Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 1134/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1134/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 1134/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1134/. publică din data de 15 octombrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – D. O. P. - judecător
JUDECĂTOR – I. L.
GREFIER – C. N.-D.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de către apelanta reclamantă Poliția L. F., în contradictoriu cu intimatul pârât A. G., împotriva Sentinței civile nr. 761/18.05.2015, pronunțată de Judecătoria F., în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 01.10.2015, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 15.10.2015, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față constată că, prin Sent. civ. nr.761/18 mai 2015, Judecătoria Făgărașa a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de instanță din oficiu și, în consecință, a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta Poliția L. F., cu sediul în mun. F., ., nr. 23, prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâtul Aldeș G., domiciliat în mun. F., ., ., jud. B., cu domiciliul ales în mun. F., ., ., jud. B. – la Cabinet de Avocat Toanchină M. G., pentru constatare și despăgubiri.
În considerentele acestei sentințe s-au reținut, în esență, următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. dos._, în urma declinării de la Tribunalul B., reclamanta Poliția L. F., prin reprezentant legal, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Aldeș G., să se constate că acesta, în calitate de angajat – funcționar public, în perioada de referință 2009-2010, a încasat în mod nedatorat de la fosta Poliție L. F., având calitatea de angajator, suma 9.259 lei reprezentând sume compensatorii conform actului adițional din 2009 la Contractul/Acordul colectiv de muncă din 2007 și să fie obligat pârâtul la plata sumei totale de 10.975 lei, constând în debit și majorări aferente perioadei 2009 și până în 01 septembrie 2014, urmând ca majorările să fie calculate în continuare până la data plății efective; în subsidiar, s-a solicitat să se constate că în cauză sunt incidente prevederile Legii nr.84/2012 și Legii nr.124/2014 și să se dispună exonerarea de plata sumelor aferente anilor 2009 - 2010, în cuantum total de 10.975 lei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul a încasat necuvenit suma totală de 9.259 lei, în perioada_14, reprezentând sume compensatorii, astfel cum s-a constatat de către organul de control al Curții de Conturi, ca urmare a acțiunii de audit efectuată la UAT Municipiul F., iar ulterior, prin Decizia nr.2/07.02.2012 și Decizia nr.65/25.07.2014 ale Curții de Conturi a României – Camera de Conturi B., s-a dispus determinarea exactă și recuperarea sumelor achitate în mod nedatorat.
În ce privește recuperarea acestui prejudiciu, a daunei cauzate bugetului local prin plata sumelor nedatorate astfel constatate, se solicită a se analiza incidența în cauză a prevederilor art.2 din Legii nr. 84/2012 privind exonerarea de la plată a personalului din sectorul bugetar, precum și ale Legii nr.124/2014.
În drept, au fost invocate prevederile art.192 și urm. Cod pr .civ., art.162 alin.2 și 3, art.169 alin.1 și 2 și art.256 alin.1 din Codul muncii, art.13 raportat la art.47 din L. nr.138/1999.
La termenul de judecată de azi, instanța din oficiu a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:
Asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată din oficiu de instanță, se reține că prin Decizia nr.1773/2014 a Curții de Apel B. – Secția C. Administrativ și a fost admis recursul reclamantului Primarul Municipiului F. și anulată în parte Decizia nr. 6/07.02.2012 a Curții de Conturi a României – Camera de Conturi B. în ceea ce privește pct. II 3 din Decizie.
Instanța constată că prin Decizia nr. 6/07.02.2012, Camera de Conturi B., a examinat deficiențele consemnate în raportul de audit financiar încheiat în urma acțiunii „Audit financiar asupra conturilor anuale de execuție bugetară”, întocmit pentru anul 2010 la U.A.T. Municipiul F., stabilindu-se în sarcina ordonatorului principal de credite obligația de a lua măsuri pentru stabilirea în condițiile legii a întinderii prejudiciului creat bugetului local prin plata, în anii 2009 și 2010, personalului contractual, a unor sporuri și facilități care exced cadrului legal de salarizare pentru personalul din administrația publică și pentru recuperarea prejudiciului stabilit.
Instanța reține că în conformitate cu art.4 din Legea nr.155/2010 a poliției locale, aceasta se organizează și funcționează, prin hotărâre a autorității deliberative a administrației publice locale, ca un compartiment funcțional în cadrul aparatului de specialitate al primarului/primarului general sau ca instituție publică de interes local, cu personalitate juridică. Atribuțiile acesteia sunt de a desfășura activități în domeniul ordinii și liniștii publice, precum și a pazei bunurilor, conform art.6 din aceeași lege.
Astfel, instanța apreciază că Decizia nr. 6/2012 a Curții de Conturi B., pe care reclamanta o invocă la baza cererii sale, nu o vizează pe aceasta, obligațiile fiind puse în sarcina U.A.T. Municipiul F. iar, conform dispozițiilor legale de mai sus, reclamanta nu are obligații și atribuții privind recuperarea și executarea creanțelor.
Așadar, reclamanta nu are calitatea procesuală activă de a formula cererea de despăgubire și nici cea subsidiară de constatare a exonerării de la plată a pârâtului, cu atât mai mult cu Decizia Curții de Conturi B. a fost atacată de Primarul Municipiului F., și nu de către reclamantă.
Așa fiind, instanța urmează să admită excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată din oficiu de instanță, și-n consecință va respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta Poliția L. F., cu sediul în mun. F., ., nr. 23, prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâtul Aldeș G., domiciliat în mun. F., ., ., jud. B., pentru constatare și despăgubiri.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta POLIȚIA L. F., care a solicitat schimbarea sa în tot în sensul admiterii acțiunii, pentru următoarele motive:
Cu privire la constatarea primei instanțe, lipsa calității procesuale active a Politiei Locale Fagaras, fosta Politie Comunitara a Mun. Fagaras, este reprezentata de calitatea acesteia de persoana juridica de drept public, cu personalitate juridica proprie și care are calitatea de ordonator de credite în raport cu intimatul din cauza, acesta fiind fostul angajat al său.
Pentru aceste motive, solicită a constata ca prima instanța a apreciat în mod greșit că nu are calitate procesuala activa în prezenta cauza și se impune schimbarea acestei soluții, respingerea excepției invocate si admiterea acțiunii așa cum a fost formulata.
Conform practicii judecătorești a Tribunalului B., Secția I Civila, pe care o anexează prezentului apel, s-a admis cererea sa într-o cauza similara și parata a fost obligata la plata sumei solicitate, odată cu exonerarea acesteia de la plata sumei - Sentința Civila nr.158/MAS/2015 pronunțata in dos. nr._ .
Ținând cont de cele de mai sus, deși nu există o acțiune culpabila a salariatului, cauzatoare de prejudicii, care să presupună răspunderea contractuala, există dauna în contul angajatorului, incidență în cauza având dispozițiile art. 256 alin. 1 din Codul muncii, republicat, potrivit cărora salariatul care a încasat de la angajator o suma nedatorata, este obligat sa o restituie, fapt ce reprezintă o forma speciala de răspundere. În acest sens, singurele condiții pentru recuperareacestor sume constau, practic, în existenta unei plați către salariat si caracterul nedatorat al acestei plați, fiind irelevantă vinovăția sau nevinovăția salariatului în încasarea sumei.
În drept apelanta a invocat prevederile art. 466 si următ. C.proc.civ.
Intimatul-pârât A. G. nu a formulat întâmpinare.
În apel nu s-au administrat probe.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art.479 alin.1 C.proc.civ., stabilirea stării de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în limitele cererii de apel, văzând că nu există motive de apel de ordine publică tribunalul reține următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale active a apelantei-reclamantă a fost în mod corect admisă deoarece apelanta nu a făcut dovada că a avut calitatea de angajator față de intimatul-pârât și că, în această calitate, i-a achitat acestuia suma de bani a cărei restituire o solicită în speță. Nu a depus în acest sens niciun înscris la dosar, singurul act exhibat fiind Decizia nr.65/2014 a Camerei de Conturi B., în care nu este nominalizat pârâtul și care vizează sume alocate din bugetul Municipiului F. funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul apelantei în anii 2011, 2012, 2013 și în continuare, în condițiile în care acțiunea vizează sume acordate de către apelantă în anii 2009-2010.
Așadar, raportul de muncă pe care trebuia să se grefeze acțiunea de față, conform art.266 din Codul muncii, act normativ invocat în susținerea cererii de chemare în judecată, nu a fost dovedit. De asemenea, nu au fost dovedite calitățile părților de angajat și angajator, în acord cu dispozițiile art.267 din Codul muncii.
Totodată, din starea de fapt expusă de către apelantă în fața primei instanțe reiese că Municipiul B. este ordonator principal de credite în ceea ce îl privește pe intimatul-pârât, în calitatea sa de presupus angajat al apelantei. Aceasta din urmă nu poate fi decât ordonator secundar de credite, față de normele legale corect invocate de către prima instanță. Așa fiind, apelanta trebuia să facă dovada că prin actele invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată s-a stabilit în sarcina sa obligația de recuperare a sumelor pretins acordate și nedatorate intimatului, iar nu în sarcina Municipiului F.. O atare dovadă nu s-a făcut nici în fața primei instanțe și nici în apel.
În concluzie, în speță nu s-a făcut nici dovada existenței raportului juridic litigios afirmat și nici dovada identității dintre părți și subiectele acestuia, în sensul art.36 din Codul de procedură civilă.
Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art.480 alin.1 C.proc.civ., tribunalul va respinge apelul declarat de către apelanta POLIȚIA L. F. împotriva Sent. civ. nr.761/18.05.2015 a Judecătoriei F., pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către apelanta POLIȚIA L. F. împotriva Sent. civ. nr. 761/18.05.2015 a Judecătoriei F., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată azi, 15.10.2015, în ședință publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. O. P. I. L.
GREFIER,
C. N.-D.
Red. D.P./10.02.2016
Tehnored. C.ND/10.02.2016
Ex 4
Jud fond- Boștean O. M. L.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 162/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
