Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Decizia nr. 79/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 79/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 28-01-2014 în dosarul nr. 79/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA a I-a CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 79/R
Ședința Publică din data de 28.01.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. B.
JUDECĂTOR - N. F.
JUDECĂTOR D. M.
GREFIER - L. P.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurenții reclamanți, A. I. și A. I. împotriva sentinței civile nr. 6389/12.04.2013 pronunțată de Judecătoria Brasov, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. O. D. și B.E.J. T. C. T., prin reprezentant legal, având ca obiect „plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc”
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 13.01.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20.01.2014, 28.01.2014, când:
TRIBUNALUL
P. sentința civilă nr.6389/12.04.2013 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B. s-a admis excepția tardivității formulării plângerii invocată de intimatul M. O. D..
S-a respins plângerea formulată de petenții A. I. și A. I. în contradictoriu cu intimații M. O. D. și B. T. C. ca tardivă.
Au fost obligați petenții în solidar la plata către intimatul M. O. a sumei de 1000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 19.11.2012 sub nr._, intimații A. I. și A. I. au formulat plângere împotriva refuzului B. T. C. T. de a îndeplini anumite acte de executare și de a motiva refuzul îndeplinirii actelor de executare în dosarul execuțional nr. 476/2004 al B. T. C., refuz care a dus în mod greșit la încetarea executării silite prin procesul-verbal din 29.10.2012 încheiat de B. T. C. T., solicitând admiterea plângerii și indicarea prin hotărâre a modului în care trebuie întocmite actele de executare și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată din data de 29.03.2013 instanța a rămas în pronunțare pe excepțiile tardivității introducerii plângerii și autorității de lucru judecat invocate prin întâmpinările formulate de intimați.
Față de natura și efectul excepțiilor procesuale invocate în cauză, instanța, în baza art. 137 alin.1 C. s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției tardivității introducerii plângerii invocate de intimatul M. O. Danel.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției tardivității introducerii plângerii împotriva refuzului executorului judecătoresc, instanța a reținut următoarele:
Cererea de față, astfel cum au precizat petenții și prin răspunsul la întâmpinare formulat la f.319-320 se întemeiază pe disp.Legii nr. 188/2000 mai exact pe disp.art. 5, art. 56, art.61 din acest act normativ. Aceștia au formulat plângere împotriva refuzului executorului B. T. C. de a îndeplini anumite acte de executare și de a motiva refuzul îndeplinirii actelor de executare în dosarul execuțional nr. 476/2004.
Potrivit art.56 alin.2 din Legea nr. 188/2000, în cazul refuzului nejustificat de întocmire a unui act partea interesată poate introduce plângere în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoștință de acest refuz la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc.
În cauză petenții au arătat faptul că au solicitat în repetate rânduri executorului judecătoresc reactualizarea creanței din titlul executoriu cu indicele de inflație și includerea cheltuielilor ocazionate de efectuarea executării silite, iar acesta a refuzat în mod nejustificat încheierea proceselor verbale și nici nu a motivat răspunsul său, fără să indice expres instanței și să individualizeze cererile pe care le-au făcut către executor și care nu au fost luate în seamă de acesta. Totodată, nu au specificat clar când au făcut o anumită cerere către executor și acesta a refuzat întocmirea actului solicitat în condițiile în care din dosarul execuțional depus la dosar rezultă că într-adevăr au fost făcute de-a lungul desfășurării executării silite în cadrul dosarului 476/2004 mai multe cereri de reactualizare a creanței, unele dintre ele făcând și obiectul altor litigii. Or pentru a se putea verifica termenul de introducere a plângerii împotriva refuzului executorului judecătoresc petenții trebuiau să nominalizeze expres cererea făcută către executor de efectuare a actului a cărui neîndeplinire a fost refuzată și să facă dovada datei la care au luat cunoștință de acest refuz. Din analiza dosarului execuțional rezultă că ultima cerere făcută de petenți adresată executorului judecătoresc de reactualizare a creanței a fost făcută la data de 23.10.2103 (f.288). P. urmare instanța s-a raportat la această din urmă cerere adresată executorului judecătoresc.
Întrucât prin procesul verbal din data de 29.10.2012 emis de B. T. C. T. (f.295) s-a dispus încetarea executării silite în dosarul execuțional cu nr.476/2004 instanța a reținut că data la care petenții au luat cunoștință de refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini actul solicitat coincide cu data luării la cunoștință a încetării executării silite.
Din dovezile de primire și procesele verbale de predare de la f.301-302 rezultă că petenții au luat cunoștință de încetarea executării silite la data de 31.10.2012.
P. urmare, față de disp.art. 56 alin.2 din Legea nr. 188/2000 aceștia erau obligați să introducă prezenta cerere în termen de 5 zile, respectiv până la data de 06.11.2012. Astfel cum rezultă din mențiunile de pe plicul de la f.5, acțiunea a fost depusă la poștă la data de 16.11.2012, deci după ce termenul de depunere expirase deja, și înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 19.11.2012.
Față de aceste considerente instanța a admis excepția tardivității formulării plângerii invocată de intimatul M. O. D. și a respins plângerea formulată de petenții A. I. și A. I. în contradictoriu cu intimații M. O. D. și B. T. C., ca tardivă.
Având în vedere soluția privind excepția tardivității formulării plângerii instanța a reținut că este de prisos a se mai analiza excepția autorității de lucru judecată invocată de intimatul B. T. C. T..
Față de cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de petenți după închiderea dezbaterilor instanța nu a luat-o în considerare, apreciind că nu se impune această măsură. Instanța a reținut că petenții și-au motivat cererea pe faptul că nu li s-au comunicat copii certificate de pe dosarul execuțional, or aceștia aveau posibilitatea de a lua cunoștință de
aceste acte de la dosarul cauzei, la termenul din data de 15.02.2013 amânându-se cauza tocmai pentru acest motiv. Pe de altă parte, instanța nu avea cum să pună în sarcina intimatului B. T. C. T. sarcina de a depune la dosar copii de pe dosarul execuțional pentru toate părțile și să-l supună la unele cheltuieli inutile atât timp cât petenții din prezenta cauză au obligația de a proba propriile pretenții.
Având în vedere culpa procesuală a petenților, instanța i-a obligat pe aceștia, în baza art. 274 C. la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat (f.318) către intimatul M. O..
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs petenții A. I. și A. I., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
S-a arătat în motivarea recursului că acesta este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 C.pr.civ., instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății. Astfel, împotriva executării silite și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație la executare de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.
Art.401 al.1 lit.a C.pr.civ. reglementează termenul de introducere a contestației, respectiv 15 zile de la data la care s-a luat șa cunoștință de actul atacat sau de refuzul de îndeplinire a unui act de executare.
În consecință, instanța a interpretat greșit termenul în care s-a formulat plângere împotriva procesului-verbal din data de 19.10.2012.
S-a mai invocat în susținerea recursului și motivul prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ., respectiv încălcarea și aplicarea greșită a legii. Astfel, instanța a refuzat comunicarea unui exemplar din înscrisurile depuse de intimatul BExJud., cu încălcarea dispozițiilor art.116 al.1 C.pr.civ.
Au fost încălcate și prevederile art.401 al.1 lit.a C.pr.civ. și art.56 al.2 din Legea 188/2000, executorul necomunicând refuzul de întocmire a actului de executare.
Intimatul M. O. D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată.
S-a arătat că acțiunea formulată în fața instanței de fond este plângere și un contestație la executare, iar reglementarea acestor instituții este distinctă și clară. Instanța de fond a interpretat corect actul dedus judecății și a aplicat corect legea, pronunțând o hotărâre legală și temeinică.
În drept au fost invocate prevederile art.299-316 raportat la art.115-118 C.pr.civ., art.274 C.pr.civ.
În faza recursului nu s-au administrat probe noi.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța constată că recursul nu este fondat.
Astfel, prin acțiune, petenții au indicat formularea unei plângeri împotriva refuzului executorului judecătoresc de a îndeplini anumite acte de executare și de a motiva refuzul îndeplinirii actelor de executare în dosarul execuțional nr.476/2004 în care au calitatea de creditori.
S-a motivat acțiunea prin refuzul executorului de a reanaliza creanța și de a include în cheltuielile de executare și cheltuielile autorului și apărătorului lor de la București la B. cu ocazia desfășurării executării silite. D. temeiuri de drept au fost indicate atât prevederile art.399 și urm.C.pr.civ., cât și art.5, art.56 și art.61 din Legea 188/2000.
P. OUG 138/2000 publicată în Monitorul Oficial nr.479/02.10.2000 s-a modificat art.399 al.1 C.pr.civ., în sensul că se poate formula contestație la executare și în cazul în care organul de executare refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de
lege. În acest caz, termenul de introducere a contestației este de 15 zile și curge de la data la care contestatorul a luat cunoștință de refuzul îndeplinirii actului de executare, potrivit dispozițiilor art.401 al.1 lit.a C.pr.civ.
În Monitorul Oficial nr.599/10.11.2000 s-a publicat Legea 188/2000 privind executorii judecătorești ce permite, conform art.56 al.2, formularea unei plângeri împotriva refuzului nejustificat de îndeplinire a atribuțiilor prevăzute la alin. (1), respectiv a celor de la art.7 lit.b-i, în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoștință de acest refuz, la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc.
Sunt excluse astfel din sfera de aplicabilitate a prevederilor art.56 al.2 plângerea împotriva refuzului executorului de a pune în executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii, atribuție prevăzută la art.7 lit.a din Legea 188/2000. În situația refuzului îndeplinirii unui act de executare, partea are la dispoziție contestația la executare.
În speță, refuzul de actualizare a cheltuielilor de executare, operațiune pe care executorul este abilitat să o îndeplinească, nu reprezintă un act de executare pe care acesta îl realizează, ci un calcul a unor sume a căror recuperare se impune.
În consecință, nefiind un act de executare, refuzul împotriva actualizării de către executor a cheltuielilor de executare, poate fi atacat de către creditor doar pe calea plângerii reglementate de art.56 al.2 din Legea 188/2000.
Instanța de fond s-a raportat deci în mod corect la acest text legal și a calculat termenul de 5 zile de la data comunicării procesului-verbal de încetare a executării silite.
În consecință, nu se poate reține motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 C.pr.civ.invocat prin cererea de recurs formulată, instanța de fond calificând corect acțiunea.
Referitor al motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ., față de considerentele expuse anterior, nici acesta nu poate fi reținut, având în vedere că în susținerea sa au fost invocate aspecte legate de încălcarea prevederilor art.401 al.1 lit.a C.pr.civ. și art.56 al.2 din Legea 188/2000. S-a explicat anterior calificarea juridică a acțiunii cu aplicarea în consecință a prevederilor art.56 al.2 din Legea 188/2000, și nu a dispozițiilor art.401 al.1 lit.a C.pr.civ.
Referitor la refuzul instanței de comunicare a înscrisurilor depuse de intimatul B. T. C. T., se constată că la termenul de judecată din 15.02.2013 în fața instanței de fond s-a acordat un nou termen de judecată pentru a se lua la cunoștință de înscrisurile depuse, iar noua cerere formulată de comunicare a înscrisurilor îmbracă forma unei cereri de repunere pe rol, depusă după rămânerea în pronunțare.
Or, dreptul la apărare al petenților, precum și principiul contradictorialității a fost respectat prin acordarea unui termen de judecată în vederea studierii dosarului execuțional constând într-un mare număr de înscrisuri, ce a fost depus la dosarul cauzei pe cheltuiala executorului judecătoresc într-un singur exemplar.
Față de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art.312 al.1 C.pr.civ. raportat la art.304 pct.8 și 9 C.pr.civ., Tribunalul va respinge recursul declarat și va menține sentința atacată.
Reținând culpa procesuală a recurenților petenți, în temeiul dispozițiilor art.274 al.1 C.pr.civ., instanța va dispune obligarea acestora la plata către intimatul pârât M. O. D. a sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs constând în onorariu avocațial, potrivit chitanței depuse la dosar.
Totodată va lua act că intimatul B. T. C. T. nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
în mod corect a reținut instanța de fond că acțiunea formulată are ca obiect plângere împotriva refuzului executorului de îndeplinire a actelor de executare. Acțiunea este formulată în acest sens de către petenți, fiind indicat și temeiul de drept art.56, 61 din Legea 188/2000.
În consecință, în mod corect a reținut instanța de judecată aplicabilitatea în cauză a prevederilor art.56 al.2 din Legea 188/2000 ce impun formularea plângerii împotriva refuzului executorului judecătoresc în termen de 5 zile de la data constatării acestui refuz.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenții reclamanți A. I. și A. I. împotriva sentinței civile nr.6389/12.04.2013 pronunțate în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B., pe care o menține.
Obligă recurenții reclamanți la plata către intimatul pârât M. O. D. a sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Ia act că intimatul pârât B. T. C. T. nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.01.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. B. N. F. D. M.
GREFIER
L. P.
RED. M.B./09.05.2014
Dact. L.P./12.05.2014
2 exemplare
jud. fond R. L./Judecătoria B.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 21/2014. Tribunalul BRAŞOV | Pretenţii. Sentința nr. 15/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
