Obligaţie de a face. Sentința nr. 162/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 162/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 12-10-2015 în dosarul nr. 162/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 162/S
Ședința publică de la 12 octombrie 2015
Completul Civ. D1 compus din:
PREȘEDINTE – C. F. – judecător
Grefier – I. M.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de reclamanții D. M., Z. E. M., F. E. și T. K., în contradictoriu cu pârâții A. NAȚIONALĂ P. R. PROPRIETĂȚILOR, prin reprezentant legal și S. R. P. C. C. P. STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, prin reprezentant legal, având ca obiect obligație de a face (dosar nr._ DECLINAT).
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Tribunalul constată că prezenta cauza se află la primul termen de judecată. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 131 Cod procedură civilă, procedează la verificarea propriei competențe în soluționarea prezentei cauze și constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 35 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 este competent general, material și teritorial să soluționeze prezentul litigiu.
Cercetând actele și lucrările dosarului, instanța constată că, la data de 8 octombrie 2015, prin serviciul de registratură, reclamanții au depus la dosar un răspuns la întâmpinare, în dublu exemplar.
În urma verificării pieselor dosarului, instanța constată că, reclamanții au solicitat ca actul intitulat „răspuns la întâmpinare” să fie considerat ca și concluzii scrise, în cazul în care nu se vor prezenta la dezbaterea în fond a cauzei. Așa fiind, instanța apreciază că aceasta echivalează cu o cerere de judecare a cauzei în lipsă.
Instanța constată că prin întâmpinările formulate în cauză de către pârâta A.N.R.P. s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia și excepția prematurității formulării acțiunii, iar pârâta C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepția prematurității acțiunii.
În urma deliberării, având în vedere caracterul peremptoriu al acestor excepții, instanța rămâne în pronunțare asupra acestora și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel B. sub nr._, reclamanții D. M., Z. E. M., F. E. și T. K. au chemat în judecată pe pârâtele A. NAȚIONALĂ P. R. PROPRIETĂȚILOR și C. C. P. STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. 7 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, obligarea pârâtelor la plata de daune cominatorii în sumă de 1000 lei pe zi de întârziere până la emiterea deciziei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat în esență că, în procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, Primarul Municipiului Oradea a emis dispoziția privind restituirea în echivalent a unui număr de 5 apartamente ce nu pot fi restituite în natură din imobilul înscris în c.f. 3379, situat în Oradea, Piața Unirii nr. 8, dispoziția fiind înaintată de Prefectul Județului Bihor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor.
Au arătat de asemenea că dosarul nu a fost soluționat, contrar prevederilor art. 16 alin. 5 și 7 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel încât reclamanții sunt lipsiți de dreptul de a beneficia de restituirea prin echivalent a proprietății lor, fiindu-le încălcat dreptul la respectarea bunurilor, prevăzut de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Reclamanții au mai arătat că autoritatea administrativă are obligația legală de a găsi toate mijloacele necesare soluționării cererilor, iar instanța are prerogativa de a preveni încălcarea drepturilor persoanelor, atitudinea pârâtelor relevând refuzul nejustificat de soluționare a dosarului.
În drept au fost invocate generic dispozițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 și cele ale Legii nr. 554/2004.
În probațiune au fost depuse la dosar Dispoziția emisă de Primarul Municipiului Oradea pentru soluționarea notificării nr. 2860/2001, referatul privind fundamentarea acesteia.
Pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a formulat întâmpinare, invocând excepția necompetenței materiale a Curții de Apel B. în soluționarea cererii și excepția prematurității acțiunii.
În ceea ce privește prima dintre excepțiile invocate, pârâta a arătat că, odată cu . Legii nr. 165/2013, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire este aceea prevăzută de acest act normativ, astfel cum prevede art. 4 din lege, iar în ceea ce privește competența instanțelor, aceasta este aceea reglementată de art. 35 alin. 1 din Legea nr. 165/2013.
Referitor la cea de-a doua excepție, pârâta a arătat că, potrivit art. 17 alin. 1 lit. a-b din lege, C. Națională pentru Compensarea Imobilelor validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii și dispune emiterea deciziilor de compensare a imobilelor, iar art. 34 alin. 1 stabilește un termen de 60 luni de la . legii în care această autoritate are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire, după care, în termen de 6 luni de la expirarea acestuia, persoana îndreptățită se poate adresa instanței de judecată.
A mai arătat că aceste două dispoziții legale stabilesc un termen prohibitiv și absolut care împiedică formularea cererii înainte de expirarea lui, precum și un termen de 6 luni a cărui nerespectarea atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai formula cererea de chemare în judecată, și prin urmare formularea unei acțiuni în justiție înainte de expirarea termenului de 60 luni este prematur formulată.
De asemenea, pârâta a invocat apărări de fond referitoare la netemeinicia cererii de chemare în judecată, arătând în esență că, privitor la imobilul în cauză, nu există dosar de despăgubire înaintat a Secretariatul C.N.C.I., neexistând astfel în sarcina acesteia o obligație legală de a se pronunța asupra cererii de despăgubire.
Pârâta A. națională pentru R. Proprietăților a formulat la rândul său întâmpinare, invocând de asemenea excepția prematurității acțiunii, cu aceeași motivare ca și pârâta C.N.C.I., precum și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu motivarea că această autoritate nu are atribuții în materia restituirii prin echivalent a imobilelor, nefiind învestită cu emiterea deciziei de compensare, care este atributul exclusiv al C.N.C.I.
P. sentința civilă nr. 66/F/29.06.2015 a Curții de Apel B. a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și în consecință a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului B., în temeiul prevederilor art. 33 alin. 1, 35 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, act normativ cu privire la care această instanță a reținut că este aplicabil în cauză.
Pe rolul Tribunalului B. cauza a fost înregistrată sub nr. de mai sus.
Potrivit prevederilor art. 248 alin. 1 C.pr.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Excepția lipsei calității procesuale pasive este o excepție de fond, iar excepția prematurității acțiunii este o excepție de procedură, ambele cu caracter absolut și peremptoriu, astfel încât instanța este ținută a se pronunța cu precădere asupra acestora.
În prealabil, instanța constată că, așa cum și Curtea de Apel B. a reținut în considerentele sentinței menționate mai sus, că prevederile art. 13, 14, 14^1, 14^2, 15 literele a) - d) și f), articolele 16, 17, 18, 18^1, 18^2, 18^3, 18^4, 18^5, 18^6, 18^7, 18^8, 18^9 și articolul 22 din Titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare au fost abrogate prin art. 50 lit. c din Legea nr. 165/2013, așa încât acest din urmă act normativ este în prezent aplicabil în ceea ce privește procedura de restituire prin echivalent a imobilelor ce face obiectul Legii nr. 10/2001.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P., care privește cadrul procesual sub aspectul părților, Tribunalul reține că, potrivit art. 36 C.pr.civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății, iar existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
În speță, ceea ce reclamanții pretind de la pârâte este executarea unei obligații al cărui izvor îl constituie legea, așa încât pentru determinarea calității procesuale pasive este necesar a se analiza dacă, potrivit legii, o asemenea obligație incumbă pârâtei.
În acest sens, instanța reține că atribuțiile pârâtei A.N.R.P. sunt acelea reglementate de dispozițiile art. 2 din H.G. nr. 572/2013, acestea vizând în principal acordarea de sprijin și îndrumare metodologică autorităților administrației publice locale și centrale, precum și celorlalte persoane juridice deținătoare de imobile care fac obiectul restituirii în natură sau al acordării de măsuri compensatorii, activități de monitorizare a aplicării legilor de reparație în materia proprietății imobiliare și întocmire și centralizare a unei largi categorii de lucrări.
Conform art. 2 lit. f din actul normativ menționat, A.N.R.P. asigură organizarea și funcționarea secretariatului Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, iar potrivit lit. p, aceasta emite titluri de plată, în condițiile Legii nr. 165/2013.
De asemenea, din economia Legii nr. 165/2013 rezultă că A. Națională pentru R. Proprietăților nu are atribuții în ceea ce privește emiterea titlurilor de despăgubire, această atribuție revenind, potrivit art. 17 alin. b din lege, Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor.
Conform acestui text de lege, în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru și are, în principal, următoarele atribuții:
a) validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii;
b) dispune emiterea deciziilor de compensare a imobilelor;
c) asigură coordonarea procesului de licitare/atribuire a imobilelor din Fondul național al terenurilor agricole și al altor imobile;
d) ia alte măsuri legale necesare aplicării prezentei legi.
În raport cu cele ce preced, instanța constată că, potrivit legii, pârâtei A. Națională de Restituire a Proprietăților nu îi revin atribuții în ceea ce privește emiterea titlurilor „de despăgubire” (numite în prezent „de compensare”, conform Legii nr. 165/2013), această atribuție revenind exclusiv pârâtei C.N.C.I.
În această situație, prin prisma prevederilor art. 36 C.pr.civ., se constată că pârâta A.N.R.P. nu este debitoarea obligației legale al cărei drept corelativ există în patrimoniul reclamanților, respectiv acela de a obține restituirea prin echivalent a imobilului imposibil de restituit în natură, așa încât nu există identitate între debitorul din raportul juridic de drept material și această pârâtă, lipsind așadar calitatea procesuală pasivă.
În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii, Tribunalul constată că, potrivi t prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013, dispozițiile acestei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a acestei legi.
Conform art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a acestei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
A.. 2 al textului de lege prevede că dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a acestei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
În apărare, pârâta C.N.C.I. a arătat prin întâmpinare că la această instituție nu a fost înregistrat dosarul de despăgubire pe numele reclamanților, iar aceștia nu au făcut proba contrară, în condițiile în care pârâta nu poate fi ținută să dovedească un fapt negativ, sarcina probei revenind celui care susține contrariul.
În aceste condiții, sunt aplicabile prevederile art. 34 alin. 2 din Legea nr. 165/2013, în sensul că termenul de soluționare al dosarului va fi de 60 luni de la data înregistrării acestuia.
P. urmare, obligația legală de a face nu s-a născut încă în sarcina pârâtei, iar în vederea executării pe viitor a acesteia pârâta are la dispoziție un termen de 60 luni de la data înregistrării dosarului de despăgubire.
Așa fiind, rezultă că dreptul la acțiune al reclamanților nu s-a născut, acțiunea de față fiind prematur introdusă.
Față de aceste considerente, în baza art. 36 C.pr.civ., Tribunalul urmează a admite excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta A. Națională pentru R. Proprietăților, iar în baza art. 34 alin. 2 din Legea nr. 165/2013 urmează a admite excepția prematurității acțiunii, invocată de ambele pârâte, și în consecință urmează a respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții D. M., Z. E. M., F. E. și T. K. în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru R. Proprietăților, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, și a respinge ca prematur introdusă acțiunea civilă formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta A. NAȚIONALĂ P. R. PROPRIETĂȚILOR.
Admite excepția prematurității acțiunii, invocată de pârâtele A. NAȚIONALĂ P. R. PROPRIETĂȚILOR și C. NAȚIONALĂ P. COMPENSAREA IMOBILELOR, și în consecință:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții D. M., domiciliat în S., ., Z. E. M., domiciliată în B., .. 21, ., domiciliată în S., . și T. K., domiciliată în S., .. 132, în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ P. R. PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Respinge ca prematur introdusă acțiunea civilă formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ P. COMPENSAREA IMOBILELOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, calea de atac urmând a fi depusă la Tribunalul B..
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, azi 12 octombrie 2015.
PREȘEDINTE,Grefier,
Judecător C. FLOREAIoana M.
Red. C.F.- 23.10.2015
Tehnored. – I.M:-23.10.2015
8 ex.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 1134/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1107/2015. Tribunalul... → |
|---|
