiau să beneficieze de acordarea sporului de 25% pentru studii superioare, prevăzut de O.M.A.I. nr. 318/2004, sens în care au formulat cereri către ordonatorul de credite în vederea acordării acestui spor, însă cererile lor au fost respinse.
Au mai arătat că, în acest fel, sunt discriminați față de ceilalți colegi care au primit și primesc în continuare aceste sporuri salariale, fiind incidente prevederile art. 2 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000, prin încălcarea dreptului lor la un salariu egal pentru o muncă egală.
Reclamanții au mai invocat aplicabilitatea dispozițiilor art. 6 lit. b și a celor ale art. 10 lit. h din același act normativ, pe care le-au citat, arătând în esență că tratamentul diferențiat aplicat persoanelor aflate în situații similare constituie o faptă de discriminare, impunându-se înlăturarea acestei stări de fapt.
În continuare, reclamanții au făcut referire la mai multe hotărâri judecătorești pronunțate de Curțile de Apel, invocând necesitatea înlăturării discriminării pe calea prevăzută de dispozițiile art. 27 din actul normativ evocat, inclusiv prin completarea carnetelor de muncă în sensul efectuării mențiunilor corespunzătoare.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 27 alin. 1 și a celelalte prevederi legale menționate mai sus, cuprinse în O.G. nr. 137/2000.
În probațiune au fost depuse la dosar, în copii certificate, diplomele de studii superioare ale reclamanților, cererile adresate de aceștia pârâtului I. Județean de Poliție B., răspunsurile formulate de acesta, alte acte și înscrisuri.
Pârâții M. A. I. și I. Județean de Poliție B. au formulat întâmpinare, invocând excepțiile menționate în preambulul prezentei sentințe, precum și apărări de fond relative la netemeinicia pretențiilor, invocând în principal lipsa temeiului legal al cererii, în considerarea faptului că Ordinul M.A.I. pe care reclamanții își întemeiază acțiunea nu se mai află în vigoare.
P. sentința civilă nr. 5925/12.05.2014 a Judecătoriei B. a fost admisă excepția de necompetență materială a acestei instanțe, invocată din oficiu, și în consecință s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului B., în temeiul dispozițiilor art. 95 pct. 1 C.pr.civ. raportate la cele ale art. 94 C.pr.civ.
Pe rolul Tribunalului B. cauza a fost înregistrată sub nr. de mai sus.
Excepțiile invocate de pârâți au fost soluționate potrivit celor cuprinse în preambulul prezentei sentințe.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanții au calitatea de angajați ai pârâtului I.P.J. B., desfășurându-și activitatea în cadrul Poliției Municipiului S..
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, reclamanții B. A. I., N. M., P. M. C. și C. L. sunt licențiați în științe juridice ai Facultății de D. din cadrul Universității „G. B.” din B..
P. cererile depuse în copie la filele 29-32 din dosarul Judecătoriei B. aceștia s-au adresat pârâtului I.P.J. B., solicitând acordarea sporului de 25% prevăzut de O.M.A.I. nr. 318/2004, aceste cereri fiind formulate în cursul anului 2013.
P. răspunsurile comunicate reclamanților s-a adus la cunoștința acestora faptul că sporul de 25% din salariul de bază pentru studii superioare nu mai este prevăzut de Legea nr. 330/2009, iar O.G. nr. 38/2003, care prevedea acordarea acestuia, a fost abrogată prin . legii susmenționate, astfel că reclamanții nu mai pot beneficia de acest spor.
Potrivit prevederilor art. 2 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000 republicată, potrivit acestei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare ., apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Art. 27 alin. 1 teza I din același act normativ prevede că persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Instanța reține că, raportat la prevederile art. 30 alin. 2-4 C.pr.civ., capătul principal de cerere în acțiunea de față îl constituie constatarea existenței stării de discriminare, celelalte capete de cerere având un caracter accesoriu, întrucât modul de soluționare a acestora depinde de soluția ce se va da cererii principale.
În consecință, instanța va analiza cu prioritate dacă în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru se constata existența unei discriminări, raportat la prevederile legale cuprinse în O.G. nr. 137/2000.
Reclamanții pretind că situația de discriminare este creată prin faptul că sporul pe care îl pretind a fost acordat altor colegii aflați în situații similare, respectiv cu studii superioare, pe când în situația lor acest drept este refuzat.
P. a se constata existența unei situații de discriminare este astfel necesar, în primul rând, ca partea reclamantă să facă dovada că o altă persoană, aflată într-o situație egală sau similară cu a sa, beneficiază de drepturi care îi sunt refuzate reclamantului, într-unul dintre domeniile la care face referire art. 2 alin. 1 din ordonanță.
În speță, reclamanții nu au făcut această dovadă, în sensul că sporul de 25% pentru studii superioare ar fi acordat altor polițiști aflați în aceeași situație, respectiv cu studii superioare, în mod distinct de salariul de bază de care aceștia beneficiază.
În al doilea rând, instanța constată că salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor a fost inițial reglementată de O.G. nr. 38/2003, act normativ care a fost aprobat cu modificări prin Legea nr. 353/2003, dreptul la sporul pretins de reclamanți în cauza de față fiind prevăzut de pct. 5 din Nota la Anexa 1 a acestui act normativ, în forma aflată în vigoare începând cu data de 6.09.2005.
Potrivit art. 48 pct. 9 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, la data intrării în vigoare a acestei legi se abrogă Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 2 februarie 2003, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția art. 1, 25, 29 alin. (2) și (3), art. 37, 38, 52, 55 – 58, pct. 1 al notei la anexa nr. 1, pct. 3 al anexei nr. 4, pct. 2 și 3 ale anexei nr. 5.
În consecință, dispoziția legală care reglementa acordarea sporului de 25% către agenții de poliție absolvenți ai instituțiilor de învățământ superior, cu diplomă de licență, nu se mai află în vigoare, salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice fiind în prezent reglementată de Legea nr. 248/2010.
Raportat la cele ce preced, instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru constatarea existenței unei discriminări nici din punctul de vedere al unui tratament diferențiat aplicat unor persoane aflate în situații egale, având în vedere că, în prezent, toți funcționarii publici cu statut special, categorie din care fac parte și reclamanții, sunt salarizați potrivit unei legi unitare, care se aplică atât reclamanților, cât și colegilor lor.
Faptul că, anterior intrării în vigoare a legilor de salarizare unitară, alți agenți de poliție absolvenți ai instituțiilor de învățământ superior, cu diplomă de licență, au beneficiat de sporul pe care reclamanții îl solicită, nu poate constitui temei pentru exercitarea unei acțiuni având ca obiect constatarea existenței unei situații de discriminare și înlăturarea acesteia, având în vedere că din interpretarea dispozițiilor legale cuprinse în O.G. nr. 137/2000 rezultă că una dintre premisele raționamentului juridic este aceea ca tratamentul diferențiat să fie aplicat în mod concomitent diferitelor categorii de persoane, în sensul că, în același moment, unele dintre acestea să beneficieze de anumite drepturi, iar altora aceleași drepturi să le fie refuzate sau restrânse.
În consecință, instanța nu poate reține existența unei stări de discriminare, având în vedere că nu s-a făcut dovada existenței unui tratament diferențiat pentru persoane aflate în situații egale, situația de fapt evocată de reclamanți datorându-se în realitate succesiunii legilor în timp.
P. urmare, capătul principal de cerere fiind neîntemeiat, aceeași este și situația cererilor accesorii, având ca obiect obligarea pârâților la repararea pretinselor prejudicii create prin discriminare.
Față de aceste considerente, în baza art. 2 alin. 1, art. 27 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000 republicată, Tribunalul urmează a respinge ca neîntemeiată acțiunea dedusă judecății.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții B. A. I., N. M., P. M. C. și D. L., toți cu domiciliul ales în B., .. 43, ., la sediul profesional al avocatului S. M. G., în contradictoriu cu pârâții M. FINANȚELOR P., cu sediul în București, ., sector 5, M. A. I., cu sediul în București, Piața Revoluției nr. 1A, sector 1, și I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE B., cu sediul în B., .. 18.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, calea de atac urmând a se depune la Tribunalul B..
Pronunțată în ședință publică azi, 15 septembrie 2014.
PREȘEDINTE Grefier
C. F. – Judecător I. M.
Red. CF – 18.09.2014
Tehnored. MI – 22.09.2014 – 10 ex.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 409/2014.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 476/2014. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
