Contestaţie la executare. Decizia nr. 1114/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1114/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 14-10-2015 în dosarul nr. 1114/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1114/.> Ședința publică de la 14 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I. B.
Judecător L. S.
Grefier D. P.
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra apelului declarat de apelanta intimată C. Națională de Autostrăzi și D. Naționale din România, prin Direcția Regională de D. și Poduri B., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimații contestatori P. N. și P. A., împotriva sentinței civile nr._/22.09.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ .
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 29.09.2015, când părțile intimate, prin reprezentant convențional, au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care fac parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru prezentul termen, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL:
Asupra apelului civil de față:
Constată că, prin sentința civilă nr._/22.09.2014 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria B.:
A admis contestația la executare formulată de contestatorii P. N. și P. A. în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și D. Naționale din România, prin Direcția Regională de D. și Poduri B. și, în consecință:
A anulat executarea silită însăși și toate formele de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 911/2013 aflat pe rolul B. Filofie L., inclusiv Încheierea din data de 24.09.2013 data în dosarul civil nr. 24._ al Judecătoriei B., toate derulate față de contestatorii P. N. și P. A..
A obligat intimata la plata către contestatori a sumei de 198 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A luat act ca contestatorii vor cere alte cheltuieli de judecată pe cale separată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că titlul executoriu este reprezentat de Decizia de expropriere nr. 1035/22.07.2013, prin care contestatorii P. N. și P. A. au fost expropriați cu privire la o suprafață de teren.
Terenul este afectat de o construcție care este închiriată unui terț, și anume societății S.C. Mr. Stone Piatra Naturală Bistrița. Dispoziția de expropriere a avut caracter executoriu cu privire la punerea în posesie, executarea urmând a se realiza față de terțul chiriaș S.C. Mr. Stone Piatra Naturală Bistrița. Executarea având ca obiect predarea imobilului s-a realizat în raport de această societate.
Proprietarii nu s-au opus eliberării terenului, dar nu ei ocupau efectiv terenul, ci S.C. Mr. Stone Piatra Naturală Bistrița. Au comunicat expres intimatei acordul vizând exproprierea și cu privire la preluarea terenului, indicând ocupantul terenului în raport de care urma să se realizeze punerea în posesie. Contestatorii au notificat în acest sens și pe ocupantul imobilului (filele 14-19).
Așadar, contestatorii nu s-au opus predării imobilului ci, dimpotrivă, au arătat intimatei pe titularul obligației de predare, corelativ cu notificarea acestuia cu privire la obligația de predare.
În concluzie, contestatorii nu s-au opus predării benevole, executării benevole a titlului executoriu, făcând demersuri în acest sens.
Cu toate acestea, intimata a pornit executarea silită față de contestatori în dosarul execuțional nr. 911/2013 aflat pe rolul B. Filofie L., care a încuviințat predarea silită a imobilului la data de 13.09.2013, iar prin Încheierea din data de 24.09.2013 data în dosarul civil nr. 24._ al Judecătoriei B. instanță a încuviințat executarea silită față de contestatori (fila 66).
II. În ceea ce privește nelegalitatea executării silite față de contestatori:
Contestatorii au susținut ca executarea silită a fost solicitată în mod nelegal de către intimata față de ei, dată fiind împrejurarea că nu s-au opus executării, aspect ascuns de către intimată atât executorului judecătoresc, cât și instanței de judecată, ceea ce a determinat demararea unei proceduri nelegale față de ei.
Instanța a reținut că procedura executării silite are loc în caz de opoziție la executarea benevolă a debitorului obligației, în cazul de fată al obligației de predare a imobilului expropriat.
Executarea benevolă face inutilă executarea silită.
Este adevărat că, potrivit art. 9 al. 2 din Legea nr. 255/2010: „Decizia de expropriere constituie titlu executoriu pentru predarea bunului imobil, atât împotriva celor expropriați, cât și împotriva celor care pretind un drept legat de bunul imobil expropriat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a litigiului legat de proprietatea bunului imobil expropriat”.
Dar aceasta nu înseamnă că, pe baza acestui text, creditoarea CNADNR este obligată să procedeze la executarea silită, de vreme ce s-a găsit în fața unei executări benevole. Numai refuzul executării benevole o îndreptățea să procedeze la executarea silită contra proprietarilor.
Mai mult, instanța a reținut că, în speță, a fost vorba despre o executare a unei „obligații de a face” – obligația de predare a imobilului. Cu privire la aceasta, instanța reține că era obligatorie parcurgerea procedurii de notificare prealabilă cu privire la predarea imobilului, așa cum prevede art. 622 al. 4 Cod procedura civilă:
„Executarea unor obligații de a face, precum înscrierea sau radierea unui drept, act sau fapt dintr-un registru public, emiterea unei autorizații, eliberarea unui certificat sau predarea unui înscris și altele asemenea, se poate obține la simplă cerere a persoanei îndreptățite, făcută în temeiul unui titlu executoriu, fără a fi necesară intervenția executorului judecătoresc, dacă prin lege nu se dispune altfel.
În caz de neconformare a debitorului, creditorul poate recurge la executarea silită în condițiile prezentului cod.”
Cu aplicare în speță, instanța a reținut că, de vreme ce intimata nu a parcurs procedura sus-citata, nu s-a lovit de refuzul debitorilor, așa încât nu era îndreptățită a proceda la executarea silită.
În concluzie, instanța a admis contestația, a anulat formele de executare silită față de contestatori și, în baza art. 453 Cod procedură civilă a dispus obligarea intimatei la plata către contestatori a sumei de 198 lei, reprezentând taxa de timbru. A luat act de declarația contestatorilor că vor solicita alte cheltuieli de judecată pe cale separată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA, prin Direcția Regională de D. și Poduri B. considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea apelului se arată că terenul proprietatea intimaților contestatori P. situat la poziția 174 din Anexa la HG nr.207/2013 a trecut în proprietatea Statului Român în condițiile prevăzute de Legea nr.255/2010. Așa încât, sentința apelată este nelegală deoarece executarea s-a desfășurat față de persoanele care au calitatea de expropriat, între expropriator și ., chiriașul intimaților contestatori, neexistând niciun raport juridic.
Apelanta intimată arată că au fost respectate dispozițiile legale în materie, astfel că pentru terenul de la poziția 174 din Anexa la HG nr.207/2013, identificat prin nr. cad.4508, top_/1/2/2/1/1/1/1/2 înscris în CF nr._ a fost trimisă notificare în data de 18.07.2013 pentru a se elibera terenul în termen de 30 de zile lucrătoare, la adresa furnizată de Primăria B. respectiv în B., ., jud. B., pe numele I. E.. La data de 23.07.2013 P. N. s-a prezentat la sediul DRDP B., ocazie cu care i s-a înmânat notificarea privind eliberarea terenului, însă acesta nu s-a conformat până la data de 03.09.2013, când expira termenul stabilit în acest sens.
Pentru acest motiv apelanta intimată s-a adresat executorului judecătoresc care, în baza titlului executoriu reprezentat de decizia de expropriere nr.1035/22.07.2013, s-a adresat instanței de judecată care a încuviințat executarea silită prin Încheierea din data de 24.09.2013.
În aceste condiții apelanta apreciază că executarea a fost corect îndreptată împotriva intimaților contestatori P. N. și A., dat fiind că ei au calitatea de proprietari ai terenului menționat în anexa deciziei de expropriere, aceștia având calitatea de debitori. Pentru aceste motive solicită admiterea apelului și respingerea contestației la executare cu obligarea intimaților contestatori la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.466-482 C.proc.civ.
În apel intimații contestatori nu au formulat întâmpinare și nu s-au administrat probe noi.
Examinând sentința civilă apelată în raport cu motivele de apel invocate, cu actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că acesta nu este fondat având în vedere următoarele considerente:
Așa cum a reținut și prima instanță, titlul executoriu în cauză este reprezentat de Decizia de expropriere nr. 1035/22.07.2013, prin care contestatorii P. N. și P. A. au fost expropriați cu privire la suprafața de teren de nla poziția 174 din HG nr.207/2013 identificat prin nr. cad.4508, top_/1/2/2/1/1/1/1/2 înscris în CF nr._.
La data de 18.07.2013 contestatorii au fost notificați să elibereze terenul în termen de 30 de zile și, urmare acestei notificări, contestatorul P. N. s-a prezentat la sediul DRDP B., la data de 23.07.2013 și a încunoștiințat expropriatorul că nu se opun preluării terenului expropriat însă acesta este afectat de o construcție care este închiriată unui terț, și anume societății S.C. Mr. Stone Piatra Naturală Bistrița. Dispoziția de expropriere a avut caracter executoriu cu privire la punerea în posesie, executarea urmând a se realiza față de terțul chiriaș S.C. Mr. Stone Piatra Naturală Bistrița. Contestatorii au comunicat expres apelantei intimate acordul vizând exproprierea și cu privire la preluarea terenului, indicându-i ocupantul terenului în raport de care urma să se realizeze punerea în posesie. Mai mult, contestatorii l-au notificat în acest sens și pe ocupantul imobilului la data de 18.09.2013, astfel cum rezultă din înscrisurile existente în dosarul de fond.
Cu toate acestea, la data de 12.09.2013 apelanta intimată a formulat cerere de executare silită, iar prin încheierea din data de 24.09.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/197/2013 (dosar executare nr.911/2013) s-a încuviințat executarea silită împotriva intimaților contestatori pentru predarea silită a imobilului teren expropriat, anterior individualizat.
În procesul – verbal de predare silită a bunurilor imobile încheiat în data de 24.10.2013 de executorul judecătoresc Filofie L. în dosarul execuțional nr.911/2013 s-au consemnat toate aspectele anterior prezentate precum și faptul că, în data de 22.10.2013, împreună cu reprezentantul creditoarei, executorul judecătoresc s-a deplasat la locul unde se află imobilul ce face obiectul predării silite și unde s-a luat legătura cu administratorul societății S.C. Mr. Stone Piatra Naturală Bistrița, care și-a manifestat disponibilitatea de a se prezenta la biroul executorului judecătoresc pentru a da lămuriri.
La data de 24.10.2013, s-au prezentat la sediul B. Filofie L. reprezentantul creditoarei și administratorul S.C. Mr. Stone Piatra Naturală Bistrița care, de comun acord, au stabilit ca, până la data de 28.10.2013, societatea arătată să ridice toate bunurile aflate pe teren, respectiv depozitul de piatră naturală existent pe terenul expropriat.
Tribunalul mai reține că, potrivit art.1 din titlul pus în executare, ”Decizia de expropriere constituie titlu executoriu, fără alte formalități, pentru predarea bunurilor imobile cuprinse în Anexă atât împotriva celor expropriați cât și împotriva celor care pretind vreun drept legat de bunurile imobile expropriate, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a litigiilor legate de proprietatea acelor bunuri”.
De asemenea, tribunalul mai reține că, potrivit dispozițiilor art. 622 C.proc.civ.:
”(1) Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.
(2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
(3) Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum și a cheltuielilor de executare.
(4) Executarea unor obligații de a face, precum înscrierea sau radierea unui drept, act sau fapt dintr-un registru public, emiterea unei autorizații, eliberarea unui certificat sau predarea unui înscris și altele asemenea, se poate obține la simpla cerere a persoanei îndreptățite, făcută în temeiul unui titlu executoriu, fără a fi necesară intervenția executorului judecătoresc, dacă prin lege nu se dispune altfel. În caz de neconformare a debitorului, creditorul poate recurge la executarea silită în condițiile prezentului cod.”
În raport de considerentele de fapt și de drept anterior prezentate, tribunalul constată că sunt nefondate criticile adese hotărârii primei instanțe de către apelanta intimată.
Așa cum a recunoscut chiar apelanta intimată și cum a reținut și executorul judecătoresc în procesul – verbal întocmit la data de 24.10.2013, intimații contestatori P. N. și P. A. nu au manifestat nicio împotrivire legată de predarea imobilului teren expropriat ci chiar și-au dat concursul pentru ca apelanta intimată să cunoască persoana împotriva căreia trebuie să-și îndrepte executarea silită, astfel că apelanta, în mod nelegal, a pornit executarea silită contestată în acest dosar împotriva intimaților contestatori.
Cum Decizia de expropriere constituie titlu executoriu și ”împotriva celor care pretind vreun drept legat de bunurile imobile expropriate” astfel cum prevede art.1 din acest act, apelanta intimată trebuia să efectueze acte de executare silită împotriva terțului S.C. Mr. Stone Piatra Naturală Bistrița pentru ca acesta să-și ridice toate bunurile aflate pe terenul expropriat, respectiv depozitul de piatră naturală existent pe acest teren, iar demararea executării silite să se facă numai în măsura în care se dovedea existența unei opoziții la executare din partea terțului.
Având în vedere considerentele ce preced, tribunalul, în temeiul art.480 alin.1 C.proc.civ., va respinge apelul declarat de apelanta intimată, ca nefondat, și va păstra hotărârea primei instanțe, constatând că a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a legii și a probelor administrate în cauză.
Întrucât apelanta intimată este în culpă procesuală, în temeiul art.453 alin.1 C.proc.civ., va fi obligată la plata către intimații contestatori P. N. și P. A. a cheltuielilor de judecată efectuate de aceștia în apel, în cuantum de 620,00 lei, reprezentând onorariu avocațial justificat cu factura și chitanța atașate la filele26-27 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de apel formulată de apelanta intimată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA, prin Direcția Regională de D. și Poduri B., în contradictoriu cu intimații contestatori P. N. și P. A. împotriva sentinței civile nr._/22.09.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ pe care o păstrează.
Obligă apelanta intimată la plata către intimații contestatori P. N. și P. A. a sumei de 620,00 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată azi, 14.10.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, M. I. B. | Judecător, L. S. | |
Grefier, D. P. |
Red. IMB. 02.03.2016
Tehnored.D.P. 03.03.2016 – 5 EX.
Jud. Fond A. S.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1107/2015. Tribunalul... | Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... → |
|---|
