Anulare act. Decizia nr. 492/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 492/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 23-12-2013 în dosarul nr. 492/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 492/.> Ședința publică de la 23 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. M.
Judecător N. F.
Grefier N. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de apelanții reclamanți Ș. L., Ș. O., C. I., C. M., în contradictoriu cu intimații pârâți L. G., I. C. G., S. R. prin M. S., prin primar și B. R., împotriva sentinței civile nr. 8531/29.11.2004, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul civil nr. 3628/2002, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința din data de 13.12.2013, conform celor consemnate în Încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 20.12.2013 și ulterior pentru data de 23.12.2013.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față constată că prin Sentința civila nr.8331/2004 pronunțată de Judecătoria S. s-a respins acțiunea formulată de reclamanții Ș. L., Ș. O., C. I., C. M. în contradictoriu cu pârâții B. I., LĂZURCA G., J. C. G., J. K. W. și S. R. prin M. S. prin Primar.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Proprietari ai imobilului înscris în CF 752, nr.top.322,644, au fost inițial G. I. și soția Bastea M., acest imobil fiind trecut ulterior în proprietatea Statului R. cu titlu de naționalizare, în baza decretului 92/1950.
Reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra locuințelor ce făceau parte din acest imobil, cu titlu de cumpărare în temeiul legii 112/1995 iar dreptul de proprietate s-a intabulat prin încheierile 1221/1998 și 1222/1998.
P. sentința civilă 6011/1998 a judecătoriei S. s-a constatat nulitatea încheierii de intabulare nr.2337/1962 din CF S. și s-a dispus restabilirea situației anterioare de CF prin reintabularea dreptului de proprietate în favoarea fostilor proprietari G. I. și G. M.. Această operațiune s-a făcut prin încheierea 5271/1999.
P. încheierea nr.6625/1999, în baza certificatului de moștenitor 90/1999 se intabulează dreptul de proprietate cu titlu de moștenire în favoarea lui B. I.- cota de 2/4, L. G.- cota de ¼ și I. C.- cota de 1/4,.
Primul petit relativ la constatarea nulității încheierilor c.f. nr. 5271/1999 și 6625/1999 este neîntemeiat deoarece dreptul de proprietate asupra imobilului s-a intabulat în favoarea autorilor pârâților J., LĂZURCA și B. (G. I. și G. M.), în temeiul unei hotărâri judecătorești .Acțiunea în rectificarea cărții funciare promovată de pârâții din prezentul litigiu în dosarul mai sus menționat, a intabulării în baza unui titlu nevalabil (în speță titlul Statului), produce efecte și față de terții de bună credință care au achiziționat cu titlu oneros un drept real, principiul publicității cărții funciare nefiind aplicabil, publicitatea fiind suspendată și deci orice fel de drepturi, chiar dobândite cu bună credință și cu titlu oneros sunt expuse pericolului de a fi pierdute.
Fiind un proces de rectificare de carte funciară, judecătorul de C.F. a dispus radierea dreptului greșit înscris (al Statului R.) și reînscrierea dreptului legal, rectificarea dispunându-se chiar împotriva voinței titularului dreptului greșit înscris.
În ceea ce privește încheierea c.f. nr. 6625/1999, aceasta a fost emisă în temeiul unui certificat de moștenitor valabil – nr. 90/1999 – iar prin hotărâre judecătorească irevocabilă s-a statuat asupra calității de moștenitor legal cât și testamentar a numitului B. N., iar din declarațiile martorilor a rezultat că B. N. era nepotul numitei G. M., iar ulterior, după decesul acesteia, G. I. a testat printr-un testament cele două imobile în favoarea lui B. N..
Prima instanță a apreciat că titlurile intabulate sunt valabile, motiv pentru care și încheierile de carte funciară sunt valabile, drepturile de sub B 27, B 28, B 29 – 31 fiind în mod legal înscrise.
Instanța a constatat că, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților în formularea petitului nr. 2 din acțiune relativ la rectificarea și repunerea în situația anterioară de C.F., este nefondată, deoarece reclamanții justifică un interes în cauză, fiind titularii dreptului de proprietate în virtutea contractelor de vânzare – cumpărare încheiate potrivit Legii nr. 112/1995.
Cel de-al treilea capăt de cerere relativ la constatarea calității reclamanților de proprietari dobânditori de bună credință prin cumpărare în baza art. 9 din Legea nr. 112/1995 este însă inadmisibil, față de prevederile art. 111 Cod proc. civ., reclamanții având posibilitatea de a cere realizarea dreptului lor.
S-a mai arătat că dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu sunt aplicabile și că simpla înscriere în cartea funciară a imobilului pe numele Statului nu creează o prezumție absolută de existență a dreptului tabular în folosul său.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată s-au aplicat dispozițiile art. 275 Cod proc. civ.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții Ș. L., Ș. O., crețu I. și C. M., solicitând admiterea apelului și modificarea în tot a sentinței civile, în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță.
În dezvoltarea motivelor de apel reclamanții susțin că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, instanța de fond interpretând în mod greșit actul dedus judecății, schimbând înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia. De asemenea, hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Apelanții susțin că încheierile de carte funciară pe care le-au atacat prin prezenta acțiune încalcă dispozițiile imperative ce guvernează procedura judiciară necontencioasă (art. 338 alin. 2 Cod proc. civ.), dispunând înscrierea drepturilor de proprietate ale foștilor proprietari decedați dar și ale pârâților J., Lăzurca și B., prin ignorarea înscrierii dreptului reclamanților. Acestea fiind drepturi potrivnice, potrivit dispozițiilor art. 331 și 335 Cod proc. civ., procedura necontencioasă era inadmisibilă.
Încheierea judecătorului delegat de carte funciară fiind dată în procedura necontencioasă, poate fi atacată cu acțiunea în anulare, prevăzută de art. 127 din Decretul – Lege nr. 115/1938, chiar dacă acest text de lege indică și plângerea drept cale de atac iar prin art. 51 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 s-a instituit dublul grad de jurisdicție – apel și recurs – împotriva încheierii de carte funciară.
Apelanții susțin că legiuitorul din 1938 nu a stabilit o dublă cale de atac – acțiunea în anulare și plângerea – ci există o singură cale de atac, acțiunea în anulare, adresată în procedura contencioasă instanței competente material, respectiv judecătoriei. P. pierderea atribuțiilor jurisdicționale necontencioase de către notariatele de Stat, urmare a desființării acestora și transferării atribuțiilor de carte funciară în favoarea Judecătoriilor, a dispărut și posibilitatea formulării unei plângeri îndreptată împotriva hotărârii autorității administrative cu atribuții jurisdicționale. În această situație, susțin apelanții, calea de atac împotriva încheierii de înscriere rămâne acțiunea în anulare, care urmează a fi soluționată de Judecătorie ca instanță de fond.
Acțiunea în anulare este mijlocul prin care se tinde la desființarea unei încheieri prin care a fost dispusă înscrierea unui drept în cartea funciară, ce urmează a se soluționa în procedura contencioasă, potrivit art. 124 din D-L. nr. 115/1938, iar plângerea este calea de atac, care poate fi apreciată ca un „apel”, promovată împotriva unei încheieri prin care a fost respinsă cererea de înscriere a unui drept, conform art. 125 din D-L nr. 115/1938, ce urmează a fi soluționată în cadrul procedurii necontencioase.
În concluzie, se susține că judecătorul delegat a pronunțat încheierile de intabulare atacate cu încălcarea normelor de ordine publică, deoarece, prin aceste încheieri sunt stabilite drepturi potrivnice față de alte persoane decât titularii cererii de înscriere, fapt pentru care trebuia să se constate caracterul contencios al cererii și să o respingă.
De asemenea, formal, încheierile atacate încalcă dispozițiile art. 122 din D-L nr. 115/1938 iar judecătorul delegat a dispus efectuarea unor operațiuni de carte funciară care nu au fost solicitate.
Aplicarea dispozițiilor art. 38 din D-L nr. 115/1938 nu se poate face cu ignorarea prevederilor art. 37 din același act normativ, care reglementează modalitatea în care se realizează opozabilitatea față de terțul dobânditor de bună credință a acțiunii în rectificare c.f., în baza prevederilor art. 34 pct. 1 și 2 din D-L nr. 115/1938, dar și termenul în care trebuie promovată acțiunea pentru ca aceasta să-și producă efectele.
În speță, dreptul de proprietate al Statului R., drept a cărui rectificare s-a solicitat în baza prevederilor art. 34, s-a făcut în 1962, în timp ce acțiunea în rectificare s-a promovat peste termenul prevăzut de art. 37 alin. 2, respectiv în 1997. Rectificarea înscrierii dreptului terțului de bună credință, sub-dobânditor trebuia realizată în procedura contencioasă, câtă vreme numai o instanță judecătorească putea califica poziția de bună sau de rea credință a sub-dobânditorului.
Excedând dispozițiilor art. 38 din D-L nr. 115/1938 instanța de c.f. a dispus înscrierea unor drepturi proprietate în lipsa anulării sau a radierii drepturilor apelanților reclamanți, deja înscrise în temeiul Legii nr. 112/1995.
S-au ignorat prevederile art. 17 alin. 2, 19, 23 și 24 din D-L nr. 115/1938. Instituția radierii dreptului este legată de rolul constitutiv de drept al înscrierii. Orice înscriere de drept nu se poate realiza decât în condițiile art. 19 din D-L nr. 115/1938, dar după îndeplinirea condiției de esență a stingerii dreptului prin înscrierea radierii, conform art. 23 din același act normativ.
Prezumțiile legale absolute privitoare la existența dreptului real înscris în cartea funciară, conținute în art. 32 și 33 din D-L nr. 115/1938, cu efectul opozabilității generale, precum și celelalte principii enunțate mai sus, au fost încălcate de judecătorul delegat, prin emiterea încheierilor atacate.
Certificatul de moștenitor în temeiul căruia pârâții și-au înscris drepturile succesorale este nul absolut. Astfel, certificatul de moștenitor are o natură convențională, este un act juridic convențional, declarativ de drepturi. Dată fiind relativitatea efectelor convenției succesibililor consemnată în certificatul de moștenitor atacat (art. 81 din Legea nr. 36/1995), interesul promovării acțiunii este dat de faptul că acest act s-a constituit ca temei al înscrierii drepturilor în cartea funciară.
Înscrierea actului succesoral în cartea funciară s-a realizat în frauda intereselor Statului, peste drepturile apelanților reclamanți legal înscrise.
Numitul B. N. nu are calitatea de succesibil al defunctului G. Eliseu, între cei doi neexistând o relație de rudenie, iar cei doi proprietari de carte funciară, G. M. și G. Eliseu, au decedat succesiv, fără posteritate, succesiunea fiind predată, conform certificatului de moștenitor nr. 843/1972 emis de fostul Notariat de Stat Județean S., surorii lui G. Eliseu, M. P., în privința căreia urmează a se declara vacanța succesorală.
Certificatul de moștenitor apare ca afectat de nulitate absolută și ca urmare a încălcării dispozițiilor imperative privind competența teritorială absolută de către notarul public, fiind aplicabile prevederile art. 10 lit. b) din Legea nr. 36/1995 relative la moștenirile succesive, cel din urmă defunct, B. N. decedând în raza de jurisdicție a Judecătoriei F., jud. B., iar nu în județul S.. Or, normele de competență teritorială în materie succesorală sunt imperative iar competența teritorială are un caracter absolut.
Dispozițiile încheierilor de carte funciară atacate contravin prevederilor legii speciale – art. 46 alin. 1 și 2 și art. 47 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora valabilitatea titlului de dobândire în baza Legii nr. 112/1995 se examinează și se stabilește de instanța de judecată în procedura contencioasă.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel A. I. sub nr. de dosar 4024/2005.
P. încheierea nr.155/A/2005 această instanță a scos cauza de pe rol și a trimis-o spre competentă soluționare Tribunalului S..
Cauza s-a înregistrat sub nr. 4069/2005.
P. întâmpinarea depusă la fila nr. 20 a dosarului intimatul pârât S. R. prin M. S. reprezentat prin Primar K. W. J. a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței civile, față de prevederile art. 111 Cod proc. civ. și având în vedere că înscrierile în carte funciară s-au realizat în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile și a unor acte juridice valabile.
P. încheierea nr. 1388/2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția civilă și de proprietate intelectuală în dosar nr._/2005, s-a dispus strămutarea judecării prezentului proces civil de la Tribunalul S. la Tribunalul B., păstrându-se actele îndeplinite de instanță înainte de strămutare.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului B. sub număr unic de dosar_ (nr. vechi_ ).
În probațiune s-au depus înscrisuri.
La ultimul termen de judecată intimații pârâți J. C. G. și J. K. W., au invocat mai multe excepții, față de hotărârile judecătorești irevocabile pronunțate între timp în alte dosare și care produc consecințe juridice asupra modului de soluționare a prezentului litigiu, și anume:
-lipsei de interes în promovarea cererii de chemare în judecată a tuturor apelanților reclamanți;
-lipsei de interes în promovarea întregii acțiuni pe chestiunea nouă ivită odată cu emiterea certificatului de vacanță succesorală și transmiterea titlului de proprietate a bunului în patrimoniul Statului R.;
-lipsei de obiect și interes în promovarea petitului nr. 5, vizând constatarea nulității certificatului de moștenitor nr. 90/99/BNP B. G.. desființat prin hotărâre judecătorească irevocabilă;
-lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes în promovarea petitelor 3 și 4 ale acțiunii, în care se solicită să se constate că apelanții reclamanți sunt dobânditori de bună credință:
-inadmisibilității formulării acțiunii în anulare a unor încheieri de carte funciară, pronunțate în anul 1999.
Relativ la aceste excepții invocate în apel de către intimații pârâți J. K. W. și J. C. G., Tribunalul urmează a le analiza ca și apărări și nu ca și excepții, astfel cum au fost denumite, având în vedere calitatea de intimați a persoanelor care le-au invocat.
Apreciind astfel, Tribunalul are în vedere faptul că analiza unei excepții procesuale poate implica, în condițiile în care se apreciază excepția ca fiind întemeiată, o modificare a soluției pronunțate la fond, însă acest fapt nu este posibil fără ca partea să fi declarat calea de atac prevăzută de lege împotriva acestei soluții. Cu alte cuvinte, excepțiile invocate de către un intimat în căile de atac nu pot privi decât calea de ataca exercitată( excepția tardivității, excepția nulității recursului pentru nemotivare etc.) iar nu nelegalitatea hotărârii primei instanțe sau neregularități ale cererii de chemare în judecată, care pot fi susținute exclusiv prin motivele căii de atac.
Din această perspectivă, Tribunalul va respinge excepții invocate, urmând ca acestea să fie analizate ca simple apărări în sprijinul menținerii soluției pronunțate la fond.
În privința apelului declarat în cauză, Tribunalul reține că pe parcursul judecății cauzei, au fost pronunțate hotărâri judecătorești în urma cărora anumite petite din acțiunea introductivă au primit o soluționare favorabilă pentru reclamanți, fapt pentru care aceștia au arătat la termenul de judecată din data de 13.12.2013 că înțeleg să susțină doar petitul privitor la constatarea calității de proprietari, dobânditori de bună credință prin cumpărare în baza prevederilor art.9 din legea 112/1995, asupra apartamentelor deținute anterior cu contract de închiriere în imobilul situat în Mun. S., ..53, înscrise în CF 752 S., nr. top. 332/8 și 332/9.
În această situație, în virtutea principiului disponibilității care guvernează orice proces civil, Tribunalul urmează să analizeze doar acest petit prin prisma apărărilor intimaților care au invocat, relativ la acest petit, lipsa interesului.
Analizând acest petit, prin raportare la interesul reclamanților, în noul context creat de hotărâri judecătorești irevocabile pronunțate între aceleași părți sau cu privire la aceleași părți, instanța reține următoarele:
Din copia C.F. nr. 752 S. depusă la filele nr. 160-168 din vol I al dosarului de apel, rezultă că proprietarii tabulari inițiali ai imobilului din litigiu, înscris în C.F. 752, nr. top 332 au fost G. I. și soția B. M., cu titlu de drept cumpărare (B 16 și 17, încheierea nr. 2236/1925). Acest imobil a trecut ulterior în proprietatea Statului R. în baza Decretului nr. 92/1950 cu titlu de drept naționalizare, conform încheierii nr. 2337/10.12.1962 de sub B 18.
Reclamanții au dobândit dreptul de proprietate prin contractele de vânzare – cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995, dreptul reclamanților Ș. L. și Ș. O. fiind înscris în C.F. prin încheierea nr. 1222/29.01.1998 sub B 26 iar dreptul reclamanților C. I. și C. M., prin încheierea nr. 1221/29.01.1998 sub B 25.
P. sentința civilă nr. 6011/20.06.1998 a Judecătoriei S. pronunțată în dos. nr. 5654/R/1998, irevocabilă, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții B. I., Lăzurca G. și J. C. G. și s-a constatat nulitatea încheierii de intabulare nr. 2337/1962 din C.F. nr. 752 S., dispunându-se revenirea la situația anterioară de carte funciară prin reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea foștilor proprietari G. I. și G. M., conform încheierii c.f. nr. 5271/30.04.1999 de sub B 27 și 28 (fila 165 dos.apel). Apoi, prin încheierea c.f. nr. 6625/02.06.1999, în baza certificatului de moștenitor nr. 90/01.06.1999 emis de B.N.P. B. R. G., se intabulează dreptul de proprietate asupra imobilului cu titlu de moștenire în favoarea pârâtului B. I., Lăzurca G. și J. C. G. sub B 29,30,31 (fila 166 dos. apel).
P. încheierea c.f. nr._/17.10.2005, în baza deciziei civile nr.33/A/2005 pronunțată de Tribunalul B., irevocabilă prin respingerea recursului s-a constatat nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr.90/1999 emis de notarul public Bucsa R. s-a reînscris dreptul de proprietate asupra imobilului în favoarea lui Ghesea I. și soția G. M..
P. încheierea nr._/30.09.2008, în baza certificatului de vacanță succesorală emis în dosarul nr.93/2008 s-a înscris dreptul de proprietate asupra imobilului, mai puțin 8 apartamente, în favoarea Statului R. prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Cele 8 apartamente, printre care se află și cele cumpărate de apelanții reclamanți în temeiul Legii 112/1995 sunt cele vândute de S. R. persoanelor care le-au deținut anterior în baza unor contracte de închiriere.
Reclamanții au solicitat să se constate că sunt dobânditori de bună credință prin cumpărare în baza prevederilor art.9 din legea 112/1995, asupra acestor apartamente.
Existența unui interes și afirmarea unui drept sau a unei situații juridice reprezintă o condiție pentru exercițiul acțiunii civile. P. interes se înțelege folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă și trebuie să fie legitim, juridic, născut și actual, personal și direct.
Toate aceste condiții de exercitare a acțiunii civile se apreciază și se evaluează la momentul introducerii acțiunii civile dar, totodată, trebuie să se mențină și pe parcursul derulării litigiului.
Apelanții reclamanți sunt înscriși în cartea funciară ca și proprietari asupra apartamentelor pe care le-au cumpărat în temeiul legii 112/1997, astfel că nu justifică niciun interes în formularea unei cererii de constatare a bunei credințe a acestora la achiziționarea imobilelor.
Reclamanții își justifică interesul prin faptul că dreptul de proprietate al acestora este amenințat de o acțiune în revendicare întemeiată pe nulitatea contractelor de vânzare cumpărare, ce formează obiectul dosarului nr._ al Tribunalului B.. Tribunalul reține că acțiunea în revendicare nu justifică existența interesului în promovarea unei cereri de constatarea bunei credințe ci dimpotrivă constituie un argument în sprijinul respingerii acestei cereri dat fiind caracterul subsidiar al acțiunii în constare față de acțiunea în realizare.
P. urmare, apărarea intimaților în sensul lipsei interesului apelanților este întemeiată, motiv pentru care, soluția primei instanțe de respingere a acestui petit urmează a fi păstrată, iar în temeiul art.296 din codul de procedură civilă, apelul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepțiile lipsei de interes în promovarea acțiunii, a lipsei de interes și obiect privind petitul având ca obiect constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 90/01.06.1999 emis de B.N.P. B. R. G., a lipsei calității procesuale active și lipsei de interes a reclamanților privind petitul 3 și 4 din acțiune privind constatarea calității de proprietari și notarea litigiului în cartea funciară și a inadmisibilității petitului având ca obiect constatarea nulității absolute a încheierilor de intabulare 5271/1999 și 6625/1999, excepții invocate de intimații pârâți J. C. G. și J. K. W. în apel.
Respinge cererea de apel formulată de apelanții Ș. L., Ș. O., C. I. și C. M. împotriva sentinței civile nr.8531/29.11.2004 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr.3628/2012 pe care o menține.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.12.2013
Președinte, D. M. | Judecător, N. F. | |
Grefier, N. C. |
Redactat jud. NF/19.02.2014
Tehnored. N.C. /24. 02.2014
Jud. fond M. P.
10 ex.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1580/2013. Tribunalul BRAŞOV | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 20/2014.... → |
|---|
