Contestaţie la executare. Decizia nr. 1107/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1107/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 13-10-2015 în dosarul nr. 1107/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1107/A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 13.10.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – S. N.
JUDECĂTOR – A. I.
GREFIER - L. P.
Pe rolul Tribunalului se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR P. B., P. ADMINISTRATIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. C., prin reprezentant legal împotriva Sentinței civile nr._/29.10.2014 pronunțată de Judecătoria B., în contradictoriu cu intimații B. E. J. K. C., prin reprezentant legal, B. I. V. Î. F., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 06.10.2015, conform celor consemnate în Încheierea de ședință din acea zi, când instanța, din lipsă de timp, a amânat pronunțarea pentru data de 13.10.2015, când:
TRIBUNALUL,
Constată că prin sentința civilă nr._/29.10.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil_ s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR P. B. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. C. în contradictoriu cu intimații B. K. C. și INTREPRINDEREA F. B. I. V. și s-a respins ca neîntemeiată cererea intimatei INTREPRINDEREA F. B. I. V. de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
P. Sentința civilă nr.877 din 07.03.2012 a Tribunalului C. ( fila 27-29), definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 5330/R/2012 a Curții de Apel B. a fost admisă în parte acțiunea formulată de către intimata B. I. V. –Î. F. în contradictoriu cu DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. A JUDEȚULUI C.. A fost astfel obligată pârâta la plata sumei de 6.250 lei către contestatoarea B. I. V. –Î. F. .
P. cererea de executare silită 29.04.2013 înregistrată la B. K. C. intimata B. I. V. –Î. F. a solicitat declanșarea executării silite, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă menționată iar cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea camerei de consiliu din 10.05.2013 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Sf. G..
P. somația emisă în data de 03.06.2013 (f.37), s-a pus în vedere DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR P. C. că este obligată să plătească, în termen de o zi de la primirea somației, suma de 7.213,99 lei, sumă reprezentând cheltuieli de judecată, cheltuieli de executare și onorariu de executare.
La data de 03.12.2013, ca urmare a preluării dosarului execuțional de către B. K. C. cu sediul în B., .. 47, ., a fost emisă o nouă somație prin care s-a pus în vedere DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR P. C. că este obligată să plătească, în termen de o zi de la primirea somației, suma de 7.213,99 lei, sumă reprezentând cheltuieli de judecată, cheltuieli de executare și onorariu de executare. În cuprinsul somației a fost indicat și numărul de cont în care urma a fi realizată plata sumei datorate.
P. adresa din data de 24.04.2014 s-a dispus de către B. K. C. înființarea popririi asupra conturilor debitoarei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. A JUDEȚULUI C., deschise la Trezorerie, până la concurența sumei de 7.213,99 lei.
P. adresa nr. 9603 din data de 30.04.2014 s-a comunicat de către Direcția Generală Regională a Finanțelor publice B.-Administrația Județeană a Finanțelor publice C. împrejurarea că urmare a reorganizării Anaf, se impune ca actele de excutare să fie direcționate către Direcția Generală Regională a Finanțelor P. B..
Urmare a adresei primite, s-a procedat de către executorul Judecătoresc la emiterea unei adrese de înființare a popririi expediată către DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR P. B. ( fila 57 din dosarul cauzei). Comunicarea adresei s-a realizat la data de 15.05.2014 conform copiei dovezii de comunicare depusă la dosarul cauzei ( fila 58).
Urmare a adresei de înființare a popririi, s-a comunicat de către DGRFP B. –Activitatea de trezorerie și contabilitate publică faptul că în conturile debitoarei nu se regăsesc fonduri.
În drept, cu privire la cererea formulată și precizată, a reținut instanța că potrivit dispozițiilor art. 711 alin. 1 teza întâi din Ncpc, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc și a oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Referitor la împrejurarea că actele de executare ar fi fost efectuate împotriva unei entități care în urma reorganizării ANAF prin OUG 74 din 2013, instanța a reținut că prezenta contestație la executare se îndreaptă împotriva adresei de înființare a popririi din data de 08.05.2014. Or, din cuprinsul adresei de înființare a popririi atacate, rezultă că executorul judecătoresc s-a adresat Direcției Generale Regionale a Finanțelor publice C.. În plus, simplu fapt că de la data rămânerii definitive a sentinței care constituie titlu executoriu debitoarea Direcția Generală a Finanțelor P. C. ar fi făcut obiectul reorganizării în cadrul reorganizării ANAF nu este de natură să atragă nulitatea actelor de executare, calitatea de debitor fiind transmisă în virtutea actului normativ în baza căruia s-a dispus reorganizarea, entității stabilite în acest act, entitate care era ținută să facă plata.
Cât privește executarea de bună voie a obligației de plată de către debitor, contestatoarea fiind parte în procesul în care s-a pronunțat titlul executoriu și având cunoștință de existența obligației de plată, putea face o plată benevolă începând cu momentul rămânerii irevocabile a titlului executoriu.
Totodată, potrivit art.2 din OG 22/2002, dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată iar acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.Potrivit art.3 din același act normativ, în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
P. urmare, potrivit textelor legale indicate, termenul de 6 luni nu reprezintă decât un răgaz pentru instituția publică în vedere efectuării unor demersuri pentru alocarea resurselor bugetare în vederea efectuării plății.
Or, în ce privește intimata, aceasta, abia după primirea adresei de înființare a popririi a înțeles să demareze astfel de demersuri astfel că susținerea potrivit căreia actele de executare ar fi nelegale este neîntemeiată.
A respins astfel instanța ca fiind neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoare.
Referitor la cererea intimatei INTREPRINDEREA F. B. I. V., instanța a respins-o ca neîntemeiată, dovada plății unor sume de bani cu acest titlu de către intimată nefiind furnizată.
Împotriva acestei soluții a declarat apel contestatoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor P. B. prin Administrația Județeană a Finanțelor P. C. prin care solicitat schimbarea sentinței civile atacate în sensul admiterii contestației la executare declanșată împotriva executării silite și a măsurii înființării popririi.
În motivarea apelului se arată că instanța de fond a reținut greșit starea de fapt.
La data la care s-a dispus înființarea popririi – 08.05.2014, deși era de notorietate faptul că ANAF a trecut printr-un amplu proces de reorganizare, B. K. C. nu a verificat datele de identificare ale debitoarei obligației de plată pentru corectitudinea și legalitatea actelor de executare silită de care răspunde și în mod nelegal și neîntemeiat a dispus înființarea popririi asupra conturilor fostei DGRFP C. deschise la DGRFP B.. D. DGRFP B. are și avea la data înființării popririi personalitate juridică și deține conturi bancare care ar putea fi poprite, ceea ce conduce la nulitatea actului de executare întrucât a fost emis pe seama unei persoane care nu mai există.
Totodată, în conținutul adresei de înființare a popririi se menționează că se comunică și încheierea de încuviințare a executării silite din data de 31.03.2014 a Judecătoriei B., încheiere dată la solicitarea creditoarei . împotriva debitoarei ., ce nu poate fi pusă în executare.
Din sentința civilă atacată se poate trage concluzia că terțul poprit nu trebuie să ia în considerare conținutul literal al actului de executare, ci să acționeze strict la virarea sumei de bani solicitate în contul executorului judecătoresc și să achite acestuia cheltuielile de executare, inclusiv pentru emiterea unor acte în care metoda de redactare „ copy paste” a lăsat urme, deturnând scopul în care a fost emis.
Referitor la plata benevolă despre care s-a vorbit în sentința civilă atacată, la momentul la care titlul executoriu a rămas definitiv era în vigoare OMFP 2626/2010 ce presupunea parcurgerea de către organul fiscal, cu concursul creditorului, a unei proceduri, inclusiv depunerea unor înscrisuri care emanau de la titularul obligației de plată, debitorul solicitând depunerea documentației ce ar fi făcut posibilă achitarea obligațiilor urmărite.
Referitor la incidența în cauză a dispozițiilor OG 22/2002, titulara obligației de plată nu a solicitat executarea de bună voie a debitului, ci a ales să se adreseze direct executorului judecătoresc și nu a răspuns încercărilor debitoarei de a achita obligațiile pe cale amiabilă.
Tot în susținerea cererii de reformare a sentinței civile atacate, apelanta invocă și Hotărârea 74/05.12.2014 adoptată de Consiliul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești prin care recomandă executorilor judecătorești respectarea procedurii prevăzute de OMFP 2033/2013.
În apel, pentru apelantă s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Examinând actele și lucrările dosarului din prisma motivelor de apel invocate, instanța apreciază calea de atac declarată ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În privința criticii referitoare la nerespectarea procedurii prevăzute de Ordinul MFP 2626/2010, instanța de apel, nu a constatat incident niciun temei de drept care să-l oblige pe intimatul creditor de a urma o altă procedură decât cea reglementată de normele procedurale civile privind punerea în executare a unui titlu executoriu.
Procedura internă la care face trimitere recurenta nu poate fi reținută în cauză, în lipsa unui text de lege.
O dată stabilită calitatea de debitor a unei instituții a statului, aceasta nu are alte drepturi decât cele ale oricărui alt debitor, adică poate de bunăvoie să procedeze la executare sau poate fi supus executării silite. Creanța creditorului intimat a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească, așa încât recurenta avea cunoștință de aceasta, fiindu-i opozabilă.
Cum apelanta debitoare nu a înțeles să execute creanța benevol, în mod legal și temeinic, intimatul creditor a cerut punerea în executare.
Se mai reține că, protecția dreptului subiectiv al creditoarei își are izvorul atât în disp. art. 6 C.E.D.O., cât și în art. 1 Protocolul 1 la Convenție, jurisprudența C E.D.O,. fiind constantă în a admite că o întârziere în executarea unei hotărâri judecătorești s-ar putea admite în circumstanțe excepționale, din lipsă de fonduri bănești, fără a aduce atingere termenului rezonabil și caracterului practic și efectiv al dreptului consacrat de prevederile convenționale.
De asemenea, poate fi considerată ca fiind probată lipsa de fonduri pentru plata creanței pârâtului derivată dintr-o hotărâre judecătorească, nefiind suficientă invocarea acestei lipse.
Tribunalul mai reține că „Dispozițiile art. 6 alin. 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, prevede dreptul persoanelor fizice si juridice la un proces echitabil. Potrivit hotărârilor CEDO în cauzele Ruianu c. României, cauza Pini s.a. contra României, S. c. României, V. I. c. României, S. P. c. României, garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție sunt aplicabile si in faza executării silite a hotărârii judecătorești întrucât procesul civil include si această etapă. In caz contrar, ordinea juridica a unui stat ar permite ca o hotărâre definitiva si obligatorie sa rămână fără efect in detrimentul unei părți, dreptul de acces la o instanța devenind iluzoriu. CEDO, in cauza S., a reamintit ca nu este oportun sa ceri unei persoane, care in urma unei proceduri judiciare a obținut o creanța împotriva statului, sa recurgă la procedura de executare silita pentru a obține satisfacție. Cu alte cuvinte, refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plații debitului constituie si o atingere adusa dreptului prevăzut de art.1 Protocolul 1”, menționându-se si ca „în consecința, statul nu poate sa refuze, sa omită sau sa întârzie . executarea unor hotărâri irevocabile, lipsa fondurilor nefiind un motiv justificat pentru întârziere.”
Or, art. 2 din OG nr. 22/2002 (invocat de contestatoare) prevede că „Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.”
Așadar, intimatul a respectat condiția ultimă prevăzută de art. 2 din OG nr. 22/2002 privitor la emiterea somației de plată de către organul de executare, în timp ce apelanta nu a probat prima cerință – cea a lipsei de fonduri.
Hotărârea judecătorească, ce constituie titlu executoriu, a rămas definitivă la data de 07.03.2012 și irevocabilă la 07.12.2012. La 22.10.2013 s-a înregistrat la Direcția Generală a Finanțelor P. A. (DGFP A.) notificarea creditorului de plată a sumelor datorate. P. adresa nr._/05.06.2013, Ministerul Finanțelor P. administrația Finanțelor P. a Municipiului S. G. a comunicat necesitatea depunerii înscrisurilor p, conform Ordinului MFP nr. 2626/2010.
Cererea de executare silită a fost formulată la 29.04.2013. Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită a fost emisă la data de 31.05.2013 și somația la 03.06.2013, fiind comunicate contestatoarei la 06.06.2013 (la sediul AJFP Sf G..).
AJFP SF G. nu a cerut Tribunalului B. legalizarea titlului executoriu, aceasta fiind înaintată de creditor la data de 14.08.2013, cu motivarea că cerința depunerii titlului executoriu constând în hotărârea judecătorească legalizată este prevăzută de OMFP nr. 2033/2013 și noua procedură operațională PO-29.16 privind etapele, modul de elaborare, avizare și aprobare a documentației privind plata obligațiilor pecuniare stabilite prin hotărâri judecătorești, acte de executare.
Față de atitudinea creditoarei, B. K. C., abia la data de 24.04.2014 a dispus înființarea popririi asupra sumelor pe care Direcția Generală a Finanțelor P. C. le are deschise la Trezoreria Sf. G..
Raportat la demersurile concrete ale debitorului, tribunalul a reținut, pe de o parte, că nici Ordinul nr. 2626/2010 al Ministerului Finanțelor P. și nici Ordinul MFP nr. 2033/2013, pe care le invocă apelanta, nu au fost publicate în monitorul oficial, astfel că nu au valoarea unor acte normative opozabile creditorului.
Pe de altă parte, contrar susținerilor sale, apelanta nu a probat voința sa de a executa benevol obligațiile stabilite în sarcina Statului Român prin titlul executoriu, nici chiar prin prisma ordinelor MFP invocate de aceasta. Simpla manifestare, la nivel declarativ, a dorinței de îndeplinire a obligațiilor pecuniare, ce îi incumba, nu poate fi reținută ca o expresie a unei voințe reale în acest sens, atâta timp cât nu a fost însoțită de acte concrete, cum ar fi plăți parțiale sau comunicarea demersurilor proprii ale contestatoarei – apelante în vederea obținerii sumelor necesare plății datoriilor, acte care să fi fost realizate anterior demarării executării silite, în urma numeroaselor notificări ce au precedat procedura execuțională.
În final, Tribunalul reține că în mod corect instanța de fond, referitor la motivele contestației la executare privitoare la împrejurarea că actele de executare ar fi fost efectuate împotriva unei entități care în urma reorganizării ANAF prin OUG 74 din 2013, a reținut că prezenta contestație la executare se îndreaptă împotriva adresei de înființare a popririi din data de 08.05.2014. Or, din cuprinsul adresei de înființare a popririi atacate, rezultă că executorul judecătoresc s-a adresat Direcției Generale Regionale a Finanțelor publice C.. În plus, simplu fapt că de la data rămânerii definitive a sentinței care constituie titlu executoriu debitoarea Direcția Generală a Finanțelor P. C. ar fi făcut obiectul reorganizării în cadrul reorganizării ANAF nu este de natură să atragă nulitatea actelor de executare, calitatea de debitor fiind transmisă în virtutea actului normativ în baza căruia s-a dispus reorganizarea, entității stabilite în acest act, entitate care era ținută să facă plata
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, tribunalul, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge apelul, ca neîntemeiat, iar, în baza art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, păstrând sentința civilă atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de debitoarea Direcția Generală a Finanțelor P. B. împotriva sentinței civile nr._/29.10.2014 de Judecătoria B. în dosarul civil_ pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 13 octombrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
S. N. I. A.
GREFIER,
Pentru P. L. aflată
în concediu medical semnează
grefier șef secție M. I.
Red.A.I./18.02.2016
Tehnored.V.P./18.02.2016
- 5 ex -
Jud.fond M. L.
3 comunicări tuturor părților
Conform dispozitiv citare
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 162/2015. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1114/2015. Tribunalul... → |
|---|
